Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul II
Structura sistemului de executare silită
Articolul 3. Sistemul de executare silită
Sistemul de executare silită include:
a) Ministerul Justiţiei;
b) Departamentul de executare;
c) oficiile de executare;
d) alte organe prevăzute de lege.
Articolul 4. Atribuţiile Ministerului Justiţiei în domeniul executării silite
Ministerul Justiţiei:
a) formează politica de stat în domeniul executării silite a documentelor executorii cu caracter civil, contravenţional, penal (neprivativ de libertate);
b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul executării silite a documentelor executorii cu caracter civil, contravenţional, penal (neprivativ de libertate);
c) supraveghează procesul de implementare a normelor în domeniul executării silite a documentelor executorii cu caracter civil, contravenţional, penal (neprivativ de libertate);
d) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul executării silite.
Articolul 5. Departamentul de executare
(1) Departamentul de executare este abilitat cu funcţii de organizare, de supraveghere şi control, în limitele competenţei sale.
(2) Departamentul de executare este condus de un director şi de un vicedirector numiţi de ministrul justiţiei.
(3) Structura Departamentului de executare, precum şi Regulamentul de activitate se aprobă de către Guvern, iar statele de personal – de către ministrul justiţiei, conform efectivului-limită aprobat de Guvern.
(4) Departamentul de executare este persoană juridică, dispune de ştampilă cu imaginea stemei de stat şi propria denumire, şi de cont trezorerial.
Articolul 6. Atribuţiile Departamentului de executare
Departamentul de executare:
a) asigură organizarea executării documentelor executorii cu caracter civil, contravenţional, penal (neprivativ de libertate), adoptate de instanţele judecătoreşti şi de alte organe prevăzute de legislaţia în vigoare;
b) asigură respectarea şi executarea legislaţiei în domeniul executării documentelor executorii de către executorii judecătoreşti;
c) supraveghează executarea pedepselor penale neprivative de libertate;
d) asigură evidenţa şi prelucrarea statistica a documentelor executorii;
e) întocmeşte rapoarte privind activitatea sistemului de executare şi le prezintă Ministerului Justiţiei;
f) generalizează practica judiciară, precum şi informaţiile din domeniul executării silite şi asigură publicarea acestor materiale într-un buletin informativ al Departamentului de executare;
g) asigură supravegherea activităţii oficiilor de executare;
h) efectuează controlul şi supravegherea activităţii executorilor judecătoreşti în vederea executării obiective şi în termen a documentelor executorii parvenite spre executare;
i) întreprinde măsuri de combatere a încălcărilor comise în procesul de executare de către executorii judecătoreşti;
j) asigură supravegherea documentelor executorii parvenite şi a procedurilor de executare;
k) asigură formarea iniţială şi cea continuă a executorilor judecătoreşti;
l) ţine evidenţa contabilă şi planifică utilizarea mijloacelor financiare;
m) monitorizează asigurarea tehnico-materială a sistemului de executare silită;
n) acordă ajutor metodico-practic executorilor judecătoreşti;
o) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
Articolul 7. Oficiile de executare
(1) Oficiile de executare sînt subdiviziuni subordonate administrativ şi organizatoric Departamentului de executare.
(2) Oficiile de executare activează în circumscripţiile instanţelor de judecată.
(3) Oficiile de executare sînt conduse de şefi. La propunerea şefului oficiului de executare, directorul Departamentului de executare numeşte un şef adjunct al oficiului de executare.
(4) Structura şi Regulamentul de activitate ale oficiului de executare se aprobă de către Guvern.
(5) În conformitate cu atribuţiile ce le revin, oficiile efectuează executarea documentelor executorii prevăzute de legislaţia în vigoare.
(6) Oficiile de executare sînt persoane juridice, dispun de ştampilă cu imaginea stemei de stat şi propria denumire, de conturi depozitare speciale, precum şi de conturi trezoreriale.
(7) Sumele din conturile depozitare speciale, precum şi din conturile trezoreriale, nu pot fi urmărite în baza pretenţiilor creditorilor.
