Art.2. – În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:
abonat – orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract cu furnizorul de servicii publice de comunicaţii electronice în vederea furnizării unor asemenea servicii;
acces – punerea la dispoziţia unui terţ autorizat, conform legii şi în anumite condiţii, a spaţiilor, echipamentelor sau serviciilor, în mod exclusiv sau neexclusiv, în scopul furnizării serviciilor de comunicaţii electronice; accesul cuprinde, printre altele:
a) accesul la elementele reţelei şi la infrastructura asociată, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau mobile, inclusiv accesul la bucla locală şi la infrastructura şi serviciile necesare furnizării serviciilor prin bucla locală;
b) accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, canalizaţii şi piloni;
c) accesul la sisteme software, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională;
d) accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sisteme care au o funcţionalitate echivalentă;
e) accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming;
f) accesul la sisteme de acces condiţionat pentru serviciile de televiziune digitală;
g) accesul la servicii de reţele virtuale;
acces neautorizat – conectarea şi/sau utilizarea de către o persoană fizică sau juridică a unei reţele şi/sau a unui serviciu de comunicaţii electronice ale unui furnizor de reţele şi/sau servicii, prin intermediul oricărui mijloc tehnic, fără încheierea unui contract de utilizare sau fără alte temeiuri legale care ar prevedea condiţiile în care furnizorul acceptă accesul;
acces necondiţionat – furnizarea de acces la spaţii, echipamente sau servicii, după caz, care nu este condiţionată de:
a) achiziţia concomitentă de către solicitant a unor produse sau servicii care nu sînt necesare furnizării tipului de acces solicitat;
b) achiziţia unui volum impus de produse sau servicii, care excedă volumul necesar furnizării tipului de acces solicitat;
c) impunerea oricăror condiţii comerciale, tehnice sau de altă natură, care nu sînt necesare furnizării tipului de acces solicitat;
asignarea canalului sau frecvenţei radio – autorizarea tehnică a utilizării unui canal sau a unei frecvenţe radio în condiţii specificate;
autorizare generală – regim juridic prin care se asigură drepturile de furnizare a reţelelor şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice şi se stabilesc obligaţii specifice domeniului, ce pot fi aplicate tuturor tipurilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice sau unor tipuri specifice, în corespundere cu prezenta lege;
bandă de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală – bandă de frecvenţe radio destinată exclusiv utilizării în interes guvernamental (apărare, securitate naţională, protecţie civilă, poliţie);
bandă de frecvenţe radio cu utilizare neguvernamentală – bandă de frecvenţe radio destinată exclusiv utilizării în interes neguvernamental;
bandă de frecvenţe radio cu utilizare partajată – bandă de frecvenţe radio destinată utilizării în partaj de către utilizatorii guvernamentali şi cei neguvernamentali;
buclă locală – circuitul fizic dintre punctul terminal al reţelei, aflat la punctul de prezenţă a utilizatorului, şi repartitorul principal dintr-o reţea publică de telefonie fixă sau un element echivalent dintr-o reţea publică de comunicaţii electronice;
colocare – furnizarea spaţiului fizic şi a resurselor tehnice necesare pentru amplasarea şi conectarea, în scopul funcţionării corespunzătoare, a echipamentului relevant al beneficiarului acestei forme de acces;
compatibilitate electromagnetică – proprietate a unui dispozitiv, echipament sau sistem de a funcţiona satisfăcător în mediul electromagnetic, fără a produce perturbaţii electromagnetice prejudiciabile oricărui aparat ce se află în acest mediu;
domeniu de nivel superior .md – cod al Republicii Moldova atribuit de Corporaţia pentru Atribuirea Numelor şi Numerelor în Internet (ICANN), în conformitate cu standardul internaţional ISO-3166, în calitate de nume de domeniu de nivel superior pentru identificarea ţării în reţeaua globală Internet;
echipament terminal – echipament sau o parte a acestuia care se conectează, direct sau indirect, la un punct terminal al reţelei, astfel încît permite transmiterea, prelucrarea şi recepţionarea informaţiei;
furnizarea reţelei de comunicaţii electronice – instalarea, operarea, gestionarea sau punerea la dispoziţia unui terţ autorizat a reţelei de comunicaţii electronice sau a infrastructurii asociate;
furnizor de reţele de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în totalitate sau în parte, în furnizarea unei reţele de comunicaţii electronice;
furnizor de servicii de comunicaţii electronice – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în totalitate sau în parte, în furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice;
