C O N C E P Ţ I E privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane
II.
SCOPUL, OBIECTIVELE, SARCINILE ŞI PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE CONCEPŢIEI
Scopul Concepţiei este crearea unui sistem naţional unic, integral şi deschis cuprinzînd toate tipurile şi nivelurile de orientare, pregătire şi instruire profesională, capabil să asigure un cadru normativ adecvat şi condiţii organizatorice favorabile pentru valorificarea resurselor umane.
Sistemul are menirea să asigure formarea şi utilizarea eficientă a potenţialului creativ al personalităţii, să contribuie la creşterea profesionalismului, competenţei şi competitivităţii profesionale, la sporirea mobilităţii şi flexibilităţii ei sociale şi profesionale, la o mai bună protecţie socială a populaţiei pe piaţa muncii în proces de formare, la prevenirea şomajului în masă şi la adaptarea diferitelor grupuri ale populaţiei la piaţa muncii în schimbare continuă în noile condiţii de dezvoltare social-economică a societăţii.
Realizarea Concepţiei va fi asigurată prin coordonarea şi cooperarea acţiunilor statului, partenerilor sociali, agenţilor economici, societăţii civile, ale tuturor celorlalţi factori implicaţi în procesul complex de orientare, pregătire şi instruire profesională şi care prestează servicii calificate în domeniu în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu normele metodico-organizatorice acceptate.
Obiectivele de bază ale Concepţiei sînt:
a) determinarea direcţiilor şi priorităţilor de bază ale orientării, pregătirii şi instruirii profesionale a elevilor, tinerilor şi adulţilor, susţinerii psihologice a păturilor vulnerabile ale populaţiei, inclusiv a şomerilor, ţinîndu-se cont de schimbările continue pe piaţa muncii;
b) crearea, pe principiul parteneriatului social, a unei baze normative şi metodico-organizatorice moderne de reglementare a activităţilor de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în probleme ce ţin de carieră, de calificare, recalificare şi perfecţionare profesională a tinerilor şi adulţilor, inclusiv a şomerilor, axate pe formarea competenţelor profesionale şi social-adaptive;
c) stabilirea scopurilor şi sarcinilor de bază ale sistemelor şi programelor de informare, susţinere psihologică, orientare profesională, pregătire şi instruire profesională a elevilor, adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor, precum şi ale unor programe de asistenţă specială în domeniile vizate, destinate persoanelor cu handicap fizic şi mintal, precum şi categoriilor de populaţie defavorizate din punct de vedere social şi al studiilor: persoane care, din diferite motive, au abandonat şcoala, absolvenţi ai şcolilor-internat şi ai instituţiilor de învăţămînt auxiliar, copii orfani şi copii rămaşi fără tutelă, persoane eliberate din instituţiile de reabilitare socială, persoane care au suferit în urma traficului de fiinţe umane, locuitori din mediul rural etc.;
d) elaborarea şi aplicarea standardelor ocupaţionale, profesionale şi educaţionale pentru toate nivelurile de orientare, pregătire şi instruire profesională;
e) elaborarea indicilor de evaluare şi monitorizare a acţiunilor de orientare, pregătire şi instruire profesională, determinarea perspectivelor dezvoltării şi durabilităţii acţiunilor respective;
f) reglementarea formării profesionale continue a lucrătorilor, ceea ce le-ar permite să se adapteze la procesul de modernizare a tehnicii şi tehnologiilor de producţie, la schimbările condiţiilor de muncă, ar favoriza promovarea lor socială prin asigurarea accesului la diverse niveluri de cultură şi calificare profesională;
g) combaterea şomajului prin asigurarea unor condiţii favorabile pentru investitorii locali şi străini în vederea creării de noi locuri de muncă.
Sarcinile de bază ale Concepţiei sînt:
a) pregătirea elevilor, tinerilor şi adulţilor pentru alegerea conştientă şi motivată a profesiei şi pentru muncă;
b) diminuarea necorespunderii între cerere şi ofertă pe piaţa muncii;
c) dezvoltarea, adaptarea şi armonizarea sistemelor de informare, sprijin psihologic, orientare, pregătire şi instruire profesională, care să corespundă necesităţilor diferitelor categorii ale populaţiei;
d) asigurarea unei legături reciproce între componentele sistemului de orientare, pregătire şi instruire profesională la toate nivelurile de funcţionare a lor;
e) respectarea priorităţilor dezvoltării poziţiilor democratice şi automanifestării personalităţii, elaborarea noilor sisteme de evaluare, inclusiv în domeniul activităţii de întreprinzător şi management;
f) asigurarea flexibilităţii şi mobilităţii sociale şi profesionale a persoanelor în procesul adaptării lor la condiţiile social-economice în permanentă schimbare;
g) crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea şi realizarea maximă a potenţialului intelectual şi creativ al personalităţii;
h) dezvoltarea parteneriatului social în cadrul sistemului de orientare, pregătire şi instruire profesională;
i) modernizarea continuă a sistemului de orientare, pregătire şi instruire profesională;
j) elaborarea noilor strategii, a planurilor de învăţămînt, standardelor ocupaţionale, profesionale şi educaţionale şi a sistemelor de certificare, în corespundere cu strategiile, standardele şi sistemele similare ale comunităţii europene;
k) pregătirea profesională şi reciclarea cadrelor didactice în vederea aplicării unor noi metode de orientare, pregătire şi instruire profesională;
l) adaptarea sistemului de orientare, pregătire şi instruire profesională la condiţiile globalizării şi dezvoltării informaţionale şi tehnologice impetuoase;
m) asigurarea pentru toate persoanele a egalităţii de şanse şi a accesului liber la serviciile de orientare, pregătire şi instruire profesională, stimularea persoanelor pentru o viaţă activă.
