privind Recomandările referitor la elaborarea de către băncile din Republica Moldova a programelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor
Aceasta nu este versiunea curentă. Versiunea curentă:
14.12.2011Trimiteri: 27 legate · 4 nerezolvate
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.
Nerezolvate (4)
Întru executarea articolului 11 şi 44 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolelor 1, 17, 23, 25, 29, 33, 34 şi 40 din Legea instituţiilor financiare, precum şi în scopul elaborării de către băncile comerciale a programelor adecvate privind prevenirea şi combaterea spălării banilor,
S-A H O T Ă R Î T:
1. Se aprobă Recomandările referitor la elaborarea de către băncile din Republica Moldova a programelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor (se anexează).
2. Instituţiile financiare, în termen de pînă la 15 iulie 2002, vor perfecta programele proprii, privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, ţinînd cont de prevederile prezentelor Recomandări şi le vor prezenta la Banca Naţională.
3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri îl exercită Departamentul Reglementare şi Supraveghere Bancară.
4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Vicepreşedintele
Consiliului de administraţie
al Băncii Naţionale a Moldovei Dumitru URSU
Chişinău, 25 aprilie 2002.
Nr. 94.
RECOMANDĂRI REFERITOR LA ELABORAREA DE CĂTRE BĂNCILE DIN REPUBLICA MOLDOVA A PROGRAMELOR PRIVIND PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR
1. Dispoziţii generale
1.1. Recomandările cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor de către băncile din Republica Moldova (în continuare Recomandări) sînt elaborate în conformitate cu împuternicirile Băncii Naţionale a Moldovei, prevăzute la articolele 11 şi 44 din Legea cu privire la Banca Naţională, articolele 1, 17, 25, 29, 33, 34, 40 din Legea instituţiilor financiare precum şi întru executarea prevederilor articolului 23 din Legea instituţiilor financiare şi a prevederilor Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor.
1.2. Prevenirea şi combaterea spălării banilor este o contribuţie majoră pentru economia naţională şi conduce la sporirea încrederii în sistemul bancar.
1.3. Obiectivul prezentelor Recomandări este de a îndruma băncile autorizate referitor la elaborarea programelor proprii privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, în vederea abilitării instituţiilor financiare de a atrage şi păstra mijloace legitime de la clienţi legitimi, avînd ca scop evitarea riscurilor aferente spălării banilor şi anume riscurilor de imagine, operaţionale, legale, de concentrare şi riscul tehnologiilor informaţionale.
1.4. Prezentele Recomandări sînt o continuare a Recomandărilor cu privire la sistemele de control intern care dezvăluie subiectele fundamentale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor.
2. Responsabilitatea
2.1. Consiliul instituţiei financiare este responsabil pentru elaborarea şi asigurarea aplicării unui program intern adecvat privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, de care depinde prevenirea şi depistarea la timp a operaţiunilor suspecte în cadrul instituţiei financiare. Dispunerea de un astfel de program constituie mijlocul cel mai eficient prin care o instituţie financiară poate să se protejeze contra implicării în tranzacţii ce pot facilita activităţi ilicite, precum şi să asigure respectarea normelor aplicabile de raportare a activităţilor suspicioase.
2.2. Consiliul şi comitetul executiv al instituţiei financiare sînt responsabili, în limitele competenţelor sale, de conformarea activităţii instituţiei financiare prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor.
3. Riscurile aferente spălării banilor
La elaborarea programelor contra spălării banilor, instituţiile financiare trebuie să ia în consideraţie riscurile aferente spălării banilor în scopul minimizării acestora.
3.1. Riscul imaginii
Riscul imaginii e definit ca posibilitatea apariţiei publicităţii adverse privind practicile de afaceri ale instituţiei financiare ce poate cauza o pierdere a încrederii în integritatea instituţiei. Acest risc poate impune un pericol major instituţiilor financiare, avînd în vedere faptul că natura afacerii lor necesită menţinerea încrederii deponenţilor, creditorilor şi a pieţei.
3.2. Riscul operaţional
Riscul operaţional poate fi definit ca riscul pierderilor directe sau indirecte, care rezultă din procese interne inadecvate sau eşuate, persoane sau evenimente externe.
