JURISDICŢIA. PREJUDICIUL MATERIAL
Articolul 10. Competenţa instanţelor judecătoreşti
(1) Instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova sînt în drept să-şi exercite jurisdicţia asupra membrilor forţei militare sau ai componentei civile şi asupra membrilor de familie în cazul comiterii faptelor ilicite pe teritoriul Republicii Moldova, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.
(2) Autorităţile militare ale statului trimiţător sînt în drept să-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor supuse legilor militare ale statului respectiv.
(3) În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, se aplică următoarele reguli:
a) autorităţile militare ale statului trimiţător au dreptul prioritar de a exercita jurisdicţia asupra unui membru al propriei forţe militare sau al componentei civile în cazul:
- faptelor ilicite îndreptate exclusiv împotriva proprietăţii sau securităţii statului trimiţător;
- faptelor ilicite îndreptate exclusiv împotriva persoanei ori proprietăţii unui alt membru al forţei militare sau al componentei civile ori a unui membru de familie;
- faptelor ilicite săvîrşite în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu;
b) membrul forţei militare sau al componentei civile nu este supus procedurii de executare a hotărîrii instanţei judecătoreşti, emise contra lui în Republica Moldova, dacă fapta ilicită s-a produs ca urmare a îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor de serviciu;
c) în cazul săvîrşirii altor categorii de fapte ilicite, instanţa judecătorească a Republicii Moldova are dreptul de a-şi exercita, cu prioritate, jurisdicţia. Dacă instanţa judecătorească a Republicii Moldova care posedă dreptul prioritar decide să nu-şi exercite jurisdicţia, ea notifică autorităţile militare ale statului trimiţător.
(4) Autorităţile abilitate ale Republicii Moldova informează de îndată autorităţile statului trimiţător despre reţinerea oricărui membru al forţei militare sau al componentei civile ori membrului de familie.
(5) Organele de urmărire penală ale Republicii Moldova şi autorităţile militare ale statului trimiţător îşi acordă asistenţă reciprocă în efectuarea investigaţiilor necesare, la colectarea şi administrarea probelor, inclusiv la sechestrarea şi, după caz, la transmiterea obiectelor care au legătură cu infracţiunea.
(6) În cazul în care un membru al forţei militare sau al componentei civile ori un membru de familie este supus urmăririi penale, fiind pus sub jurisdicţia Republicii Moldova, el are dreptul:
a) la un proces legal şi echitabil;
b) la o informare prealabilă, înainte de începerea procesului, despre acuzaţiile înaintate împotriva sa;
c) la confruntare cu martorii care depun mărturii împotriva lui;
d) la chemarea obligatorie în instanţă a martorilor care pot depune mărturii în favoarea sa, dacă ei se află sub jurisdicţia Republicii Moldova;
e) la un apărător desemnat de el sau la un apărător care să-i acorde asistenţă gratuită în condiţiile legii;
f) la serviciile unui interpret calificat;
g) la comunicare cu reprezentantul autorităţilor statului trimiţător şi la prezenţa acestuia în cadrul procesului.
(7) În cazul în care un membru al forţei militare sau al componentei civile ori un membru de familie a fost judecat de către autorităţile statului trimiţător şi a fost condamnat, achitat sau graţiat, el nu va putea fi judecat din nou, pentru aceeaşi faptă ilicită, de către instanţa judecătorească a Republicii Moldova.
(8) Prevederile prezentului articol nu implică nici un drept pentru autorităţile militare ale statului trimiţător de a-şi exercita jurisdicţia asupra cetăţenilor Republicii Moldova.
Articolul 11. Responsabilitatea părţilor
(1) Guvernul Republicii Moldova renunţă la orice pretenţii faţă de statul trimiţător pentru prejudiciul cauzat oricărei proprietăţi care îi aparţine sau este folosită de Forţele Armate dacă asemenea prejudiciu:
a) a fost cauzat de membrii forţei militare sau ai componentei civile în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu;
b) a fost cauzat de un autovehicul sau o aeronavă aparţinînd statului trimiţător, utilizate de forţa militară sau componenta civilă, cu condiţia că vehiculul sau aeronava au fost folosite în cadrul activităţilor comune, iar prejudiciul a fost cauzat unei proprietăţi utilizate în acest scop.
