2. Din momentul intrării în vigoare a Reglementării tehnice „Uleiuri vegetale comestibile” din Nomenclatorul produselor din domeniul reglementat, supuse certificării conformităţii obligatorii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1469 din 30 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.1-4, art.14), cu modificările şi completările ulterioare, poziţiile tarifare cu numerele de ordine 14, 15, 16 şi 17 se exclud.
3. Prezenta Hotărîre intră în vigoare după 7 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia punctului 18, care intră în vigoare după 24 de luni.
4. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerului Sănătăţii.
Nr. 434. Chişinău, 27 mai 2010.
Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.434 din 27 mai 2010
Reglementare tehnică „Uleiuri vegetale comestibile”
Reglementarea tehnică „Uleiuri vegetale comestibile” creează cadrul necesar aplicării Regulamentului (CE) nr. 1989/2003 al Comisiei din 6 noiembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2568/91 privind caracteristicile uleiurilor de măsline şi ale uleiurilor din reziduuri de măsline, precum şi metodele de analiză relevante, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO), nr. L 295 din 13 noiembrie 2003, Regulamentului (CE), nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO), nr. L 299 din 16 noiembrie 2007, documentelor normative ale Comisiei Codex Alimentarius: CODEX STAN 210 (amendat în 2003, 2005, 2009), ce prevede norme pentru uleiurile vegetale ce poartă denumiri specifice, CODEX STAN 19–1981 (Revizuit 2–1999, amendat în 2009) privind normele codex pentru grăsimile şi uleiurile comestibile nevizate de normele individuale, CODEX STAN 33–1981 (Revizuit 2-2003, amendat în 2009) privind normele Codex pentru uleiurile de măsline şi uleiurile din pomaceea de măsline după prima extracţie, art. 118 şi anexa nr. XVI la Regulamentul (CE) nr.1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO), nr. L 299 din 16 noiembrie 2007, Regulamentului (CE) nr. 1019/2002 al Comisiei din 13 iunie 2002 privind standardele de comercializare a uleiului de măsline publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 155 din 14 iunie 2002.
(completat prin HG296 din 26.04.11, MO74-77/06.05.11 art.343)
I. Domeniul de aplicare
1. Reglementarea tehnică „Uleiuri vegetale comestibile” (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţe minime de calitate la comercializarea uleiurilor vegetale alimentare, enumerate în tabelul de mai jos, ce sînt destinate consumului uman, provenite atît din producţia internă, cît şi din import.
Poziţia tarifară, conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova | Denumirea produselor |
| 1507 | Ulei de soia şi fracţiunile lui, chiar rafinate, dar nemodificate chimic |
| 1508 | Ulei de arahide şi fracţiunile lui, chiar rafinate, dar nemodificate chimic |
| 1509 | Ulei de măsline şi fracţiunile lui, chiar rafinate, dar nemodificate chimic |
| 1510 00 | Alte uleiuri şi fracţiunile lor, obţinute exclusiv din măsline, chiar rafinate, dar nemodificate chimic, inclusiv amestecuri ale acestor uleiuri sau fracţiuni cu uleiuri sau fracţiuni de la poziţia 1509 |
| 1511 | Ulei de palmier şi fracţiunile lui, chiar rafinate, dar nemodificate chimic (ulei brut, altele şi fracţiuni solide) |
| 1512 | Uleiuri din seminţe de floarea-soarelui, de şofrănaş, de bumbac şi fracţiunile lor, chiar rafinate, dar nemodificate chimic |
| 1513 | Uleiuri din nuci de cocos (ulei de copră), de sîmburi de palmier sau de babassu şi fracţiunile lor, chiar rafinate, dar nemodificate chimic |
| 1514 | Uleiuri de rapiţă sau de muştar şi fracţiunile lor, chiar rafinate, dar nemodificate chimic |
| 1515 | Alte grăsimi şi uleiuri vegetale şi fracţiunile lor, stabile, chiar rafinate, dar nemodificate chimic |
| 1804 00 000 | Unt, grăsimi şi ulei de cacao |
2. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică produselor fabricate în gospodării individuale pentru consumul propriu.
