Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.
V.
MECANISMUL DE REALIZARE A DIRECŢIILOR PRINCIPALE ALE REFORMEI MILITARE
1. Asigurarea ştiinţifică a apărării naţionale
Asigurarea ştiinţifică a apărării naţionale prevede, mai întîi de toate, constituirea şi dezvoltarea unei baze ştiinţifico-teoretice militare proprii.
Ştiinţa militară are drept sarcini de bază:
a) prognozarea situaţiei politico-militare;
b) evaluarea experienţei altor state privind construcţia militară şi a posibilităţii aplicării ei în condiţiile Republicii Moldova;
c) analiza multilaterală a posibilităţilor şi necesităţilor apărării naţionale;
d) elaborarea bazei conceptuale a construcţiei militare în strictă corespundere cu interesele naţionale şi posibilităţile ţării;
e) fundamentarea ştiinţifică a structurii, componenţei şi efectivului Forţelor Armate, a modalităţilor aplicării lor de luptă etc.
În cadrul cercetărilor ştiinţifico-militare sînt necesare determinarea programelor de importanţă naţională, coordonarea temelor de cercetare în vederea evitării unor dublări nejustificate, studierea posibilităţilor de modernizare a tehnicii şi armamentului din dotare.
În scopul asigurării ştiinţifice a apărării naţionale se impune crearea unor structuri ştiinţifice permanente sau provizorii pentru investigaţii pe probleme concrete, care vor uni eforturile teoreticienilor şi practicienilor, al civililor şi militarilor într-un sistem unitar.
2. Dezvoltarea şi perfecţionarea cadrului juridic al sistemului de asigurare a securităţii militare a statului
În procesul realizării reformei militare se impune elaborarea şi adoptarea unui set de legi militare care, în corespundere cu noile realităţi politice, economice şi sociale, vor reglementa:
a) bazele politicii militare;
b) principiile construcţiei militare;
c) funcţiile interne şi externe ale Forţelor Armate;
d) conducerea sistemului naţional de apărare;
e) controlul democratic asupra Forţelor Armate;
f) cadrul juridic şi condiţiile de aplicare a forţei militare;
g) modul de completare a Forţelor Armate şi de îndeplinire a serviciului militar;
h) asigurarea tehnico-materială a trupelor;
i) principiile pregătirii de mobilizare a economiei naţionale, creării rezervelor de mobilizare şi a infrastructurii militare;
j) protecţia socială şi juridică a militarilor.
3. Perfecţionarea sistemului de conducere în domeniul apărării
Conducerea supremă şi controlul în domeniul apărării se efectuează de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, în limita atribuţiilor prevăzute de legislaţie.
Pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, în calitate de organ consultativ, activează, pe timp de pace, Consiliul Suprem de Securitate, care elaborează recomandări în problemele ce ţin de asigurarea securităţii militare. Din momentul declarării stării de asediu sau de război, Consiliul Suprem de Securitate se transformă în Consiliul Suprem de Apărare, care activează în conformitate cu atribuţiile prevăzute de legislaţie.
Pe timp de pace şi de război, conducerea Forţelor Armate se efectuează de către Comandamentul Suprem al Forţelor Armate în frunte cu Preşedintele Republicii Moldova - Comandant Suprem al Forţelor Armate. În componenţa Comandamentului Suprem al Forţelor Armate intră, de asemenea, ministrul apărării, şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, Comandantul Trupelor de Grăniceri, Comandantul Trupelor de Carabinieri. Ministrul apărării (militar) este primul locţiitor al Comandantului Suprem al Forţelor Armate. În cazul cînd în funcţia de ministru al apărării este numită o persoană civilă, primul locţiitor al Comandantului Suprem al Forţelor Armate devine şeful Statului Major General al Forţelor Armate.
Organul executiv al Comandamentului Suprem care efectuează planificarea strategică şi conducerea Forţelor Armate este Statul Major General al Forţelor Armate. Şeful Statului Major General al Forţelor Armate este şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale. În componenţa Statului Major General al Forţelor Armate intră, de asemenea, şefii marilor state majore ale Trupelor de Grăniceri şi Trupelor de Carabinieri, şeful Departamentului administrativ-militar al Ministerului Apărării şi alte persoane cu funcţii de răspundere numite de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate.
