învăţămîntului

LEGE nr. 547 din 21.07.1995 · PARLAMENTUL · publicat 09.11.1995 · abrogat 24.10.2014
pe legis.md
Trimiteri: 10 legate · 5 nerezolvate · 3 fără țintăCitit de model: Sonnet 5.5, 15.11.2026 · 328 din 590 de unități (262 noi, necitite)

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.

Nerezolvate (5)
Fără țintă (3)

Versiune în vigoare din 24.04.1997 în baza modificărilor prin LP1127-XIII din 21.03.97MO25-27/252 din 24.04.1997

Parlamentul adoptă prezenta lege.

În legea de faţă, prin noţiunea de învăţămînt se înţelege un proces organizat de instruire şi educare, prin care persoana atinge un anumit nivel de pregătire fizică, intelectuală şi spirituală , stabilit de stat, şi obţine certificatul respectiv de studii. Sistemul de învăţămînt cuprinde reţeaua instituţiilor de învăţămînt de diverse tipuri şi forme de proprietate, programele de studii, tehnologiile şi standardele educaţionale de stat de diferite niveluri şi orientări, precum şi organele de conducere a învăţămîntului, instituţiile şi întreprinderile subordonate acestora.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectivul Legii învăţămîntului

Prezenta lege determină politica de stat în sfera învăţămîntului şi reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţămînt.

Articolul 2. Legislaţia învăţămîntului

Baza de drept a învăţămîntului cuprinde:

a) Constituţia Republicii Moldova;

b) Concepţia dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova;

c) prezenta lege şi alte acte legislative adoptate în conformitate cu ea.

Articolul 3. Învăţămîntul - prioritate naţională

Învăţămîntul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională.

Articolul 4. Principiile învăţămîntului

(1) Învăţămîntul constituie, sub aspect conceptual, un sistem unitar, realizat într-o diversitate de structuri, forme, conţinuturi, tehnologii educaţionale.

(2) Politica educaţională a statului se întemeiază pe principiile umanitarizării, accesibilităţii , adaptivităţii, creativităţii şi diversităţii. Învăţămîntul este democratic şi umanist, deschis şi flexibil, formativ - dezvoltativ şi se bazează pe valorile culturii naţionale şi universale.

(3) Învăţămîntul de stat este laic, refractar la discriminare ideologico-partinică, politică, rasială, naţională. Elevi şi studenţii pot frecventa cursul facultativ ce abordează problemele educaţiei moral – religioase.

(4) Învăţămîntul de stat este gratuit.

Articolul 5 Obiectivele învăţămîntului

(1) Obiectivul educaţional major al şcolii constă în dezvoltarea liberă, armonioasă a omului şi formarea personalităţii creative, care se poate adapta la condiţiile în schimbare ale vieţii.

(2) Învăţămîntul urmăreşte:

a) dezvoltarea personalităţii copilului, a capacităţilor şi a aptitudinilor lui spirituale şi fizice la nivelul potenţialului său maxim;

b) cultivarea respectului pentru drepturile şi libertăţile omului, indiferent de apartenenţa lui etnică, de provenienţa socială şi atitudinea faţă de religie - principii consemnate în Carta Naţiunilor Unite;

c) pregătirea copilului pentru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o societate liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei, egalităţii între sexe şi prieteniei între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase;

d) cultivarea simţului necesităţii de a munci pentru binele propriu şi cel al societăţii, a stimei faţă de cei care produc bunuri materiale şi spirituale;

e) educarea stimei faţă de părinţi, faţă de identitatea, limba şi valorile culturale ale poporului, precum şi faţă de valorile naţionale ale ţării în care trăieşte, ale ţării din care poate fi originar şi ale civilizaţiilor diferite de a sa;

f) cultivarea simţului responsabilităţii faţă de mediul înconjurător, formarea conştiinţei ecologice;

g) asigurarea unei pregătiri fizice multilaterale, cu caracter profesional aplicativ pentru tineretul studios, formarea simţului necesităţii de practicare a culturii fizice şi sportului pe parcursul întregii vieţi.

(3) Elevii şi studenţii vor fi educaţi în spiritul îndatoririlor civice fundamentale, consfinţite de Constituţia Republicii Moldova, dintre acestea primînd devotamentul faţă de ţară, grija pentru consolidarea statalităţii moldoveneşti, îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor ce le revin.

Articolul 6. Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul Ia învăţătură este garantat, indiferent de naţionalitate, sex, rasă, vîrstă, de originea şi starea socială, de apartenenţa politică sau religioasă, de antecedentele penale.

(2) Statul asigură şanse egale de acces în instituţiile de stat de învăţămînt liceal, profesional şi superior, în funcţie de aptitudini şi capacităţi.

Articolul 7. Standardele educaţionale de stat

(1) Sistemul de învăţamînt are la bază standarde educaţionale de stat, ce asigură posibilitatea de nostrificare a actelor naţionale de studii. Standardele stabilesc cerinţele minime obligatorii faţă de diversele niveluri şi trepte de învăţămînt. Modul de elaborare, aprobare şi introducere a standardelor educaţionale este stabilit de Guvern.

(2) Standardele educaţionale constituie baza aprecierii obiective a nivelului de pregătire generală şi profesională a absolvenţilor, indiferent de tipul şi forma de învăţămînt.

(3) Realizarea standardelor educaţionale se asigură şi prin organizarea serviciilor de asistenţă psihologică de orientare şcolară şi profesională a elevilor la toate nivelurile şi treptele de învăţămînt. Funcţiile serviciului de asistenţă psihologică se determină prin statut, aprobat de Ministerul Învăţămîntului.

Articolul 8. Limba de predare

(1) Statul asigură, conform Constituţiei şi articolelor 18, 19 şi 20 din Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, dreptul de a alege limba de educare şi instruire la toate nivelurile şi treptele de învăţămînt.

(2) Dreptul cetăţenilor la educaţie şi instruire în limba maternă se asigură prin crearea numărului necesar de instituţii de învăţămînt, clase, grupe, precum şi a condiţiilor de funcţionare a acestora.

(3) Studiul limbii de stat a Republicii Moldova este obligatoriu în toate instituţiile de învăţămînt . Cerinţele faţă de predarea şi însuşirea ei sînt reglementate de standardul educaţional de stat. Responsabilitatea pentru asigurarea procesului de însuşire a limbii de stat în toate instituţiile de învăţămînt o poartă Ministerul Învăţămîntului.

Articolul 9. Învăţămîntul general obligatoriu

Durata învăţămînţului general obligatoriu este de 9 ani. Frecventarea obligatorie a şcolii încetează la sfîrşitul anului de învăţămînt în care elevul atinge vîrsta de 16 ani.

Articolul 10. Actele de studii

(1) Instituţiile de învăţămînt de stat şi particular, acreditate în modul stabilit de lege, eliberează persoanelor care au promovat examenele de absolvire acte de studii, în care se menţionează nivelul şi treapta de învăţămînt absolvit, domeniul şi gradul de calificare profesională.

(2) Persoanele care nu au promovat examenele de absolvire primesc un certificat sau o adeverinţă şi, Ia cerere, copia de pe foaia matricolă.

(3) Actele de studii recunoscute de Ministerul Învăţămîntului conferă titularului dreptul de a continua studiile în următorul nivel de învăţămînt ori de a se încadra în funcţia corespunzătoare calificării sale.

(4) Tipurile şi formularele actelor de studii se aprobă de Ministerul Învăţămîntului. Actele de studii se întocmesc în limba de stat şi în cea de studii, iar în instituţiile de învăţămînt superior - în limba de stat, în limba de studii, în franceză sau engleză.

Articolul 11. Plasarea în cîmpul muncii

Plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor de la instituţiile de învăţămînt se efectuează în conformitate cu legislaţia muncii.

Capitolul II

SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Articolul 12. Structura sistemului de învăţămînt

Sistemul de învăţămînt, ţinîndu-se cont de necesitatea continuităţii educaţiei şi de particularităţile psihofiziologice de vîrstă, este organizat pe niveluri şi trepte şi are următoarea structură:

I. Învăţămîntul preşcolar

II. Învăţămînt primar

III. Învăţămîntul secundar:

1. Învăţămîntul secundar general:

a) învăţămîntul gimnazial;

b) învăţămîntul liceal; învăţămîntul mediu de cultură generală.

2. Învăţămîntul secundar profesional

lV. Învăţămîntul superior:

1. De scurtă durată (colegii)

2. Universitar

V. Învăţămîntul postuniversitar

Sistemul de învăţămînt include şi alte forme de învăţămînt:

- învăţămîntul special;

- învăţămîntul complementar;

- învăţămîntul pentru adulţi.

Articolul 13. Organizarea învăţămîntului

(1) Învăţămîntul în Republica Moldova poate fi de stat şi particular.

(2) lnstituţiile de învăţămînt sînt persoane juridice.

(3) Învăţămîntul se poate desfăşura ca învăţămînt de zi, învăţămînt seral, învăţămînt fără frecvenţă, învăţămînt de alternativă, studiu individual, autoinstruire.

(4) În învăţămîntul preşcolar grupa este de cel mult 10 copii - în creşă, 15 - în grădiniţă. În învăţămîntul primar,gimnazial şi liceal clasa cuprinde cel mult 20 de elevi, iar în cel secundar profesional şi superior grupa nu depăşeşte 25 de persoane.

(5) Sistemul de învăţămînt are un caracter deschis, asigurîndu-se posibilitatea trecerii de la un tip la altul, în condiţiile stabilte de regulamentul respectiv, adoptat de Ministerul Învăţămîntului.

Articolul 14. Scara de notare

(1) În instituţiile de învăţămînt aprecierea cunoştinţelor se face prin note de la 10 la 1 şi prin calificativele " admis " , "respins". Cunoştinţele apreciate cu notele 4, 3, 2, 1 şi calificativul "respins" sînt nesatisfăcătoare.

(2) Comportarea elevilor din învăţămîntul preuniversitar se apreciază prin calificativele "exemplară", " bună", " satisfăcătoare", " nesatisfăcătoare" .