Principiile de bază ale orientării, pregătirii şi instruirii profesionale a resurselor umane sînt: caracterul ştiinţific; umanismul; obiectivitatea; caracterul activ, benevol şi motivat al acţiunilor; profesionalismul; axarea pe personalitate; accesibilitatea; asigurarea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi; echitatea socială; continuitatea; transparenţa; succesivitatea; durabilitatea.
Aceste principii de bază se aplică la toate nivelurile sistemului de orientare, pregătire şi instruire profesională în toate domeniile vieţii economice, sociale şi culturale.
Funcţionarea eficientă a sistemului naţional de orientare, pregătire şi instruire profesională a resurselor umane este condiţionată de structura lui, ale cărui elemente componente sînt interdependente şi se completează reciproc, asigurînd unitatea, flexibilitatea, continuitatea şi durabilitatea întregului sistem.
Elementele structurale ale sistemului menţionat sînt: instituţiile de învăţămînt de toate tipurile şi nivelurile, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, organizaţiile parteneriatului social şi organizaţiile neguvernamentale de profil.
III. DIRECŢIILE, METODELE ŞI ELEMENTELE DE BAZĂ ALE ORIENTĂRII PROFESIONALE ŞI SUSŢINERII PSIHOLOGICE ÎN PROBLEME CE ŢIN DE CARIERĂ, PREGĂTIREA ŞI INSTRUIREA PROFESIONALĂ A RESURSELOR UMANE
Orientarea profesională a populaţiei constituie un sistem complex de măsuri (psihologice, pedagogice, medicale etc.), fundamentate ştiinţific, orientate spre determinarea şi dezvoltarea capacităţilor omului pentru o viaţă activă, productivă şi satisfăcătoare, spre dezvoltarea capacităţilor persoanei de a conştientiza şi de a influenţa, individual sau colectiv, condiţiile de muncă şi mediul social. Orientarea profesională trebuie să contribuie la diminuarea necorespunderii dintre cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă, la creşterea motivaţiei cetăţenilor de toate vîrstele pentru a învăţa şi a se încadra în cîmpul muncii. În acest scop, urmează să fie elaborate şi puse în aplicare programe şi activităţi speciale de informare, susţinere psihologică, orientare, pregătire şi integrare profesională a cetăţenilor în corespundere cu particularităţile individuale ale personalităţii, cu necesităţile pieţei muncii şi cu schimbările social-economice continue, precum şi măsuri de susţinere a agenţilor economici pentru participarea lor la realizarea programelor respective.
În aceste programe urmează să se ţină cont de necesităţile, posibilităţile şi problemele utilizării forţei de muncă la toate nivelurile în baza promovării unei politici constructive privind dezvoltarea resurselor umane.
Direcţiile de bază ale orientării profesionale urmăresc scopul de a optimiza corelarea structurii profesionale a forţei de muncă cu cerinţele şi necesităţile actuale şi de perspectivă ale pieţei muncii şi cu mediul social-cultural în permanentă schimbare.
Direcţiile de bază ale orientării profesionale sînt:
a) elaborarea cadrului normativ privind orientarea profesională a elevilor, tinerilor şi adulţilor;
b) asigurarea metodico-organizatorică a orientării profesionale a tuturor categoriilor şi grupurilor de populaţie;
c) perfecţionarea sistemului de informare şi de consultanţă în probleme ce ţin de carieră la toate nivelurile;
d) acordarea serviciilor de orientare sau reorientare profesională elevilor, tinerilor şi adulţilor pe tot parcursul vieţii active, în funcţie de vîrstă şi necesităţi.
Serviciile de orientare şi reorientare profesională a populaţiei se prestează individual sau în grup în următoarele forme: informarea şi propagarea profesională, consultaţia profesională (alegerea profesiei, corectarea planului profesional, selecţia profesională), adaptarea profesională şi socială.
