Pornind de la necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, avînd în vedere că statul trebuie să asigure concordanţa legislaţiei naţionale cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, conştientizînd că reglementarea statutului refugiaţilor constituie o garanţie importantă a drepturilor omului, în temeiul art.19 alin.(2) şi art.72 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale :
azil – instituţie juridică prin intermediul căreia statul oferă străinului protecţie, acordîndu-i statut de refugiat, azil politic , protecţie umanitară sau temporară;
străin – cetăţean străin (cu una sau mai multe cetăţenii) sau persoană fără cetăţenie (apatrid);
solicitant de azil – străin care solicită statut de refugiat;
refugiat – străin căruia, în conformitate cu prezenta lege, i-a fost recunoscut statutul de refugiat;
azil politic – protecţie excepţională acordată străinului de către Preşedintele Republicii Moldova;
protecţie umanitară – protecţie acordată persoanelor ce nu corespund criteriilor de acordare a statutului de refugiat potrivit Convenţiei din 27 iulie 1951 şi Protocolului din 31 ianuarie 1967, dar care au nevoie de protecţie internaţională;
protecţie temporară – protecţie acordată în cazul unor afluxuri masive de persoane care au nevoie de protecţie internaţională;
(Se înlocuieşte şi se introduce prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
ţară (ţări) de origine – ţară (ţări) al cărei (ale căror) cetăţean este străinul; în cazul apatridului – ţară în care acesta îşi are domiciliul legal şi obişnuit.
Articolul 2. Obiectivele şi sfera de aplicare a legii
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic, economic, social şi organizatoric de acordare a azilului (statutului de refugiat, azilului politic, protecţiei umanitare sau temporare) în Republica Moldova, determină statutul solicitanţilor de azil şi al refugiaţilor.
(2) Azilul se acordă în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi altor acte normative, în concordanţă cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi cu respectarea prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor solicitanţilor de azil, refugiaţilor, beneficiarilor de protecţiei umanitare sau temporară, precum şi autorităţilor competente în soluţionarea problemelor acestora.
Articolul 3. Dreptul de azil
(1) Relaţiile care apar prin acordarea şi exercitarea dreptului de azil sînt reglementate de prevederile Constituţiei Republicii Moldova, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, de prezenta lege şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
(2) Străinul are dreptul să solicite azil în conformitate cu condiţiile şi modul stabilite de prezenta lege.
Capitolul II
PRINCIPII GENERALE
Articolul 4. Nediscriminarea
Prevederile prezentei legi se aplică solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi beneficiarilor de protecţie umanitară sau temporară fără nici o discriminare pe motive de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
(Se înlocuieşte prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 5. Confidenţialitatea
(1) Informaţia privind solicitanţii de azil şi refugiaţii este confidenţială.
(2) Informaţia confidenţială privind solicitanţii de azil şi refugiaţii poate fi adusă la cunoştinţa unor terţi doar cu consimţămîntul lor.
(3) La procesul de examinare a cererilor de acordare a azilului şi la şedinţele autorităţilor competente în soluţionarea problemelor solicitanţilor de azil şi ale refugiaţilor pot participa, cu acordul acestora, reprezentanţii lor legali, precum şi reprezentanţii Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
Articolul 6. Interdicţia de returnare şi expulzare
(1) Nici un refugiat nu poate fi returnat sau expulzat:
a) într-o ţară unde ar putea exista o ameninţare a vieţii sau a libertăţii acestuia pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică;
b) într-o ţară unde ar putea fi expus la torturi, la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante;
c) într-o ţară unde în privinţa acestuia ar putea fi aplicată pedeapsa cu moartea.
(2) Nici un solicitant de azil nu poate fi returnat sau expulzat de pe teritoriul Republicii Moldova pînă la epuizarea tuturor căilor ordinare de atac.
(3) Refugiatului în a cărui privinţă a fost emisă o hotărîre judecătorească de expulzare i se acordă un termen rezonabil pentru efectuarea formalităţilor necesare de admitere legală într-o altă ţară. În caz de necesitate, faţă de această persoană, pînă la returnare sau expulzare, se aplică măsurile de siguranţă prevăzute de legislaţie.
(4) Beneficiul dispoziţiei privind termenul rezonabil nu poate fi invocat de refugiatul faţă de care există motive bine întemeiate că prezintă un pericol pentru securitatea naţională sau care, fiind condamnat printr-o hotărîre definitivă pentru o infracţiune gravă, constituie un pericol pentru ordinea publică.
Articolul 7. Unitatea familiei
(1) De dreptul de azil în Republica Moldova beneficiază, în aceeaşi măsură, şi membrii familiei refugiatului, specificaţi la alin.(2).
(2) Statutul de refugiat se acordă, de asemenea, soţiei (soţului), copiilor pînă la vîrsta de 18 ani şi altor membri ai familiei ce însoţesc refugiatul şi se află la întreţinerea acestuia, cu condiţia că domiciliază împreună cu acesta şi nu au o altă cetăţenie, iar căsătoria a fost încheiată înainte de data solicitării azilului.