Articolul 8. Atribuţiile oficiilor de executare
Oficiile de executare au următoarele atribuţii:
a) organizează activitatea executorilor judecătoreşti;
b) asigură evidenţa documentelor executorii;
c) efectuează lucrări de arhivare şi de păstrare a materialelor procedurilor executorii;
d) ţin evidenţa încheierilor de aplicare a sancţiunilor pecuniare persoanelor fizice şi juridice, în condiţiile Codului de executare;
e) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
Articolul 9. Atribuţiile şefului oficiului de executare
(1) Şeful oficiului de executare:
a) conduce nemijlocit activitatea acestui organ, o organizează şi o controlează, purtînd răspundere personală;
b) asigură executarea corectă şi în termen a dispoziţiilor, indicaţiilor, instrucţiunilor şi ordinelor directorului Departamentului de executare;
c) coordonează procesul de executare cu organele poliţiei şi cu alte organe care, prin lege, sînt obligate să participe la executarea documentelor executorii;
d) poartă răspundere personală pentru gestionarea mijloacelor financiare şi materiale;
e) asigură respectarea executării documentelor executorii în termenele prevăzute de legislaţie;
f) asigură repartizarea aleatorie a documentelor executorii;
g) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Şeful oficiului de executare este în drept să execute documente executorii.
Articolul 10. Consiliul coordonator al Departamentului de executare
(1) În cadrul Departamentului de executare funcţionează un consiliu coordonator care examinează cele mai importante probleme din activitatea sistemului de executare silită.
(2) Consiliul coordonator este instituit prin ordinul ministrului justiţiei şi se întruneşte de cîte ori este necesar, dar nu mai rar decît o dată în trimestru.
(3) Regulamentul de activitate al consiliului coordonator este aprobat de către directorul Departamentului de executare.
Articolul 11. Alte organe şi instituţii abilitate cu executarea documentelor executorii
În anumite cazuri, prevăzute de legislaţia în vigoare, se abilitează cu executarea documentelor executorii:
a) Ministerul Finanţelor, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale – în cazul executării documentelor executorii, eliberate în baza hotărîrilor rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti, ce ţin de încasarea incontestabilă a mijloacelor băneşti nemijlocit de la bugetele respective;
b) instanţele judecătoreşti care au emis hotărîri prin care pîrîtul este obligat să efectueze anumite acte nelegate de remiterea unui bun sau a unor sume băneşti;
c) administratorii – în condiţiile Legii insolvabilităţii;
d) băncile – în cazul decontării incontestabile a mijloacelor financiare din conturile bancare ale debitorului, în condiţiile art.88 din Codul de executare;
e) organele fiscale – în condiţiile Codului fiscal.
Articolul 12. Interacţiunea sistemului de executare silită cu autorităţile administraţiei publice
(1) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, organele de drept şi de control sînt obligate să colaboreze cu organele din sistemul de executare silită şi să le acorde sprijinul necesar, în limitele competenţei, întru executarea irevocabilă a hotărîrilor judecătoreşti.
(2) Organele Ministerului Afacerilor Interne sînt obligate, la prima solicitare, să acorde asistenţa necesară şi la timp organului de executare silită, precum şi să participe la realizarea unor măsuri procesuale prevăzute de legislaţia în vigoare.
Capitolul III
Executorul judecătoresc
Articolul 13. Executorul judecătoresc
(1) Executorul judecătoresc este persoana împuternicită în numele legii să execute documentele executorii, emise de organele abilitate în condiţiile legii.
(2) Executorii judecătoreşti sînt funcţionari publici şi li se conferă grade de calificare, conform Legii serviciului public.
(3) Executorul judecătoresc îşi adevereşte identitatea prin prezentarea legitimaţiei de serviciu, ale cărei conţinut şi formă se aprobă de către ministrul justiţiei.
(4) Executorul judecătoresc îşi desfăşoară activitatea în cadrul oficiului de executare.
(5) Executorul judecătoresc are calitate procesuală şi toate acţiunile sau inacţiunile acestuia pot fi contestate numai în instanţele de judecată, în termenul stabilit de legislaţie.