infrastructură asociată – resurse asociate unei reţele de comunicaţii electronice şi/sau unui serviciu de comunicaţii electronice, care permit şi/sau susţin furnizarea serviciilor prin intermediul reţelei respective şi/sau al serviciului respectiv; include sistemele de acces condiţionat şi ghidurile electronice de programe;
interconectarea reţelelor – legătura fizică şi logică între reţelele publice de comunicaţii electronice, utilizate de acelaşi furnizor sau de furnizori diferiţi pentru a permite utilizatorilor unui furnizor să comunice cu utilizatorii aceluiaşi sau ai altui furnizor, ori să aibă acces la serviciile unui furnizor terţ;
interoperabilitate – capacitatea a două sau mai multe sisteme sau componente ale acestora de a efectua schimb de informaţii şi a le utiliza;
licenţă – act ce atestă dreptul de utilizare a resurselor limitate (canale radio, frecvenţe radio, resurse de numerotare);
notificare – declaraţie depusă de către o persoană fizică sau juridică către autoritatea de reglementare, ce cuprinde intenţia de a începe furnizarea reţelelor şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice şi un set minim de informaţii necesare pentru a ţine Registrul public al furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice;
număr geografic – număr din cadrul Planului naţional de numerotare, în structura căruia o parte din cifre au semnificaţie geografică şi se utilizează pentru dirijarea apelurilor spre amplasarea fizică a punctului terminal al reţelei;
număr nongeografic – număr din cadrul Planului naţional de numerotare care nu este număr geografic. Constituie numere nongeografice, printre altele, numerele atribuite telefoniei mobile, numerele gratuite şi numerele cu tarif special;
ofertă de referinţă – ofertă tehnică şi comercială care conţine termene şi condiţii de interconectare şi/sau acces, prin intermediul căreia un furnizor îşi asumă obligaţia de a include în orice acord de interconectare sau de acces un set minim de obligaţii puse în sarcina sa;
permis tehnic – act ce atestă dreptul de utilizare, cu respectarea anumitor parametri tehnici, a uneia sau mai multor staţii de radiocomunicaţii pe frecvenţele sau canalele radio alocate sau asignate;
piaţă relevantă – piaţă de produse şi/sau servicii din domeniul comunicaţiilor electronice, ale cărei caracteristici pot fi de aşa natură încît să justifice impunerea prin lege a unor obligaţii speciale;
Plan naţional de numerotare – document oficial care stabileşte repartizarea resurselor de numerotare, precum şi structura şirurilor de numere utilizate în reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice;
punct terminal al reţelei – punct fizic la care abonatului i se oferă accesul la o reţea publică de comunicaţii electronice; pentru reţelele în care se utilizează comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de reţea care poate fi asociată cu numărul atribuit abonatului sau cu numele abonatului;
putere semnificativă – situaţie în care un furnizor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice pe o anumită piaţă relevantă, fie individual, fie împreună cu alţi asemenea furnizori, se bucură de o poziţie echivalentă unei poziţii dominante;
radiocomunicaţii – comunicaţii electronice care se realizează prin intermediul undelor radio; undele radio reprezintă unde electromagnetice care se propagă în spaţiu fără ghidare artificială;
resurse de spectru radio – benzi sau subbenzi de frecvenţe radio, frecvenţe şi/sau canale radio destinate utilizării în radiocomunicaţii;
(Se modifică prin LP40 din 27.03.14, MO99-102/25.04.14 art.243)
reţea de comunicaţii electronice – sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau rutare, precum şi alte resurse care permit transmiterea semnalelor prin suport fizic, electromagnetic sau prin orice alte mijloace, incluzînd reţele de comunicaţii prin satelit, reţele fixe (cu comutare de circuite sau comutare de pachete, inclusiv Internet) şi reţele mobile terestre, reţele de transport al energiei electrice, în cazul în care acestea sînt utilizate şi pentru transmiterea semnalelor, reţele utilizate pentru difuzarea programelor audiovizuale, reţele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul informaţiei transmise;
reţea publică de comunicaţii electronice – reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea serviciilor publice de comunicaţii electronice;
reţea publică de telefonie – reţea de comunicaţii electronice utilizată pentru furnizarea serviciilor publice de telefonie şi care permite comunicarea vocală sau altă formă de comunicare, cum ar fi comunicarea prin fax sau transmiterea de date, între punctele terminale ale reţelei;
reţea de comunicaţii speciale– reţea de comunicaţii electronice destinată pentru asigurarea necesităţilor autorităţilor publice, apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice;
