Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi economice ale acestei activităţi.
Prezenta Lege nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor fizice care desfăşoară o altă activitate decît cea de antreprenoriat.
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Antreprenoriatul
1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat.
3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor, raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice, operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale este reglementată atît de prezenta Lege, cît şi de o legislaţie specială.
Articolul 2. Antreprenorii
1. Antreprenor poate fi:
orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative:
orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv;
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.
2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţiei publice, în a căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi.
Articolul 3. Întreprinderea
1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul stabilit de legislaţie.
3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta Lege.
4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere
1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de întreprindere.
Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de dispoziţie asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a contractului.
În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor stipulate în contract.
Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile respective cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-şef de întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile contractului sau de legislaţia în vigoare.
Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul
1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, sînt reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi.
2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoane juridice şi persoane fizice străine sînt reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine.
3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se reglementează de condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de normele stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.
Capitolul II
BAZELE ANTREPRENORIATULUI
Articolul 6. Drepturile întreprinderii
Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:
să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;
să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de antreprenoriat;
să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici, să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale.
să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;
să stabilească preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);
să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare, creditare, încasare etc.;
să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi;
să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale persoanelor angajate;
să fie agent al relaţiilor economice externe;
să efectueze operaţiuni valutare;
să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
să beneficieze de orice venit personal;
să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat, al asigurării medicale şi sociale;
să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor administraţiei publice şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.
Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii
Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:
să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate,(a lucrărilor şi serviciilor prestate);
să obţină, după caz, licenţe de stat pentru genul de activitate;
să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;
să se achite cu bugetul, cu lucrătorii angajaţi, cu creditorii, precum şi de alte obligaţii;
să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică;
să asigure, în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale securităţii antiincendiare, precum şi protecţia mediului înconjurător;
să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi.
Articolul 8. Statul şi întreprinderea
1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, conştiincioase între aceştia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative, neadmiţînd monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi reglementează, activitatea de antreprenoriat în baza legislaţiei în vigoare.
2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de legislaţie.
Dacă, drept urmare a emiterii de către organul de stat sau de către un alt organ a unui act ce nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei, se încalcă drepturile întreprinderii, aceasta este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă pentru a se anula actul respectiv.
Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii date de autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii de răspundere ale acestor organe, care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu funcţii de răspundere, a obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în vigoare, vor fi recuperate de către aceste organe.
Litigiile privind recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa judecătorească competentă.
3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau declarării unui anumit teritoriu drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate să îndeplinească dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice şi cele ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Articolul 9. Impunerea activităţii de antreprenoriat
Impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de legislaţia fiscală.
(Se modifică prin LP1592 din 27.02.98, MO44/21.05.98)
Articolul 10. Reglementarea activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege.
2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a obţinut licenţa de stat pentru genul respectiv de activitate. Licenţele de stat se elibereaz ă de Guvern sau, la însărcinarea lui, de o altă autoritate a administraţiei publice.
Lista genurilor de activitate menţionate şi modul de eliberare a licenţelor de stat se stabilesc de legislaţie. Licenţa de stat va fi eliberată în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de către întreprindere.
În cazul refuzului de a elibera licenţă de stat trebuie să se dea un răspuns argumentat. Refuzul de a elibera licenţă nu poate fi motivat prin inutilitatea practicării genului respectiv de activitate.
3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:
prepararea şi vînzarea substanţelor narcotice, cu efect puternic şi toxice, inclusiv semănatul, cultivarea şi desfacerea culturilor ce conţin substanţe narcotice şi toxice;
tratamentul prin intervenţie chirurgicală şi metode invazive, supravegherea şi tratamentul femeilor gravide, bolnavilor care suferă de narcomanie, boli canceroase, boli contagioase periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), telegrafice, serviciilor de telecomunicaţii internaţionale, confecţionarea timbrelor poştale;
confecţionarea şi comercializarea tehnicii de luptă şi militare speciale, oricăror feluri de arme, precum şi reparaţia acestora (cu excepţia armelor sportive şi de vînătoare), confecţionarea şi comercializarea muniţiilor şi substanţelor explozive;
evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri;
imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hîrtiilor de valoare de stat;
efectuarea lucrărilor cartografice, geodezice, astronomogeodezice, gravimetrice, topografice, cadastrale, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei şi geologiei.
4. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă de stat sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, întreprinderea răspunde în mărimea profitului realizat în timpul cît a durat această încălcare şi i se aplică amendă în aceeaşi mărime. Aceste sume sînt vărsate în părţi egale în bugetul de stat şi în bugetul local respectiv. Totodată, managerul-şef al întreprinderii nu este eliberat de altă răspundere prevăzută de legislaţie.
Articolul 11. Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor străini şi a apatrizilor
Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în vigoare nu stabileşte altfel.
Articolul 12. Controlul asupra activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a informaţiei.
3. Întreprinderea are dreptul de a nu prezenta date ce constituie secret comercial. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină întreprinderea. Lista datelor care pot constitui secret comercial este stabilită de Legea cu privire la secretul comercial.
4. Organele de control, organele fiscale, organele de ocrotire a naturii, organele antimonopoliste şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribuie controlul asupra activităţii întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de legislaţie.
Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii.
Capitolul III
FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT
Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat
1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) întreprindere de arendă;
h) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se practică sub formă organizatorico-juridică a întreprinderii individuale.
3. Întreprinderile cu investiţii străine se înfiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile străine.
4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1 din prezentul articol (în dependenţă de numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică.
5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit.d), e), h) din punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe acţiuni.
7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită.
Articolul 14. Întreprinderea individuală
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale antreprenorului.
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.
4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii, inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată , trebuie să includă cuvintele «întreprindere individuală» sau «Î. I.», precum şi numele cel puţin al unui posesor.
Articolul 15. Societatea în nume colectiv
1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).
Articolul 16. Societatea în comandită
1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate).
Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în legătură cu activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) .
Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată
1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului.
Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o singură persoană juridică sau fizică.
În societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni de tip închis (cu excepţia celor agricole) numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) subscrise ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt: în cadrul societăţii pe acţiuni acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată – adeverinţa cotei de participaţie.
2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderii.
Articolul 18. Cooperativa de producţie
1. Cooperativa de producţie este o întreprindere fondată de trei şi mai mulţi cetăţeni care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza statutului semnat de aceştia.
2. Cooperativa de producţie este persoană juridică şi răspunde pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul întreprinderii. Cooperatorii poartă răspundere pentru obligaţiile cooperativei de producţie în limitele cotelor care le aparţin din patrimoniul cooperativei, iar dacă aportul respective este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor personală în mărime nu mai mică decît cea stabilită de legislaţia în vigoare.
3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor, asociaţiilor lor şi întreprinderilor fondate de acestea se reglementează de Legea cu privire la cooperaţie, legislaţia civilă, precum şi de statutele organizaţiilor menţionate.
Articolul 19. Întreprinderile de arendă
1. Întreprinderile de arendă sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat (municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului).
2. Întreprinderile de arendă sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul întreprinderii.
3. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sînt reglementate de legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare, precum şi de statutele întreprinderilor respective.
Articolul 20. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală
1. Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.
Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de organul de autoadministrare locală.
2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de statutul întreprinderii.
Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii municipale sînt determinate de autorităţile administraţiei publice locale, în baza prezentei Legi, legislaţiei civile şi a statutului întreprinderii.
Articolul 21. Filialele şi reprezentanţele întreprinderii
1. Întreprinderea are dreptul de a constitui filiale şi reprezentanţe cu drept de a deschide subconturi.