Statul Major General al Forţelor Armate activează în baza Regulamentului aprobat de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate.
Statul Major General al Forţelor Armate este organul care coordonează planurile construcţiei şi aplicării Forţelor Armate, pregătirea lor operativă şi de mobilizare, precum şi amenajarea teritoriului ţării în interese de apărare.
Ofiţerii Comandamentului Suprem, viceminiştrii apărării se numesc în funcţie şi se destituie de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate.
Atribuţiile, drepturile şi responsabilităţile organelor de conducere în domeniul apărării sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova şi legislaţia în vigoare.
În scopul dirijării centralizate a sistemului de securitate militară se efectuează planificarea strategică şi operativă unică a construcţiei militare, care include planificarea pe termen lung (10 - 15 ani), mediu (4 - 5 ani) şi scurt (1 - 2 ani).
Asigurarea activităţii structurilor militare în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova implică perfecţionarea controlului democratic asupra Forţelor Armate. Realizarea acestui control de către societatea civilă are la bază următoarele principii:
a) alegerea democratică a autorităţilor publice şi răspunderea lor în faţa poporului;
b) delimitarea atribuţiilor autorităţilor publice în domeniul apărării naţionale;
c) reglementarea legislativă a organizării şi funcţionării Forţelor Armate;
d) asistenţa juridică acordată autorităţilor civile la efectuarea controlului.
În scopul organizării şi desfăşurării activităţilor care asigură pregătirea ţării pentru apărare, al realizării prevederilor legislaţiei în vigoare privind evidenţa, pregătirea şi completarea Forţelor Armate cu resurse umane şi tehnico-materiale necesare pe timp de pace, la mobilizare şi pe timp de război, precum şi al organizării altor activităţi stabilite de legislaţie, în stat este desfăşurată activitatea administrativ-militară.
Principalele măsuri ce ţin de activitatea administrativ-militară şi de principiile de organizare a acesteia se stabilesc de către Guvern.
Pentru realizarea măsurilor administrativ-militare se instituie organul administrativ-militar central şi organele administrativ-militare teritoriale. Organul administrativ-militar central este Departamentul administrativ-militar al Ministerului Apărării. Organe administrativ-militare teritoriale sînt centrele militare cu statut de direcţie a consiliului unităţii administrativ-teritoriale de gradul doi, care activează în teritoriu sub conducerea Departamentului administrativ-militar al Ministerului Apărării.
La dispoziţia Prim-ministrului, conducătorii autorităţilor administraţiei publice locale, organele administrativ-militare elaborează un complex de măsuri privind asigurarea încorporării cetăţenilor în serviciul militar, privind mobilizarea resurselor umane şi materiale, privind alte probleme în domeniul apărării, măsuri executorii pentru toate autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice şi agenţii economici (indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare).
4. Reforma Forţelor Armate
Forţele Armate constituie fundamentul întregului sistem de asigurare a securităţii militare a statului. La baza reformei Forţelor Armate se află ideea creării unor trupe regulate, bine pregătite şi dotate, cu un înalt nivel de profesionalism, optimizate numeric, precum şi a rezervei.
Reforma Forţelor Armate prevede realizarea următoarelor sarcini principale:
a) optimizarea structurii, a modului de completare şi a efectivului Forţelor Armate;
b) ridicarea nivelului de cooperare între componentele Forţelor Armate;
c) reorganizarea pregătirii de luptă a Forţelor Armate;
d) micşorarea termenului serviciului militar în termen;
e) crearea unei noi structuri de organizare şi pregătire a rezervei;
f) eficientizarea sistemului de pregătire a cadrelor militare;
g) demilitarizarea structurilor ce nu au atribuţii de asigurare a securităţii militare.