II. Terminologie şi definiţiile produselor
3. În sensul prezentei Reglementări tehnice uleiurilor li se aplică următoarele denumiri ce trebuie utilizate la comercializare:
1) ulei vegetal – amestec de trigliceride ale acizilor graşi şi substanţe aderente (alte lipide de tipul fosfatidelor, substanţe nesaponificabile şi alţi acizi graşi liberi) obţinut din materie primă vegetală oleaginoasă;
2) ulei obţinut prin presare – ulei virgin obţinut fără schimbarea naturii uleiului, numai prin procedee mecanice, spre exemplu stoarcere sau presare cu utilizarea căldurii, nelimpezit sau limpezit prin hidratare, sedimentare, filtrare şi centrifugare;
3) ulei obţinut prin presare la rece – ulei obţinut fără schimbarea naturii uleiului, numai prin procedee mecanice, spre exemplu stoarcere sau presare, fără încălzire, nelimpezit sau limpezit prin hidratare, sedimentare, filtrare şi centirfugare;
4) ulei extractiv – ulei extras din materie primă oleaginoasă cu ajutorul solvenţilor (hexan, benzină ş.a.), admişi pentru utilizare în aemenea scopuri, conform actelor normative în vigoare;
5) ulei vegetal nerafinat – ulei vegetal curăţit de suspensii mici şi mari;
6) ulei vegetal rafinat – ulei vegetal limpezit, conform ciclului deplin sau parţial al etapelor de rafinare;
7) ulei hidratat – ulei obţinut la prelucrarea uleiului vegetal cu ajutorul reagenţilor hidratanţi, în scopul eliminării fosfolipidelor şi altor substanţe hidrofile;
8) ulei neutralizat – ulei eliberat parţial sau total de acizi graşi liberi;
9) ulei înălbit – ulei purificat parţial sau complet de substanţe colorante;
10) ulei deodorizat – ulei vegetal purificat de substanţele volatile gustative şi aromatice caracteristice;
11) ulei rafinat deodorizat – ulei rafinat, supus procesului de deodorizare;
12) ulei în amestec – amestec de uleiuri vegetale în diferite raporturi;
13) ulei aromatizat – ulei cu adaos de substanţe gustative şi aromatice;
14) materie primă oleaginoasă – seminţe şi fructe ale plantelor oleaginoase, utilizate pentru producerea industrială a uleiurilor alimentare;
15) ulei de arahide – ulei obţinut din seminţe de alune de pămînt (seminţe Arachis hypogaea L.);
16) ulei de babassu – ulei obţinut din miezul fructelor unor specii de palmier (Orbignya spp);
17) ulei de cocos – ulei obţinut din miezul nucilor de cocos (Cocos nucifera L.);
18) ulei de bumbac – ulei obţinut din seminţe de diferite specii de bumbac cultivat (Gossypium spp);
19) ulei din seminţe de struguri – ulei obţinut din seminţe de struguri (Vitis vinifera L.);
20) ulei de porumb – ulei obţinut din germeni de porumb (embryos Zea L.);
21) ulei de muştar – ulei obţinut din seminţe de muştar alb (Sinapis alba L. sau Brassica hirta Moench), cafeniu şi galben (Brassica juncea (L.) Czernajew şi Cossen) şi muştar negru (Brassica nigra (L.) Koch), cu un conţinut de aciderucic – maximum 5% din conţinutul total de acizi graşi;
22) ulei de măsline – ulei obţinut din fructe de pom de măslin (Olea europea L.);
221) ulei de măsline virgin – ulei obţinut din fructul de măslină doar prin procedee mecanice sau alte procedee fizice, în condiţii care nu conduc la alterarea uleiului, fructul nesuferind nici un alt tratament decît spălarea, decantarea, centrifugarea şi filtrarea, cu excepţia uleiurilor obţinute cu ajutorul unor solvenţi cu acţiune chimică sau biochimică ori prin procedee de reesterificare şi se clasifică în:
a) ulei de măsline extravirgin – ulei virgin de măsline a cărui aciditate, exprimată în conţinut de acid oleic, este de 0,8 g la 100 de g, celelalte caracteristici ale sale fiind conforme cu cele definite pentru această categorie;
b) ulei de măsline virgin – ulei virgin de măsline a cărui aciditate, exprimată în conţinut de acid oleic, este de 2 g la 100 de g, celelalte caracteristici ale sale fiind conforme cu cele definite pentru această categorie.
c) ulei de măsline lampant – ulei de măsline virgin a cărui aciditate, exprimată în acid oleic, este mai mare de 2 g la 100 g şi/sau ale cărui caracteristici sînt conforme cu cele stabilite pentru această categorie. Se foloseşte exclusiv în scopuri industriale;
222) ulei brut din turte de măsline – ulei obţinut din turte de măsline prin tratarea cu solvenţi sau prin procedee fizice, cu excepţia uleiurilor obţinute prin procedee de reesterificare. Caracteristicile sînt conforme cu cele stabilite pentru această categorie.