2. Filială se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi care exercită unele din atribuţiile acesteia.
Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi care apără şi reprezintă interesele întreprinderii, încheie, în numele acesteia, tranzacţii şi înfăptuieşte alte acţiuni de drept.
Filialele şi reprezentanţele trebuie să fie indicate în documentele de constituire (de societate) a întreprinderii respective.
3. Filialele şi reprezentanţele nu sînt persoane juridice. Acestora li se atribuie bunuri din patrimoniul întreprinderii şi activează în baza regulamentului aprobat de întreprindere.
Şeful filialei (reprezentanţei) este numit de întreprindere şi activează în temeiul mandatului ce i s-a eliberat.
Filialele au balanţe proprii care fac parte din balanţa centralizată a întreprinderii care le-a constituit.
4. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de filiale şi reprezentanţe, iar ultimele poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii.
5. Prin derogare de la punctele 1, 3 şi 4 ale prezentului articol, filialele şi reprezentanţele întreprinderilor statelor străine se înfiinţează ca persoane juridice.
Filialele şi reprezentanţele întreprinderilor statelor străine îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu regulamentele aprobate de întreprinderea fondator. Particularităţile înfiinţării lor se reglementează de legislaţie.
6. Firma filialei (reprezentanţei) va conţine firma întreprinderii care a constituit-o cu indicarea sediului filialei (reprezentanţei), cuvîntul «filială» («reprezentanţă»), precum şi, la dorinţa antreprenorului, genul de activitate al filialei şi altă informaţie care nu este interzisă de legislaţie.
Articolul 22. Uniunile de întreprinderi
1. Pentru a-şi coordona activitatea, în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi apărarea intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune, întreprinderile au dreptul să înfiinţeze societăţi sub formă de asociaţii, uniuni, concerne, care vor fi organizaţii necomerciale.
Dacă, la decizia asociaţilor, societatea în cauză va practica activitate de antreprenoriat, o asemenea societate va fi reorganizată în societate economică sau va fi în drept să înfiinţeze o societate economică, sau va participa la activitatea unei asemenea societăţi economice.
2. Crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:
a) intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de contractul sau statutul uniunii;
b) respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
c) organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.
3. Societatea este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi statutului. Societatea trebuie să aibă firmă (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi alte elemente caracteristice.
Firma societăţii va include unul din cuvintele: “asociaţie”, “uniune” sau “concern”.
Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, lista asociaţilor, condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum şi modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii.
4. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică sau fizică.
Asociaţii societăţii în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicînd apartenenţa lor la aceasta.
5. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de construire nu prevăd altfel.
6. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în conformitate cu prezenta Lege, legislaţia antimonopol şi alte acte normative.
Capitolul IV
ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII
Articolul 23. Condiţiile generale de constituire
1. Întreprinderea poate fi constituită:
de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă, ori de către persoanele juridice sau persoanele fizice împuternicite de acesta(aceştia);
în urma divizării forţate a întreprinderii în funcţiune, în conformitate cu legislaţia antimonopol.
2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:
pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege;
pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat - prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative.
3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt:
decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;
contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită;
contractul de constituire (de societate) şi statutul – pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele de producţie . În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract de constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);
contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului) şi statului - pentru întreprinderile de arendă;
statutul şi hotărîrea Guvernului - pentru întreprinderile de stat; statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale - pentru întreprinderile municipale.
Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.
În documentele de constituire pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei.
Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii) acesteia.
Articolul 24. Firma şi utilizarea ei
1. Antreprenorul şi întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită firmă (denumire).
Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii.
2. Firma trebuie să conţină:
a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte întreprinderi, iar pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, numele de familie (firma) a cel puţin unui posesor al întreprinderii individuale sau al comanditului;
b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a întreprinderii;
c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică.
În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare, precum şi simboluri grafice.
3. Întreprinderea poate să utilizeze şi o firmă prescurtată (abreviată) care trebuie să conţină informaţii prevăzute la literele «a» şi «b» din punctul 2 al prezentului articol.