Construcţia Forţelor Armate se efectuează pe baza următoarelor principii:
a) controlul democratic asupra Forţelor Armate;
b) conducerea unică şi centralizată;
c) asigurarea unui nivel înalt al profesionalismului efectivului Forţelor Armate;
d) completarea cu efectiv a Forţelor Armate după principiul mixt;
e) asigurarea materială şi financiară în conformitate cu necesităţile reale;
f) respectarea drepturilor şi libertăţilor, asigurarea protecţiei sociale şi juridice a militarilor şi membrilor familiilor lor.
Misiunile strategice ale Forţelor Armate rezidă în realizarea capacităţilor militare necesare garantării (prin folosirea, în ultimă instanţă, a mijloacelor militare) suveranităţii, independenţei, unităţii, integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale, precum şi în continuarea eforturilor de pregătire pentru participarea la operaţiunile de menţinere a păcii în conformitate cu angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova. Pornind de la aceste orientări fundamentale şi de la principiile strategiei militare, obiectivele militare naţionale constau în:
a) prevenirea, descurajarea şi contracararea unei eventuale agresiuni împotriva ţării;
b) sporirea contribuţiei la menţinerea stabilităţii în regiune.
Misiunile strategice ale Forţelor Armate pot fi grupate în trei categorii:
a) misiuni realizate pe timp de pace;
b) misiuni realizate în situaţii de criză;
c) misiuni realizate pe timp de război.
Pe timp de pace, Forţelor Armate le revin următoarele misiuni strategice:
a) pregătirea pentru curmarea unei eventuale agresiuni - prin menţinerea capacităţii de luptă a trupelor, prin dezvoltarea sistemului de conducere, prin pregătirea populaţiei şi a economiei naţionale pentru mobilizare şi prin amenajarea operativă a teritoriului pentru apărare;
b) participarea la operaţiunile multinaţionale de menţinere a păcii, desfăşurate sub egida ONU sau O.S.C.E.;
c) pregătirea pentru prevenirea crizelor interne, în cooperare cu instituţiile corespunzătoare.
În situaţii de criză, Forţele Armate pot participa, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi în cooperare cu alte instituţii de stat, la următoarele acţiuni:
a) prevenirea acţiunilor destabilizatoare;
b) neutralizarea elementelor terorist-diversioniste şi a altor formaţiuni armate ilegale;
c) paza căilor de comunicaţie ce duc spre anumite obiective;
d) prevenirea proliferării armelor convenţionale şi de distrugere în masă;
e) intervenţia în scopul protejării cetăţenilor şi a infrastructurii de bază.
Forţele Armate pot fi utilizate în cazul unor calamităţi naturale, avarii şi catastrofe, la solicitarea Guvernului, în condiţiile legii.
Pe timp de război, misiunile Forţelor Armate se stabilesc în conformitate cu obiectivul politic declarat şi cu evaluarea situaţiei strategice. Obiectivul politic trebuie să fie definit de autorităţile publice constituţionale şi să reflecte voinţa poporului.
Structura şi efectivul Forţelor Armate, înzestrarea şi pregătirea lor sînt determinate de caracterul pericolului militar posibil şi trebuie să corespundă nivelului necesar pentru organizarea unei apărări garantate a ţării.
Forţele Armate se compun din Armata Naţională, Trupele de Grăniceri şi Trupele de Carabinieri şi se menţin în componenţa şi structura care le permite, pe timp de pace, de a fi garantul statalităţii, neutralităţii şi democraţiei constituţionale, iar din momentul apariţiei premiselor unei agresiuni reale, de a se desfăşura în măsura care ar garanta apărarea ţării şi constrîngerea agresorului de a renunţa la planurile sale.
Pentru timp de război se va prevedea o asemenea structură a Forţelor Armate a cărei desfăşurare ar obliga agresorul să depună eforturi suplimentare considerabile pentru realizarea intenţiilor sale, transformîndu-l într-un factor destabilizator în zonă, fapt ce ar impune implicarea organismelor internaţionale competente în acţiunile de stopare sau contracarare a unei eventuale agresiuni.
