Secţiunea 1
Evaluarea şi gestionarea riscurilor
4. Orice substanţă farmacologic activă utilizată pentru fabricarea produselor medicinale veterinare destinate administrării la animalele productive trebuie să fie înregistrată în Nomenclatorul produselor farmaceutice de uz veterinar, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 321 din 18 martie 2008 „Pentru aprobarea Regulamentului privind înregistrarea produselor farmaceutice de uz veterinar” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 63-65, art. 404).
Solicitantul înregistrării unui produs medicinal veterinar fabricat din substanţă farmacologic activă sau, după caz, deţinătorul certificatului de înregistrare a produsului medicinal veterinar respectiv, prin intermediul Centrului Republican de Diagnostic Veterinar (CRDV) trebuie să prezinte instituţiilor responsabile informaţia cu privire la limita maximă admisă de reziduuri.
5. Instituţiile responsabile de implementarea prevederilor prezentului Regulament, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Sănătăţii (în continuare – instituţiile responsabile), în limita competenţelor legale, trebuie:
1) să efectueze o evaluare ştiinţifică a riscurilor;
2) să formuleze recomandări privind gestionarea riscurilor pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii publice, garantarea lipsei efectului negativ al produselor medicinale veterinare asupra sănătăţii publice, sănătăţii şi bunăstării animalelor;
3) să ia în considerare limitele maxime admise de reziduuri ale unei substanţe farmacologic active într-un produs alimentar, pentru alte produse alimentare derivate din aceeaşi specie sau limitele maxime admise de reziduuri ale unei substanţe farmacologic active la una sau mai multe specii, pentru specii diferite de animale, în scopul de a garanta disponibilitatea produselor medicinale veterinare autorizate pentru tratarea bolilor la animalele de la care se obţin produse de origine animală şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii publice;
4) la evaluarea ştiinţifică a riscurilor, să ia în considerare metabolismul şi eliminarea substanţelor farmacologic active din organismul animalelor respective, tipul de reziduuri şi cantitatea acestora care poate fi ingerată de către oameni pe parcursul unei vieţi fără un important risc pentru sănătatea publică, exprimată în doză zilnică acceptabilă;
5) să ia în considerare toate constatările ştiinţifice relevante;
6) să utilizeze abordări alternative referitoare la doza zilnică acceptabilă.
6. La evaluarea ştiinţifică a riscurilor trebuie abordate următoarele aspecte:
1) tipul şi cantitatea de reziduuri considerate a nu prezenta un pericol pentru sănătatea umană;
2) riscul efectelor toxicologice, farmacologice sau microbiologice la oameni;
3) reziduurile care apar în produsele alimentare de origine vegetală sau care provin din mediu;
4) informaţiile privind controlul sau expunerea, în cazul în care metabolismul şi eliminarea substanţei nu pot fi evaluate.
7. Recomandările pentru gestionarea riscurilor, bazate pe evaluarea ştiinţifică a riscurilor, trebuie să rezulte din analiza următoarelor aspecte:
1) disponibilitatea substanţelor alternative pentru tratamentul speciilor de animale respective sau necesitatea substanţei evaluate pentru evitarea unei suferinţe inutile a animalelor sau garantarea siguranţei persoanelor care tratează animalele;
2) alţi factori, precum aspectele tehnologice ale producerii produselor alimentare destinate consumului uman şi a hranei pentru animale, fezabilitatea controalelor, condiţiile de utilizare şi de aplicare a substanţelor în produsele medicinale veterinare, bunele practici în domeniul utilizării produselor medicinale veterinare şi biocide, precum şi probabilitatea unei utilizări incorecte sau ilegale;
3) eventuala necesitate de a stabili o limită maximă admisă de reziduuri sau o limită maximă admisă provizorie de reziduuri pentru o substanţă farmacologic activă în produsele medicinale veterinare, nivelul acestei limite maxime admise de reziduuri şi orice condiţii sau restricţii pentru utilizarea substanţei respective;
4) în cazul în care datele furnizate sînt suficiente pentru a permite identificarea unei limite sigure sau în cazul în care nu se poate ajunge la o concluzie finală asupra sănătăţii umane în ceea ce priveşte reziduurile unei substanţe, din cauza absenţei informaţiilor ştiinţifice, atunci nu este recomandată nici o limită maximă admisă de reziduuri, adică egală cu zero sau sub limita de detecţie a metodei de încercări utilizate.