4. Întreprinderea are obligaţia să utilizeze firma, inclusiv cea prescurtată (abreviată), numai în acea formulă în care a fost înmatriculată în Registrul de stat al comerţului.
De la data publicării în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" a anunţului privind lichidarea întreprinderii, firma acesteia se va utiliza cu cuvintele "în proces de lichidare".
5. Firma poate fi utilizată şi în calitate de emblemă comercială, dacă legislaţia respectivă nu stabileşte altfel.
6. Firma completă trebuie să figureze pe toate clădirile administrative ale întreprinderilor cu personalitate juridică.
Articolul 25. Restricţiile privind folosirea unor firme
1. Întreprinderea nu poate să folosească firma care:
a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei întreprinderi, care este deja înregistrată;
b) conţine denumirea oficială a statului, a organelor sale, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a organizaţiilor obşteşti ori indică, direct sau indirect, că întreprinderea aparţine acestor organe şi organizaţii.
Aceste restricţii nu se extind asupra întreprinderilor al căror gen principal de activitate este difuzarea informaţiei de masă, dacă fondatorii acestora sînt organele şi organizaţiile arătate la această literă;
c) nu include toate datele arătate în articolul 24 din prezenta Lege;
d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare.
2. Dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau care se aseamănă, dreptul de înregistrare sub această firmă îl are persoana care a depus prima cerere de înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat.
3. Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau a altei personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în cauză.
La cererea persoanelor arătate în alineatul întîi al acestui punct, organul înregistrării de stat este obligat să decidă scoaterea din denumirea firmei a numelui personalităţii respective.
Articolul 26. Dreptul la firmă
1. Întreprinderea a cărei firmă a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta Lege are dreptul exclusiv de a o utiliza.
2. Persoana - care utilizează o firmă străină înregistrată deja este datoare, la cererea posesorului de drept asupra firmei, să înceteze folosirea ei şi să recupereze acestuia daunele cauzate.
3. Întreprinderea care utilizează în activitatea sa o firmă ce nu corespunde celei înmatriculate în Registrul de stat al comerţului este sancţionată conform hotărîrii instanţei judecătoreşti competente, cu o amendă de la 10 la 100 salarii minime, luîndu-se ca bază salariul minim stabilit în republică, care se varsă la bugetul de stat.
Dreptul de a intenta acţiuni pentru o asemenea sancţiune îl au Camera înregistrării de stat de pe lîngă Ministerul Jusţiţiei, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi organele şi organizaţiile care, în conformitate cu legislaţia, sînt obligate să apere interesele consumatorilor.
Capitolul V
ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDERILOR
Articolul 27. Principiile de înregistrare
1. Antreprenorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele (denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la începerea activităţiilor economice.
Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre a instanţei judecătoreşti şi se varsă la bugetul de stat.
2. Întreprinderile se înregistrează de Camera înregistrării de stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei la locul unde se află sediul acestora.
Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele sale de conducere.
3. Pentru înregistrare se percepe taxă în mărimea stabilită de către Guvern.
4. Camera înregistrării de stat înscrie în Registrul de stat al comerţului întreprinderea înmatriculată şi comunică antreprenorului numărul de înmatriculare al întreprinderii.
5. Întreprinderile se înregistrează în mod obligatoriu la organele fiscale pentru a li se atribui coduri fiscale în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul. 28. Procedura înregistrării
1. Pentru înregistrare întreprinderea prezintă următoarele acte:
a) cererea cu informaţia necesară pentru înscrierea în Registrul de stat al comerţului, semnată de către fondatorul (fondatorii) întreprinderii;
b) documentele de constituire a întreprinderii;
c) documentul care confirmă achitarea taxei pentru înregistrare;
d) autorizaţia Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat – pentru întreprinderile reorganizate din întreprinderile de stat şi întreprinderile al căror capital social conţine o cotă-parte a proprietăţii de stat.