3.3. Riscul legal
Riscul legal este posibilitatea ca acţiunile de judecată, hotărîrile adverse sau contractele care sînt, de fapt, irealizabile pot afecta negativ operaţiunile sau situaţia instituţiei. Instituţiile financiare nu vor fi capabile să se protejeze efectiv contra unor astfel de riscuri, dacă nu vor efectua o monitorizare corectă la identificarea clienţilor şi înţelegerea afacerilor acestora.
3.4 Riscul de concentrare
Riscul de concentrare se referă la:
· partea activă a bilanţului - inexistenţa unui sistem informaţional privind identificarea concentraţiilor de credit şi stabilirea limitei prudenţiale pentru a restricţiona expunerile instituţiilor la debitori individuali sau grupuri de debitori;
· partea pasivelor - retragerea timpurie a fondurilor de către deponenţii majori cu consecinţe potenţial nesatisfăcătoare pentru lichiditatea instituţiei din motivul analizei inadecvate a concentrării depozitelor, caracteristicii deponenţilor, precum şi nemenţinerea relaţiilor strînse de către managerii pasivelor cu deponenţii mari.
3.5. Riscul tehnologiilor informaţionale
Riscul tehnologiilor informaţionale este determinat prin apariţia tehnologiilor informaţionale noi şi celor în curs de dezvoltare, în special atunci cînd acestea ar putea crea condiţii favorabile pentru spălarea banilor.
4. Prevederi de bază ale programului de prevenire şi combatere a spălării banilor
4.1 Programul de prevenire şi combatere a spălării banilor reprezintă politici şi proceduri, inclusiv reguli cu privire la “cunoaşte-ţi clientul”, care promovează normele de etică şi profesionalism în sectorul financiar şi previn utilizarea instituţiilor financiare, în mod intenţionat sau nu, de către elementele criminale. Politicile şi procedurile trebuie să asigure efectuarea operaţiunilor financiare într-un mod sigur şi prudent.
4.2 La elaborarea acestui program se iau în consideraţie mărimea, complexitatea, natura şi volumul activităţilor instituţiei financiare, lista clienţilor, nivelul de risc asociat cu diferiţi clienţi şi operaţiunile desfăşurate de aceştia.
4.3 Banca Naţională consideră că descrierea în detalii a modalităţii în care o anumită instituţie ar trebui să implementeze propriul program privind prevenirea şi combaterea spălării banilor nu este necesară. Cu toate acestea, Banca Naţională insistă asupra aplicării unor programe privind prevenirea şi combaterea spălării banilor oportune şi, reieşind din aceste considerente, a descris în prezentele
Recomandări principii fundamentale, care trebuie respectate în procesul elaborării propriilor programe privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, structura cărora poate fi stabilită conform modelului din anexa nr. 1 a prezentelor Recomandări.
4.4 La elaborarea propriilor programe privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, instituţiile financiare trebuie să ia în consideraţie prezentele Recomandări şi să le adapteze la activitatea lor financiară şi la riscul implicat, totodată ţinînd cont de prevederile Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor, practica general acceptată în acest domeniu, inclusiv documentele Comitetului Basel.
5. Structura programului de prevenire şi combatere a spălării banilor
Fiecare instituţie financiară urmează să elaboreze şi să implementeze programe adecvate privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, care trebuie să prevadă, dar să nu se limiteze la următoarele:
5.1. Obligaţiunile managementului superior, care trebuie să includă:
· cunoaşterea circumstanţelor clienţilor cu grad de risc sporit;
· cunoaşterea surselor de informaţie a părţilor terţe;
· aprobarea tranzacţiilor semnificative ale clienţilor cu grad de risc sporit;
· determinarea sectoarelor financiare care pot fi supuse riscului spălării banilor cu delimitarea exactă a atribuţiilor fiecărei subdiviziuni îndreptate spre prevenirea şi combaterea spălării banilor. Sectoarele vulnerabile spălării banilor pot fi sectoarele care au tangenţă cu următoarele: acceptarea depozitelor; vînzarea cecurilor de călătorie; cecuri; ordine de plată; transferuri prin virament; credite; operaţiuni bancare corespondente internaţionale; conturi speciale; operaţiuni bancare private; carduri de credite; operaţiuni bancare internet; finanţarea comerţului; operaţiuni de brokeraj; operaţiuni de trust etc;
· asigurarea înlăturării neconformărilor identificate în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor.