8. În cazul necesităţii de a stabili o limită maximă admisă de reziduuri pentru o substanţă farmacologic activă în produsele medicinale veterinare:
1) solicitantul:
a) depune la instituţiile responsabile o cerere privind stabilirea limitei maxime admise de reziduuri pentru substanţa respectivă;
b) poate să notifice în scris, în termen de 15 zile de la primirea avizului, solicitarea reexaminării avizului;
c) poate, în termen de 60 de zile de la primirea avizului, să prezinte instituţiei responsabile date detaliate în sprijinul cererii depuse;
2) instituţia responsabilă:
a) examinează, în termen de 210 zile, cererea solicitantului şi emite avizul ştiinţific;
b) reexaminează, în termen de 60 de zile de la primirea cererii de reexaminare a avizului şi confirmă avizul său sau emite un alt aviz, anexînd concluzia motivată şi transmiţînd solicitantului avizul definitiv.
9. În cazurile în care se impune autorizarea de urgenţă a unui produs medicinal veterinar sau a unui produs biocid, din motive legate de protecţia sănătăţii publice, a sănătăţii şi bunăstării animalelor, se permite instituţiilor responsabile să aplice o procedură accelerată pentru evaluarea limitei maxime admise de reziduuri ale unei substanţe farmacologic active în produsele respective.
Secţiunea a 2-a
Alte substanţe farmacologic active pentru care se poate solicita avizul instituţiilor responsabile
10. Solicitantul înregistrării unui produs medicinal veterinar fabricat din substanţă farmacologic activă trebuie să ceară, în scris, instituţiilor responsabile emiterea unui aviz cu privire la stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri în cazul în care:
1) substanţa respectivă deţine autorizaţia de utilizare într-un produs medicinal veterinar într-o altă ţară, însă nu a fost depusă o cerere pentru stabilirea unei limite maxime admise de reziduuri pentru respectiva substanţă în produsele alimentare sau cu privire la speciile de animale;
2) substanţa respectivă este inclusă într-un produs medicinal veterinar înregistrat, însă nu a fost depusă o cerere pentru stabilirea unei limite maxime admise de reziduuri pentru respectiva substanţă în produsele alimentare sau cu privire la speciile cărora li se administrează produsul respectiv.
11. Cererea pentru stabilirea unei limite maxime admise a reziduurilor pentru substanţa respectivă în produsele alimentare sau cu privire la speciile vizate:
1) se completează pe formularul emis de instituţiile responsabile, aprobat prin ordinul comun al ministerelor de resort;
2) se examinează, în termenele stipulate în prezentul Regulament, numai în cazul în care:
a) cererea este valabilă, completată corect şi deplin;
b) solicitantul a prezentat date suficiente pentru stabilirea unei limite maxime admise a reziduurilor pentru substanţa respectivă;
c) solicitantul a pus la dispoziţie, în perioada de timp stabilită, informaţii suplimentare necesare pentru emiterea avizului în termenele stipulate în prezentul Regulament;
3) se reexaminează în termenele stipulate în prezentul Regulament;
4) nu se examinează în cazul prezentării documentaţiei incomplete şi neachitării taxelor prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr. 321 din 18 martie 2008 „Pentru aprobarea Regulamentului privind înregistrarea produselor farmaceutice de uz veterinar”.