(completat prin HG296 din 26.04.11, MO74-77/06.05.11 art.343)
23) ulei din miez de nucă – ulei obţinut din miez de nucă (Júglans régia L.);
24) ulei de cătină albă – ulei obţinut din fructe de cătină albă (Hippophae rhamnoides L.) pentru utilizare numai în amestec;
25) ulei de cătină albă cupajat – ulei obţinut prin amestecarea uleiului de cătină albă cu ulei de floarea soarelui rafinat;
251. Indicaţia „prima presare la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline virgine sau extravirgine obţinute la o temperatură mai mică de 27 °C în urma unei prime presări mecanice a pastei de măsline, printr-un sistem tradiţional de extracţie pe bază de prese hidraulice.
252. Indicaţia „extracţie la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline virgine sau extravirgine obţinute la o temperatură mai mică de 27 °C printr-un procedeu de percolare sau centrifugare a pastei de măsline.
253. Indicaţia acidităţii sau acidităţii maxime poate figura numai în cazul în care este însoţită de indicaţia valorii peroxidice, a conţinutului de ceară şi a absorbţiei de ultraviolete.
254. În cazul în care amestecul de ulei de măsline şi alte uleiuri vegetale este indicat pe etichete în alt loc decît în lista de ingrediente prin cuvinte, imagini sau reprezentări grafice, amestecul în cauză trebuie să aibă următoarea descriere comercială: „Amestec de uleiuri vegetale (sau denumirile exacte ale uleiurilor vegetale în cauză) şi ulei de măsline”, urmată imediat de indicarea proporţiei de ulei de măsline din amestec.
255. Prezenţa uleiului de măsline pe eticheta unui amestec poate fi evidenţiată cu ajutorul imaginilor sau reprezentărilor grafice în conformitate cu pct. 254, numai în cazul în care proporţia de ulei de măsline depăşeşte 50 % din amestecul în cauză.
256. La etichetarea uleiurilor de măsline, indicaţia proprietăţilor organoleptice referitoare la gust şi/sau miros poate figura numai pentru uleiurile de măsline extravirgine şi virgine.
(introdus prin HG296 din 26.04.11, MO74-77/06.05.11 art.343)
26) ulei de palmier – ulei obţinut din miezul fructului de palmier (Elaeis guineensis);
27) ulei de cacao – ulei obţinut din boabe de cacao (Theobroma cacao);
28) ulei de sîmburi de palmier – ulei obţinut din sîmburii fructului de palmier (Elaeis guineensis);
29) ulei de rapiţă – ulei obţinut din seminţe de rapiţă (Brassica napus L., Brassica campestris L., Brassica juncea L. şi Brassica tournefortii Gouan species);
30) ulei de rapiţă cu conţinut redus de acid erucic – ulei obţinut din seminţe de rapiţă Brassica napus L., Brassica campestris L., Brassica juncea L. cu conţinut redus de acid erucic (maximum 2 % din conţinutul total de acizi graşi);
31) ulei de tomate – ulei obţinut din seminţe de tomate (Lycopersicum esculentum Mill.);
32) ulei de saflor – ulei obţinut din seminţe de saflor (seminţe Carthamus tinctorious L.);
33) ulei de saflor cu un conţinut sporit de acid oleic – ulei obţinut din seminţe oleaginoase de saflor din speciile Carthamus tinctorious L cu un conţinut sporit de acid oleic (minimum 70 % din conţinutul total de acizi graşi);
34) ulei de susan – ulei obţinut din seminţe de susan (seminţe Sesamum indicum L.);
35) ulei de soia – ulei obţinut din boabe de soia (seminţe Glycine max (L.) Merr.);
36) ulei de floarea-soarelui – ulei obţinut din seminţe de floarea-soarelui (seminţe Helianthus annuus L.);
37) ulei de floarea-soarelui cu conţinut sporit de acid oleic – ulei obţinut din toate speciile de seminţe de floarea soarelui (seminţe Helianthus annuus L.), cu conţinut sporit de acid oleic (minimum 75 % din conţinutul total de acizi graşi);
38) ulei de floarea-soarelui cu conţinut mediu de acid oleic – ulei obţinut din toate speciile de seminţe de floarea-soarelui (seminţe Helianthus annuus L.), cu conţinut mediu de acid oleic (de la 43,1 pînă la 71,8 % din conţinutul total de acizi graşi);
39) ulei din sîmburi de fructe (de caise, vişine, piersici şi prune) – ulei obţinut din miez de sîmburi de fructe (Prunus armeniaca L., Prunus cerasus L., Prunus persica L., Prunus domestica L.);
40) ulei de migdal – ulei obţinut din sîmburi de migdal (Amygdalus communis L.);
41) ulei de orez – ulei obţinut din tărîţe de orez (Oryza sativa L).