(3) Copilul care a depăşit vîrsta de 18 ani sau a dobîndit în alt mod capacitatea deplină de exerciţiu nu mai beneficiază de drept de azil în condiţiile alin.(2) şi va completa o cerere separată de acordare a dreptului de azil în Republica Moldova. Copilul care a obţinut dreptul de azil pînă la vîrsta de 18 ani va beneficia în continuare de acest drept.
(4) Membrilor familiei refugiatului care au obţinut dreptul de azil în condiţiile alin.(2) li se menţine acest drept şi în caz de divorţ, de separare sau de deces al refugiatului.
Articolul 8. Protecţia copiilor
Copilul beneficiar de protecţie umanitară sau temporară, care solicită statut de refugiat sau este recunoscut drept refugiat în conformitate cu prezenta lege şi cu tratatele internaţionale în materie la care Republica Moldova este parte va primi, indiferent de faptul că este însoţit de părinţi sau nu, protecţie şi asistenţă umanitară pentru a se bucura de drepturile sale.
(Se înlocuieşte şi se exclude prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 9. Naturalizarea
Pentru a facilita naturalizarea refugiaţilor se vor crea condiţii optime în vederea accelerării procedurii în cauză în condiţiile Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000.
Capitolul III
AUTORITĂŢILE COMPETENTE ÎN SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR ÎN MATERIE DE REFUGIAŢI
Articolul 10. Direcţia Principală pentru Refugiaţi
(1) Autoritatea care administrează şi soluţionează problemele solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi ale beneficiarilor de protecţie umanitară sau temporară este Direcţia Principală pentru Refugiaţi, care activează pe lîngă Biroul Naţional Migraţiune. Regulamentul direcţiei, structura şi statele de personal ale acesteia se aprobă de către directorul general al Biroul Naţional Migraţiune.
(2) Direcţia Principală pentru Refugiaţi colaborează cu autorităţile publice în procesul de implementare a normelor şi procedurilor necesare pentru a asigura respectarea drepturilor solicitanţilor de azil şi ale refugiaţilor , precum şi a beneficiarilor de protecţie umanitară sau temporară. În acest scop, funcţionarilor Direcţiei Principale pentru Refugiaţi li se asigură posibilitatea de a comunica cu aceste categorii de persoane, indiferent de locul aflării lor pe teritoriul Republicii Moldova.
(Se înlocuieşte şi se completează prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
(3) Direcţia Principală pentru Refugiaţi colaborează cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în vederea instruirii personalului, asigurării informaţionale, didactice şi metodice a activităţii acesteia.
Articolul 11. Atribuţiile Direcţiei Principale pentru Refugiaţi
(1) Direcţia Principală pentru Refugiaţi:
a) înregistrează cererile solicitanţilor de azil, îi intervievează, colectează datele şi probele necesare la completarea dosarului pentru fiecare cerere de solicitare a dreptului de azil;
b) implementează măsurile de protecţie şi de asistenţă oferite solicitanţilor de azil şi refugiaţilor, în condiţiile prezentei legi;
c) înfiinţează, după necesitate, şi administrează centrele de recepţie, triere şi cazare a solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor. Regulamentele centrelor se aprobă de către directorul general al Biroul Naţional Migraţiune;
d) este responsabilă de administrarea fondurilor alocate la bugetul Direcţiei Principale pentru Refugiaţi, a altor ajutoare, precum şi a asistenţei financiare, oferite solicitanţilor de azil şi refugiaţilor de către organizaţiile naţionale şi internaţionale;
e) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, de tratatele internaţionale şi de regulamentul său.
(2) Controlul asupra realizării atribuţiilor Direcţiei Principale pentru Refugiaţi se pune în sarcina directorului general al Biroului Naţional Migraţiune.
Articolul 12. Directorul Direcţiei Principale pentru Refugiaţi
(1) Direcţia Principală pentru Refugiaţi este condusă de directorul acesteia, numit în funcţie de către directorul general al Biroul Naţional Migraţiune.
(2) Directorul:
a) asigură buna funcţionare a Direcţiei Principale pentru Refugiaţi;
b) acordă, retrage şi anulează statutul de refugiat sau protecţia umanitară;
(Se înlocuieşte şi se completează prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
c) desemnează, în conformitate cu legislaţia, cîte un reprezentant ce va tutela fiecare solicitant de azil neînsoţit, care nu a împlinit vîrsta de 18 ani sau care este în incapacitatea de a întreprinde acţiuni juridice;
d) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, de tratatele internaţionale şi de regulamentul direcţiei.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale, directorul emite instrucţiuni, dispoziţii şi alte acte.
Articolul 13. Consiliul pentru Refugiaţi
(1) Consiliul pentru Refugiaţi este constituit prin ordinul directorul general al Biroul Naţional Migraţiune şi are în componenţa sa reprezentanţi ai ministerelor şi departamentelor interesate, un reprezentant al Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi cel puţin un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale care în activitatea lor se preocupă de problemele refugiaţilor.