Articolul 15. Diagnosticarea copiilor

(1) Diagnosticarea particularităţilor psihofiziologice a aptitudinilor şi capacităţilor elevilor, ca bază pentru realizarea diferenţierii procesului instructiv-educativ, este obligatorie.

(2) Testarea copiilor în vederea admiterii în clasa I a şcolilor de stat este interzisă, cu excepţia admiterii în şcolile cu profll artistic sau sportiv.

Articolul 16. Durata anului de studii

(1) Anul şcolar în învăţămîntul preuniversitar începe la 1 septembrie şi are durata de 35 săptămîni, repartizate pe trimestre relativ egale, separate prin vacanţe.

(2) Anul universitar în învăţămîntul superior începe la 1 septembrie şi are durata de 34 săptămîni, repartizate în două semestre relativ egale, la care se adaugă două sesiuni de examene şi două vacanţe.

(3) Perioada şi durata vacanţelor, precum şi durata orelor de clasă (lecţiilor) în învăţămîntul preuniversitar şi a orelor academice în cel superior, se stabileşte de Ministerul Învăţămîntului.

Articolul 17. Învăţămîntul preşcolar

(1) Învăţămîntul preşcolar constituie prima treaptă a sistemului de educaţie şi instruire. El reprezintă un sistem de instituţii antepreşcolare şi preşcolare de diverse tipuri, de stat şi particulare, cu diferite programe de funcţionare, ce corespund standardelor educaţionale.

(2) Învăţămîntul preşcolar are drept scop principal pregătirea multilaterală a copilului pentru viaţă, în vederea integrării în activitatea şcolară, dezvoltarea capacităţilor creative prin valorificarea potenţialului psihofiziologic şi intelectual al acestuia.

(3) Educaţia copiilor pînă la vîrsta de 3 ani se realizează, de regulă, în familie care, în acest caz, beneficiază de sprijinul statului, conform legislaţiei în vigoare.

(4) La solicitarea părinţilor, prin decizia şi cu concursul autorităţilor administraţiei publice locale sau al patronilor -(în cazul instituţiilor private), pot fi organizate instituţii preşcolare şi pentru copiii de pînă la 3 ani (creşe).

(5) Statul garantează susţinerea materială şi financiară a educaţiei copiilor în creşele şi grădiniţele de stat.

(6) Învăţămîntul preşcolar de la vîrsta de 3 ani la 6 (7) ani este organizat în instituţii preşcolare de diverse tipuri şi forme de proprietate sau în grădiniţă - şcoală primară, cu diferite programe de activitate, în funcţie de gradul de dezvoltare a copilului şi de opţiunile părinţilor.

(7) Pregătirea copiilor preşcolari către şcoală este obligatorie de la vîrsta de 5 ani şi se realizează în grupe pregătitoare, în grădiniţă sau şcoală ori, la solicitarea părinţilor, în familie. Statul asigură condiţiile materiale şi financiare necesare bunei desfăşurări a procesului instructiv - educativ în grupele pregătitoare. În funcţie de condiţiile locale, acestea pot fi organizate şi în cadrul şcolii primare.

(8) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să păstreze sistemul de instituţii preşcolare existente şi, în caz de necesitate, să deschidă altele noi, asigurîndu-le material şi financiar, conform necesităţilor sociale ale populaţiei.

(9) Statul garantează îngrijirea şi educarea copiilor de vîrstă antepreşcolară şi preşcolară cu handicap fizic şi mental, precum şi a copiilor orfani.

Articolul 18. Învăţămîntul primar

(1) Învăţămîntul primar contribuie la formarea copilului ca personalitate liberă şi creativă, la dezvoltarea capacităţilor intelectuale, a deprinderilor trainice de citit, scris şi calcul, asigurînd dezvoltarea aptitudinilor de comunicare şi a competenţelor de exprimare într-o limbă modernă.

(2) Învăţămîntul primar cuprinde clasele I-IV şi se organizează ca învăţămînt de zi şi în şcoli primare, care pot funcţiona ca unităţi separate sau în cadrul şcolilor secundare generale.

(3) În clasa I sînt înscrişi copiii care au împlinit vîrsta de 6 - 7 ani la data începerii anului şcolar. Şcolarizarea devine obligatorie la atingerea vîrstei de 7 ani.

(4) Debutul şcolarizării pentru copiii de 6 ani se stabileşte cu acordul părinţilor, în funcţie de gradul de maturitate somatopsihică a copilului, în modul stabilit de Ministerul Învăţămîntului.

(5) În învăţămînt primar pot funcţiona clase sau grupe cu program prelungit.

(6) În localităţile rurale pot funcţiona clase primare cu un alt număr de copii de vîrsta respectivă decît cel stabilit în art. 13 alin. (4), precum şi clase cu predare simultană la decizia autorităţii administraţiei publice locale, cu acordul Ministerului Învăţămîntului.

Articolul 19. Învăţămînt gimnazial

(1) Învăţămîntul gimnazial este obligatoriu şi se organizează ca învăţămînt de zi cu clasele V - IX.

(2) Învăţămîntul gimnazial asigură dezvoltarea aptitudinilor şi capacităţilor intelectuale ale elevului, concepute drept nivel definitoriu în formarea personalităţii, orientarea profesională şi pregătirea către învăţămîntul liceal sau profesional.

(3) În învăţămîntul gimnazial este încurajat studiul aprofundat al unor discipline de bază şi opţionale, inclusiv de orientare profesională.

(4) În învăţămîntul gimnazial se înscriu fără probe de concurs toţi elevii care au absolvit şcoala primară.

(5) În învăţămîntul gimnazial pot funcţiona grupe sau clase cu program prelungit.

(6) Învăţămîntul gimnazial se încheie cu examene de absolvire, alcătuite din mai multe probe, şi cu eliberarea unui certificat de studii gimnaziale.

(7) Modul de organizare a examenelor de absolvire a învăţămîntului gimnazial este stabilit de Ministerul Învăţămîntului.

Articolul 20. Învăţămîntul liceal

(1) Învăţămîntul liceal asigură o pregătire teoretică fundamentală şi formarea unei ample culturi generale, necesare pentru continuarea studiilor în învăţămîntul superior sau în instituţii de învăţămînt secundar profesional.

(2) Învăţămîntul Iiceal se organizează ca învăţămînt de zi în licee teoretice generale şi licee teoretice cu unul sau mai multe profiluri sau în clase liceale din cadrul altor şcoli, precum şi în şcoli profesionale polivalente.

(3) Durata învăţămîntului liceal cu frecvenţă Ia zi este de 3 ani (clasele X - XII).

(4) Învăţămîntul liceal seral (clasele X - XIII) poate fi organizat pentru absolvenţii învăţămîntului gimnazial şi celui profesional încadraţi în producţie.

(5) Admiterea în învăţămîntul liceal se face prin concurs, la care pot participa absolvenţii de gimnazii sau de şcoli profesionale polivalente de treapta respectivă, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.

(6) Învăţămîntul liceal se încheie cu examen de bacalaureat, care se organizează în modul stabilit de Ministerul Învăţămîntului.

(7) La promovarea examenului de bacalaureat se eliberează diploma de bacalaureat, care conferă dreptul de admitere în învăţămîntul superior.

(8) Absolvenţii învăţămîntului liceal care au promovat clasele liceale şi examenul de bacalaureat cu rezultate de excepţie primesc diplomă de merit, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.

(9) În caz de nepromovare, examenul de bacalaureat poate fi susţinut de cel mult două ori în decursul următorilor 3 ani.

(10) Liceele se înfiinţează şi se desfiinţează prin hotărîre a Guvernului, la propunerea Ministerului Învăţămîntului, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale colectivele pedagogice şi părinţii.

(11) Se pot înfiinţa licee şi pe lîngă universităţi sau alte instituţii de învăţămînt superior, de regulă, pentru elevii cu aptitudini şi performanţe deosebite.

Articolul 21 Organizarea învăţămîntului secundar profesional

(1) Învăţămîntul secundar profesional asigură pregătirea într-o meserie (profesie), precum şi perfecţionarea şi recalificarea muncitorilor calificaţi şi a persoanelor disponibilizate.

(2) Statul garantează pregătirea profesională într-o meserie pentru absolvenţii de gimnazii care nu au atins vîrsta de 16 ani şi nu urmează studiile în licee (şcoli medii de cultură generală).

(3) Învăţămîntul secundar profesional se organizează ca învăţămînt de zi ori seral în şcoli profesionale polivalente şi în şcoli de meserii.

(4) Nomenclatorul de meserii în care se efectuează pregătirea profesională se aprobă de către Guvern, la propunerea Ministerului Economiei, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi a Ministerului Învăţămîntului, în comun cu alte ministere şi departamente.

(5) Înfiinţarea şi desfiinţarea instituţiilor de învăţămînt secundar profesional se efectuează de către Guvern, la propunerea Ministerului Învăţămîntului, altor, ministere şi departamente, a autorităţilor administraţiei publice locale, cu consultarea factorilor interesaţi.

(6) Instituţiile de învăţămînt secundar profesional întocmesc planurile de admitere, ţinînd seama de contractele încheiate cu unităţile economice interesate.

(7) Pentru pregătirea profesională, crearea şi consolidarea bazei tehnico-materiale didactice, întreprinderile de stat şi cele private vor defalca la bugetul de stat cel puţin 2 % din fondul de retribuire a muncii, pe lîngă mijloacele necesare pregătirii de cadre proprii. Mijloacele astfel defalcate vor fi trecute la preţul de cost al producţiei.

(se suspendă prin LP1127-XIII din 21.03.97MO25-27/252 din 24.04.1997)

(8) În instituţiile de învăţămînt secundar profesional, pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea muncitorilor şi a persoanelor disponibilizate se efectuează prin contract şi se finanţează din fondul alocaţiilor destinate plasării în cîmpul muncii.

(9) Practica în producţie, prevăzută pentru elevii din învăţămîntul secundar profesional, se efectuează pe bază de contract la întreprinderi de stat sau private.