Componenta principală a Forţelor Armate este Armata Naţională, ale cărei sarcini sînt de a respinge loviturile aeriene şi terestre ale forţelor agresoare, de a aduce agresorului distrugeri maximal posibile, de a nu permite pătrunderea lui în adîncul teritoriului ţării, de a crea premise pentru încetarea acţiunilor militare şi încheierea păcii în condiţii care corespund intereselor naţionale ale Republicii Moldova.
Trupele de Grăniceri asigură securitatea militară a statului prin executarea misiunilor de pază a frontierei de stat şi pregătirea trupelor pentru participarea la acţiuni de luptă în conformitate cu planul de aplicare a Forţelor Armate.
Pe timp de pace, Trupele de Grăniceri activează în componenţa Departamentului Trupelor de Grăniceri de pe lîngă Guvern. Din momentul declarării stării de asediu sau a stării de război, Trupele de Grăniceri trec în subordonarea operativă a Statului Major General al Forţelor Armate şi, în caz de necesitate, sînt folosite ca unităţi (subunităţi) de trupe terestre.
Trupele de Carabinieri asigură securitatea militară a statului prin executarea misiunilor de menţinere a ordinii constituţionale şi de drept, de pază a obiectivelor importante şi de pregătire a trupelor pentru participarea la acţiuni de luptă în conformitate cu planul de aplicare a Forţelor Armate.
Pe timp de pace, Trupele de Carabinieri activează în componenţa Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne. Din momentul declarării stării de asediu sau a stării de război, Trupele de Carabinieri trec în subordonarea operativă a Statului Major General al Forţelor Armate şi asigură menţinerea regimului stării de asediu sau de război, paza şi apărarea obiectivelor de importanţă de stat şi a celor ale infrastructurii militare, contracararea tentativelor de destabilizare a ordinii constituţionale, distrugerea grupelor diversioniste şi a desanturilor inamicului.
Pe timp de pace, Trupele de Grăniceri şi Trupele de Carabinieri activează în structura şi conform planurilor de aplicare, aprobate de conducerea departamentelor respective, incluzînd unele elemente ale pregătirii de luptă determinate de Statul Major General al Forţelor Armate.
Din punct de vedere operativ-tactic, Forţele Armate sînt constituite din trupe regulate şi trupe de rezervă.
Trupele regulate includ:
a) unităţile şi subunităţile cu capacitate permanentă de intervenţie (de reacţie rapidă) ale Armatei Naţionale, ale Trupelor de Grăniceri şi ale Trupelor de Carabinieri, completate cu efectiv şi tehnică potrivit statelor de război şi capabile să-şi îndeplinească misiunile conform destinaţiei. Structura şi efectivul lor se determină de către Statul Major General al Forţelor Armate şi se aprobă de Comandantul Suprem al Forţelor Armate;
b) unităţile şi subunităţile cu capacitate redusă de intervenţie, care au nevoie de 10-15 zile pentru completarea cu efectiv şi cu tehnică şi pentru închegarea de luptă în vederea îndeplinirii misiunilor conform destinaţiei.
Trupele de rezervă includ organele de conducere şi unităţile terestre create din momentul declarării în stat a stării de asediu sau a stării de război, care au nevoie de 30-40 de zile pentru completarea cu militari din rezerva activă şi cu tehnică şi pentru închegarea de luptă în vederea folosirii lor conform destinaţiei.
Trupele de rezervă se desfăşoară în conformitate cu Planul de mobilizare a Forţelor Armate. Componenţa, structura, principiile de completare, pregătire, desfăşurare şi aplicare ale trupelor de rezervă se stabilesc de către Statul Major General al Forţelor Armate.
Completarea cu efectiv a Forţelor Armate se efectuează pe baza principiului mixt, cu perspectiva completării unităţilor cu capacitate permanentă de intervenţie (de reacţie rapidă) preponderent cu militari prin contract.
Completarea unităţilor cu capacitate redusă de intervenţie se efectuează pe baza principiului mixt, precum şi cu rezervişti prin contract.