(2) Consiliul pentru Refugiaţi este un organ consultativ ce funcţionează pe lîngă Biroul Naţional Migraţiune şi contribuie la soluţionarea problemelor solicitanţilor de azil, ale refugiaţilor şi ale beneficiarilor de protecţie umanitară sau temporară. Consiliul se convoacă, după necesitate, la cererea directorului general al Biroului Naţional Migraţiune.
(Se înlocuieşte şi se modifică prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
(3) Atribuţiile Consiliului pentru Refugiaţi sînt stabilite prin ordinul directorul general al Biroul Naţional Migraţiune.
Articolul 14. Cooperarea internaţională
(1) Republica Moldova cooperează cu alte ţări, cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi alte organizaţii internaţionale în vederea soluţionării problemelor refugiaţilor.
(2) Guvernul cooperează cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, facilitîndu-i acestuia exercitarea atribuţiilor.
(3) Solicitanţii de azil şi refugiaţii sînt informaţi de către Direcţia Principală pentru Refugiaţi despre dreptul lor de a contacta Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Reprezentanţii acestuia pot comunica cu fiecare solicitant de azil şi refugiat de pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de locul aflării acestuia, şi pot lua cunoştinţă de dosarul lui personal. În acest scop, autorităţile administraţiei publice sînt obligate să asigure accesul reprezentanţilor Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în penitenciare, în izolatoarele de urmărire penală, în zonele de tranzit la aeroporturi sau la frontieră ori în localurile în care se află sau sînt deţinute persoanele respective.
Capitolul IV
AZILUL
Articolul 15. Solicitantul de azil
(1) Statutul de solicitant de azil începe din momentul depunerii de către străin a cererii de acordare a uneia din formele de protecţie şi încetează o dată cu emiterea deciziei prin care i se acordă protecţie sau i se respinge cererea. Statutul de solicitant de azil încetează şi în cazul:
retragerii cererii;
decesului solicitantului;
sistării procedurii de acordare a uneia din formele de protecţie, ca urmare a nerespectării de către solicitant a obligaţiei de a colabora cu autorităţile.
(2) În cazul în care străinului i s-a respins cererea, acesta îşi păstrează statutul de solicitant de azil pînă la epuizarea tuturor căilor ordinare de atac.
(3) Solicitanţii de azil care au intrat ilegal în Republica Moldova sînt consideraţi admişi temporar pe teritoriul ţării şi nu vor fi sancţionaţi pentru intrarea ilegală în ţară în cazul iniţierii procedurii de acordare a statutului de refugiat. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor internaţionale referitoare la drepturile omului şi prevederilor prezentei legi.
(4) Solicitanţii de azil care nu au trecut frontiera de stat vor fi admişi în teritoriul ţării la solicitarea directorului Direcţiei Principale pentru Refugiaţi.
(5) Solicitanţii de azil pot fi plasaţi în centre de recepţie, triere şi cazare.
(6) În scopuri de identificare şi evidenţă, solicitanţilor de azil li se întocmesc dosare personale, care vor conţine date referitoare la identitatea lor, fotografii, amprentele digitale şi alte date. Dosarele personale se păstrează la Direcţia Principală pentru Refugiaţi.
(7) Solicitanţii de azil sînt supuşi în mod obligatoriu examenului medical general.
Articolul 16. Documentele solicitantului de azil
(1) Pînă la soluţionarea cererii de acordare a dreptului de azil (statutului de refugiat, protecţiei umanitare), directorul Direcţiei Principale pentru Refugiaţi eliberează solicitantului de azil un document temporar de identitate, în care sînt înscrişi şi copiii pînă la vîrsta de 18 ani care îl însoţesc.
(Se completează,se modifică şi se înlocuieşte prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
(2) Documentul temporar de identitate este valabil pentru un termen de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii lui pentru alte termene a cîte 30 de zile, pînă la soluţionarea definitivă a cererii.
(3) La înmînarea documentului temporar de identitate, Direcţia Principală pentru Refugiaţi poate reţine documentele de identitate aflate în posesia solicitantului de azil.
Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile solicitantului de azil
(1) Solicitantul de azil beneficiază de următoarele drepturi:
a) de a nu fi returnat sau expulzat pînă la soluţionarea cererii sale de acordare a statutului de refugiat;
b) de şedere în Republica Moldova pînă la expirarea termenului de 15 zile de la data rămînerii definitive şi irevocabile a deciziei privind respingerea cererii ;
c) de a i se examina cererea în termen de o lună, cu posibilitatea prelungirii acestuia;
d) de a beneficia de traducător şi de asistenţă juridică;
e) de a fi informat despre posibilitatea contactării reprezentanţilor Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi;
f) de a fi informat despre posibilitatea şi termenele de atacare a deciziei prin care i se respinge cererea;
g) de a fi intervievat de o persoană de acelaşi sex;
h) de a prezenta probe în justificarea cererii sale; precum şi
i) de alte drepturi stabilite de legislaţie.