(10) Agenţii economici cu proprietate de stat care au mai mult de 20 de salariaţi sînt obligaţi să ofere locuri de muncă pentru practica în producţie şi ucenicie în raportul: un practicant la 10 salariaţi, luîndu-se în considerare şi posibilităţile întreprinderii.

Articolul 22. Şcoala profesională polivalentă

(1) Şcoala profesională polivalentă se organizează în trei trepte. Ea realizează pregătirea profesională succesivă într-un domeniu larg de calificare - de la muncitor pînă la tehnician, asigurînd concomitent studii liceale.

(2) Admiterea în şcoala profesională polivalentă se face pe bază de concurs, evitîndu-se orice îngrădire pentru absolvenţii de gimnaziu, şcoală medie de cultură generală şi liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.

(3) Durata studiilor în şcoala profesională polivalentă este de pînă la 5 ani pentru absolvenţii de gimanzii şi şcoli medii incomplete şi de pînă la 3 ani pentru absolvenţii de licee şi şcoli medii de cultură generală.

(4) Treapta I a şcolii profesionale polivalente asigură pregătirea într-o meserie de muncitor calificat şi se încheie cu eliberarea unui certificat de calificare, ce dă dreptul de încadrare în producţie, de continuare a studiilor la treapta II a şcolii profesionale polivalente sau în clasa XI de liceu.

(5) Treapta II asigură extinderea pregătirii profesionale pînă la nivel de maistru şi iniţierea profesională în activitatea de întreprinzător. Treapta II se încheie cu examene de calificare şi cu eliberarea unui certificat de calificare, ce permite încadrarea în producţie, continuarea studiilor la treapta III sau în ultima clasă de liceu.

(6) La treapta III continuă formarea profesională pînă la nivel de tehnician (tehnolog), care se încheie cu examene de calificare şi cu eliberarea unei diplome de tehnician (tehnolog).

(7) Pregătirea generală liceală realizată în şcoala profesională polivalentă se încheie cu examen de bacalaureat şi cu eliberarea diplomei de bacalaureat.

Articolul 23. Şcoala de meserii

(1) Şcoala de meserii asigură pregătirea profesională într-o meserie sau în cîteva meserii înrudite.

(2) La şcoala de meserii se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu, liceu şi de şcoli medii de cultură generală. Ca excepţie, se pot forma, cu aprobarea Ministerului Învăţămîntului, grupe din elevi care nu au absolvit 9 clase, dar care au atins vîrsta de 16 ani.

(3) Studiile în şcoala de meserii au durata de la 0,5 la 1,5 ani şi se încheie cu examene şi cu eliberarea unui certificat de calificare, ce dă dreptul de a practica meseria obţinută.

(4) Şcoala de meserii poate funcţiona ca unitate autonomă sau în cadrul unităţilor economice care au obţinut autorizaţia corespunzătoare.

(5) Grupe de pregătire profesională după programa şcolii de meserii pot fi organizate şi în cadrul şcolii profesionale polivalente.

Articolul 24. Învăţămîntul artistic şi sportiv

(1) Învăţămîntul artistic şi sportiv se organizează pentru copiii cu aptitudini în domeniul muzicii, coregrafiei, artelor plastice şi teatrale, sportului, în licee cu clasele I - XII sau cu clasele IV - XII, în funcţie de profil.

(2) Învăţămîntul artistic şi sportiv este structurat pe niveluri similare celor din învăţămîntul secundar general. Elevii pot trece de la un tip de învăţămînt la altul.

(3) Admiterea în învăţămîntul artistic şi sportiv se face prin testarea aptitudinilor specifice profilului, după susţinerea examenelor, pe bază de concurs.

Articolul 25. Organizarea învăţămîntului superior

(1) Învăţămîntul superior are drept scop:

a) formarea unei personalităţi multilateral dezvoltate şi creative, pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea la nivel superior a specialiştilor şi a cadrelor ştiinţifice în diverse domenii;

b) asigurarea aspiraţiilor personalităţii de a-şi aprofunda şi extinde studiile;

c) promovarea cercetării ştiinţifice şi implementarea rezultatelor ei;

d) păstrarea, îmbogăţirea şi propagarea patrimoniului ştiinţific, tehnic, artistic şi cultural.

(2) Învăţămîntul superior se realizează prin instituţii de învăţămînt superior: colegii, universităţi, academii şi institute.

(3) Se admite, în condiţiile legii, organizarea instituţiilor de învăţămînt superior cu o altă limbă de studii decît cea de stat.

(4) Admiterea în învăţămîntul superior se face prin concurs, în baza diplomei de bacalaureat, a atestatului de studii medii sau a actului echivalent de studii, după criterii generale stabilite de Ministerul Învăţămîntului.

(5) Activitatea didactică în învăţămîntul superior se organizează prin învăţămînt de zi, seral sau fără frecvenţă. Durata studiilor în învăţămîntul seral şi în cel fără frecvenţă este mai mare cu un an faţă de învăţămîntul de zi.

(6) Studenţii pot urma concomitent două specializări prin susţinerea probelor de admitere. În acest caz studenţii pot beneficia de bursă de stat pe durata maximă a unei specializări.

(7) Studenţii pot face studiile superioare în termene reduse, prin susţinerea probelor prevăzute de planul de învăţămînt.

(8) Absolvenţii învăţămîntului superior pot urma o nouă specializare, cu taxă de studii, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.

(9) În învăţămîntul superior activitatea didactică se desfăşoară în strînsă legătură cu activitatea ştiinţifică în diverse domenii.

Articolul 26. Învăţămîntul superior de scurtă durată (colegii)

(1) Învăţămîntul superior de scurtă durată are termenul de 2-3 ani şi se organizează în colegii.

(2) Colegiile pot funcţiona ca unităţi autonome, în cadrul instituţiilor de învăţămînt universitar sau pot fi afiliate lor.

(3) Admiterea în colegii se face, de regulă, pentru absolvenţii de licee, de şcoli medii de cultură generală în baza criteriilor prevăzute pentru învăţămîntul universitar.

(4) Învăţămîntul în colegii se încheie cu examene de absolvire şi (sau) cu susţinerea unei lucrări de diplomă. Absolvenţii primesc diplome de studii superioare de scurtă durată, prin care obţin calificarea în profilul şi specialitatea urmată.

(5) Absolvenţii cu diplomă ai colegiilor pot continua studiile în învăţămîntul universitar, în cadrul profilului studiat iniţial.

Articolul 27. Învăţămîntul superior universitar

(1) Învăţămîntul superior universitar se realizează în institute, universităţi şi academii.

(2) Durata studiilor la cursurile de zi în învăţămîntul universitar este de 4 - 6 ani, în funcţie de profil.

(3) Concursul de admitere în învăţămîntul superior universitar este organizat de instituţiile respective după criterii generale stabilite de Ministerul Învăţămîntului.

(4) Învăţămîntul superior universitar se încheie cu susţinerea examenelor de licenţă la probe de specialitate şi a unui proiect sau unei lucrări de diplomă.

(5) Absolvenţilor care au promovat examenele de licenţă li se acordă titlul de licenţiat în profilul şi la specializarea urmată şi li se eliberează diplomă de licenţă.

(6) Absolvenţii care nu au promovat examenele de licenţă primesc un certificat de absolvire. În caz de nepromovare, examenele de licenţă mai pot fi susţinute de cel mult două ori în decursul următorilor 3 ani.

Articolul 28. Învăţămîntul postuniversitar

(1) Învăţămîntul postuniversitar este organizat pentru titularii diplomelor de licenţă sau ai diplomelor postuniversitare şi asigură specializarea într-un domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii ştiinţifice şi pedagogice.

(2) Învăţămîntul postuniversitar se realizează prin doctorat, postdoctorat, rezidenţiat, secundariat, cursuri de specializare şi perfecţionare, organizate în instituţiile de învăţămînt superior acreditate în acest scop sau în instituţiile de cercetări ştiinţifice. În învăţămîntul medical pregătirea postuniversitară prin rezidenţiat este obligatorie.

(3) Cursurile postuniversitare de perfecţionare sînt organizate pentru absolvenţii cu diplomă din învăţămîntul superior şi au, în funcţie de profil, o durată de cel mult 12 luni, stabilită de senatul universitar.

(4) În învăţămîntul postuniversitar se acordă, de regulă, burse de stat, care se obţin prin concurs.

(5) Pentru cadrele din sfera nebugetară perfecţionarea şi recalificarea profesională se realizează pe bază de contract între instituţiile de perfecţionare şi ministere, departamente, agenţi economici, precum şi în baza unor contracte individuale, încheiate cu instituţia de perfecţionare.

(6) Perfecţionarea cadrelor, inclusiv a cadrelor didactice şi ştiinţifice, se poate realiza şi peste hotare, în baza unor acorduri bilaterale.

(7) Coordonarea şi reglementarea procesului de perfecţionare şi recalificare profesională se află în sfera de competenţă a ministerelor de resort, a Ministerului Învăţămîntului şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

(8) Cursurile de perfecţionare se încheie cu susţinerea unor probe şi cu eliberarea unui certificat de absolvire, de care se va ţine cont la reconfirmarea în post, la acordarea de grade şi titluri didactice sau categorii de calificare.

Articolul 29. Învăţămîntul postuniversitar specializat

(1) Absolvenţii cu diplomă de licenţă îşi pot continua pregătirea în învăţămîntul postuniversitar specializat, organizat în instituţii de învăţămînt superior universitar sau în instituţii de cercetări ştiinţifice. Durata studiilor de aprofundare este de 1 - 2 ani.

(2) Admiterea în învăţămîntul postuniversitar specializat se face prin concurs, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Învăţămîntului şi ministerele de resort, cu avizul Comisiei Superioare de Atestare.

(3) Învăţămîntul postuniversitar specializat se încheie cu eliberarea diplomei şi acordarea titlului de magistru.

(4) Diploma de magistru conferă dreptul de a ocupa, cu prioritate, posturi în instituţii de învăţămînt superior sau de cercetări ştiinţifice şi de a participa la concursul de admitere la doctorat în specializarea obţinută.