4. În sensul prezentei Reglementări tehnice, termeni utilizaţi se definesc după cum urmează:
1) rafinare – proces de eliminare din componenţa uleiului a impurităţilor ce-l însoţesc;
2) deodorare – proces de eliminare din componenţa uleiului a substanţelor odorante şi volatile la temperaturi înalte;
3) înălbire – proces de eliminare din componenţa uleiului a substanţelor colorante cu ajutorul absorbenţilor naturali (bentonită etc.);
4) densitatea relativă – raportul dintre masa uleiului la o temperatură respectivă la masa aceluiaşi volum de apă la temperatura de 20°C;
5) indicele de refracţie la 40°C – refracţia luminii monocromatice de sodiu la trecerea prin ulei la temperatura de 40°C;
6) indicele de saponificare – cantitatea de hidroxid de potasiu în mg, necesară pentru saponificarea, respectiv transformarea în săpun a unui gram de ulei;
7) indicele de iod – gradul de nesaturare a uleiurilor, care se exprimă în grame de iod absorbit de 100 g produs;
8) indicele de peroxid – caracteristica de calitate a uleiurilor, reprezentînd conţinutul de peroxid şi alte substanţe oxidante dintr-o cantitate anumită de ulei, care oxidează iodura de potasiu, punînd în libertate iodul. Se exprimă în milimoli de oxigen activ la 1 kg de produs;
9) indicele de aciditate – mărimea fizică, egală cu masa de hidroxid de potasiu (mg), necesară pentru neutralizarea acizilor graşi liberi, care se conţin în 1 g de ulei. Se exprimă în mg КОН/g;
10) substanţe nesaponificabile – substanţe organice ale uleiurilor care nu reacţionează cu alcalii formînd săpun;
11) culoarea de iod – caracteristica de calitate a uleiurilor, care se determină prin compararea cu o scară de culori a soluţiilor etalon de iod;
12) compoziţia în acizi graşi – procentul de acizi graşi cu lungimea catenei de la 6 atomi de carbon (C6) pînă la 24 atomi de carbon (C24);
13) impurităţile insolubile – impurităţile uleiurilor insolubile în eter de petrol;
14) săpun – caracteristica calităţii uleiurilor care indică conţinutul de săpun dizolvat în uleiuri rafinate cu ajutorul alcaliilor.
III. Cerinţe generale
5. Uleiurile trebuie să fie produse, ambalate, etichetate, marcate, plasate pe piaţă şi comercializate în conformitate cu Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Hotărîrea Guvernului nr. 996 din 20 august 2003 „Despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj”.
6. Producătorii uleiurilor trebuie să asigure menţinerea înregistrărilor care permit trasabilitatea şi identificarea materiilor prime utilizate, metodelor şi condiţiilor de producţie, furnizorilor de materii prime, echipelor de producţie, loturilor şi tipurilor de produse timp de 3 ani şi, după caz, să ofere dovezi documentare ale respectării cerinţelor de calitate şi inofensivitate alimentară prescrise în prezenta Reglementare tehnică.
7. Calitatea şi inofensivitatea alimentară presupun asigurarea respectării şi conformării cerinţelor prescrise, igienei alimentare pe parcursul întregului ciclu de producţie, de la materia primă pînă la consumator.
8. Provenienţa, calitatea şi inofensivitatea materiei prime şi materialelor utilizate se confirmă prin documentele de însoţire.