(2) Solicitantului de azil i se poate acorda temporar, la cerere, dreptul la muncă dacă din motive obiective este lipsit de mijloace de existenţă necesare.
(3) Solicitantul de azil este obligat:
a) să aibă un comportament corect şi civilizat, să respecte regulile stabilite de autorităţi şi să răspundă la solicitările acestora;
b) să nu provoace stări de conflict sau incidente cu populaţia, să le evite, să nu comită contravenţii şi infracţiuni;
c) să se conformeze prevederilor prezentei legi şi ale legislaţiei în vigoare;
d) să se supună amprentării;
e) să se supună investigaţiilor medicale;
f) să prezinte date veridice referitor la cazul său;
g) să colaboreze cu autorităţile întru soluţionarea cererii sale;
h) să informeze Direcţia Principală pentru Refugiaţi despre orice schimbare a locului de trai, a statutului juridic, a stării civile, despre pierderea sau deteriorarea documentelor de identitate.
(Se înlocuieşte, se modifică şi se introduce prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 18. Azilul politic
(1) În cazuri excepţionale, persoanele care au deţinut funcţii politice, diplomatice sau de interes public în alte ţări sau în organismele internaţionale, persoanele care au demonstrat un deosebit ataşament, respect şi interes pentru Republica Moldova, alte personalităţi marcante, care sînt persecutate în ţara lor de origine, pot solicita Preşedintelui Republicii Moldova acordarea de azil politic.
(2) Cererile prin care se solicită azil politic se examinează de către Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova.
(3) Condiţiile, regulile şi temeiurile de acordare a azilului politic categoriilor de persoane specificate la alin.(1) sînt stabilite în regulamentul respectiv, aprobat de Preşedintele Republicii Moldova.
(4) Persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare a azilului politic pot solicita acordarea statutului de refugiat.
(5) Persoanele cărora li s-a acordat azil politic au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi refugiaţii.
Capitolul V1
PROTECŢIA UMANITARĂ
Articolul 201. Condiţiile de acordare a protecţiei umanitare
(1) Protecţia umanitară se acordă străinului care:
a) a fost forţat să părăsească ţara sa de origine din cauza unor primejdii care ameninţă viaţa sau libertatea sa, ca urmare a violenţei apărute în situaţii de conflicte armate naţionale sau internaţionale sau de agresiune din exterior;
b) riscă în ţara sa de origine să fie supus torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante.
(2) Protecţia umanitară poate fi de asemenea acordată pentru alte motive umanitare, cum sînt violările în masă ale drepturilor omului, sau în baza altor motive prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, precum şi în baza temeiurilor expuse în Concluziile Comitetului Executiv al Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
(3) Protecţia umanitară nu se acordă străinilor care cad sub incidenţa art. 22.
(4) Protecţia umanitară se acordă pe o perioadă de un an, cu posibilitatea de reînnoire, pînă la încetarea circumstanţelor ce au determinat acordarea acesteia.
Articolul 202. Statutul persoanelor care beneficiază de protecţie umanitară
(1) Temeiurile pentru acordarea azilului se examinează într-o singură procedură. Cererea pentru acordarea statutului de refugiat se examinează în primul rînd.
(2) Persoanele care beneficiază de protecţie umanitară au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi refugiaţii.
(3) În cazul în care protecţia umanitară durează mai mult de 5 ani, beneficiarii unei astfel de protecţii au dreptul să se stabilească cu domiciliul în Republica Moldova.
Articolul 203. Încetarea, retragerea şi anularea protecţiei umanitare
(1) Protecţia umanitară încetează în cazul:
a) decesului beneficiarului;
b) redobîndirii de către beneficiar, în mod voluntar, a cetăţeniei pierdute sau dobîndirii unei noi cetăţenii, avînd protecţia ţării al cărei cetăţean a devenit;
c) renunţării la protecţia acordată în conformitate cu prezenta lege.
(2) Protecţia umanitară se retrage în cazul în care:
a) motivele pentru care s-a acordat protecţie au încetat să existe;
b) beneficiarul s-a repatriat voluntar în ţara pe care a părăsit-o în virtutea circumstanţelor specificate în art.201.
(3) Protecţia umanitară se anulează în cazul în care:
a) a fost acordată în baza unor declaraţii false sau a unor date obţinute în mod fraudulos;
b) după acordarea protecţiei umanitare, s-a descoperit că persoana a săvîrşit una din faptele specificate în art. 22 înainte de rămînerea definitivă a hotărîrii prin care i s-a acordat protecţie umanitară.
(Se completează prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Capitolul VI
STATUTUL DE REFUGIAT
Articolul 21. Dreptul de a obţine statut de refugiat
De dreptul de a obţine statut de refugiat în Republica Moldova beneficiază străinul care are temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau pentru opiniile sale politice, care se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, în virtutea temerilor expuse, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, neavînd nici o cetăţenie şi aflîndu-se în afara ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, în virtutea temerilor menţionate, nu poate sau nu doreşte să se reîntoarcă în ţara de origine.