Articolul 30. Doctoratul

(1) Doctoratul este o formă de învăţămînt postuniversitar care se realizează prin activitate de cercetare ştiinţifică cu durata de 3 ani la cursurile de zi şi de 4 ani la cursurile fără frecvenţă.

(2) Admiterea la doctorat se face prin concurs, la care pot participa titularii diplomelor de magistru sau de licenţă.

(3) Criteriile de admitere, organizarea şi desfăşurarea doctoratului sînt stabilite de Comisia Superioară de Atestare, cu avizul Ministerului Învăţămîntului, Academiei de Stiinţe şi al ministerelor de resort.

(4) Conducătorii de doctorat sînt persoane cu titlu ştiinţific de doctor habilitat, iar cu permisiunea Comisiei Superioare de Atestare pot fi doctori în Ştiinţe cu titlul didactic de profesor universitar, conferenţiar universitar (docent) sau cercetător ştiinţific superior.

(5) Doctoratul se încheie cu susţinerea publică a unei teze în faţa unui consiliu ştiinţific specializat, acreditat în acest scop, şi cu conferirea titlului ştiinţific de doctor (în domeniul ştiinţific respectiv), după criteriile stabilite de Comisia Superioară de Atestare.

(6) Pentru definitivarea tezei de doctorat se poate acorda un concediu de 3 - 12 luni, cu sau fără păstrarea salariului conform deciziei Ministerului Învăţămîntului.

Articolul 31. Postdoctoratul

(1) Studiile de postdoctorat se pot realiza în instituţiile de învăţămînt superior sau de cercetări ştiinţifice. Înscrierea Ia postdoctorat se face pentru titularii diplomelor de doctor.

(2) Admiterea pentru postdoctorat se face la cerere.

(3) Persoanele care îşi fac postdoctoratul pot beneficia de concedii de creaţie de pînă la 2 ani, cu păstrarea salariului.

(4) Postdoctoratul se încheie cu susţinerea publică a unei teze în faţa unui consiliu ştiinţific, aprobat de Comisia Superioară de Atestare, şi cu conferirea celui de-al doilea titlu ştiinţific - doctor habilitat.

(5) Criteriile de elaborare a tezei şi de conferire a titlului de doctor habilitat sînt stabilite de Comisia Superioară de Atestare.

Articolul 32. Activitatea de cercetare ştiinţifică în învăţămînt

(1) Bazele ştiinţifice şi metodologice de funcţionare a sistemului de învăţămînt sînt elaborate în instituţiile de învăţămînt superior; cercetările ştiinţifice în domeniul educaţiei, psihologiei şi al metodologiei didactice se efectuează, pe bază de contract, de colectivele Ştiinţifice permanente, de grupuri ştiinţifice provizorii, de cercetători.

(2) În instituţiile de învăţămînt superior activitatea de cercetare ştiinţifică şi de proiectare se desfăşoară la catedre, în laboratoare, secţii sau departamente. La această activitate pot participa şi studenţii, ale căror drepturi de autor sînt protejate de Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Activitatea de cercetare ştiinţifică se va efectua şi în colaborare cu Academia de Ştiinţe.

(3) Programele de cercetare ştiinţifică fundamentală, precum şi alte programe de cercetare-proiectare, se evaluează şi se aprobă de Ministerul Învăţămîntului şi se finanţează prin concurs, pe bază de contract.

(4) Statul asigură şi stimulează colaborarea ştiinţifică şi cooperarea cu centre universitare prestigioase de peste hotare, acordă facilităţi la achiziţionarea de utilaj şi echipamente, destinate cercetării ştiinţifice.

Articolul 33. Învăţămîntul special

(1) Învăţămîntul special este parte integrantă a sistemului de învăţămînt şi are ca scop educarea, instruirea, recuperarea şi integrarea socială a preşcolarilor şi elevilor cu deficienţe psihice, fizice, senzoriale, logopedice, socioafective şi de comportament sau cu deficienţe asociate.

(2) Diagnosticarea copiilor cu deficienţe psihice şi fizice se efectuează, în prezenţa părinţilor sau a tutorilor, de către servicii medico-psihopedagogice, organizate prin hotărîre a Guvernului şi subordonate Ministerului Învăţămîntului.

(3) Învăţămîntul special se organizează în instituţii instructiv-educative speciale de tip internat sau cu program prelungit.

(4) lnstituţiile de învăţămînt special se înfiinţează şi se desfiinţează de către Guvern, Ia propunerea Ministerului Învăţămîntului şi autorităţilor administraţiei publice locale.

(5) Învăţămîntul special se desfăşoară după planuri de învăţămînt, programe de studii şi tehnologii didactice elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului şi orientate către compensare şi corecţie a deficienţei, recuperare şi integrare socială.

(6) Statul asigură întreţinerea gratuită a copiilor din instituţiile instructiv-educative speciale.

(7) Durata învăţămîntului special obligatoriu depinde de tipul şi gradul handicapuiui şi este de 8 ani pentru copiii cu deficienţe psihice şi de 10-12 ani pentru copiii cu deficienţe fizice şi senzoriale.

(8) În ciclul primar al învăţămîntului special pentru copiii cu deficienţe fizice, senzoriale şi logopedice din şcolile auxiliare sînt angajate cadre didactice cu pregătire specială (în oligofrenopedagogie, tiflopedagogie, surdopedagogie, logopedie).

(9) Predarea disciplinelor şcolare (în clasele V - XII) în şcolile pentru copiii cu deficienţe fizice şi senzoriale se efectuesză de către cadre didactice cu pregătire generală care au urmat o specializare în domeniul psihopedagogiei recuperatorii.

(10) Pregătirea profesională a absolvenţilor învăţămîntului special se efectuează conform nomenclatorului de meserii adecvate acestor categorii de copii, în cadrul şcolilor speciale sau în şcoli de meserii din învăţămîntul secundar profesional.

Articolul 34. Învăţămîntul complementar (extraşcolar)

(1) Învăţămîntul, la toate nivelurile şi treptele, se completează prin activităţi extraşcolare, care au menirea să dezvolte aptitudinile şi capacităţile individuale, să satisfacă diversele interese şi opţiuni ale individului.

(2) Activităţile extraşcolare au profil ştiinţific, cultural-artistic, sportiv-turistic, tehnico-aplicativ.

(3) Învăţămîntul complementar se organizează, pe grupe şi individual, în diverse instituţii extraşcolare (cluburi, palate ale preşcolarilor şi elevilor, tabere şcolare, baze sportive, turistice şi de agrement etc.), precum şi în cadrul instituţiilor din reţeaua de învăţămînt.

(4) Modul de înfiinţare şi de funcţionare a instituţiilor de învăţămînt complementar este stabilit de ministerele şi departamentele interesate, de autorităţile administraţiei publice locale şi coordonat cu Ministerul Învăţămîntului.

(5) Finanţarea învăţămîntului complementar se face de Ia bugetul de stat şi bugetul local, precum şi din taxe de studii, sponsorizări, donaţii şi din alte surse financiare legale.

(6) Elevii şi studenţii se pot reuni benevol în diverse asociaţii, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Articolul 35. Învăţămîntul pentru adulţi

(1) Învăţămîntul pentru adulţi asigură cetăţenilor accesul la ştiinţă şi cultură în vederea adaptării Ior, prin instruire continuă, la schimbările din viaţa socială şi dezvoltării competenţelor profesionale.

(2) Învăţămîntul pentru adulţi se realizează prin diverse forme de instruire şi autoinstruire: învăţămîntul de zi, seral, fără frecvenţă, la distanţă etc.; în mod independent sau pe bază de contract cu diverse instituţii de învăţămînt de stat ori particular: universităţi populare, universităţi deschise, case de cultură, şcoli populare de artă, cluburi, asociaţii, fundaţii, cursuri pe lîngă întreprinderi.

(3) Instituţiile de învăţămînt pentru adulţi pot obţine dreptul la autonomie după acreditare, în modul stabilit de lege.

(4) Finanţarea instituţiilor de învăţămînt pentru adulţi se face din sponsorizări, donaţii şi din alte surse legale.

(5) Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Culturii, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei vor coordona şi vor sprijini activitatea instituţiilor de Învăţămînt pentru adulţi.

(6) Persoanele care au însuşit în mod individual programa unui nivel de învăţămînt au dreptul să susţină examene, la a căror promovare primesc actul de studii corespunzător

Nomenclatorul meseriilor şi specializărilor care pot fi obţinute prin autoinstruire se aprobă de Guvern.

(7) Ministerele, departamentele, întreprinderile, alte persoane juridice, precum şi cele fizice, pot organiza, împreună cu instituţii de învăţămînt sau separat, cursuri de pregătire şi perfecţionare profesională a adulţilor, în scopul calificării sau recalificării propriilor salariaţi şi a viitorilor angajaţi, al protecţiei sociale a şomerilor şi reintegrării lor profesionale, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

(8) Pentru instruirea adulţilor pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Învăţămîntului, instituţii şi reţele de învăţămînt deschis sau la distanţă, care utilizează tehnologiile moderne de comunicare şi prelucrare a informaţiilor.

Articolul 36. Învăţămîntul particular

(1) Învăţămîntul particular, inclusiv cel cooperatist, constituie o alternativă a învăţămîntului de stat.

(2) Instituţiile de învăţămînt particular se pot înfiinţa, reorganiza sau desfiinţa la iniţiativa persoanelor fizice şi juridice, în condiţiile legii.

(3) Învăţămîntul particular se organizează şi funcţionează pe principiul nonprofit şi respectă standardele educaţionale de stat.

(4) Admiterea în instituţiile de învăţămînt particular se face conform reglementărilor stabilite de Ministerul Învăţămîntului pentru instituţiile de stat.

(5) Elevii şi studenţii din învăţămîntul particular se pot transfera în instituţii de învăţămînt de stat, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului şi ministerele de resort.

(6) Diplomele sau certificatele acordate de instituţiile de, învăţămînt particular neacreditate sînt recunoscute ca echivalente actelor de studii eliberate în învăţămîntul de stat, dacă examenele de absolvire au fost susţinute conform standardelor educaţionale de stat, în faţa unei comisii numite de Ministerul Învăţămîntului.

