Articolul 1. Obiectul şi scopul prezentei legi
(1) Obiectul prezentei legi îl constituie prevederile de bază privind realizarea politicii de stat în domeniul cinematografiei.
(2) Scopul prezentei legi reprezintă:
a) asigurarea păstrării şi dezvoltării cinematografiei ca parte componentă a culturii naţionale;
b) reglementarea activităţii în domeniul cinematografiei;
c) crearea condiţiilor necesare pentru accesul populaţiei la operele cinematografice.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
cinematografie – domeniu al culturii şi artei care cuprinde activităţile legate de crearea, producerea, finanţarea, distribuirea, difuzarea şi exploatarea (tirajarea, restaurarea, închirierea, demonstrarea) filmelor şi altor opere cinematografice;
film – produsul finit al unor lucrări în domeniul cinematografiei, care au ca rezultat crearea unor opere de ficţiune, de animaţie şi documentare destinate vizionării în cinematografe, prin instalaţii de proiecţie cinematografică şi video, prin emisiuni de televiziune transmise prin orice fel de mijloc, precum şi prin difuzarea pe casete video, compact discuri, DVD-uri şi pe orice alt suport. Filmul cu durata de cel puţin 52 de minute se consideră de lung metraj, iar cel cu durata de pînă la 52 de minute – de scurt metraj;
film naţional – film care întruneşte măcar două din următoarele condiţii:
a) cel puţin doi autori ai filmului, jumătate din actorii aprobaţi pentru rolurile principale, jumătate din personalul tehnic şi auxiliar sînt cetăţeni ai Republicii Moldova;
b) două treimi din procesul de producere şi toate filmările de studio sînt efectuate în ţară, cu posibilitatea înlocuirii acestor lucrări cu altele, cum ar fi montarea, sonorizarea, lucrările de laborator şi alte lucrări tehnice, efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;
c) cel puţin 51 la sută din bugetul filmului (fără plăţile pentru scenariu, muzică, cheltuielile economice, onorariul producătorului şi al interpreţilor principali) constituie cota părţii moldoveneşti, cu excepţia operelor realizate în cadrul organizaţiilor şi acordurilor internaţionale, în care această cotă constituie cel puţin 5 la sută din bugetul filmului;
film străin – film care nu întruneşte condiţiile filmului naţional;
cronică cinematografică – filmări efectuate cu regularitate, din perspectiva producerii unui film, ale unor subiecte documentare care reflectă momente reprezentative ale unui anumit timp, loc sau circumstanţe;
proiect cinematografic – set de documente care se află la baza producerii unui film: angajamentul producătorului, scenariul cinematografic, nominalizarea regizorului şi o propunere de distribuţie pentru rolurile principale, cu acceptul de principiu al interpreţilor, determinarea producătorului executiv, precum şi a principalelor locuri de filmare, planul de finanţare, devizul de cheltuieli şi planul calendaristic;
producător al filmului – persoană fizică sau juridică care şi-a asumat responsabilitatea producerii filmului şi, în această calitate, organizează finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a procesului de producere a acestuia;
distribuitor al filmului – persoană fizică sau juridică care efectuează distribuirea filmului;
regia de distribuire şi exploatare a filmelor – persoană fizică sau juridică, titular al dreptului de distribuire a filmului, care organizează sau efectuează exploatarea lui şi contribuie la întocmirea unui repertoriu pentru cinematografe şi instalaţii de proiecţie cinematografică şi video;
proiecţia filmului – demonstrarea filmului, efectuată în sălile de cinema şi video specializate, la televiziunea prin eter, prin cablu sau prin satelit ori prin alte mijloace tehnice;
tirajarea filmului – executarea, pe orice suport, a unei sau mai multor copii ale filmului;
distribuirea filmului – răspîndirea filmului prin orice formă şi prin orice suport;
demonstrarea filmului – demonstrarea publică a filmului în cinematografe, prin instalaţii de proiecţie cinematografică şi video, prin intermediul televiziunii prin eter, cablu, satelit ori prin alte mijloace tehnice;
materiale cinematografice – materie primă, materiale utilizate la producerea operelor cinematografice, precum şi la tirajarea, restaurarea, închirierea şi demonstrarea filmelor;
utilaj cinematografic – utilaj, aparatură, dispozitive tehnice şi piesele de schimb la acestea, utilizate la producerea operelor cinematografice, precum şi la tirajarea, restaurarea, închirierea şi demonstrarea filmelor;
cinematograf – local, dotat cu utilaj cinematografic, destinat demonstrării filmelor;
instalaţii de proiecţie cinematografică şi video – spaţii altele decît cinematografele, adaptate pentru demonstrarea filmelor;
reţea de cinematografe – ansamblu de cinematografe şi instalaţii de proiecţie cinematografică şi video ce aparţin şi sînt administrate de una sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice.