O parte componentă a sistemului de apărare a statului este apărarea teritorială, care se organizează şi se înfăptuieşte de către Statul Major General al Forţelor Armate, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, în baza unui regulament aprobat de Guvern.
Apărarea teritorială se efectuează în scopul:
a) acordării de sprijin Forţelor Armate la ducerea acţiunilor de luptă;
b) asigurării regimului stării de asediu, de război sau al stării de urgenţă;
c) apărării obiectivelor importante şi a comunicaţiilor;
d) acordării de sprijin structurilor Departamentului Situaţii Excepţionale la lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, ale avariilor, catastrofelor şi acţiunilor de luptă; precum şi
e) în alte scopuri, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
La decizia Statului Major General al Forţelor Armate, formaţiunile de apărare teritorială pot fi implicate în acţiuni de luptă împreună cu unităţile militare.
Structura, sarcinile, principiile de pregătire, ordinea de asigurare şi completare a formaţiunilor de apărare teritorială pe timp de pace se stabilesc de Statul Major General al Forţelor Armate.
Asigurarea formaţiunilor de apărare teritorială cu armament, muniţii, tehnică militară şi specială se efectuează de către Ministerul Apărării din contul alocaţiilor bugetare pentru apărare. Asigurarea formaţiunilor menţionate cu echipament, cu alte resurse tehnico-materiale, iar din momentul desfăşurării, şi cu hrană şi încăperi necesare pentru crearea unor condiţii normale de trai şi de organizare a serviciului militar se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale din contul bugetelor locale.
Una din sarcinile principale ale reformei Forţelor Armate - reorganizarea pregătirii de luptă a acestora - este determinată de modificarea structurii şi a modului de completare cu efectiv a Forţelor Armate, precum şi de asigurarea lor financiară şi tehnico-materială nesatisfăcătoare. Scopul reorganizării pregătirii de luptă a Forţelor Armate constă în crearea unui sistem unitar şi flexibil de instruire a trupelor regulate şi a rezervei, care ar asigura nivelul necesar de pregătire a organelor de conducere, a unităţilor şi marilor unităţi militare şi ar permite coordonarea aplicării lor conform destinaţiei.
Organul central de conducere a pregătirii de luptă în cadrul Forţelor Armate este Statul Major General al Forţelor Armate, căruia îi revin următoarele sarcini de bază în domeniu:
a) elaborarea documentelor de directivă în ceea ce priveşte pregătirea de luptă a Forţelor Armate;
b) crearea unui sistem unic de planificare a pregătirii de luptă;
c) coordonarea pregătirii de luptă a formaţiunilor militare ale tuturor componentelor Forţelor Armate în scopul asigurării unor viziuni unice şi al pregătirii practice a efectivului conform misiunilor de apărare;
d) controlul asupra îndeplinirii măsurilor planificate privind pregătirea de luptă a componentelor Forţelor Armate.
Realizarea sarcinilor privind perfecţionarea sistemului de pregătire de luptă a Forţelor Armate necesită un suport material-tehnic şi instructiv-metodic modern. În acest context, este necesară crearea unui centru unic de instruire pentru Forţele Armate, care ar exclude dublarea nejustificată în pregătirea specialiştilor la specialităţi conexe şi ar asigura economisirea resurselor materiale şi financiare.
Perfecţionarea sistemului de pregătire a cadrelor militare prevede ridicarea nivelului potenţialului intelectual al Forţelor Armate. Această sarcină urmează a fi realizată în baza unor principii ştiinţifice şi în strînsă legătură cu sistemul învăţămîntului public.
Reorganizarea sistemului de învăţămînt militar prevede dezvoltarea bazei existente de pregătire a specialiştilor militari, formarea specialiştilor pentru Forţele Armate în instituţiile de învăţămînt civile, precum şi organizarea instruirii militare a persoanelor cu funcţii de răspundere din instituţiile de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.
În procesul realizării reformei militare este necesară crearea, în baza Colegiului militar, a unui institut militar specializat, care ar asigura perfecţionarea cadrelor de ofiţeri din verigile superioară şi medie ale Forţelor Armate.