(7) Conducătorii instituţiilor de învăţămînt particular şi fondatorii acestora poartă răspundere de calitatea învăţămîntului, de condiţiile de educaţie şi instruire, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(8) Instituţiile de învăţămînt particular pot aplica programe şi planuri de studii, metode de instruire proprii, care asigură realizarea standardelor educaţioflale de stat.

(9) Instituţiile de învăţămînt particular efectuează angajarea şi remunerarea cadrelor didactice conform statutului instituţiei şi legislaţiei muncii. Retribuirea muncii nu poate fi inferioară celei din învăţămîntul de stat.

(10) Cadrele didactice şi auxiliare din învăţămîntul particular activează în baza legislaţiei şi contractelor de muncă, semnate cu conducerea instituţiilor respective.

(11) În învăţămîntul particular taxele de şcolarizare se stabilesc de fiecare instituţie de învăţămînt, în condiţiile legii.

(12) Finanţarea instituţiilor de învăţămînt particular se efectuează din sursele fondatorilor, din taxele de şcolarizare şi din alte surse legale. Instituţiile de învăţămînt preşcolar şi general general obligatoriu pot beneficia de finanţare de la bugetul de stat în limitele normativelor instituţiilor de stat, în modul stabilit de Guvern.

(13) Instituţiile de învăţămînt particular nu pot fi organizate prin privatizarea instituţiilor de învăţămînt de stat. Clădirile, localurile şi baza tehnico-materială a instituţiilor de stat pot fi utilizate de instituţiile particulare în baza unui contract de arendă.

(14) Autorităţile administraţiei publice locale pot pune la dispoziţia instituţiilor de învăţămînt particular clădiri, terenuri pentru construcţii, materiale pentru organizarea procesului instructiv-educativ. Ele pot contribui, de asemenea, la perfecţionarea cadrelor didactice, la întreţinerea elevilor, precum şi la consolidarea bazei tehnico-materiale a acestor instituţii.

(15 ) Învăţămîntul cooperatist se desfăşoară în instituţii care sînt proprietatea asociaţiilor cooperatiste, iar finanţarea se asigură din fondurile proprii ale acestor asociaţii, din taxele şcolare şi din alte surse legale.

(16) Persoanele particulare pot practica activităţi individuale de instruire (meditare) autorizate, în condiţiile legii.

Articolul 37. Acreditarea instituţiilor de învăţămînt

(1) Instituţiile de învăţămînt de stat şi particular se supun în mod obligatoriu acreditării. Procesul de acreditare cuprinde două etape:

a) autorizarea de încredere (licenţierea), prin care se acordă dreptul de organizare şi funcţionare provizorie;

b) acreditarea, prin care se acordă toate drepturile prevăzute de prezenta lege.

(2) Acreditarea se solicită după eliberarea autorizaţiei de încredere: pentru grădiniţe şi şcoli primare - după cel mult 4 ani, iar pentru instituţiile de învăţămînt preuniversitar şi superior - după primul examen de absolvire a nivelului respectiv de învăţămînt.

(3) Criteriile de bază pentru acreditarea instituţiilor de învăţămînt particular vizează cadrele didactice, conţinutul învăţămîntului, baza tehnico-materială şi activitatea economico-financiară.

(4) Pentru obţinerea acreditării, instituţia de învăţămînt: va dispune de cel puţin 60 % din cadrele didactice, încadrate cu norma de bază în unitatea respectivă; va avea baza tehnico-materială care să corespundă standardelor educaţionale de stat; va utiliza, în perioada funcţionării provizorii, cel puţin 25 % din venituri pentru investiţii în baza tehnico-materială proprie.

Articolul 38. Conţinutul învăţămîntului

(1) Conţinutul învăţămîntului se proiectează în baza standardelor educaţionale de stat, are caracter formativ funcţional şi este eşalonat pe niveluri şi trepte.

(2) Conţinutul învăţămîntului preuniversitar la diverse niveluri şi trepte este asigurat prin planuri de învăţămînt şi programe de studii, aprobate de Ministerul învăţămîntului.

(3) Planurile şi programele de învăţămînt, manualele şcolare şi alte materiale didactice destinate instituţiilor de învăţămînt de stat sînt elaborate pe bază de concurs şi puse în aplicare după coordonare cu ministerele şi departamentele interesate şi aprobare de către Ministerul Învăţămîntului. În unităţile de învăţămînt pot fi utilizate programe şi manuale alternative, al căror conţinut să asigure realizarea standardelor educaţionale de stat.

(4) Planurile de învăţămînt şi programele de studii pentru învăţămîntul profesional se elaborează de Ministerul Învăţămîntului împreună cu alte ministere şi departamente, ţinîndu-se seama de propunerile instituţiilor de învăţămînt profesional şi ale factorilor interesaţi, şi se aprobă de Ministerul Învăţămîntului, indiferent de subordonarea instituţiilor de învăţămînt.

(5) Planurile de învăţămînt pentru toate nivelurile de instruire cuprind dicipline obligatorii, opţionale şi facultative. Ponderea disciplinelor opţionale şi facultative creşte în clasele finale ale învăţămîntului gimnazial şi liceal.

(6) Planurile de învăţămînt pentru instituţiile de învăţămînt superior se aprobă de senatele universitare, de comun acord cu Ministerul Învăţămîntului, în concordanţă cu standardele educaţionale de stat. Programele analitice se elaborează de catedre şi se aprobă de senatul universitar, în baza avizului favorabil al consiliului facultăţii.

Articolul 39. Bibliotecile din sistemul învăţămîntului

(1) Bibliotecile din instituţiile de învăţămînt sînt parte integrantă a sistemului de învăţămînt şi funcţionează în baza unui regulament, aprobat de Ministerul Învăţămîntului.

(2) Personalul cu studii superioare de specialitate al bibliotecilor din sistemul învăţămîntului beneficiază de aceleaşi facilităţi ca şi cadrele didactice ale instituţiilor respective.

(3) Pregătirea şi perfecţionarea personalului de specialitate al bibliotecilor din sistemul învăţămîntului sînt asigurate de Ministerul Învăţămîntului.

Capitolul III

CONDUCEREA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Articolul 40. Competenţa autorităţilor publice

(1) Autorităţile publice:

a) determină politica de stat în sfera învăţămîntului;

b) emit acte normative privind perfecţionarea legislaţiei învăţămîntului;

c) aprobă înfiinţarea, reorganizarea şi desfiinţarea instituţiilor de învăţămînt liceal profesional superior a instituţiilor instructiv-educative speciale, a instituţiilor de cercetări ştiinţifice, a instituţiilor de perfecţionare a cadrelor;

d) asigură dezvoltarea bazei tehnico-materiale a sistemului de învăţămînt, stabilesc modul de organizare şi desfăşurare a practicii în producţie pentru elevi şi studenţi;

e) aprobă planul (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate în instituţiile de învăţâmînt secundar profesional şi în cele de învăţămînt superior;

f) stabilesc şi aprobă cotele anuale de subvenţionare a sistemului de învăţămînt de la bugetul de stat modul şi normele de remunerare a cadrelor didactice din instituţiile de învăţămînt de stat de toate gradele, precum şi normele de asigurare materială a elevilor şi studenţilor;

g) încheie cu alte state acorduri de colaborare privind învăţămîntul şi nostrificarea actelor naţionale de studii.

h) exercită controlul asupra activităţii Ministerului Învăţămîntului şi evaluează activitatea lui.

(2) Delimitarea competenţelor între autorităţile publice în domeniul învăţămîntului se face conform Constituţiei, altor acte normative.

(3) Organele de conducere a învăţămîntului din teritoriile care, în conformitate cu Constituţia şi cu legile organice, au statut special de autonomie îşi coordonează activitatea cu autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.

Articolul 41. Ministerul Învăţămîntului

(1) Ministerul Învăţămîntului este organul central al administraţiei publice în domeniul învăţămîntului.

(2) Ministerul Învăţămîntului îşi coordonează activitatea cu ministerele şi departamentele de resort în domeniul învăţămîntului secundar profesional, al învăţămîntului superior, postuniversitar, al Învăţămîntului pentru adulţi şi al perfecţionării şi recalificării cadrelor.

(3) Ministerul Învăţămîntului îşi exercită funcţiile de control asupra respectării legislaţiei învăţămîntului şi de evaluare a sistemului de învăţămînt prin intermediul inspecţiei şcolare de stat, instituite în cadrul ministerului. Regulamentul inspecţiei şcolare de stat ,se aprobă de Guvern.

(4) Pentru exercitarea atribuţiilor, Ministerul Învăţămîntului poate constitui comisii sau consilii consultative de experţi, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral.