5.2. Definirea procesului de spălare a banilor în dependenţă de particularităţile caracteristice instituţiei financiare. Principalele elemente ale procesului de spălare a banilor sînt:
· plasarea – mişcarea iniţială a mijloacelor băneşti sau a altor venituri provenite din activitatea infracţională cu scopul schimbării formei iniţiale sau a locului acestora pentru a le face inaccesibile organelor de drept;
· investirea – separarea de la sursa de provenienţă a veniturilor obţinute din activitatea criminală prin intermediul diferitelor tranzacţii financiare;
· integrarea – utilizarea unei tranzacţii legitime pentru a ascunde veniturile ilicite, făcînd posibilă întoarcerea la infractor a fondurilor spălate.
5.3. Politici şi proceduri privind identificarea clientului (regulile “cunoaşte-ţi clientul”).
5.4. Stabilirea sistemului de asigurare a conformării programului de prevenire şi combatere a spălării banilor.
5.5. Procedura de raportare privind operaţiunile suspecte.
6. Regulile “cunoaşte-ţi clientul”
Regulile “cunoaşte-ţi clientul” trebuie să includă cel puţin:
6.1. Politicile de acceptare a clientului
Instituţiile financiare trebuie să elaboreze politici şi proceduri clare de acceptare a clientului, inclusiv o descriere a tipurilor de clienţi care par să impună un risc mai mare instituţiei. La elaborarea acestor politici situaţia clienţilor cu un risc mai mare trebuie examinată sub un şir de aspecte cum ar fi experienţa clienţilor, ţara de origine, poziţia socială, conturile legate, activităţile de afacere sau alţi indicatori de risc. Procedurile de acceptare a clienţilor trebuie să includă mai multe etape în dependenţă de nivelul de risc al clienţilor, concomitent punînd accentul pe clienţii cu un venit înalt a căror sursă este neclară. Deciziile de începere a relaţiilor de afaceri cu clienţii cu un grad de risc sporit trebuie să fie exclusiv luate la nivelul conducerii. Este important ca procesul de acceptare a clienţilor să nu afecteze accesul publicului general la serviciile financiare.
6.2. Politici de identificare a clientului
Instituţiile financiare trebuie să dispună de o politică şi procedură sistematică de identificare a clienţilor şi a celor care activează în numele lor şi nu trebuie să stabilească o relaţie bancară pînă cînd identitatea noului client nu este verificată. Trebuie să fie obţinută toată informaţia necesară pentru identificarea adecvată a fiecărui client nou, inclusiv scopul, natura relaţiilor de afaceri. O atenţie deosebită trebuie acordată în cazul clienţilor nerezidenţi, precum şi clienţilor sau beneficiarilor care primesc fonduri din străinătate, concomitent ţinînd cont de prevederile art.4 (4) din Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor.
Elementele identificării clienţilor pot fi:
· persoana sau unitatea care menţine un cont în instituţia financiară sau acei în numele cărora este menţinut contul (proprietari – beneficiari etc.);
· beneficiarii tranzacţiilor efectuate de către intermediari – profesionişti;
· orice persoană sau unitate implicată într-o tranzacţie financiară care poate impune un risc semnificativ imaginii sau alt risc.
Pentru identificarea clienţilor instituţia financiară trebuie să atragă atenţia la subiectele specifice de identificare:
· conturile de trust nominalizate şi fiduciare;
· mijloacele corporative;
· afacerile introduse;
· conturile clienţilor deschise de către intermediari- profesionişti;
· persoanele expuse politic;
· clienţii ne-faţă-în-faţă;
· operaţiunile bancare corespondente.