Articolul 14. Drepturile executorilor judecătoreşti
Executorul judecătoresc este în drept:
a) să emită încheieri în limitele competenţelor prevăzute de Codul de executare;
b) să citeze debitorul şi alţi participanţi implicaţi în procesul de executare la sediul oficiului de executare;
c) să solicite şi să primească gratuit orice informaţie necesară pentru executarea documentelor executorii de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi subdiviziunile teritoriale ale acestuia, de la Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, notarii privaţi şi cei de stat, Serviciul Vamal, Ministerul Afacerilor Interne şi subdiviziunile acestuia şi de la toţi deţinătorii de registre de stat;
d) să solicite persoanelor cu funcţii de răspundere aplicarea de măsuri coercitive faţă de persoanele care nu se conformează cerinţelor legal înaintate de executorul judecătoresc;
e) să efectueze controlul executării documentelor executorii, expediate pentru urmărirea salariului debitorului la întreprinderi, instituţii şi organizaţii;
f) să înainteze cerinţe faţă de persoanele fizice şi juridice, părţi în procedura de executare, în vederea întreprinderii anumitor acţiuni de executare;
g) să intre, cu acordul debitorului sau al membrilor adulţi ai familiei acestuia, în încăperile şi depozitele ce aparţin debitorului şi în cele ocupate de acesta, să le cerceteze, precum şi să întreprindă, în baza unei încheieri a instanţei de judecată, aceleaşi acţiuni în cazul încăperilor şi depozitelor ce aparţin debitorului, dar sînt ocupate de alte persoane;
h) să aplice sechestru, să ridice bunurile, să le transmită spre păstrare şi să le comercializeze în condiţiile legislaţiei în vigoare, cu excepţia bunurilor care nu pot fi supuse urmăririi şi a celor scoase din circuitul civil conform legislaţiei în vigoare;
i) să aplice sechestru pe conturile debitorului şi să interzică băncilor virarea oricăror sume băneşti de la aceste conturi;
j) să solicite şi să primească ajutorul organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi al autorităţilor administraţiei publice locale întru executarea documentelor executorii;
k) să ceară de la persoanele cu funcţii de răspundere explicaţiile corespunzătoare în cazul cînd acestea refuză să îndeplinească cerinţele şi solicitările legale;
l) să respingă, în condiţiile legii, un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa şi care îi pune în pericol grav viaţa şi sănătatea;
m) să solicite, în caz de necesitate, de la organele care au pus în executare documentele executorii explicarea motivată a expunerilor dispozitive ale acestora;
n) să nu transmită originalul procedurii de executare sau al unor documente aparte din procedura de executare instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală, altor organe abilitate, decît la demersul scris al acestora şi sub semnătură;
o) să beneficieze, la solicitare, la timp şi necondiţionat, de asistenţa organelor de drept;
p) să înainteze cerinţe executorii persoanelor cu funcţii de răspundere în vederea executării eficiente a documentului executoriu;
q) să adere la asociaţii profesionale;
r) să exercite alte drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.