Articolul 22. Străinii cărora nu le poate fi acordat statutul de refugiat
(1) Statutul de refugiat nu poate fi acordat străinului care:
a) a comis o crimă împotriva păcii, împotriva umanităţii sau o crimă de război, în sensul instrumentelor internaţionale;
b) a comis o crimă gravă de drept comun în afara Republicii Moldova înainte de a solicita azil;
c) a comis acte contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite;
d) prin comportamentul său ori prin apartenenţa sa la o anumită organizaţie sau grupare, prezintă o ameninţare pentru securitatea naţională şi/sau pentru ordinea publică;
d) are mai multe cetăţenii şi, fără un motiv real bine întemeiat, nu a solicitat protecţia uneia dintre ţările al căror cetăţean este.
(Se modifică şi se exclude prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
(2) Statutul de refugiat nu poate fi acordat unui străin care intră, legal sau ilegal, în Republica Moldova dintr-o ţară terţă unde nu a fost persecutat, nu i s-au încălcat drepturile, nu i-au fost periclitate viaţa şi integritatea corporală, de unde nu a fost returnat sau expulzat în sensul prevederilor prezentei legi, cu excepţia cazurilor cînd străinul a intrat în ţară cu scopul de a-şi unifica familia.
Capitolul VII
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE REFUGIAŢILOR
Articolul 23. Drepturile refugiaţilor
(1) Statutul de refugiat conferă beneficiarului drepturile prevăzute de legislaţie pentru cetăţenii străini şi pentru apatrizi, precum şi următoarele drepturi speciale:
a) de a rămîne pe teritoriul Republicii Moldova şi de a obţine documentele corespunzătoare pentru confirmarea identităţii şi pentru trecerea frontierei;
b) de a alege locul de reşedinţă şi de a circula liber în condiţiile stabilite de legislaţie pentru străini;
c) de a fi angajat de persoane fizice sau juridice, de a exercita profesii libere, de a efectua acte de comerţ şi alte acte juridice;
d) de a fi salarizat şi de a beneficia de celelalte drepturi materiale ce decurg din activităţile desfăşurate, precum şi de asigurări sociale, în condiţiile legii;
e) de a urma învăţămîntul primar în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii Republicii Moldova, precum şi celelalte forme de învăţămînt în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii străini;
f) de a beneficia de un tratament identic cu cel acordat cetăţenilor Republicii Moldova în ceea ce priveşte libertatea de a practica propria religie şi de a da educaţie religioasă copiilor;
g) de a se bucura, din momentul acordării statutului de refugiat, în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare;
h) de a avea acces liber la instanţele de judecată şi la asistenţă administrativă;
i) de a nu fi returnat sau expulzat decît pe motive de securitate naţională sau de ordine publică. În cazul cînd se dispun aceste măsuri, persoana în cauză nu poate fi trimisă în locuri unde viaţa sau libertatea sa ar putea fi ameninţată pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică.
(2) În cazul în care este lipsit de mijloacele necesare pentru existenţă, refugiatul are dreptul la ajutor bănesc în mărimea şi în modul stabilite de Guvern. Ajutorul bănesc se acordă cu condiţia:
a) depunerii unei cereri;
b) asumării unui angajament de rambusare a sumei primite;
c) existenţei disponibilităţilor fmanciare ale statului.
Termenul de acordare a ajutorului bănesc nu va depăşi 61uni.
Articolul 231. Reunificarea familiei
(1) Străinul căruia i s-a acordat statut de refugiat are dreptul să solicite reunificarea familiei pe teritoriul Republicii Moldova, argumentînd, prin declaraţii semnate de el, că membrii familiei lui nu cad sub incidenţa prevederilor art.22.
(2) Decizia privind acordarea permisiunii pentru reunificarea familiei se emite de directorul Direcţiei Principale pentru Refugiaţi.
(3) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova acordă vize membrilor familiei refugiatului (soţ/soţie, copii) după ce a fost acordată permisiunea prevăzută în alin.(2).
Articolul 232. Repatrierea voluntară
(1) Repatrierea voluntară este reîntoarcerea benevolă a refugiatului în ţara sa de origine.
(2) La realizarea repatrierii voluntare, directorul Direcţiei Principale pentru Refugiaţi va asigura respectarea următoarelor condiţii:
a) repatrierea să aibă caracter voluntar şi asupra refugiatului să nu se exercite nici un fel de presiuni din partea autorităţilor;
b) voinţa refugiaţilor de a se repatria să fie exprimată în scris;
c) la dispoziţia refugiaţilor să fie pusă toată informaţia disponibilă privitor la ţara lor de origine, să li se comunice garanţiile oferite de aceasta şi condiţiile de acolo, pentru a facilita luarea deciziei de repatriere;
d) să se verifice asigurarea refugiaţilor ce se repatriază cu documente de călătorie şi cu alte acte necesare, pentru a li se facilita repatrierea;
e) în caz de necesitate sau în cadrul programelor de repatriere voluntară, să se ia toate măsurile pentru a se asigura că garanţiile oficiale oferite de ţările de origine privind siguranţa reîntoarcerii refugiaţilor vor fi respectate în întregime şi repatrierea lor va avea loc în siguranţă şi fără lezarea demnităţii lor.