(2) În cazurile altele decît cele prevăzute la alin.(1), responsabilitatea statului trimiţător, precum şi cuantumul prejudiciilor cauzate persoanelor fizice şi juridice ale Republicii Moldova sînt stabilite prin negocieri între autorităţile abilitate ale celor două state.
(3) Guvernul Republicii Moldova renunţă la pretenţiile sale dacă prejudiciul este mai mic decît echivalentul în lei a 1400 dolari S.U.A.
(4) Republica Moldova şi statul trimiţător îşi asumă responsabilitatea şi renunţă la toate pretenţiile reciproce privind rănirea, schilodirea sau decesul oricărui membru al forţelor militare sau al componentei civile dacă faptul s-a produs în timpul îndeplinirii de către acesta a obligaţiilor de serviciu.
Articolul 12. Prejudiciul cauzat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu
Pretenţiile apărute ca urmare a faptelor ilicite comise de membrii forţei militare sau ai componentei civile în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, altele decît cele prevăzute de Acord, care cauzează prejudicii pe teritoriul Republicii Moldova unor persoane fizice sau juridice, sînt soluţionate de către Republica Moldova în conformitate cu următoarele prevederi:
a) pretenţiile sînt depuse, înregistrate şi examinate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, aplicabilă pretenţiilor ce decurg din activităţile propriilor forţe armate;
b) plata sumelor stabilite prin hotărîrea instanţei judecătoreşti se va efectua de către Guvernul Republicii Moldova în monedă naţională;
c) statul trimiţător va fi informat despre orice pretenţie soluţionată de autorităţile abilitate ale Republicii Moldova şi despre sumele achitate, cu propunerea de împărţire a acestora din urmă. În lipsa unui răspuns în termen de 2 luni, se consideră că împărţirea propusă a fost acceptată;
d) sumele necesare pentru soluţionarea litigiilor, în condiţiile prezentului articol şi ale art.11 alin.(2), vor fi împărţite între Guvernul Republicii Moldova şi statul trimiţător după cum urmează:
- dacă întreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma stabilită de către părţi sau instanţa judecătorească a Republicii Moldova este suportată, în proporţie de 25 la sută, de către Guvernul Republicii Moldova şi, în proporţie de 75 la sută, de către statul trimiţător;
- dacă sînt responsabile mai multe state, suma stabilită de către părţi sau de către instanţa judecătorească a Republicii Moldova se suportă în mod egal de către aceste state. Totuşi, cînd Republica Moldova nu este unul dintre statele responsabile, partea Republicii Moldova este egală cu jumătate din contribuţia fiecărui stat trimiţător;
- dacă paguba a fost cauzată de forţele armate ale părţilor la Acord şi nu este posibil să fie imputată în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forţe armate, suma stabilită de către părţi sau instanţa judecătorească a Republicii Moldova va fi împărţită în mod egal între părţi.
Articolul 13. Prejudiciul cauzat în afara îndeplinirii obligaţiilor de serviciu
(1) Pretenţiile împotriva unor membri ai forţei militare sau ai componentei civile, înaintate pentru fapte ilicite comise pe teritoriul Republicii Moldova în afara îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, sînt soluţionate după cum urmează:
a) Ministerul Apărării al Republicii Moldova este responsabil pentru efectuarea analizei revendicărilor, evaluarea prejudiciului şi întocmirea unui raport privind fiecare caz;
b) raportul se înaintează statului trimiţător, care stabileşte cuantumul despăgubirii, efectuează plata acesteia şi informează Ministerul Apărării al Republicii Moldova despre hotărîrea adoptată şi suma achitată.
(2) Prevederile prezentului articol nu afectează competenţa instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova de a soluţiona o acţiune intentată împotriva unui membru al forţei militare sau al componentei civile în cazul în care nu sînt efectuate plăţile în vederea satisfacerii depline a revendicării.
(3) Revendicările apărute în urma exploatării neautorizate a unui autovehicul sau a unei aeronave a forţei militare a statului trimiţător sînt soluţionate în conformitate cu prevederile prezentului articol.
(4) În cazul apariţiei unui diferend asupra chestiunii de a se şti dacă fapta care antrenează răspunderea s-a produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, precum şi dacă exploatarea unui autovehicul sau aeronave ale forţei militare a fost sau nu autorizată, diferendul se va soluţiona prin negocieri ale autorităţilor abilitate ale statelor implicate.