2. Decizia privind înregistrarea sau respingerea înregistrării întreprinderii se adoptă în termen de cincisprezece zile de la data prezentării, tuturor actelor arătate la punctul 1 al acestui articol şi se comunică fondatorului (fondatorilor) în scris, în termen de trei zile.
În cazul în care se hotărăşte înregistrarea unei întreprinderi care posedă capital social, de la aceasta se încasează o taxă de timbru în mărime de 0,5 procente din capitalul social, care se varsă la bugetul de stat. Societăţile pe acţiuni create în procesul privatizării bunurilor de stat nu plătesc taxa de timbru: de la ele se încasează impozit pe operaţiuni cu hărtiile de valoare la momentul înregistrării emiterii hîrtiilor de valoare în conformitate cu legislaţia.
La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei taxa de timbru indicată se încasează numai din suma cu care cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) create ca rezultat al reorganizării depăşeşte capitalul social al întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate.
În cazul în care se hotărăşte înregistrarea unei întreprinderi mixte, taxa de timbru poate fi redusă prin hotărîre a Parlamentului.
Întreprinderile cu orice formă organizatorico-juridică ce se înfiinţează în baza cotelor de teren echivalent şi cotelor valorice din bunurile gospodăriilor agricole, supuse privatizării, se scutesc de taxa de timbru la înregistrarea de stat.
3. Camera înregistrării de stat va expedia, în termen de cincisprezece zile de la data înmatriculării, copii de pe hotărîrea privind înregistrarea întreprinderii autorităţii administraţiei publice locale respectiv, organelor financiare, de statistică şi organelor de asigurare socială, iar pentru întreprinderile care în capitalul social au proprietate de stat - şi Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.
4. În toate cazurile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, pentru efectuarea înscrierii respective în Registrul de stat al comerţului, proprietarul, în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare şi închiderii conturilor bancare ale acesteia, va prezenta organului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei următoarele documente:
a) cerere cu privire la radierea întreprinderii din Registrul de stat al comerţului;
b) certificatul de înregistrare a întreprinderii (în original);
c) actul de confirmare a achitării în întregime cu bugetul de stat, eliberat de inspectoratul fiscal din teritoriu;
d) actul de confirmare a faptului că întreprinderea şi-a închis contul (conturile) bancar, eliberat de banca (băncile) deserventă;
e) documentele de constituire (în original);
f) actul despre predarea spre nimicire a ştampilelor întreprinderii, eliberat de organul de poliţie în a cărui rază îşi are sediul întreprinderea;
g) copia de pe avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova despre lichidarea întreprinderii.
Articolul 29. Procedura reînregistrării
1. În cazul modificării sau completării documentelor de constituire care conduc la schimbarea datelor înscrise în Registrul de stat al comerţului, antreprenorul va comunica acest lucru, în termen de cincisprezece zile, Camerei înregistrării de stat, pentru a reînregistra întreprinderea.
2. Întreprinderea va fi reînregistrată în cazul în care aceasta se vinde, se dă în arendă, se transmite, în modul stabilit de legislaţie, unor persoane juridice şi fizice, autorităţilor administraţiei publice locale.
3. Modificările din documentele de constituire care nu sînt înregistrate în modul stabilit de prezenta Lege se consideră nevalabile, iar relaţiile juridice care au apărut ca rezultat al acestor modificări pot fi declarate nule.
4. Reînregistrarea întreprinderii se efectuează în modul şi în condiţiile stabilite de articolul 28 din prezenta Lege.
Articolul 30. Respingerea cererii de înregistrare şi reînregistrare
1. Respingerea cererii de înregistrare a întreprinderii poate avea loc în cazurile:
încălcării modului stabilit de înfiinţare a întreprinderii;
necorespunderii documentelor de constituire a întreprinderii dispoziţiilor legislaţiei în vigoare;
prezentării incomplete a documentelor prevăzute de articolul 28 din prezenta Lege.