Articolul 15. Obligaţiile executorilor judecătoreşti
Executorul judecătoresc este obligat:
a) să întreprindă, în termenele stabilite de Codul de executare, măsurile necesare în vederea executării documentelor executorii;
b) să ofere părţilor în procedura de executare şi reprezentanţilor acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele procedurii de executare, să primească copii ale documentelor şi să facă înscrieri în ele;
c) să examineze cererile părţilor privitor la procedura de executare, explicînd modul şi termenele de atac al actelor de executare;
d) să se autorecuze în cazul cînd este interesat direct în derularea procedurii de executare sau cînd există alte circumstanţe ce ar pune la îndoială imparţialitatea sa;
e) să se abţină de la fapte ce ar putea să discrediteze justiţia, să compromită onoarea şi demnitatea umană ori să pună la îndoială obiectivitatea sa;
f) să păstreze secretul comercial, să nu divulge informaţiile şi faptele ce i-au devenit cunoscute în cadrul procedurii de executare;
g) să-şi aprofundeze cunoştinţele profesionale, să dea dovadă de o înaltă cultură a activităţii profesionale, să fie imparţial;
h) să-şi adeverească identitatea prin prezentarea legitimaţiei de serviciu în timpul efectuării acţiunilor procedurale de executare a documentelor executorii;
i) să se autoinstruiască în domeniul de activitate;
j) să exercite alte obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
Articolul 16. Atribuţiile executorilor judecătoreşti în executarea pedepselor penale neprivative de libertate
Executorii judecătoreşti au următoarele atribuţii în executarea pedepselor penale neprivative de libertate:
a) ţin evidenţa persoanelor cărora le-au fost aplicate pedepse neprivative de libertate;
b) efectuează supravegherea persoanelor cărora le-au fost aplicate condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, amînarea pedepsei;
c) supraveghează executarea obligaţiilor de către persoanele liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen;
d) supraveghează executarea obligaţiilor impuse minorului liberat de pedeapsă de către instanţa de judecată;
e) desfăşoară acţiuni de reintegrare socială a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni absolvite de pedeapsă;
f) contribuie, după caz, la plasarea condamnaţilor în cîmpul muncii şi la reintegrarea lor în societate după eliberarea înainte de termen din penitenciare;
g) organizează şi desfăşoară măsuri educative şi profilactice cu minorii;
h) colaborează cu instituţiile publice şi cele private, precum şi cu persoanele fizice şi juridice din raza lor de competenţă, în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă, a cursurilor de instruire, a celor de calificare şi recalificare;
i) iniţiază procedura de sancţionare sau de stimulare a condamnaţilor şi înaintează demersuri corespunzătoare în instanţa de judecată;
j) colaborează cu organele de stat şi organizaţiile neguvernamentale care activează în domeniul ocrotirii drepturilor copiilor;
k) execută documentele executorii privind pedeapsa penală aplicată de instanţa de judecată sub formă de amendă;
l) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
Articolul 17. Independenţa executorului judecătoresc
(1) În executarea documentelor executorii, executorul judecătoresc este independent şi se supune numai legii.
(2) Orice imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare.
(3) Nici o persoană nu este în drept să intervină în procesul executării unui document executoriu, solicitînd aplicarea de măsuri neprevăzute de legislaţia în vigoare.
(4) În timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc, în cazul cînd prezintă legitimaţia de serviciu, nu poate fi reţinut, percheziţionat, nu îi pot fi ridicate actele şi bunurile aflate asupra sa, decît în modul stabilit de lege.
(5) În caz de reţinere sau de tragere la răspundere penală a executorului judecătoresc, organul care a efectuat măsurile în cauză este obligat să informeze ministrul justiţiei în decurs de 1 oră din momentul reţinerii sau tragerii la răspundere penală.
(6) Ridicarea de la executorul judecătoresc a actelor ce ţin de procedura de executare se efectuează doar cu acordul ministrului justiţiei.
(7) Executorul judecătoresc nu poate fi tras la răspundere penală pentru executarea documentelor executorii dacă nu este stabilită, prin sentinţă, vinovăţia lui.
Articolul 18. Cerinţele faţă de persoanele numite în funcţia de executor judecătoresc
(1) Executor judecătoresc poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliu permanent pe teritoriul ei, care întruneşte următoarele condiţii:
a) este licenţiat în drept;
b) cunoaşte limba de stat;
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) nu are antecedente penale şi se bucură de o reputaţie bună;
e) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei.
(2) Persoanele desemnate pentru prima dată în funcţiile din sistemul de executare depun jurămîntul de funcţionar public.
(3) Executorii judecătoreşti, în funcţie de aptitudinile profesionale şi de comportament, pot fi promovaţi de către directorul Departamentului de executare pentru ocuparea funcţiilor vacante din aparatul central.
Articolul 19. Restricţii
(1) Executorului judecătoresc i se interzice:
a) să ocupe alte funcţii plătite, excepţie făcînd activitatea didactică, ştiinţifică;
b) să fie fondator al unui agent economic la momentul ocupării funcţiei;
c) să fie lichidator, administrator în procedura de insolvabilitate.