Veriga principală a serviciilor de orientare şi reorientare profesională a elevilor, tinerilor, şomerilor şi persoanelor neocupate este consultanţa profesională.
Metodele de bază ale orientării profesionale sînt: informarea profesională, metoda psihogramelor (diagnosticul psihologic, psihofiziologic, medical), anchetarea, consultanţa în probleme ce ţin de carieră.
Elementele de bază ale sistemului de orientare profesională sînt:
a) orientarea profesională în cadrul principalelor discipline de studii şi disciplinei speciale „Educaţia tehnologică” – în învăţămîntul primar şi gimnazial;
b) modulul „Cariera profesională” în cadrul disciplinei „Educaţia tehnologică” – în clasa a IX-a, învăţămîntul gimnazial;
c) disciplinele facultative „Viaţa socială şi profesională” şi „Protecţia socială şi profesională” – în licee, şcoli profesionale polivalente şi de meserii, în instituţii de învăţămînt superior;
d) informarea şi consultanţa în probleme ce ţin de carieră – în cadrul activităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, orientate spre problemele şi necesităţile şomerilor şi persoanelor aflate în situaţie de risc de şomaj.
Susţinerea psihologică reprezintă anumite tehnologii, metode şi procedee speciale, aplicate de către pedagog sau consultantul-psiholog şi percepute de către client ca un complex afectiv, care contribuie la autoaprecierea social-profesională a personalităţii în procesul de dezvoltare a aptitudinilor, de formare a orientărilor valorice şi a conştiinţei de sine, la creşterea competitivităţii pe piaţa muncii şi adaptarea la condiţiile de realizare a carierei.
Obiectivul principal al susţinerii psihologice îl constituie formarea unor orientări valorice şi motivaţionale adecvate ale oamenilor privind învăţămîntul şi munca, modelarea unei strategii comportamentale active şi flexibile în vederea alegerii profesiei, planificării şi realizării carierei.
Susţinerea psihologică se efectuează prin măsuri individuale şi în grup, ce contribuie la soluţionarea, parţială sau integrală, a problemelor psihologice care împiedică personalitatea să se autorealizeze la orice etapă a vieţii active.
Direcţiile de bază ale susţinerii psihologice sînt:
a) elaborarea cadrului normativ privind susţinerea psihologică a elevilor, tinerilor şi adulţilor la alegerea profesiei, pregătirea profesională şi plasarea în cîmpul muncii;
b) asigurarea metodico-organizatorică a susţinerii psihologice în probleme ce ţin de carieră a tuturor categoriilor şi grupurilor de populaţie;
c) perfecţionarea sistemului de susţinere psihologică şi de consultanţă în probleme ce ţin de carieră la toate nivelurile;
d) acordarea serviciilor de susţinere psihologică în probleme ce ţin de carieră elevilor, tinerilor şi adulţilor pe tot parcursul vieţii active, în funcţie de vîrstă şi necesităţi.
Metodele de bază ale susţinerii psihologice sînt: conversaţia, testarea psiho-profesională, trainingul, consultanţa în probleme ce ţin de personalitate şi carieră.
Elementele de bază ale sistemului de susţinere psihologică sînt:
a) susţinerea psihologică în cadrul principalelor discipline de studii şi disciplinei speciale „Educaţia tehnologică” – în învăţămîntul gimnazial;
b) modulul „Cariera profesională” în cadrul disciplinei „Educaţia tehnologică” – în clasa a IX-a, învăţămîntul gimnazial;
c) susţinerea psihologică în cadrul principalelor discipline de studii şi disciplinei speciale „Psihologia”– în licee, şcoli profesionale polivalente şi de meserii, în instituţii de învăţămînt superior;
d) disciplinele facultative „Viaţa socială şi profesională” şi „Protecţia socială şi profesională” – în licee, şcoli profesionale polivalente şi de meserii, în instituţii de învăţămînt superior;
e) susţinerea psihologică şi consultanţa în probleme ce ţin de carieră – în cadrul activităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, orientate spre problemele şi necesităţile şomerilor şi persoanelor aflate în situaţie de risc de şomaj.
Pregătirea iniţială şi instruirea profesională continuă pe tot parcursul vieţii active constituie un sistem organizat de servicii complexe de calificare, recalificare şi perfecţionare profesională, orientate spre asigurarea corespunderii competenţelor profesionale şi sociale ale lucrătorilor cu cerinţele pieţei muncii în toate sectoarele economiei şi în toate domeniile activităţii economice, la toate nivelurile de calificare şi responsabilitate. Pregătirea şi instruirea profesională au drept obiectiv principal formarea şi utilizarea eficientă a forţei de muncă competitive pe piaţa forţei de muncă, integrarea profesională şi socială a persoanelor în vîrsta aptă de muncă, care doresc să muncească şi sînt disponibile de a fi încadrate în cîmpul muncii în concordanţă cu aspiraţiile lor profesionale şi cu necesităţile pieţei muncii.