(Se modifică şi se introduce prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 24. Obligaţiile refugiaţilor
Beneficiarul statutului de refugiat este obligat:
a) să cunoască şi să respecte Constituţia Republicii Moldova, prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative;
b) să aibă un comportament corect şi civilizat, să respecte regulile stabilite de autorităţi şi să răspundă la solicitările acestora;
c) să nu provoace stări de conflict sau incidente cu populaţia, să le evite, să nu comită contravenţii şi infracţiuni;
d) să ramburseze sumele primite în calitate de ajutor în condiţiile art.23 alin.(2), daca a realizat venituri ce îi permit acest lucru. Sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.
Articolul 25. Documentele refugiaţilor
(1) Fiecărui refugiat i se eliberează un document de identitate în modul stabilit de legislaţie.
(2) Refugiaţii pot obţine documente de călătorie care să le permită deplasarea în afara teritoriului Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor cînd este periclitată securitatea naţională sau ordinea publică.
(3) Documentele specificate în alin. (1) şi (2) se eliberează de Ministerul Dezvoltării Informaţionale în baza deciziei directorului Direcţiei Principale pentru Refugiaţi.
Capitolul VIII
PROCEDURA DE ACORDARE A STATUTULUI DE REFUGIAT ŞI A PROTECŢIEI UMANITARE
(Se completează prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 26. Cererea de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare
(1) Cererea de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare se depune îndată ce:
(Se introduce prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
a) solicitantul s-a prezentat într-un punct de control al trupelor de grăniceri pentru trecerea frontierei de stat;
b) solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova;
c) în ţara de origine a solicitantului cu drept de şedere în Republica Moldova au survenit evenimente care îl determină să ceară protecţie.
(2) Solicitanţii de azil depun o cerere scrisă la Direcţia Principală pentru Refugiaţi. Cererea este perfectată sub formă de chestionar.
(3) Cererile pot fi depuse la punctele de trecere a frontierei de stat sau la secţiile de poliţie, urmînd a fi expediate Direcţiei Principale pentru Refugiaţi, în condiţiile alin.(4) şi alin.(5).
(4) În privinţa persoanelor care au solicitat azil la punctele de trecere a frontierei de stat sau la organele de poliţie, în condiţii de confidenţialitate se întocmeşte un proces-verbal în care se indică:
a) date privind identitatea persoanei, iar în cazul în care persoana nu o poate confirma documentar, se indică identitatea declarată;
b) circumstanţele care au determinat persoana să solicite azil;
c) ţara în care drepturile şi libertăţile solicitantului de azil sînt periclitate în virtutea circumstanţelor specificate la art.21;
d) alte date considerate necesare pentru îndeplinirea procedurii de examinare a cauzei;
e) obligaţia solicitanţilor de azil de a se prezenta în cel mai scurt timp la Direcţia Principală pentru Refugiaţi.
(5) Documentele solicitantului de azil se expediază împreună cu cererea sa şi cu procesul-verbal Direcţiei Principale pentru Refugiaţi. Organele de poliţie sau cele de la frontieră eliberează solicitantului o adeverinţă provizorie, care ţine loc de document temporar de identitate şi permite deplasarea pînă la Direcţia Principală pentru Refugiaţi. Modelul adeverinţei provizorii este aprobată prin ordinul directorului general al Biroul Naţional Migraţiune.
(6) Direcţia Principală pentru Refugiaţi înregistrează cererea de acordare a azilului, toate datele importante oferite de solicitantul de azil, eliberează un document care certifică identitatea acestuia, confirmă depunerea cererii şi asigură interdicţia de returnare sau expulzare.
(7) Cererea de acordare a azilului se depune în limba de stat sau în una din limbile oficiale ale ţărilor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi trebuie să conţină motivele pentru care solicitantul cere protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.
(Se înlocuieşte şi se introduce prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 27. Intervievarea
(1) Solicitantul de azil este intervievat în legătură cu cererea sa de acordare a azilului la Direcţia Principală pentru Refugiaţi. În cazul în care intervievarea nu are loc o dată cu depunerea cererii, solicitantului i se comunică cît de curînd posibil data la care urmează să aibă loc intervievarea, însă termenul fixat nu va depăşi 21 de zile de la data depunerii cererii.
(2) Solicitantul de azil poate fi intervievat în prezenţa unui reprezentant al unei organizaţii neguvernamentale sau a unui avocat. La intervievare au dreptul să asiste reprezentanţii Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Solicitantul de azil trebuie să răspundă personal la întrebările care îi sînt adresate.