9. La plasarea pe piaţă uleiurile trebuie să fie însoţite de declaraţia de conformitate prevăzută în Capitolul V al prezentei Reglementări tehnice şi avizate sanitar, conform Legii nr. 10- XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.
IV. Cerinţele esenţiale
10. Uleiurile ce cad sub incidenţa prezentei Reglementări tehnice în funcţie de consistenţă se clasifică după cum urmează:
1) lichide: de floarea-soarelui, de măsline, de soia, de rapiţă (canola), de arahide, de porumb, de bumbac, de seminţe de struguri, de muştar, de saflor, de susan, de migdal, de caise, de vişine, de piersici, de prune, de miez de nucă, de cătină albă cupajat, de tomate şi de orez;
2) solide: de cacao, de cocos, de palmier, de sîmburi de palmier, de babassu.
11. Uleiurile, în funcţie de materia primă utilizată, se clasifică după cum urmează:
1) uleiuri individuale – obţinute dintr-un singur tip de materie primă;
2) uleiuri în amestec – obţinute prin amestecarea uleiurilor din diferite tipuri de materie primă (două sau mai multe).
12. Uleiurile, în funcţie de compoziţia acizilor graşi se clasifică în grupe, după cum urmează:
1) oleică (de floarea-soarelui cu conţinut sporit de acid oleic, de floarea-soarelui cu conţinut mediu de acid oleic, de măsline, de arahide, de piersici, de prune, de caise, de migdal, de saflor cu conţinut sporit de acid oleic, de orez);
2) linolico-oleică (de susan, de vişine);
3) linolică (de porumb, de floarea-soarelui, de seminţe de struguri, de saflor, de tomate);
4) linoleică (de rapiţă, de muştar, de soia);
5) palmitinică (de bumbac, de cacao, de palmier);
6) laurinică (de cocos, de sîmburi de palmier).
13. Uleiurile se clasifică în funcţie de:
1) procesul de limpezire:
a) rafinate;
b) nerafinate;
2) în funcţie de tehnologia de obţinere:
a) presate;
b) extractive;
c) presate cu extracţie ulterioară a uleiului din tescovină.
Tipurile şi procedeele de obţinere a uleiurilor sînt specificate în anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică.
14. Identificarea uleiurilor se efectuează conform caracteristicilor organoleptice, fizico-chimice şi compoziţiei acizilor graşi.
15. Caracteristicile organoleptice ale uleiurilor trebuie să corespundă cerinţelor specificate în anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
16. Caracteristicile fizico-chimice ale uleiurilor trebuie să corespundă cerinţelor specificate în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică.
17. Compoziţia acizilor graşi în uleiuri trebuie să corespundă cerinţelor specificate în anexa nr. 4 la prezenta Reglementare tehnică.
18. Conţinutul maxim rezidual al solvenţilor pentru uleiurile extractive:
propan, butan, acetonă – 0,1 mg/kg;
pentan, ciclohexan, eter de petrol, heptan – 1 mg/kg;
1,1,2 – tricloretilenă – 2 mg/kg.
19. Fabricarea uleiurilor cu utilizarea aditivilor alimentari se admite în baza respectării cerinţelor stabilite în Regulile şi Normele sanitare privind aditivii alimentari, aprobate prin ordinul medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova nr. 06.10.3.46 din 17 decembrie 2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 50-52, art. 123).
Nu se admite utilizarea aditivilor alimentari în uleiuruile virgine şi presate la rece.
20. Uleiurile livrate spre comercializare se ambalează în recipiente din materiale admise pentru contact cu produsele alimentare, conform actelor normative în vigoare.
21. Capacitatea nominală a ambalajelor de desfacere pentru uleiurile lichide preambalate şi pentru uleiurile solide preambalate vîndute, în funcţie de masă, trebuie să fie în conformitate cu Reglementarea de Metrologie Legală RGML 03:2008 “Sistemul Naţional de Metrologie. Preambalarea unor produse în funcţie de masă şi volum”, aprobată prin ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 138 din 9 decembrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 97-98, art. 406).
22. Denumirea sub care se comercializează uleiurile trebuie să reflecte corect natura lui şi să conţină minimum următoarea informaţie:
1) denumirea materiei prime;
2) procedeul de obţinere a uleiului .