În acest scop, urmează a fi dezvoltate, perfecţionate şi armonizate sistemele de educaţie şcolară şi de pregătire profesională astfel încît ele să corespundă necesităţilor adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor în obţinerea şi perfecţionarea continuă a calificării profesionale, în sporirea competenţelor profesionale şi sociale, în obţinerea unei noi calificări, în dezvoltarea capacităţilor fiecărei persoane, precum şi ocupării complete a forţei de muncă.
Pregătirea şi instruirea profesională a adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor se efectuează în conformitate cu standardele naţionale ocupaţionale, profesionale şi educaţionale, corelate la cerinţele de calificare ale pieţei muncii naţionale şi internaţionale.
Standardele respective se elaborează de către autorităţile competente şi se coordonează cu partenerii sociali şi cu societatea civilă. Ele reflectă politica naţională de dezvoltare durabilă şi se realizează în cadrul sistemului naţional de învăţămînt, pregătire şi instruire profesională de toate nivelurile, indiferent de faptul dacă activităţile respective se desfăşoară în cadrul sistemului de învăţămînt de stat sau în afara acestuia. Standardele includ instruirea teoretică, pregătirea practică şi certificarea calificării.
Direcţiile de bază ale pregătirii şi instruirii profesionale sînt:
a) elaborarea şi perfecţionarea cadrului normativ şi metodico-organizatoric privind instruirea şi pregătirea profesională continuă a populaţiei pe tot parcursul vieţii active;
b) asigurarea dezvoltării şi perfecţionării continue a unui sistem flexibil, integral şi deschis cuprinzînd toate formele de pregătire şi instruire profesională (iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare) a tuturor categoriilor şi grupurilor de populaţie;
c) coordonarea învăţămîntului general cu pregătirea şi instruirea profesională de toate nivelurile, ţinîndu-se cont de Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova şi de necesarul de cadre la nivel naţional şi local;
d) acordarea serviciilor de pregătire iniţială şi instruire profesională continuă pentru categoriile de populaţie defavorizate din punct de vedere social şi economic (tineri, femei, invalizi, persoane eliberate din instituţiile de reabilitare socială, persoane de vîrstă prepensionară, persoane care au abandonat şcoala, cadre militare trecute în rezervă, migranţi etc.), în funcţie de aptitudini şi capacităţi;
e) asigurarea egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte pregătirea şi instruirea profesională la toate nivelurile, pe tot parcursul vieţii active, conform aptitudinilor şi capacităţilor, pentru a le asigura posibilităţi egale în societate şi în economie, precum şi pentru a schimba atitudinea tradiţională faţă de rolul femeilor şi al bărbaţilor în familie şi în viaţa profesională;
f) axarea metodelor de pregătire profesională pe tehnologii pedagogice şi informaţionale moderne.
Formele principale ale pregătirii şi instruirii profesionale sînt:
a) iniţierea – dobîndirea unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi minime necesare pentru desfăşurarea unei anumite activităţi;
b) calificarea – dobîndirea unui ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi profesionale care permit persoanei să desfăşoare activităţi specifice unei meserii sau profesii;
c) recalificarea – obţinerea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor specifice unei alte meserii sau profesii, diferite de cele dobîndite anterior;
d) perfecţionarea – dezvoltarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor profesionale în cadrul aceleiaşi meserii sau profesii;
e) specializarea – obţinerea de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi într-o arie restrînsă din sfera de cuprindere a unei ocupaţii.
Elementele de bază ale sistemului de pregătire şi instruire profesională sînt:
a) instituţiile de învăţămînt ale Ministerului Educaţiei;
b) instituţiile de învăţămînt şi centrele de instruire ale altor ministere şi departamente;
c) agenţii economici cu forme de proprietate de stat sau privată;
d) societăţile obşteşti şi comerciale, organizaţiile neguvernamentale.
Pregătirea şi instruirea profesională a şomerilor. Conform legislaţiei în vigoare, şomerii sînt în drept să urmeze cursuri de pregătire profesională, organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în cazul în care nu pot fi plasaţi în cîmpul muncii din motivul că:
a) nu au pregătire profesională iniţială;
b) şi-au pierdut calificarea anterioară;
c) meseria sau profesia ori nivelul anterior de calificare nu sînt solicitate pe piaţa forţei de muncă;
d) nu posedă competenţe profesionale şi social-adaptive.
Pregătirea şi instruirea profesională a şomerilor se realizează în baza strategiilor şi programelor naţionale şi locale cu privire la dezvoltarea resurselor umane, ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a şomerilor.