(3) La cerere, solicitantul de azil poate fi intervievat de către o persoană de acelaşi sex.
(4) Solicitate de azil va prezenta probe care vor justifica temerile sale de a fi persecutat, legate de circumstanţele specificate la art. 21, şi fa oferi informaţiile necesare cu privire la domiciliu, itinerarul parcurs, staţionările în alte ţări, solicitările făcute în alte ţări, precum şi alte date necesare pentru examinarea cererii.
(5) Direcţia Principală pentru Refugiaţi asigură organizarea şi buna desfăşurare a intervievării, verifică faptele expuse de către solicitantul de azil şi perfectează documentaţia necesară pentru luarea deciziei. Dosarul poate cuprinde, de asemenea, şi informaţia oferită de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în legătură cu cererea de acordare a azilului.
Articolul 28. Colectarea probelor
(1) Solicitantul de azil este obligat să prezinte probe şi să coopereze cu autorităţile competente în materie de azil la verificarea datelor prezentate şi în special:
(Se înlocuieşte prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
a) să ofere, oral sau în scris, informaţiile necesare autorităţilor competente;
b) să respecte instrucţiunile oficiale, în special cerinţa de a se prezenta personal în faţa autorităţilor competente;
c) să prezinte şi să depună autorităţilor competente toate documentele pe care le deţine, în condiţiile prezentei legi.
(2) Dubiul se interpretează în favoarea solicitantului de azil numai în cazul cînd acesta a depus eforturi reale pentru a-şi proba relatarea, cînd declaraţiile lui sînt coerente şi plauzibile şi nu sînt contrare faptelor notorii.
(3) La adoptarea deciziei se vor lua în considerare informaţiile oferite de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, rapoartele Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la drepturile omului, precum şi alte informaţii.
Articolul 29. Consilierul de eligibilitate
Consilierul de eligibilitate al Direcţiei Principale pentru Refugiaţi:
a) se asigură că solicitantul de azil îşi prezintă cazul cît mai complet posibil şi cu toate probele de care dispune;
b) determină credibilitatea solicitantului de azil şi evaluează dovezile prezentate de el (acordîndu-i beneficiul dubiului, dacă este cazul) în vederea stabilirii elementelor obiective şi subiective ale situaţiei acestuia;
c) corelează elementele stabilite cu criteriile relevante ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte pentru a ajunge la o concluzie justă în privinţa acordării statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare;
(Se completează prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
d) atenţionează solicitantul de azil asupra faptului că informaţiile pe care le prezintă vor servi drept temei la luarea deciziei şi, prin urmare, ele trebuie să fie veridice şi precise;
e) îl informează pe solicitantul de azil că prezentarea unor date false privind circumstanţele pe care se întemeiază cererea de azil poate constitui temei pentru respingerea cererii.
Articolul 30. Cererile abuzive
Direcţia Principală pentru Refugiaţi poate declara cererea de acordare a dreptului de azil ca fiind abuzivă în cazul cînd:
a) s-a stabilit că cererea este vădit frauduloasă, în sensul că solicitantul încearcă în mod deliberat să inducă în eroare autorităţile;
b) cererea, chiar fiind onestă, nu corespunde condiţiilor de acordare a azilului stabilite de prezenta lege;
c) cererea este depusă de o persoană căreia anterior i s-a refuzat acordarea statutului de refugiat în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd sînt prezentate probe noi;
d) cererea este de competenţa autorităţilor altui stat.
Articolul 31. Decizia privind cererea de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare
(1) După intervievarea solicitantului de azil, în baza informaţiei pregătite de Direcţia Principală pentru Refugiaţi, directorul acesteia ia una din următoarele decizii:
a) privind aprobarea cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare ;
b) privind respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare.
c) privind calificarea cererii ca abuzivă sau nefondată.
(2) Decizia directorului Direcţiei Principale pentru Refugiaţi va fi motivată şi se va comunica solicitantului de azil cît mai curînd posibil, însă nu mai tîrziu de 6 luni de la data depunerii cererii. La cerere, o copie a deciziei se eliberează Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
(3) În cazul în care cererea de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare se aprobă, Direcţia Principală pentru Refugiaţi informează beneficiarul despre condiţiile azilului, despre drepturile şi obligaţiile sale, precum şi despre faptul că statutul de refugiat sau protecţia umanitară pot fi retrase, iar dreptul de azil poate înceta în condiţiile prezentei legi.
(4) În cazul cînd cererea de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare se respinge, în decizie se va indica dreptul şi termenul în care solicitantul de azil o poate ataca, precum şi obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de 15 zile de la data rămînerii definitive şi irevocabile a deciziei privind respingerea cererii.
(Se completează, se modifică şi se introduce prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 32. Atacarea deciziei
Decizia directorului Direcţiei Principale pentru Refugiaţi poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ fără respectarea procedurii prealabile.