23. Pentru uleiul de cătină albă cupajat, suplimentar, pe eticheta de însoţire trebuie să se menţioneze fracţia masică de caroten.
24. Nu se admite aplicarea pe etichetă a menţiunilor: „dublu rafinat”, „fără colesterol”, precum şi a altor menţiuni similare ce pot induce în eroare consumatorul.
25. La etichetarea uleiurilor nu se admite atribuirea sau invocarea proprietăţilor de tratament, profilaxie sau vindecare a bolilor.
26. Depozitarea uleiurilor lichide se face în încăperi curate, neinfestate, bine aerisite, ferite de razele solare şi de îngheţ. Condiţiile de păstrare recomandate fiind umiditatea relativă a aerului de maximum 75 % şi temperatura de la 2 ºC pînă la 25 ºC, pentru uleiul de cătină albă cupajat – temperatura de la 0º C pînă la 15º C.
Depozitarea uleiurilor solide trebuie să se efectuieze în condiţii şi la regimurile de temperaturi indicate în documentele de însoţire ale uleiurilor, asigurîndu-se calitatea pe durata întregii perioade de păstrare garantată.
27. Nu se admite transportarea şi depozitarea uleiurilor împreună cu produse nealimentare sau cu produse cu miros specific.
28. Termenul de valabilitate al uleiurilor se stabileşte de către producător în conformitate cu Legea nr. 78 - XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi se indică pe eticheta produsului.
29. Uleiurile destinate comercializării trebuie să fie păstrate şi depozitate cu respectarea cerinţelor prevăzute la punctul 26 al prezentei Reglementări tehnice.
Nu se admite comercializarea uleiurilor în afara unităţilor comerciale.
V. Evaluarea conformităţii
30. Conformitatea uleiurilor se asigură de către producător sau importator prin emiterea declaraţiei de conformitate.
31. Producătorul şi/sau importatorul solicită unui laborator de încercări acreditat şi desemnat pentru activitate în domeniul respectiv efectuarea încercărilor parametrilor uleiurilor, conform anexelor nr. 2, nr.3 şi nr.4 la prezenta Reglementare tehnică.
32. Pentru verificarea conformităţii uleiurilor cu cerinţele aplicabile din prezenta Reglementare tehnică, mostrele prelevate sînt supuse încercărilor, conform regulilor şi metodelor prevăzute în standardele naţionale aplicabile.
Lista standardelor naţionale pentru metode de prelevare a probelor şi metode de încercări se aprobă de autoritatea de reglementare în domeniul produselor alimentare, cu avizul Organismului Naţional de Standardizare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
33. În cazul în care uleiurile nu sînt conforme cu cerinţele prescrise, laboratorul de încercări acreditat şi desemnat, care a efectuat încercările, trebuie să informeze solicitantul şi organele de supraveghere a pieţei despre neconformitatea constatată.
34. Producătorul sau importatorul în scopul emiterii declaraţiei de conformitate, elaborează documentaţia tehnică prevăzută la punctul 37 din prezenta Reglementare tehnică.
35. Producătorul sau importatorul păstrează documentaţia tehnică o perioadă de minimum 3 ani de la data fabricării ultimului lot de produse şi, la solicitare, o pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control.
36. Documentaţia tehnică trebuie să asigure posibilitatea evaluării conformităţii produselor cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
37. Documentaţia tehnică trebuie să conţină:
1) documente normative pentru produsul respectiv, elaborate şi aprobate în modul stabilit;
2) rapoartele de încercări pentru uleiuri;
3) certificatul sanitar;
4) alte documente, la decizia producătorului sau importatorului, relevante pentru atestarea conformităţii produsului, inclusiv documentele, care confirmă respectarea articolului 21 din Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi articolul 37 alineatul (5) al Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice referitoare la sistemul de analiză a pericolului şi de control al circuitului alimentar în punctele critice de control.
38. Uleiurile se plasează pe piaţă însoţite de declaraţia de conformitate, care atestă conformitatea acestora cu cerinţele stipulate în prezenta Reglementare tehnică.
39. Forma declaraţiei de conformitate este specificată în anexa nr. 5 la prezenta Reglementare tehnică.
40. Producătorul sau importatorul păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate împreună cu documentaţia tehnică în baza căreia a fost eliberată declaraţia de conformitate.