6.3. Proceduri referitor la monitorizarea continuă a conturilor şi tranzacţiilor care includ:
· determinarea operaţiunilor ordinare (specifice) ale clientului;
· monitoringul operaţiunilor clientului pentru a determina dacă acestea corespund operaţiunilor ordinare (specifice) pentru acel anumit client sau pentru clienţii din cadrul categoriilor similare;
· dispunerea de sisteme informaţionale manageriale adecvate pentru a prezenta managerului şi persoanelor responsabile informaţia necesară pentru identificarea, analiza şi monitorizarea eficientă a conturilor clienţilor cu grad de risc sporit;
· identificarea de către instituţia financiară a operaţiunilor limitate, suspecte şi iraţionale, inclusiv cele potenţiale, precum şi a surselor mijloacelor folosite de client în aceste operaţiuni.
Atunci cînd un cont a fost deschis, dar apar probleme de verificare în cadrul relaţiilor financiare, care nu pot fi rezolvate, se recomandă ca instituţia financiară să informeze organul abilitat prin lege în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor. Instituţiile financiare nu trebuie să menţină conturi anonime sau conturi sub un nume fictiv.
6.4. Proceduri privind deţinerea şi păstrarea informaţiei, care trebuie să includă cel puţin următoarele:
· menţinerea unui registru al clienţilor identificaţi pentru perioada de cel puţin cinci ani (care va include cel puţin: denumirea clientului; codul fiscal; numărul contului; data deschiderii; data închiderii);
· păstrarea tuturor înregistrărilor privind tranzacţiile financiare timp de cel puţin cinci ani după ce a avut loc tranzacţia;
· păstrarea dosarelor privind identitatea clienţilor în decurs de cel puţin cinci ani după ce au fost închise conturile acestora;
· stabilirea concretă a datelor ce urmează a fi păstrate în dosarul privind identitatea clientului şi cu privire la tranzacţiile efectuate.
7. Sistemul de asigurare a conformării programului de prevenire şi combatere a spălării banilor
În scopul asigurării respectării de către instituţia financiară a programului de prevenire şi combatere a spălării banilor, aceasta va dispune de:
7.1. Prevederi speciale ce ţin de sistemul de control intern pentru a asigura conformarea continuă în vederea minimizării riscurilor aferente spălării banilor. Acestea, adiţional celor prevăzute în Recomandările cu privire la sistemele de control intern în băncile din Republica Moldova, trebuie să includă, dar să nu fie limitate la următoarele:
· procedurile de detectare a operaţiunilor limitate, suspecte şi iraţionale;
· monitorizarea clienţilor care efectuează un volum mare de operaţiuni în numerar nespecifice activităţii clientului. În acest scop banca efectuează investigaţii privind apartenenţa clienţilor la grupul supus monitorizării;
· monitorizarea activităţilor legate de conturile bancare;
· proceduri interne privind raportarea tranzacţiilor suspecte.
7.2. Un serviciu de audit pentru verificarea conformării programului de prevenire şi combatere a spălării banilor, prestat de către personalul instituţiei financiare sau de o persoană independentă, ale cărui funcţii includ cel puţin următoarele:
· evaluarea independentă a politicilor interne şi a procedurilor băncii, inclusiv respectarea cerinţelor legislaţiei în vigoare;
· monitorizarea activităţii personalului prin testarea conformării;
· testarea tranzacţiilor în caz de necesitate;
· atenţionarea managementului superior privind rezultatele verificării.
7.3. Desemnarea unei persoane cu atribuţii de luare a deciziilor, atribuindu-i responsabilitatea de asigurare că politica şi procedurile instituţiei financiare, sînt în conformitate cu cerinţele şi reglementările contra spălării banilor, acordînd atenţia cuvenită prezentelor Recomandări.
Persoana de răspundere contribuie la implementarea prevederilor programului intern de prevenire şi combatere a spălării banilor cu scopul contracarării spălării banilor, proveniţi din acţiuni ilegale (criminale). În acest scop persoana este abilitată cel puţin cu următoarele atribuţii:
· acordă consultaţii colaboratorilor instituţiei financiare privitor la întrebările, apărute în timpul realizării programului de prevenire şi combatere a spălării banilor, inclusiv la identificarea şi examinarea clienţilor instituţiei financiare şi evaluării riscului de spălare a banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale);
· ia decizii în baza informaţiei primite;
· organizează instruirea colaboratorilor instituţiei financiare în problemele contracarării spălării banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale);
· întreprinde măsuri privind prezentarea organului abilitat pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor a informaţiei în conformitate cu legislaţia în domeniu;
· cel puţin o dată pe an prezintă, în scris, consiliului instituţiei financiare un raport privind rezultatele implementării programului intern de prevenire şi combatere a spălării banilor;
· colaborează cu serviciul de audit în vederea îndeplinirii scopului acestuia privind verificarea conformării activităţii instituţiei legislaţiei în vigoare în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor;
· îndeplineşte alte funcţii în corespundere cu prezentele Recomandări şi documentele interne ale instituţiei financiare.