Articolul 33. Hotărîrea instanţei judecătoreşti
(1) Instanţa judecătorească examinează recursul solicitantului de azil sau al procurorului şi se expune asupra legalităţii deciziei Consiliului pentru Refugiaţi prin pronunţarea unei decizii motivate.
(2) În cazul în care se constată ilegalitatea deciziei Consiliului pentru Refugiaţi, instanţa judecătorească o anulează şi dispune emiterea unei decizii noi sau reexaminarea cauzei.
(3) În cazul în care se constată legalitatea deciziei Consiliului pentru Refugiaţi, hotărîrea instanţei judecătoreşti rămîne definitivă şi irevocabilă, iar decizia adoptată de consiliu este executorie.
(Se exclude prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Capitolul IX
ÎNCETAREA STATUTULUI DE REFUGIAT
Articolul 34. Retragerea statutului de refugiat
Statutul de refugiat i se retrage străinului care:
a) a redobîndit, în mod voluntar, cetăţenia pierdută sau a dobîndit o nouă cetăţenie şi se bucură de protecţia ţării al cărei cetăţean a devenit;
b) a redobîndit, în mod voluntar, protecţia ţării sale de origine;
c) poate beneficia de protecţia ţării al cărei cetăţean este, deoarece motivele pentru care i s-a acordat statutul de refugiat au încetat să existe;
d) nu are nici o cetăţenie şi se poate reîntoarce în tara în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, deoarece motivele pentru care i s-a acordat statutul de refugiat au încetat să existe;
e) a obţinut cetăţenia Republicii Moldova;
f) şi-a restabilit domiciliul legal şi obişnuit, în mod voluntar, în ţara pe care a părăsit-o în virtutea temerilor specificate la art.21.;
g) a renunţat la statutul de refugiat.
(Se completează prin LP97-XVI din 26.05.05, MO92-94/08.07.05 art.435)
Articolul 35. Anularea statutului de refugiat
Statutul de refugiat poate fi anulat străinului dacă:
a) acest statut i s-a acordat în baza unor declaraţii false sau a unor date obţinute de el în mod fraudulos;
b) după acordarea statutului de refugiat, el a săvîrşit una din faptele specificate la art.22 ori s-a descoperit că a săvîrşit o asemenea faptă înainte de rămînerea definitivă a hotărîrii prin care i s-a acordat acest statut.
Articolul 36. Consecinţele încetării statutului de refugiat
(1) Retragerea sau anularea statutului de refugiat nu produce efecte juridice asupra membrilor familiei persoanei căreia i-a fost dispusă o astfel de măsură, în cazul cînd există temerile specificate la art.21.
(2) Străinul al cărui statut de refugiat a încetat va fi tratat conform dispoziţiilor legale privind statutul juridic al străinilor şi al apatrizilor în Republica Moldova.
(3) Străinul faţă de care s-au aplicat măsurile specificate la art.35 şi în prezentul articol nu poate fi returnat în ţara în care viaţa, integritatea corporală sau drepturile sale fundamentale ar putea fi periclitate.
(4) Se exceptează de la prevederile alin.(3) străinul căruia i s-a anulat statutul de refugiat şi care, prin faptele sale, pune în pericol securitatea naţională sau ordinea publică în Republica Moldova.
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 37
(1) Pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, procedura de examinare de către Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi a cererilor solicitanţilor de azil se va efectua în condiţiile stabilite de acesta.
(2) Persoanele cărora Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi le-a acordat protecţie internaţională au dreptul de azil în condiţiile prezentei legi.
Articolul 38
(1) Guvernul, autorităţile publice centrale şi locale:
- vor colabora cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în vederea creării infrastructurii necesare pentru asigurarea aplicării prevederilor prezentei legi;
- vor orienta eforturile spre crearea centrelor de recepţie, triere şi cazare a solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor.
(2) Guvernul:
- în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va asigura Direcţia Principală pentru Refugiaţi cu sediu şi mijloacele tehnico-materiale necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin conform prezentei legi;
- va stabili anual cuantumul ajutorului acordat refugiaţilor în conformitate cu prevederile art.23 alin.(2), în dependenţă de mărimea alocaţiilor bugetare prevăzute în acest scop;
- în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prevederile prezentei legi;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile prezentei legi;
va elabora actele normative necesare executării prezentei legi.
(3) Ministerul Afacerilor Externe va solicita sprijinul Organizaţiei Naţiunilor Unite în asigurarea aplicării prezentei legi, precum şi soluţionarea chestiunilor legate de restabilirea controlului şi utilarea frontierei de est moldo-ucrainene.
Articolul 39
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2003.
(2) Prevederile referitoare la interdicţia returnării, expulzării şi sancţionării solicitanţilor de azil intră în vigoare la data publicării prezentei legi şi sînt aplicabile tuturor străinilor aflaţi în Republica Moldova care solicită azil sau cărora li s-a acordat azil pe teritoriul ei.
VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI MIHAIL CAMERZAN
Chişinău, 25 iulie 2002.
Nr.1286-XV.