(2) În caz de depistare a circumstanţelor specificate la alin.(1), executorul judecătoresc va fi preîntîmpinat să le înlăture în termen de o lună, în caz contrar, va fi destituit din funcţie.
Articolul 20. Candidaţii la funcţia de executor judecătoresc
(1) La funcţia de executor judecătoresc poate candida persoana care întruneşte condiţiile specificate la art.18 şi care a cîştigat concursul pentru ocuparea funcţiei de executor în modul stabilit.
(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante se organizează la nivelul fiecărui oficiu de executare, potrivit regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat de Departamentul de executare.
Articolul 21. Formarea iniţială şi cea continuă a executorului judecătoresc
(1) În funcţia de executor judecătoresc poate fi numită persoana care întruneşte condiţiile specificate la art.18.
(2) După numirea în funcţie de către directorul Departamentului de executare, executorii judecătoreşti urmează cursuri de formare iniţială, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(3) Durata cursurilor de formare iniţială a executorilor judecătoreşti este de 3 luni.
(4) După absolvirea cursurilor de formare iniţială, absolvenţii susţin un examen de capacitate.
(5) Pînă la susţinerea examenului de capacitate, executorii judecătoreşti nu dispun de drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative în vigoare.
(6) Numărul de executori judecătoreşti care urmează a fi înscrişi la cursuri de formare iniţială este stabilit de Departamentul de executare.
(7) Dacă persoana întruneşte condiţiile art.18 şi anterior a activat în cadrul organelor de control şi de drept, directorul Departamentului de executare o poate numi în funcţia de executor judecătoresc fără absolvirea cursurilor de formare iniţială, dar cu susţinerea examenului de capacitate prevăzut la alin.(4).
(8) Formarea continuă a executorilor judecătoreşti se efectuează conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 22. Delegarea executorilor judecătoreşti
(1) În cazul în care un oficiu de executare este în imposibilitatea de a funcţiona din motivul absenţei temporare a unor executori judecătoreşti, existenţei unor posturi vacante, precum şi din alte motive, directorul Departamentului de executare, la propunerea şefului oficiului în cauză, poate delega în acest oficiu executori judecătoreşti de la alte oficii de executare, fără a cere consimţămîntul acestora, pe o durată de pînă la o lună pe an. Cu consimţămîntul scris al executorului judecătoresc, delegarea poate fi prelungită şi peste acest termen. Salariul mediu al executorului judecătoresc delegat nu poate fi mai mic decît cel primit în funcţia anterioară.
(2) Directorul Departamentului de executare, cu consimţămîntul scris al executorului judecătoresc, îl poate delega pe acesta în alt oficiu de executare, într-o comisie electorală, într-o instituţie de perfecţionare specializată pentru o durată de pînă la 6 luni. Pe perioada delegaţiei, executorii judecătoreşti îşi păstrează statutul.
(3) Dacă salariul prevăzut pentru funcţia în care este delegat executorul judecătoresc este mai mic decît cel primit de acesta în funcţia anterioară, i se păstrează salariul de la locul de muncă de bază.
(4) Cheltuielile suportate de executorul judecătoresc în timpul delegaţiei (pentru deplasare la/de la locul delegat, pentru cazare, vizitarea familiei cel mult o dată în lună) sînt achitate de Departamentul de executare.
Articolul 23. Eliberarea din funcţie a executorului judecătoresc
Executorul judecătoresc este eliberat din funcţie de către directorul Departamentului de executare în cazul:
a) demisionării;
b) pensionării în condiţiile legii;
c) comiterii sistematice de încălcări disciplinare;
d) condamnării prin sentinţă judecătorească definitivă;
e) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;
f) pierderii sau limitării capacităţii de exerciţiu;
g) survenirii altor situaţii prevăzute de legislaţia muncii.
Articolul 24. Răspunderea executorilor judecătoreşti
(1) Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară, materială, administrativă sau penală numai în temeiul şi în modul stabilit de legislaţie.
(2) Sancţiunile disciplinare şi modul de aplicare a acestora se stabilesc în conformitate cu legislaţia muncii şi cu Legea serviciului public.