(5) Ministerul Învăţămîntului are, în principal, următoarele competenţe:

a) elaborează strategia şi promovează politica de stat în sfera învăţămîntului, participă la elaborarea şi promovarea politicii de stat în problemele copiilor şi tineretului;

b) promovează politica lingvistică de stat, exercită controlul asupra respectării legislaţiei privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova;

c) elaborează strategia şi dirijează executarea planurilor de dezvoltare continuă a bazei tehnico-materiale a tuturor tipurilor de instituţii de instruire şi educaţie din subordine;

d) elaborează standardele educaţionale de stat şi controlează realizarea lor;

e) stabileşte mecanismele de evaluare a instituţiilor de învăţămînt şi exercită controlul de stat asupra lor;

f) organizează şi coordonează activitatea de elaborare a programelor şi planurilor de învăţămînt, a manualelor şi altor materiale didactice;

g) stabileşte, în colaborare cu alte ministere, departamente şi cu autorităţile administraţiei publice locale, reţeaua şcolară, tipurile instituţiilor de învăţămînt;

h) participă la elaborarea planurilor de admitere în instituţiile de învăţămînt subordonate şi nomenclatorului de meserii şi specialităţi;

i) stabileşte, în condiţiile legii şi de comun acord cu Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, cotele de admitere pe specializări în colegii şi în învăţămîntul universitar;

j) evaluează şi acreditează instituţiile de învăţămînt, precum şi acordă, în modul stabilit de legislaţie, licenţe pentru înfiinţarea instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de perfecţionare şi recalificare;

k)evaluează cadrele didactice şi organizează perfecţionarea şi recalificarea lor;

l) propune candidaturi pentru distincţii guvernamentale;

m) coordonează, împreună cu alte ministere şi departamente, activitatea de cercetare ştiinţifică din instituţiile subordonate de învăţămînt superior şi de cercetare;

n) elaborează, împreună cu Ministerul Finanţelor, normativele şi modul de finanţare de către stat a sistemului de învăţămînt;

o) determină, în comun cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, modul şi condiţiile de remunerare a cadrelor didactice şi altor categorii de personal din instituţiile de învăţămînt;

p) coordonează activitatea financiară a instituţiilor de învăţămînt subordonate;

r) încheie, din împuternicirea Guvernului, acorduri de colaborare în domeniul învăţămîntului şi ştiinţelor, educaţiei, întreţine relaţii de colaborare cu ministerele şi instituţiile de resort din străinătate;

s) numeşte directorii de licee , colegii şi instituţii de învăţămînt de stat de subordonare republicană;

t) confirmă în post directorii generali, directorii generali- adjuncţi ai direcţiilor de învăţămînt şi şefii cabinetelor metodice;

u) avizează conferirea titlurilor didactice de profesor universitar şi de conferenţiar universitar (docent);

v) elaborează şi aprobă regulamentul-tip al instituţiilor de învăţămînt preuniversitar şi statutul-tip al instituţiilor de învăţămînt superior;

x) coordonează activitatea de tutelă şi curatelă.

(6) Specialiştii ministerului, conform nomenclatorului se numesc în funcţie de către ministru, prin concurs, pe baza criteriilor de competenţă profesională stabilite printr-un regulament aprobat de Guvern.

(7) Specialiştii ministerului sînt atestaţi o dată Ia 5 ani, conform criteriilor stabilite prin regulament aprobat de Guvern.

Articolul 42. Competenţa altor ministere şi departamente

Ministerele şi departamentele de resort:

a) elaborează direcţiile principale ale învăţămîntului de specialitate, standardele educaţionale de stat şi controlează realizarea lor;

b) organizează perfecţionarea şi recalificarea specialiştilor din ramura respectivă;

c) asigură finanţarea instituţiilor de învăţămînt din subordine şi dezvoltarea bazei lor tehnico-materiale.

Articolul 43. Direcţiile de învăţămînt

(1) Organe specializate de conducere a învăţămîntului sînt direcţiile de învăţămînt, care funcţionează în raioane şi oraşe (municipii).

(2) Structura direcţiilor de învăţămînt se stabileşte de Guvern, la propunerea Ministerului Învăţămîntului.

(3) Directorul general al direcţiei de învăţămînt este propus de Colegiul Ministerului Învăţămîntului pe baza criteriilor de competenţă ptofesională şi managerială şi este numit în funcţie prin hotărîre a autorităţii administraţiei publice locale.

(4) În cadrul direcţiei de învăţămînt funcţionează o inspecţie şcolară , în baza unui regulament, aprobat de Ministerul Învăţămîntului.

(5) Inspectorii şcolari de specialitate şi metodiştii se numesc în funcţie de către directorul general al direcţiei de învăţămînt, prin concurs, pe baza criteriilor de competenţă profesională.

(6) Inspectorii şcolari au acces la toate instituţiile de învăţămînt din teritoriu.

(7) În fiecare centru raional, oraş (municipiu) funcţionează cabinete metodice, centre metodico-psihopedagogice şi servicii psihologice, subordonate direcţiilor de învăţămînt. Structura şi atribuţiile acestor unităţi se stabilesc prin regulamente aprobate de Guvern.

Articolul 44. Competenţele direcţiilor de învăţămînt

Direcţiile de învăţămînt:

a) asigură, în raza lor teritorială, respectarea legislaţiei învăţămîntului şi promovarea politicii statului în domeniul învăţămîntului;

b) asigură conlucrarea instituţiilor de învăţămînt din subordine cu autoritatea administraţiei publice locale şi cu Ministerul Învăţămîntului;

c) supraveghează funcţionarea reţelei de învăţămînt preuniversitar şi exercită inspecţia şcolară;

d) organizează implementarea a noi planuri de învăţămînt, programe de studii şi metodologii didactice în procesul instructiv-educativ;

e) organizează asigurarea didactico -metodică a instituţiilor de învăţămînt şi acordă cadrelor didactice asistenţă metodică;

f) organizează şi coordonează activitatea de optimizare a reţelei instituţiilor de învăţămînt preuniversitar din subordine, contribuie la finanţarea acestora şi la dezvoltarea bazei lor tehnico-materiale;

g) coordonează activitatea de tutelă şi curatelă;

h) asigură, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, crearea unor condiţii adecvate de activitate cadrelor didactice şi elevilor, protecţia socială a acestora;

i) organizează activitatea de perfecţionare a cadrelor didactice;

j) coordonează organizarea examenelor de absolvire din instituţiile de învăţămînt şi a concursurilor (olimpiadelor) şcoIare;

k) asigură, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea obligatorie a elevilor în vîrstă de pînă la 16 ani;

l) confirmă în funcţie directorii şi numesc educatorii, învăţătorii, profesorii în instituţiile de stat de învăţămînt preşcolar, primar, gimnazial şi în instituţiile de învăţămînt special din subordine.

Articolul 45. Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale

Autorităţile administraţiei publice locale au în domeniul învăţămîntului, în principal, următoarele competenţe:

a) supraveghează respectarea legislaţiei învăţămîntului în teritoriu;

b) ţin evidenţa copiilor de vîrstă şcolară obligatorie şi asigură şcolarizarea lor pînă la vîrsta de 16 ani;

c) asigură protecţia socială a cadrelor didactice din instituţiile de învăţămînt (repartizarea de spaţiu locativ, acordarea de facilităţi, conform legislaţiei în vigoare, etc.);

d) înfiinţează; reorganizează sau desfiinţează instituţii preşcolare şi extraşcolare, şcoli primare şi gimnazii de stat de subordonare locală, cu acordul Ministerului Învăţămîntului;

e) stabilesc amplasarea şi ţin evidenţa instituţiilor de învăţămînt particular din teritoriu;

f) ţin evidenţa şi organizează tutela minorilor orfani sau fără susţinători iegali, precum şi adopţia acestora sau repartizarea lor în case de copii, şcoli de tip internat sau în plasament familial;

g) asigură plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor orfani, precum şi a persoanelor cu handicap psihic, fizic sau de altă natură;

h) acordă ajutor material şi de alt fel familiilor cu copii preşcolari şi copii cuprinşi în învăţămîntul obligatoriu, în modul stabilit;

i) asigură transportul gratuit al elevilor la şi de la instituţiile de învăţămînt în localităţile rurale, la distanţe ce depăşesc 3 km;

j) organizează asistenţa medicală gratuită şi alimentaţia copiilor, odihna şi reconfortarea elevilor şi studenţilor în timpul vacanţelor.

Articolul 46.Organele administrative şi consultative

(1) În sistemul de învăţămînt funcţionează următoarele organe administrative şi consultative:

a) la nivel republican:

Consiliul (Colegiul) Ministerului Învăţămîntului, prezidat de ministru. Membrii Colegiului sînt numiţi prin hotărîre a Guvernului;

b) la nivel local:

consiliul de administraţie al direcţiei raionale, orăşeneşti (municipale) de învăţămînt, prezidat de directorul general al direcţiei de învăţămînt şi format din directorul general al direcţiei, directorii generali adjuncţi, şeful inspecţiei şcolare, contabilul şef şi şeful cabinetului metodic;

consiliul consultativ al direcţiei raionale, orăşeneşti (municipale) de învăţămînt, aprobat de comitetul executiv respectiv şi format din directori de unităţi de învăţămînt, alte cadre didactice de prestigiu şi reprezentanţi ai părinţilor, ai administraţiei publice locale şi unităţilor economice;

c) în instituţiile de învăţămînt preuniversitar:

consiliul profesoral al instituţiei de învăţămînt, format din cadrele didactice şi prezidat de director;

consiliul de administraţie al instituţiei de învăţămînt, format din director, directorii adjuncţi, contabilul-şef, cadrele didactice alese de consiliul profesoral, reprezentanţii părinţilor, ai autorităţii administraţiei publice locale, elevi (în licee şi şcoli profesionale). Directorul instituţiei de învăţămînt este preşedintele consiliului de administraţie;

d) în instituţiile de învăţămînt superior:

senatul universitar al instituţiei de învăţămînt, prezidat de rector;

biroul senatului universitar, alcătuit din rector, prorectorii şi secretarul ştiinţific;

consiliul de administraţie al universităţii;

consiliul facultăţii, prezidat de decan;

consiliul ştiinţific al departamentului, prezidat de directorul departamentului;

consiliul profesoral al colegiului;

consiliul de administraţie al colegiului.

(2) Structura şi atribuţiile organelor din instituţiile de învăţămînt superior sînt stabilite prin Carta universitară, iar ale celor din instituţiile de învăţămînt preuniversitar - prin statutul unităţilor respective.

(3) Studenţii sînt reprezentaţi în senatul universitar, consiliul facultăţii, consiliul de administraţie al instituţiei de învăţămînt în proporţie de cel mult 1/4 din numărul membrilor acestora.

(4) Elevii şi părinţii pot constitui consilii care funcţionează în conformitate cu statutul instituţiei de învăţămînt.

(5) Ministerul Învăţămîntului, direcţiile de învăţămînt organizează periodic congrese şi conferinţe cu rol consultativ şi metodic ale cadrelor didactice.

Articolul 47. Administrarea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar

(1) Instituţiile de învăţămînt preuniversitar funcţionează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi poartă răspundere de realizarea standardelor educaţionale de stat, de apărarea drepturilor copiilor şi personalului, precum şi de ocrotirea vieţii şi sănătăţii elevilor.