roaming – posibilitate oferită utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate printr-o reţea publică de telefonie mobilă de a primi şi transmite apeluri telefonice vocale ori transmisii de date sau de a avea acces la alte servicii de comunicaţii electronice atunci cînd aceştia nu se află în aria geografică de acoperire a reţelei respective, prin intermediul unei alte reţele, în urma încheierii unui acord comercial în acest sens între furnizorii de servicii implicaţi;
serviciu de comunicaţii electronice – serviciu furnizat, de regulă, contra plată, care constă în întregime sau în principal în transportul semnalelor prin reţelele de comunicaţii electronice, inclusiv serviciile de telecomunicaţii şi serviciile de transmisie prin reţelele utilizate pentru difuzarea de programe audiovizuale, dar fără a include serviciile prin care se furnizează conţinutul informaţiei transmise prin intermediul reţelelor sau serviciilor de comunicaţii electronice sau prin care se exercită controlul editorial asupra acestui conţinut; de asemenea, nu se includ serviciile societăţii informaţionale (în particular, serviciile de comerţ electronic) care nu constau, în întregime sau în principal, în transportul semnalelor prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice;
serviciu public de comunicaţii electronice – serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului;
serviciu public de telefonie – serviciu pus la dispoziţia publicului de către un furnizor de servicii de comunicaţii electronice, care permite iniţierea sau primirea de apeluri locale, naţionale sau internaţionale, inclusiv prin protocolul IP, accesul la serviciile de urgenţă printr-un număr/numere din cadrul Planului naţional de numerotare sau dintr-un plan internaţional de numerotare;
serviciu universal – set minim de servicii de comunicaţii electronice la un anumit nivel de calitate, disponibile tuturor utilizatorilor finali, la tarife accesibile, indiferent de localizarea lor geografică, potrivit condiţiilor naţionale specifice;
sistem de acces condiţionat – orice modalitate tehnică şi/sau dispozitiv prin intermediul căruia accesul sub o formă inteligibilă la un serviciu protejat de difuzare a programelor audiovizuale se poate face în mod restricţionat, pe bază de abonament sau pe baza altei forme de autorizare individuală prealabilă;
spectru de frecvenţe radio – porţiune a spectrului electromagnetic care cuprinde undele radio ale căror frecvenţe sînt situate între 9 kHz şi 3000 GHz;
staţie de radiocomunicaţii – unul sau mai multe emiţătoare ori receptoare sau o combinaţie de emiţătoare şi receptoare, inclusiv echipamentele accesorii, necesare pentru asigurarea unui serviciu de radiocomunicaţii într-un amplasament sau într-o zonă de deplasare precizată;
subbandă de frecvenţe radio – o porţiune dintr-o bandă de frecvenţe radio cu o lărgime de bandă determinată;
Tabelul naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe – document oficial prin care se stabileşte repartizarea benzilor de frecvenţe pentru serviciile de radiocomunicaţii şi condiţiile de utilizare a acestora şi care determină categoria benzilor de frecvenţe;
telefon public cu plată – telefon pus la dispoziţia publicului, plata pentru utilizarea acestuia efectuîndu-se în numerar (monede, fise), prin cărţi de credit sau debit, cartele preplătite, inclusiv cartele cu utilizarea codurilor de acces;
televiziune analogică terestră – sistem de televiziune în care traductorii de emisie generează un semnal electric (semnal video sau semnal de imagine şi sunet), ale cărui valori variază în mod continuu între două limite determinate de luminanţa minimă şi luminanţa maximă a imaginii obiectului, obţinut în benzile de frecvenţe radio VHF şi UHF;
televiziune digitală terestră – sistem de televiziune în care transformarea directă a imaginii şi sunetului în semnale digitale (succesiune de semnale zero şi unu) şi transformarea inversă a semnalelor digitale în imagini şi sunet au loc chiar la nivelul traductoarelor lumină-semnal (la emisie) şi semnal-lumină (la recepţie) în benzile de frecvenţe radio VHF şi UHF;
tezaurizarea resurselor de spectru radio – acţiune de acumulare şi neutilizare a resurselor limitate de spectru radio, aflate în proprietatea publică a statului, de către titularul licenţei de utilizare a acestor resurse, care creează bariere la intrarea pe piaţă şi are ca efect restrîngerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei;
(Se modifică prin LP40 din 27.03.14, MO99-102/25.04.14 art.243)
utilizator – persoană fizică sau juridică care utilizează sau solicită servicii publice de comunicaţii electronice;
utilizator final – orice utilizator, cu excepţia acelora care furnizează reţele sau servicii publice de comunicaţii electronice.
