Norma sanitar-veterinară privind stabilirea cerinţelor minime pentru protecţia viţeilor în scopul creşterii şi îngrăşării
Capitolul II
Dispoziţii aplicabile faţă de exploataţiile pentru animale
4. Exploataţiile trebuie să corespundă cel puţin următoarelor cerinţe:
a) în cazul în care viţeii sînt adăpostiţi în grup, aceştia trebuie să dispună de un spaţiu liber suficient pentru a se întoarce sau a se culca fără greutate, de minimum 1,5 metri pătraţi pentru un viţel cu o greutate de 150 kg;
b) în cazul în care viţeii sînt adăpostiţi în boxe individuale sau legaţi în staluri, acestea trebuie să aibă pereţi despărţitori perforaţi, iar lăţimea lor nu trebuie să fie mai mică de 0,9 m ± 10 %, sau de 0,8 m din înălţimea greabănului.
Dispoziţiile prezentului punct nu se aplică exploataţiilor cu un efectiv mai mic de 6 viţei.
5. Exploataţiile trebuie să corespundă cel puţin următoarelor cerinţe:
1)după împlinirea vîrstei de 8 săptămîni, viţeii nu trebuie închişi în boxe individuale, decît în cazul în care medicul veterinar confirmă că starea de sănătate sau comportamentul acestora impune izolarea lor în vederea tratării. Lăţimea boxei individuale trebuie să fie cel puţin egală cu înălţimea viţelului la greabăn, măsurată în poziţie patrupedă, iar lungimea – cel puţin egală cu lungimea viţelului, măsurată de la vîrful nasului pînă la extremitatea caudală a ischionului (tuber ischii), înmulţită cu 1,1. Boxele individuale (cu excepţia celor destinate izolării animalelor bolnave) nu trebuie să fie prevăzute cu pereţi solizi, dar cu pereţi perforaţi, care să permită contactul vizual şi tactil direct între viţei;
2)pentru viţeii crescuţi în grup, spaţiul liber prevăzut pentru fiecare viţel trebuie să fie de cel puţin:
a)1,5 m2 pentru fiecare viţel cu greutatea mai mică de 150 kg;
b)1,7 m2 pentru fiecare viţel cu greutatea între 150 şi 220 kg;
c)1,8 m2 pentru fiecare viţel cu greutatea de peste 220 de kg.
Capitolul IV
Cerinţe minime pentru protecţia viţeilor izolaţi în scopul creşterii şi îngrăşării
10. Materialele utilizate pentru construcţia grajdurilor, în special, boxele şi instalaţiile în care viţeii pot fi întreţinuţi, nu trebuie să dăuneze viţeilor şi să poată fi curăţate şi dezinfectate temeinic.
11. Pînă la adoptarea unor norme în domeniu, echipamentele şi circuitele electrice trebuie instalate în conformitate cu reglementările naţionale în vigoare, pentru a evita orice caz de producere a şocului electric.
12. Izolarea, încălzirea şi ventilarea clădirii trebuie asigurată astfel încît circulaţia aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţiile de gaze să fie menţinute la limite care nu prezintă nocivitate pentru viţei.
13. Echipamentele automate sau mecanice indispensabile sănătăţii şi bunăstării viţeilor trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Orice defecţiune depistată trebuie remediată imediat sau, în cazul în care acest lucru este imposibil, trebuie luate măsuri adecvate pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării viţeilor pînă la înlăturarea defecţiunii, în special, utilizînd alte metode de alimentaţie şi de menţinere a unui mediu ambiant corespunzător.
În cazul în care se utilizează sistemul de ventilaţie artificială, trebuie prevăzut un sistem adecvat de înlocuire, care, în caz de defecţiune a sistemului principal, să poată asigura ventilarea suficientă a încăperii, pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării viţeilor. De asemenea, trebuie prevăzut un sistem de alarmă pentru semnalarea defecţiunilor apărute. Sistemul de alarmă trebuie testat în mod regulat.
14. Viţeii nu trebuie să fie întreţinuţi în permanenţă în întuneric. În acest sens, pentru a răspunde nevoilor lor comportamentale şi fiziologice şi, avînd în vedere diversele condiţii climaterice existente, trebuie prevăzut un sistem de iluminare adecvat, natural sau artificial; în cazul utilizării unui sistem artificial, iluminarea trebuie să fie cel puţin echivalentă cu durata de lumină naturală disponibilă în mod normal între orele 9-17. De asemenea, trebuie prevăzut un sistem de iluminare adecvat, fix sau mobil, de o intensitate suficientă, pentru a permite inspectarea viţeilor în orice moment.