12. În cererea de stabilire a limitei maxime de reziduuri pentru o substanţă farmacologic activă utilizată în medicamentele de uz veterinar trebuie să figureze următoarele informaţii şi date:
1) informaţii administrative:
a) numele/denumirea firmei, domiciliul/sediul social al solicitantului;
b) denumirea medicamentului de uz veterinar;
c) compoziţia calitativă şi cantitativă în ceea ce priveşte principiile active, cu denumirea comună internaţională recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), dacă această denumire există;
d) autorizaţia de fabricare, dacă este cazul;
e) autorizaţia de punere în circulaţie, dacă este cazul;
f) rezumatul caracteristicilor medicamentului sau medicamentelor de uz veterinar;
2) documente de securitate:
a) raportul de expertiză;
b) identificarea exactă a substanţei care face obiectul cererii;
c) studii farmacologice pertinente;
d) studii toxicologice;
3) studii asupra altor efecte:
a) imunotoxicitate;
b) proprietăţi microbiologice ale reziduurilor;
c) observaţii la om;
4) informaţii privind reziduurile:
a) raportul de expertiză;
b) identificarea precisă a substanţei care face obiectul cererii;
c) studii ale reziduurilor;
d) metoda de analiză de rutină care poate fi utilizată pentru detectarea reziduurilor.
13. Identificarea exactă a substanţei care face obiectul cererii trebuie să indice:
1) denumirea comună internaţională (DCI);
2) denumirea dată de Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată (UICPA);
3) denumirea din Chemical Abstract Service (CAS);
4) clasificarea:
a) terapeutică;
b) farmacologică;
5) sinonime şi abrevieri;
6) formula structurală;
7) formula moleculară;
8) masa moleculară;
9) procentul de impurităţi;
10) compoziţia calitativă şi cantitativă în ceea ce priveşte impurităţile;
11) descrierea proprietăţilor fizice:
a) punctul de fuziune;
b) punctul de fierbere;
c) presiunea vaporilor;
d) solubilitatea în apă şi în solvenţi organici exprimaţi în g/l, cu indicarea temperaturii;
e) densitatea;
f) indicele de refracţie, rotaţie etc.
14. Studiile farmacologice pertinente trebuie să reflecte:
1) farmacodinamia;
2) farmacocinetica.
15. Studiile toxicologice trebuie să prevadă:
1) toxicitatea în cazul administrării unice;
2) toxicitatea în cazul administrării repetate;
3) toxicitatea la animalul tratat;
4) toxicitatea în procesul reproducerii, în special intensitatea efectelor teratogene:
a) studii ale efectelor asupra reproducerii;
b) efectele toxice asupra embrionului, asupra dezvoltării perinatale şi postnatale, în special intensitatea efectelor teratogene;
5) intensitatea efectelor mutagene;
6) intensitatea efectelor cancerigene.
16. Proprietăţile microbiologice ale reziduurilor trebuie să reflecte:
1) efectele asupra florei intestinale a omului;
2) efectele asupra organismelor şi microorganismelor utilizate în industria alimentară.
17. Identificarea precisă a substanţei care face obiectul cererii se efectuează în conformitate cu pct. 22 din prezentul Regulament şi, în cazul în care cererea se referă la unul sau la mai multe medicamente de uz veterinar, este necesar ca produsul să fie identificat detaliat, în special în ceea ce priveşte:
1) compoziţia calitativă şi cantitativă;
2) puritatea;
3) identificarea lotului de fabricaţie folosit în cazul studiilor; relaţiile cu produsul final;
4) activitatea specifică şi puritatea, din punct de vedere radioactiv, a substanţelor marcate;
5) poziţia atomilor marcaţi în moleculă.
18. Studiile reziduurilor trebuie să reflecte:
1) farmacocinetica:
a) absorbţia;
b) repartiţia;
c) biotransformarea;
d) eliminarea;
2) dispariţia reziduurilor;
3) stabilirea limitei maxime de reziduuri.
19. Metoda de analiză de rutină care poate fi utilizată pentru detectarea reziduurilor trebuie să precizeze:
1) descrierea metodei;
2) validarea metodei:
a) specificitatea;
b) gradul de exactitate, inclusiv sensibilitatea;
c) precizia;
d) limita de detecţie;
e) limita de cuantificare;
f) practicabilitatea şi aplicabilitatea în condiţii normale de laborator;
g) sensibilitatea la interferenţe.
20. Pentru substanţele farmacologic active destinate includerii într-un produs biocid utilizat la creşterea animalelor, limita maximă admisă de reziduuri se stabileşte în conformitate cu prezentul Regulament.