Art.5. –
(1) Confidenţialitatea convorbirilor telefonice sau a altor servicii de comunicaţii electronice, efectuate/furnizate prin reţelele de comunicaţii electronice, este asigurată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege şi de alte legi.
(2) Persoanele care activează în domeniul comunicaţiilor electronice au obligaţia să asigure confidenţialitatea specificată la alin.(1), interzicîndu-li-se divulgarea conţinutului convorbirilor telefonice şi al altor comunicări efectuate prin reţele de comunicaţii electronice, precum şi divulgarea informaţiilor privind serviciile furnizate altor persoane decît expeditorul sau destinatarul.
(3) Se interzice conectarea neautorizată la reţelele de comunicaţii electronice.
(4) Se interzice accesul neautorizat la reţelele şi/sau la serviciile de comunicaţii electronice ale altor furnizori, cum ar fi:
a) schimbarea originii apelurilor telefonice;
b) terminaţia neautorizată a traficului telefonic;
c) accesul neautorizat la elemente ale reţelei, la infrastructura şi la serviciile asociate, care poate implica conectarea echipamentelor prin mijloace fixe sau mobile, inclusiv accesul la bucla locală, la infrastructura şi la serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală;
d) furnizarea neautorizată a serviciilor de comunicaţii electronice, utilizînd reţelele altor furnizori;
e) accesul neautorizat la infrastructura fizică, inclusiv la clădiri, canalizaţii şi piloni;
f) accesul neautorizat la sistemele software, inclusiv la sistemele de suport operaţional;
g) accesul neautorizat la sistemul de conversie a numerelor sau la sistemele care oferă funcţionalitate echivalentă;
h) accesul neautorizat la reţelele fixe şi mobile, în special pentru roaming;
i) accesul neautorizat la sistemele de acces condiţionat pentru serviciile de televiziune digitală;
j) accesul neautorizat la serviciile de reţele virtuale.
(5) Prezenta lege recunoaşte şi garantează inviolabilitatea serviciilor de comunicaţii electronice, precum şi a reţelelor de comunicaţii electronice utilizate în mod legal, în baza licenţelor şi autorizaţiilor corespunzătoare. Persoanele culpabile de acces neautorizat, de sustragerea, deteriorarea sau distrugerea reţelelor de comunicaţii electronice, de confecţionarea, realizarea sau punerea la dispoziţia altei persoane a mijloacelor tehnice destinate accesului neautorizat sînt obligate să repare integral prejudiciul material cauzat.
(6) Se interzice utilizarea resurselor limitate (canalelor, frecvenţelor radio şi resurselor de numerotare) neatribuite de către autoritatea de reglementare.
(7) În vederea asigurării securităţii şi apărării naţionale, a securităţii publice, precum şi în cazurile de prevenire, investigare, detectare şi urmărire în justiţie a unor infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, comunicaţiile electronice pot fi interceptate, în condiţiile legii, de către organele autorizate prin lege doar în baza autorizaţiei judecătorului de instrucţie.