15. Viţeii crescuţi în stabulaţie trebuie inspectaţi de către proprietar sau de îngrijitorul de animale cel puţin de două ori pe zi, iar viţeii crescuţi în aer liber – cel puţin o dată pe zi. Viţelul care pare bolnav sau rănit trebuie îngrijit în modul corespunzător şi cît mai repede posibil.
Viţeii bolnavi sau răniţi trebuie izolaţi în încăperi adecvate, prevăzute cu aşternuturi de paie curate şi uscate.
În cazul în care viţeii nu reacţionează la îngrijirile crescătorului, trebuie consultat urgent medicul veterinar.
16. Adăposturile de stabulaţie trebuie construite astfel, încît să permită animalului să se întindă, să se odihnească, să se ridice în poziţie patrupedă, iar podeaua să poată fi curăţată fără dificultate.
17. Viţeii nu trebuie legaţi, cu excepţia celor cazaţi în grupuri, care pot fi legaţi pentru cel mult o oră, în timpul alimentării cu lapte sau cu un înlocuitor de lapte. În cazul în care viţeii sînt legaţi, legăturile nu trebuie să-l rănească şi trebuie inspectate în mod regulat şi ajustate, dacă este necesar, pentru ca animalul să se simtă confortabil. Legătura trebuie să fie suficient de lungă, pentru a-i permite animalului să se deplaseze liber, şi trebuie să evite, în măsura posibilităţii, orice risc de strangulare sau de rănire a animalului.
18. Grajdurile, cuştile, echipamentele şi ustensilele pentru îngrijirea viţeilor trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în modul corespunzător, pentru a preveni contaminarea încrucişată şi apariţia vectorilor de boli. Trebuie eliminate cît mai des posibil materiile fecale, urina, precum şi nutreţurile neconsumate sau deversate, pentru a reduce mirosul şi pentru a nu atrage muştele sau rozătoarele.
19. Pardoselile trebuie să fie nederapante, dar fără asperităţi, să nu provoace răni sau suferinţe viţeilor culcaţi sau ridicaţi în picioare. Acestea trebuie să fie adecvate pentru mărimea şi greutatea viţeilor şi să constituie o suprafaţă rigidă, plană şi stabilă. Suprafaţa culcuşului trebuie să fie confortabilă, curată, drenată corespunzător şi să nu dăuneze viţeilor. Pentru viţeii cu vîrsta sub două săptămîni trebuie asigurat un aşternut de paie corespunzător.
20. Viţeii trebuie să primească o alimentaţie adecvată vîrstei şi greutăţii, ţinând seama de cerinţele lor comportamentale şi fiziologice, pentru a li se asigura o stare bună de sănătate. În acest scop, alimentaţia trebuie să conţină o cantitate suficientă de fier, pentru a menţine un nivel mediu de hemoglobină în sînge de cel puţin 4,5 mmol/litru de sînge, şi o raţie zilnică minimă de alimente fibroase pentru fiecare viţel cu vîrsta mai mare de două săptămîni, această cantitate urmînd a fi mărită de la 50 la 250 g pe zi pentru viţeii cu vîrsta între 8 şi 20 de săptămîni. Se interzice punerea de botniţe la viţei.
21. Viţeii trebuie să fie hrăniţi cel puţin de 2 ori pe zi. În cazul în care viţeii sînt adăpostiţi în grup şi nu beneficiază de o alimentaţie ad libitum sau de un sistem de alimentaţie automat, fiecare viţel trebuie să aibă acces la mîncare concomitent cu celelalte animale din grup.
22. Viţeii cu vîrsta de peste două săptămîni trebuie să aibă acces la apă potabilă proaspătă, furnizată în cantitate suficientă, sau trebuie să-şi poată satisface nevoia de lichide cu alte preparate. În condiţii de căldură excesivă sau cînd viţeii sînt bolnavi, apa potabilă proaspătă trebuie să le fie asigurată în permanenţă.
23. Instalaţiile de alimentaţie şi de adăpare trebuie elaborate, construite, instalate şi întreţinute astfel ca să limiteze riscurile de contaminare a hranei şi a apei destinate viţeilor.
24. Cît mai curînd posibil după fătare, în primele şase ore de viaţă, viţeii trebuie să fie alimentaţi cu colastru de bovine.