Articolul 4. Dreptul la compensaţie socială
(1) Se acordă compensaţie socială:
a) familiilor defavorizate care au obţinut dreptul la ajutor social, stabilit în conformitate cu Legea nr. 133-XVI din 13 iunie 2008;
b) salariaţilor din ramurile sectorului bugetar care se încadrează în categoriile I-VII de salarizare ale Reţelei tarifare unice;
c) beneficiarilor de pensii sau de alocaţii sociale de pînă la 700 de lei, de la vîrsta de 65 de ani.
(2) Persoanelor care întrunesc condiţiile prevăzute la alin.(1) lit.b) şi c) li se acordă o singură compensaţie socială.
(3) În condiţiile alin.(1) lit.a), compensaţia socială se acordă familiei, iar în condiţiile lit.b) şi c), fiecărei persoane în parte.
(4) În cazul în care persoana, după 1 ianuarie 2010, se încadrează în categoriile prevăzute la alin.(1), ei i se stabileşte compensaţie socială din luna încadrării. Plata compensaţiei încetează în luna următore celei în care beneficiarul nu mai întruneşte condiţiile stabilite la alin.(1) sau în cazul decesului său.
(5) Nu se acordă compensaţie socială persoanelor care:
a) deţin cetăţenia Republicii Moldova, însă nu domiciliază pe teritoriul ei;
b) se află în plasament în cadrul unei instituţii sociale.
Articolul 5. Cuantumul compensaţiei sociale
Cuantumul compensaţiei sociale se stabileşte de Guvern.
Articolul 6. Stabilirea compensaţiei sociale
(1) Dreptul la compensaţie socială categoriilor specificate la art.4 alin.(1) lit.a) şi c) li se stabileşte lunar de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în baza listei electronice a beneficiarilor de ajutor social, de pensii şi de alocaţii sociale.
(2) Dreptul la compensaţie socială persoanelor specificate la art.4 alin.(1) lit.b) li se stabileşte de direcţia/secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei în baza cererii depuse, actului de identitate şi a certificatului de la locul de muncă privind categoria de salarizare şi mărimea salariului.