Pregătirea militară în instituţiile de învăţămînt superior civile se va efectua benevol, la catedrele militare, după programe de pregătire a ofiţerilor, elaborate de comun acord cu Ministerul Apărării. Absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior care nu au trecut cursul de instruire la catedra militară vor face pregătirea militară în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Potenţialul instituţiilor de învăţămînt superior civile va fi folosit şi pentru predarea unor discipline speciale în cadrul reciclării specialiştilor militari.
Instruirea militară a funcţionarilor publici cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale se va efectua în baza Academiei de administrare publică, precum şi în cadrul unor cursuri de perfecţionare organizate pe lîngă Ministerul Apărării.
5. Perfecţionarea sistemului de mobilizare
Sistemul de mobilizare include pregătirea de mobilizare şi mobilizarea economiei naţionale şi a Forţelor Armate în scopul asigurării apărării naţionale.
Pregătirea de mobilizare a economiei naţionale are drept scop dezvoltarea capacităţilor de mobilizare a ţării pentru pregătirea trecerii de la starea de pace la cea de război şi include pregătirea de mobilizare a economiei şi populaţiei, precum şi amenajarea operativă a teritoriului ţării (dezvoltarea infrastructurii militare).
Mobilizarea economiei naţionale prevede trecerea ei organizată şi în termene reduse, în caz de pericol militar, la producţia de război şi asigurarea structurilor respective cu mijloace tehnico-materiale necesare.
Pregătirea de mobilizare şi mobilizarea Forţelor Armate constă în desfăşurarea planificată şi pregătită din timp a trupelor (forţelor) şi trecerea lor la structura de organizare conform statelor de război, în completarea deplină cu efectiv în termenele stabilite, în asigurarea completă cu armament, tehnică şi cu resurse materiale, în închegarea de luptă a trupelor (forţelor) desfăşurate şi în aducerea lor la capacitatea de luptă completă în scopul îndeplinirii misiunilor conform destinaţiei.
Organul central care asigură pregătirea de mobilizare a ţării este Guvernul.
Pregătirea de mobilizare şi mobilizarea Forţelor Armate este efectuată de Statul Major General al Forţelor Armate.
Activităţile de bază privind pregătirea de mobilizare şi mobilizarea cuprind:
a) determinarea sarcinilor de mobilizare în corespundere cu necesităţile de apărare şi posibilităţile de mobilizare ale statului;
b) planificarea şi coordonarea activităţii autorităţilor publice privind pregătirea de mobilizare;
c) elaborarea şi controlul realizării comenzilor de stat în domeniul pregătirii de mobilizare;
d) acumularea, pregătirea, păstrarea şi destinaţia resurselor umane şi tehnico-materiale;
e) crearea şi perfecţionarea infrastructurii militare.
Modul de organizare şi desfăşurare a pregătirii de mobilizare şi a mobilizării se stabileşte prin lege organică.
6. Asigurarea economico-financiară a Forţelor Armate
Asigurarea economico-financiară a Forţelor Armate include asigurarea lor financiară şi materială, inclusiv dotarea cu sisteme eficiente de armament, tehnică militară şi specială, cu alte resurse materiale în volum necesar pentru garantarea securităţii militare a statului.
Perfecţionarea asigurării economico-financiare a Forţelor Armate se realizează prin promovarea de către stat a unei politici tehnico-militare şi financiare fundamentate, care constă în:
a) organizarea producerii unor tipuri de armament şi tehnică sub un nomenclator comun, a pieselor de schimb şi a accesoriilor, a mijloacelor de transmisiuni şi automatizare, a altor bunuri tehnico-militare avantajoase şi realizabile pentru economia naţională, precum şi crearea bazei de reparaţie;
b) reducerea nomenclatorului armamentelor, tehnicii militare şi a bunurilor tehnico-militare, unificarea şi standardizarea lor, raţionalizarea cheltuielilor pentru întreţinerea şi utilizarea acestora, ţinînd cont de calităţile de luptă şi de exploatare, de condiţiile de folosire în limitele frontierelor naţionale, precum şi de normele ecologice;
c) stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale de colaborare tehnico-militară în vederea achiziţionării, inclusiv prin leasing, a armamentului şi tehnicii militare, pornindu-se de la avantajele economice maxime şi interesele securităţii naţionale.