7.4. Proceduri adecvate de selectare ce conţin exigenţele corespunzătoare la angajarea personalului.
7.5. Un program de instruire continuu a personalului privind conţinutul şi conformarea prevederilor programului de prevenire şi combatere a spălării banilor. Programul de instruire trebuie să cuprindă toate aspectele procesului de prevenire şi combatere a spălării banilor, personalul instituţiilor financiare fiind adecvat instruit. Orarul şi conţinutul instruirii trebuie să fie adaptat la necesităţile individuale ale băncii. Instruirea personalului trebuie să fie în dependenţă de nivelul implicării acestuia în procesul de prevenire şi combatere a spălării banilor. Cerinţele de instruire trebuie să includă cel puţin:
· instruirea personalului nou referitor la importanţa programului intern de prevenire şi combatere a spălării banilor şi cerinţele de bază în cadrul instituţiei financiare;
· instruirea personalului de prima – linie referitor la verificarea identităţii clienţilor noi, monitorizarea conturilor clienţilor deja existenţi în bază continuă şi detectarea indicilor de activitate suspectă;
· instruiri regulate de actualizare a responsabilităţii personalului, inclusiv informarea privind noile dezvoltări de domeniu.
7.6. Acte normative ce prevăd tragerea la răspundere a angajaţilor care în mod intenţionat nu raportează (nu raportează de bună voie) despre tranzacţiile suspicioase persoanei responsabile, serviciului securităţii sau direct autorităţilor de resort şi/sau contribuie personal la derularea operaţiunilor de spălare a banilor.
8. Raportarea operaţiunilor suspecte
Instituţiile financiare trebuie să dispună de proceduri clare, reieşind din prevederile Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor, aduse la cunoştinţa întregului personal, care prevăd raportarea de către personal asupra tuturor tranzacţiilor suspicioase unei persoane speciale din managementul superior, responsabile pentru acumularea informaţiei şi luarea măsurilor contra spălării banilor. De asemenea, trebuie să fie stabilit un anumit lanţ de comunicare, atît către conducere, cît şi către serviciul de securitate intern pentru raportarea asupra problemelor ce ţin de spălarea banilor.
În cazul depistării operaţiunilor suspecte, acestea se înregistrează de către instituţie prin completarea formularelor speciale şi/sau prezentarea datelor, conform legislaţiei în vigoare, cu raportarea ulterioară către organele de resort. Informaţia se prezintă organelor de resort în mod discret.
În afară de raportarea către Procuratura Generală, instituţiile financiare trebuie să raporteze autorităţilor de supraveghere asupra activităţilor suspicioase sau asupra cazurilor de fraudă, care afectează esenţial siguranţa, stabilitatea sau reputaţia instituţiei financiare.
9. Dispoziţii finale
9.1. Prezentele Recomandări intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
9.2. Prezentele Recomandări nu se interferă sau modifică obligaţiunile instituţiilor financiare privind conformarea cu legislaţia în vigoare ce ţine de prevenirea şi combaterea spălării banilor.
Anexa nr.1
Modelul structurii programului intern privind prevenirea şi combaterea spălării banilor
Obiective
Autoritate
Responsabilităţi şi obligaţiuni:
Consiliul băncii
Executivul băncii
Persoana responsabilă
Angajaţii
Reguli “cunoaşte-ţi clientul”:
Acceptarea clientului
Identificarea clientului
Monitorizarea tranzacţiilor
Menţinerea şi păstrarea informaţiei
Controalele
Responsabilităţile auditului
Cerinţe privind selectarea angajaţilor
Instruire
Cerinţe de raportare:
Termenul de prezentare
Corespondenţa cu organul de resort