Articolul 3. Determinarea politicii de stat în domeniul cinematografiei şi principiile de realizare a ei
(1) Politica de stat în domeniul cinematografiei cuprinde totalitatea de acţiuni ale autorităţii publice centrale de specialitate în domeniu, îndreptate spre atingerea obiectivelor prezentei legi.
(2) Politica de stat în domeniul cinematografiei se bazează pe respectarea următoarelor principii:
a) libertatea de creaţie, de exprimare artistică şi de demonstrare a filmelor;
b) afirmarea identităţii culturale naţionale şi a minorităţilor naţionale din Republica Moldova prin promovarea operelor cinematografice în circuitul mondial de valori;
c) protejarea, dezvoltarea şi folosirea raţională a patrimoniului cinematografic;
d) încurajarea iniţiativei private în domeniul creării, producerii, finanţării, distribuirii şi exploatării filmelor naţionale sau a celor realizate cu participarea Republicii Moldova;
e) promovarea de către stat a unui sistem transparent de acces, în bază de competitivitate, la diverse forme de finanţare a proiectelor cinematografice;
f) crearea de condiţii avantajoase în vederea realizării de investiţii interne şi străine în cinematografie;
g) susţinerea de către stat a închirierii filmelor naţionale pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotare;
h) apărarea titularilor de drepturi asupra filmelor şi de drepturi de autor pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotare.
(3) Politica de stat în domeniul cinematografiei se realizează prin:
a) formarea cadrului normativ în domeniul cinematografiei;
b) licenţierea activităţii în domeniul cinematografiei;
c) administrarea proprietăţii de stat în domeniul cinematografiei;
d) finanţarea de către stat a activităţii în domeniul cinematografiei;
e) popularizarea de către stat a cinematografiei şi dezvoltarea resurselor ei;
f) alte forme, în conformitate cu legislaţia.
Articolul 5. Mijloacele de realizare a politicii de stat în domeniul cinematografiei
(1) Mijloacele alocate în vederea realizării comenzii de stat în domeniul cinematografiei sînt prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv.
(2) Întru realizarea politicii de stat în domeniul cinematografiei se formează Fondul naţional de cinematografie de pe lîngă Departamentul cinematografie, denumit în continuare Fondul naţional de cinematografie. Regulamentul Fondului naţional de cinematografie se aprobă de Guvern.
(3) Fondul naţional de cinematografie se formează din:
1) mijloacele obţinute din comercializarea şi exploatarea filmelor realizate conform comenzii de stat, în mărime de 75 la sută;
2) mijloacele speciale provenite:
(Se substituie prin LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611)
a) din utilizarea proprietăţii aflate în administrarea persoanelor juridice subordonate Departamentului cinematografie;
b) din încasarea unor plăţi adăugătoare, şi anume:
- plata în mărime de 3 la sută din plata de arendă, achitată de persoanele care efectuează activităţi, altele decît cele cinematografice, în încăperi aflate în administrarea persoanelor juridice subordonate Departamentului cinematografie;
- plata în mărime de 25 la sută din venitul net, primită în urma cedării drepturilor asupra filmelor realizate pînă în 1992 cu finanţare totală din bugetul de stat sau din bugetul unor unităţi statale;
- plata în mărime de 1 la sută din bugetul lucrărilor şi/sau al serviciilor cinematografice, efectuate pe teritoriul Republicii Moldova în cazul producerii filmelor străine, care se achită de producătorul filmului;
c) din efectuarea altor tipuri de activităţi specifice;
d) din sponsorizări.