Promovarea politicii economico-financiare se va face centralizat, prin formarea şi executarea comenzilor de stat, finanţarea şi reglementarea de către stat a colaborării tehnico-militare. Drept suport economic al acestei politici va servi potenţialul naţional de apărare, constituit în baza economiei naţionale, cu folosirea prioritară a tehnologiilor cu destinaţie dublă, precum şi a colaborării militare internaţionale avantajoase.
În procesul realizării reformei militare este necesară revizuirea cardinală a principiilor asigurării financiare a Forţelor Armate, majorîndu-se treptat alocaţiile bugetare de la 0,7 la sută din produsul intern brut în anul 2002 la 2,5 la sută în anul 2014. Mijloacele financiare pentru realizarea reformei militare vor fi prevăzute în conformitate cu etapele acesteia şi cu Planul de stat de construcţie şi dezvoltare a Forţelor Armate.
În vederea optimizării asigurării economico-financiare a Forţelor Armate este necesară crearea în cadrul Ministerului Apărării a unei structuri unice cu atribuţii în domeniul menţionat.
7. Dezvoltarea colaborării internaţionale în domeniul militar
Colaborarea internaţională a Republicii Moldova în domeniul militar are drept obiective principale asigurarea securităţii naţionale, întărirea încrederii între state, consolidarea păcii, securităţii şi stabilităţii europene şi internaţionale.
Luînd în considerare contextul geopolitic regional şi european, Republica Moldova va desfăşura în continuare colaborarea sa internaţională în domeniul militar pe baza statutului său de neutralitate permanentă şi a neaderării la alianţele şi blocurile politico-militare.
Totodată, interesele securităţii naţionale impun promovarea unor relaţii internaţionale în domeniul militar care ar exclude autoizolarea ţării în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea. în acest scop, Republica Moldova va întreţine relaţii militare bilaterale cu alte state şi va participa la realizarea activităţilor din cadrul Parteneriatului pentru Pace, precum şi a altor programe bazate pe Carta ONU şi pe principiile O.S.C.E.
Colaborarea cu forţele armate ale altor state se va desfăşura pe următoarele direcţii de bază:
a) conducerea şi controlul democratic asupra Forţelor Armate;
b) învăţămîntul militar şi pregătirea lingvistică a militarilor;
c) cercetările ştiinţifice în domeniul politicii de apărare şi securitate;
d) pregătirea şi participarea la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii;
e) interoperabilitatea cu forţele armate ale ţărilor partenere în domeniile conducerii, transmisiunilor, instruirii şi înzestrării;
f) protecţia socială.
O sarcină de primă importanţă în colaborarea internaţională a Republicii Moldova în domeniul militar este pregătirea unui batalion moldovenesc independent de menţinere a păcii pentru participarea nemijlocită la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii.
Principiile participării Republicii Moldova la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii decurg din interesele fundamentale şi din angajamentele internaţionale ale ţării. Aceste principii rezidă în:
a) desfăşurarea operaţiunilor internaţionale de menţinere a păcii cu mandatul ONU sau O.S.C.E. după determinarea statutului forţelor internaţionale de menţinere a păcii;
b) excluderea participării directe a Republicii Moldova la operaţiunile de impunere a păcii.
La luarea de către Republica Moldova a oricărei decizii în acest domeniu, drept repere esenţiale vor servi:
a) consimţămîntul părţilor aflate în conflict de a primi contingentul multinaţional de menţinere a păcii; încheierea şi intrarea în vigoare a unui acord de încetare a focului între părţile beligerante;
b) existenţa unui mandat internaţional clar şi aplicabil;
c) finalizarea pregătirii multilaterale a Forţelor de menţinere a păcii ale Republicii Moldova pentru misiunea de menţinere a păcii, luîndu-se în considerare caracterul acesteia.