Respingerea cererii de înregistrare din alte motive se consideră nelegitimă.
Decizia de respingere a înregistrării întreprinderii se aduce la cunoştinţa fondatorului (fondatorilor), motivîndu-se refuzul în modul stabilit de articolul 28 punctul 2 din prezenta Lege.
2. În cazul încălcării termenului stabilit pentru înregistrare, precum şi în cazul refuzului de a înregistra întreprinderea, persoana ale cărei drepturi au fost încălcate este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă. Antreprenorul are dreptul de a obţine prin instanţa judecătorească competentă, în modul stabilit de legislaţie, recuperarea pierderilor suportate din cauza refuzului nelegitim de a înregistra întreprinderea.
3. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazurile reînregistrării întreprinderii.
Articolul 31. Modul de ţinere a Registrului de stat al comerţului
1. În Registrul de stat al comerţului se înscriu următoarele date: firma, sediul, principalul(ele) gen(uri) de activitate, forma organizatorico-juridică a întreprinderii, capitalul social; numele persoanelor împuternicite să administreze întreprinderea şi s-o reprezinte, cadrul atribuţiilor acestora; data înregistrării întreprinderii; sediul filialelor şi al reprezentanţelor.
După caz, în Registrul de stat al comerţului se înscriu şi alte date conforme cu legislaţia în vigoare.
2. Datele înscrise în Registrul de stat al comerţului nu constituie secret şi se publică în presă.
Camera înregistrării de stat este obligată să elibereze, la cerere, copii legalizate ale însemnărilor din Registrul de stat al comerţului oricărei persoane juridice sau fizice.
Capitolul VI
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII
Articolul 32. Reorganizarea întreprinderii
1. Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare.
La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate.
2. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin hotărîre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată.
În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.
4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.
Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
5. Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră reorganizată din momentul înscrierii în Registrul de stat al comerţului a datelor cu privire la încetarea activităţii întreprinderii asociate.
Articolul 33. Garantarea drepturilor creditorilor în cazul reorganizării întreprinderii
1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
2. Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.
3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii reorganizate, întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii reorganizate în faţa creditorilor acesteia.
Articolul 34. Lichidarea întreprinderii
1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.
2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:
a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;
b) instanţei de judecată în caz de:
1) faliment al întreprinderii declarat în conformitate cu Legea cu privire la faliment;
2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;
4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerei Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii;
5) neprezentare a dărilor de seamă contabile şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.
Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.
3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al comerţului.
Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii
1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie nu mai mic de 2 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.
Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 3 luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.
În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în conformitate cu Legea cu privire la faliment.
2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.
3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile patrimoniale faţă de întreprinderea care se lichidează), stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora despre lichidarea întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.
4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a înfiinţat-o Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat hotărîrea de lichidare şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.
Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele, din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii falimentare sau să-şi anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea întreprinderii.
5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată prin a căror decizie a fost înfiinţată.
Articolul 36. Executarea creanţelor creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează
1. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei întreprinderi în următoarea ordine:
a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de lichidare;
c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii de lichidare;
d) alte creanţe ale creditorilor.
Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) începe executarea creanţelor creditorilor din ziua aprobării Procesului-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate şi rezultatului examinării lor. Excepţie fac creanţele creditorilor indicate la litera d): executarea lor se efectuează după expirarea unei luni din ziua aprobării documentelor enumerate.
Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv.
Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a creanţelor creditorilor din rîndul precedent.
2. Creanţele creditorilor, stabilite şi înaintate după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor, se execută din contul bunurilor întreprinderii ce au rămas după executarea creanţelor stabilite şi înaintate în termenul stabilit.
3. Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.
4. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică (cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.
Se consideră stinse creanţele, nerecunoscute de comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), dacă creditorii, în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la nerecunoaşterea în întregime sau parţială a creanţelor lor, nu acţionează în judecată cu privire la executarea acestor creanţe.
5. Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform indicaţiilor proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.