Suspendarea şi retragerea licenţelor/ autorizaţiilor ce vizează activitatea de întreprinzător
Articolul 3431 Depunerea cererii
„(1) Autorităţile administraţiei publice şi instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control (în continuare – autorităţile competente) pot cere, în cazurile prevăzute de lege, suspendarea sau, după caz, retragerea licenţelor/autorizaţiilor ce vizează activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia.
(2) În cazurile în care suspendarea sau retragerea, în conformitate cu prevederile legii, a licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător a fost dispusă de autoritatea competentă, aceasta este obligată, în decurs de 3 zile lucrătoare, să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată privind suspendarea sau retragerea licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător.
(3) Cererile de suspendare sau de retragere a licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător se depun la instanţa de judecată de la sediul petiţionarului.”
16. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială, 2006) sunt următoarele:
Articolul 14 Cererea prealabilă
„(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
17. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că eliberarea și retragerea unor acte permisive, în speță a autorizaţiilor pentru activităţile de transport rutier, sunt atribuții ce revin de drept instanțelor de judecată. Prin urmare, atribuirea unui astfel de drept Agenției Naționale de Transport Auto contravine articolelor 53 și 114 din Constituție.
18. De asemenea, autorul excepției menționează că, potrivit art. 38 alin. (23) din Codul transporturilor rutiere, decizia de retragere a autorizației poate fi contestată în ordinea contenciosului administrativ. În același timp, autorul susține că, în temeiul art. 3431 din Codul de procedură civilă, asupra deciziei de retragere a licenței urmează să se pronunțe instanța de judecată. Prin urmare, autorul menționează că prin instituirea unor proceduri judiciare distincte, care cuprind termene diferite, se încalcă dreptul de acces la justiție, garantat de articolul 20 din Constituție.
B. Aprecierea Curţii
19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
20. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului transporturilor rutiere nr. 150 din 17 iulie 2014, ține de competența Curții Constituționale.
21. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Tatiana Guțu în dosarul nr. 2c-21/17, pendinte la Judecătoria Criuleni (sediul Dubăsari), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
22. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
23. Curtea reține că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „să retragă, parţial sau total, autorizaţii” din art. 10 alin. (1) lit. a) din Codul transporturilor rutiere. Articolul 10 lit. a) din Codul transporturilor rutiere stabilește că Agenția Naţională de Transport Auto are dreptul să elibereze, să suspende ori să retragă, parţial sau total, autorizaţii [pentru activităţile de transport rutier sau pentru activităţile conexe transportului rutier] în condiţiile legii.
24. Curtea observă că autorul sesizării invocă neconstituționalitatea prevederilor contestate prin raportare la prevederile constituționale ale articolelor 20, 53, 54 și 114.
25. Curtea menționează că stabilirea competențelor și sarcinilor pentru toate autoritățile constituie apanajul legislativului.
26. Prin urmare, Curtea observă că, în conformitate cu pct. 8 din Anexa la Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, ANTA intră în categoria organelor abilitate cu dreptul de a iniţia controale și de a emite decizii în baza actului de control, fiind competentă de a exercita controlul de stat în ceea ce privește respectarea condiţiilor de licenţiere conform domeniului aferent.
27. De asemenea, art. 8 alin. (1) din Codul transporturilor rutiere prevede că ANTA este autoritatea care asigură implementarea documentelor de politici publice şi strategiilor naţionale de dezvoltare în domeniul transporturilor rutiere, controlează şi supraveghează respectarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu de către operatorii de transport rutier şi de către întreprinderile ce desfăşoară activităţi conexe transportului rutier, iar potrivit art. 10 lit. a) din același cod, Agenția are dreptul de a elibera sau retrage, parţial sau total, autorizaţii în condiţiile legii.
28. În același timp, competența Agenției Naţionale de Transport Auto de retragere a autorizației nu exclude efectuarea unui control judiciar asupra deciziilor acesteia, cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pentru părți.
29. Prin urmare, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a articolelor 20, 53, 54 și 114 din Constituție.
30. Cu referire la alegațiile autorului excepției privind contradicțiile între procedurile judiciare existente, Curtea reține că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidență asupra normelor contestate, şi nicidecum compararea prevederilor mai multor acte normative între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituţiei. Or, constituționalitatea unor dispoziţii de lege se poate analiza doar prin raportare la prevederile Constituţiei, iar nu şi în raport cu alte acte normative, subordonate Legii fundamentale.
31. Ținând cont de cele enunțate, Curtea menționează că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în conformitate cu articolul 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolele 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „să retragă, parţial sau total, autorizaţii” din articolul 10 alineatul (1) lit. a) din Codul transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014, ridicată de avocatul Tatiana Guțu, în dosarul nr. 2c-21/17, pendinte la Judecătoria Criuleni (sediul Dubăsari).
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 2. Chişinău, 5 ianuarie 2018