(2) Activitatea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar este reglementată prin statut, elaborat în baza unui statut-tip şi aprobat de organul ierarhic superior de conducere a învăţămîntului.

(3) Instituţia de învăţămînt preuniversitar are, în principal, următoarele competenţe:

a) determină tehnologiile educaţionale adecvate;

b) stabileşte modalităţile de evaluare şi control al procesului de învăţămînt;

c) elaborează statutul i nstituţiei şi regulamentul de ordine interioară;

d) selectează şi promovează cadrele didactice, stabileşte obligaţiunile de serviciu ale personalului;

e) contribuie la dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi didactice, la utilizarea raţională a acesteia.

(4) În funcţie de nivelul de învăţămînt realizat, instituţiile de învăţămînt preuniversitar se clasifică astfel:

grădiniţa de copii (vîrsta de 5 - 7 ani);

şcoala primară (clasele I - IV);

gimnaziul (clasele V - IX);

liceul (clasele X - XII (XIII); şcoala medie de cultură generală (clasele X - XI).

(5) În cazul în care şcoala primară şi gimnaziul funcţionează cu administraţie unică, instituţia de învăţămînt se va numi gimnaziu, iar în cazul funcţionării cu administraţie unică a şcolii primare, gimnaziului şi liceului, instituţia de învăţămînt se va numi liceu.

(6) Instituţiile de învăţămînt preuniversitar de stat sînt subordonate Ministerului Învăţămîntului şi autorităţilor administraţiei publice locale.

(7) Instituţiile de învăţămînt preuniversitar sînt conduse de directori, care îşi exercită funcţiile de conducere în comun cu consiliul profesoral şi consiliul de administraţie.

(8) Directorii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar de stat pot fi numiţi în post pe bază de concurs.

(9) Instituţiile de învăţămînt preuniversitar pot stabili relaţii de colaborare şi contacte directe cu instituţii de învăţămînt similare din afara republicii, conform legislaţiei în vigoare.

(10) Pentru copiii orfani sau pentru cei fără tutori legali funcţionează case de copii şi şcoli de tip internat.

Articolul 48. Administrarea instituţiei de învăţămînt superior

(1) Instituţia de învăţămînt superior cuprinde facultăţi, departamente, catedre, laboratoare şi alte unităţi (secţii) de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi microproducţie.

(2) La instituţia de învăţămînt superior se pot afilia colegii şi licee (clasele X - XII). Colegiul poate fi şi unitate funcţională a instituţiei de învăţămînt superior.

(3) Instituţia de învăţămînt superior este condusă de senatul universitar, prezidat de rector; facultatea – de consiliul facultăţii, prezidat de decan; departamentul – de consiliul ştiinţific, prezidat de director; catedra - de şeful de catedră. Conducerea operativă a instituţiei de învăţămînt superior este asigurată de biroul senatului universitar.

(4) Rectorul instituţiei de învăţămînt superior este ales pe bază de concurs de senatul universitar şi confirmat în post de către Guvern. Rectorul este considerat în exerciţiul funcţiunii după confirmarea lui de către Guvern.

(5) Funcţionarea instituţiilor de învăţămînt superior este reglementată prin Carta universitară, adoptată de senatul universitar.

(6) Rectorii instituţiilor de învăţămînt superior pot organiza consiliul rectorilor, organ cu funcţii consultative.

Articolul 49. Autonomia universitară

(1) Instituţiile de învăţămînt superior de stat pot obţine statut de autonomie universitară, în modul stabilit de Guvern.

(2) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, în:

a) organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţămînt şi de cercetare ştiinţifică;

b) stabilirea specializărilor;

c) elaborarea planurilor de studii şi a programelor analitice în conformitate cu standardele educaţionale de stat;

d) admiterea candidaţilor la studii;

e) selectarea şi promovarea cadrelor didactice şi ale celorlalte categorii de personal;

f) stabilirea criteriilor de evaluare a activităţii didactice şi ştiinţifice;

g) acordarea de titluri didactice;

h) eligibilitatea tuturor organelor de conducere, prin vot secret;

i) rezolvarea problemelor sociale ale studenţilor şi personalului;

j) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar;

k) găsirea surselor suplimentare de venituri;

l) stabilirea relaţiilor de colaborare cu diverse instituţii de învăţămînt şi ştiinţifice, centre şi organizaţii din republică şi din străinătate.

(3) În plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii şi răspunderii personale, a fondurilor alocate de la buget sau provenite din alte surse legale.

Articolul 50. Evaluarea în învăţămînt

(1) Evaluarea sistemului de învăţămînt şi a procesului de învăţămînt se asigură de Ministerul Învăţămîntului, de ministerele care au în subordine instituţii de învăţămînt, de organele locale de conducere a învăţămîntului, în baza unui regulament, aprobat prin ordin al ministrului.

(2) Ministerul Învăţămîntului asigură evaluarea periodică a nivelului de pregătire profesională şi metodică a cadrelor didactice din învăţămînt.

(3) Evaluarea rezultatelor educaţionale se face în mod obligatoriu la fiecare nivel de învăţămînt, în conformitate cu obiectivele şi finalităţile programelor de studii.

(4) Instituţia de învăţămînt este autonomă în alegerea modului şi a formelor de verificare pe parcurs a cunoştinţelor elevilor.

(5) Cadrele didactice din instituţiile de învăţămînt preuniversitar de stat sînt evaluate o dată la 5 ani.

(6) Evaluarea cadrelor didactice se efectuează conform criteriilor stabilite de Ministerul lnvăţămîntului, la baza cărora se pune competenţa profesională, calitatea activităţii didactice, pregătirea metodico-pedagogică şi psihologică, competenţele de evaluare a rezultatelor educaţionale.

(7) Rezultatele evaluării constituie temei pentru acordarea de grade didactice, stabilirea salariilor şi sporurilor la salariu, precum şi pentru eliberarea din funcţie.

Articolul 51. Rapoartele de activitate

(1) Direcţia raională, orăşenească (municipală) de învăţămînt elaborează, la sfirşitul fiecărui an şcolar, un raport de activitate privind starea învăţămîntului din teritoriu care se prezintă Ministerului Învăţămîntului şi autorităţii administraţiei publice locale.

(2) Rectorul instituţiei de învăţămînt superior elaborează, la sfirşitul fiecărui an universitar, un raport de activitate a instituţiei de învăţămînt, pe care îl prezintă Ministerului Învăţămîntului.

(3) Ministerul Învăţămîntului prezintă anual Guvernului un raport de activitate privind starea sistemului de învăţămînt şi direcţiile de dezvoltare a învăţămîntului.

(4) Rapoartele de activitate anuale se dau publicităţii.

Capitolul IV

PERSONALUL DIN lNVĂŢĂMÎNT. ELEVII, STUDENŢII ŞI PĂRINŢII. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE LOR.

Articolul 52. Personalul din învăţămînt

Personalul din învăţămînt este format din cadre didactice, cadre ştiinţifice, cadre didactice auxiliare şi personalul administrativ.

Articolul 53. Cadrele didactice

(1) În învăţămîntul preuniversitar cadre didactice sînt:

a) educatorul în învăţămîntul preşcolar, primar şi special;

b) logopedul în învăţămîntul preşcolar, primar şi special;

c) psihologul şcolar în învăţămîntul preuniversitar;

d ) învăţătorul în învăţămîntul primar (clasele I- IV) ;

e) profesorul în învăţămîntul secundar (gimnazial, liceal, profesional);

f) instructorul, maistrul-instructor în învăţămîntul secundar profesional;

g) pedagogul social în căminele de elevi.

2. În învăţămîntul superior cadre didactice sînt:

a) pedagogul social în căminele de studenţi;

b) asistentul universitar;

c) lectorul universitar;

d) lectorul superior universitar;

e) conferenţiarul universitar (docentul);

f) profesorul universitar.

(3) Condiţiile de ocupare a funcţiilor didactice din învăţămînt se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului.

(4) Norma didactică a cadrelor din învăţămînt se stabileşte de Guvern, la propunerea Ministerului Învăţămîntului, în comun cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

(5) Salarizarea cadrelor didactice se efectuează în dependenţă de nivelul de studii, funcţia ocupată, gradul şi titlul didactic, de titlul ştiinţific, precum şi de vechimea în muncă. Salariul minim al cadrelor didactice nu va fi mai mic decît salariul mediu al salariaţilor din economia naţională.

(6) Pentru grad didactice superior se acordă un spor la salariu de 50 % faţă de salariul funcţiei, pentru gradul întîi - de 40 %, pentru gradul al doilea - de 30 %.

Articolul 54. Pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea cadrelor didactice

(1) Formarea cadrelor didactice este prioritară şi anticipează dezvoltarea învăţămîntului.

(2) Formarea cadrelor didactice se realizează la un singur nivel, cel universitar, după planuri de învăţămînt care cuprind şi discipline de pregătire teoretică şi practică în domeniile pedagogiei, psihologiei şi metodicii de specialitate.

(3) Absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior de alt profil decît cel pedagogic pot profesa în învăţămînt numai dacă au efectuat pregătirea prin disciplinele prevăzute la alin. 2.

(4) Pentru cadrele didactice statul asigură posibilităţi de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice sau de recalificare profesională în vederea obţinerii de grade şi categorii de calificare.

(5) Perfecţionarea şi recalificarea tuturor cadrelor didactice şi a personalului de conducere se realizează, de regulă la facultăţile instituţiilor de învăţămînt superior sau în alte instituţii, acreditate în modul stabilit de lege.

(6) Perfecţionarea de specialitate, metodică şi psihopedagogică a cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar, precum şi pregătirea şi perfecţionarea cadrelor didactice de conducere şi inspectare, este organizată şi coordonată de Ministerul Învăţămîntului.

(7) Perfecţionarea cadrelor didactice din învăţămîntul superior se efectuează prin învăţămînt postuniversitar, stagii şi programe de specializare, de cercetare ştiinţifică şi prin alte programe, realizate în republică sau în străinătate.

(8) Perfecţionarea cadrelor didactice este obligatorie şi se realizează cel puţin o dată la 5 ani, avîndu-se drept obiectiv racordarea permanentă a nivelului de calificare la renovarea conceptuală, metodologică, curriculară şi tehnologică a învăţămîntului.

(9) Recalificarea sau specializarea cadrelor didactice se face în funcţie de cerinţele sistemului de învăţămînt şi de opţiunile individuale.

(10) Cadrele didactice pot solicita din propria iniţiativă acordarea de grade didactice. Modul de acordare a gradelor didactice se stabileşte de Ministerul Învăţămîntului.

Articolul 55. Drepturile cadrelor didactice

Cadrele didactice au dreptul:

a) să aleagă programele de studii, formele şi metodele de predare, manualele şi materialele didactice aprobate de Ministerul Învăţămîntului, pe care le consideră adecvate realizării standardelor educaţionale de stat;

b) să participe la alegerea democratică a reprezentanţilor lor în organele administrative şi consultative ale instituţiei de învăţămînt;

c) să li se includă în vechimea în muncă pedagogică activitatea didactică desfăşurată în învăţămîntul preuniversitar, în cazul trecerii lor în învăţămîntul superior;

d) să beneficieze de asigurare cu pensii pentru vechime în muncă şi de asigurarea preferenţială cu spaţiu locativ, de concedii de odihnă prelungite, de asistenţă medicală gratuită, de reduceri la plata pentru serviciile comunale, conform legislaţiei în vigoare, iar în localităţile rurale - şi de alte facilităţi prevăzute specialiştilor din gospodăria agricolă;

e) să li se acorde, pe bază de contract, concediu cu durata de pînă la 3 luni, cu păstrarea salariului, pentru elaborarea de manuale, lucrări metodice, monografii, la comanda Ministerului Învăţămîntului.

Articolul 56. Obligaţiile cadrelor didactice

Cadrele didactice sînt obligate:

a) să respecte în activitate normele de etică, să cultive, prin propriul exemplu, principiile morale de dreptate, echitate, umanism, generozitate, hărnicie, patriotism şi alte virtuţi;

b) să asigure buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ, însuşirea temeinică a programelor de studii şi dezvoltarea capacităţilor elevilor şi studenţilor;

c) să asigure securitatea, vieţii şi ocrotirea sănătăţii copiilor în procesul de învăţămînt;

d) să desfăşoare procesul de educaţie şi instruire în spiritul stimei faţă de familie, părinţi, adulţi, al respectului faţă de valorile culturale şi spirituale naţionale şi universale, să educe o atitudine grijulie faţă de mediul înconjurător;

e) să-şi perfecţioneze în permanenţă calificarea profesională, măiestria pedagogică;

f) să nu facă propagandă şovină, naţionalistă, politică, religioasă, militaristă, aceasta fiind incompatibilă cu activitatea pedagogică;

g) să nu implice elevii în acţiuni de stradă (mitinguri, demonstraţii, pichetări etc.).

Articolul 57. Drepturile elevilor şi studenţilor

(1) În instituţiile de învăţămînt de toate gradele se respectă drepturile şi libertăţile elevilor şi studenţilor. Sînt interzise pedepsele corporale, aplicarea sub orice formă a metodelor de violenţă fizică sau psihică.

(2) Elevii şi studenţii au, în principal, următoarele drepturi:

a) să-şi expună liber opiniile, convingerile, ideile;

b) să aleagă tipul instituţiei de învăţămînt, programele de studii, aprobate de Ministerul Învăţămîntului, la disciplinele opţionale şi facultative;

c) să fie asiguraţi, în modul stabilit, cu bursă, cămin, internat, manuale, asistenţă medicală, alimentaţie, cu serviciul de transport;

d) să fie aleşi în componenţa unor organe administrative şi consultative ale instituţiei de învăţămînt;

e) să beneficieze de concediu suplimentar plătit la locul de muncă, la săptămînă redusă de muncă şi de alte facilităţi, prevăzute de legislaţie, în cazul cînd urmează studiile fără frecvenţă.

(3) Elevii şi studenţii se bucură şi de alte drepturi, consemnate în statutul instituţiei de învăţămînt.

(4) În vederea realizării dreptului la educaţie al elevilor şi studenţilor care au nevoie de asistenţă socială, statul suportă, parţial sau integral, cheltuielile de întreţinere în perioada de şcolaritate. Categoriile de persoane care sînt în drept să beneficieze de un atare ajutor, precum şi formele şi mărimea acestuia, sînt stabilite de Guvern.

(5) Statul suportă, parţial sau integral, cheltuielile de intreţinere a elevilor şi studenţilor care au nevoie de protecţie socială şi ajutor, inclusiv a celor din şcolile de tip sanatorial sau de tip familie, conform normativelor în vigoare.

(6) Statul creează persoanelor dotate condiţii favorabile pentru studii în republică sau peste hotare. Categoria respectivă de persoane este stabilită de o comisie, desemnată de ministerele de resort.

Articolul 58. Obligaţiile elevilor, studenţilor şi absolvenţilor

(1) Elevii sînt datori să urmeze învăţămîntul obligatoriu şi să îndeplinească cerinţele statutului instituţiei de învăţămînt, să însuşească materiile prevăzute de programele de studii, să frecventeze orele de clasă.

(2) Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior este obligatorie cunoaşterea limbii de stat în limitele programei instituţiilor respective.

(3) Dacă absolventul care şi-a făcut studiile în bază de contract refuză să se prezinte la serviciu sau suspendă activitatea, pînă la expirarea termenului de 5 ani, în organizaţia sau întreprinderea de care a fost recomandat pentru instruire, el este obligat să restituie cheltuielile de studii.

(4) Elevii şi studenţii au şi alte îndatoriri, consemnate în regulamentul de ordine interioară al instituţiei de învăţămînt.

(5) Încălcarea de către studenţi a regulamentului de ordine interioară al instituţiei de învăţămînt superior atrage sancţionarea lor, pînă la exmatriculare.

Articolul 59. Ocrotirea sănătăţii în instituţiile de învăţămînt

Instituţiile medicale ale Ministerului Sănătăţii şi instituţiile medicale departamentale asigură efectuarea întregului complex de măsuri în vederea ocrotirii sănătăţii preşcolarilor, elevilor şi studenţilor, precum şi a personalului didactic din sistemul de învăţămînt.

Articolul 60. Drepturile şi obligaţiile părinţilor

( 1) Părinţii sau tutorii au dreptul:

a) să aleagă pentru copii instituţiile de învăţămînt şi limba de instruire;

b) să ceară respectarea în şcoală a drepturilor şi libertăţilor copilului;

c) să ia cunoştinţă de mersul şi conţinutul procesului de învăţămînt, precum şi de rezultatele evaluării elevilor;

d) să instruiască în familie copilul, asigurîndu-i posibilitatea de a obţine studiile corespunzătoare unui anumit nivel de învăţămînt;

e) să fie aleşi în componenţa unor organe administrative şi consultative ale instituţiei de învăţămînt.

(2) Părinţii sau tutorii sînt obligaţi:

a) să asigure încadrarea copilului într-o formă de învăţămînt obligatoriu (de stat sau particular) ori să realizeze instruirea lui în familie;

b) sa asigure educaţia copilului în familie şi să-i creeze condiţii adecvate pentru studii, dezvoltare a aptitudinilor, activitate extraşcolară şi de autoinstruire.

(3) Părinţii sau tutorii care nu contribuie la educaţie şi instruirea copilului sînt pasibili de răspundere, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Capitolul V

FINANŢAREA SISTEMULUI DE lNVĂŢĂMÎNT.

BAZA LUI TEHNICO-MATERIALĂ

Articolul 61. Finanţarea sistemului de învăţămînt

(1) Învăţămîntul se finanţează în mod prioritar. Sursa principală de finanţare a sistemului de învăţămînt de stat o constituie mijloacele bugetare.

(2) Statul garantează alocarea anuală de mijloace bugetare pentru învăţămînt în proporţie de cel puţin 7 % din produsul intern brut, inclusiv mijloace valutare, şi asigură protecţia articolelor de cheltuieli de la buget.

(3) Normativele de finanţare a instituţiilor de învăţămînt se indexează în corespundere cu rata inflaţiei.

(4) Instituţiile din sistemul învăţămîntului de stat pot beneficia şi de alte surse legate de finanţare, cum ar fi:

a) mijloacele provenite din pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea cadrelor, din lucrările de cercetare ştiinţifică realizate pe bază de contract;

b) veniturile provenite din comercializarea articolelor confecţionate în procesul de învăţămînt (în gospodării didactice, ateliere experimentale etc.), precum şi din arendarea localurilor, construcţiilor, echipamentelor;

c) donaţiile şi veniturile provenite din colaborarea (cooperarea) internaţională, precum şi donaţiile de la persoane fizice şi juridice.

(5) Învăţămîntul poate fi sprijinit de societăţi şi asociaţii profesionale şi de patronat.

(6) Unităţile de învăţămînt profesional de stat pot beneficia de finanţare din contul mijloacelor alocate de agenţii economici, precum şi din surse nebugetare şi surse particulare. Alocaţiile nebugetare, indiferent de mărimea acestora, nu pot condiţiona reducerea mijloacelor bugetare alocate pentru învăţămîntul profesional.

(7) Statul asigură finanţarea prioritară a investigaţiilor ştiinţifice, organizate în învăţămînt.

(8) Partea din veniturile agenţilor economici, precum şi ale persoanelor fizice, destinată dezvoltării învăţămîntului nu este impozabilă.

(9) Instituţiile instructiv-educative, indiferent de forma de proprietate, sînt scutite de plata impozitelor, taxelor şi a altor plăţi.

(10) Sumele alocate de agenţii economici în vederea organizării şi desfăşurării practicii în producţie şi uceniciei şi cele defalcate de ei pentru consolidarea bazei tehnico-materiale a şcolilor profesionale şi de meserii, precum şi pentru pregătirea de muncitori calificaţi, maiştri şi tehnicieni, nu se supun impozitării.

( 11) Mijloacele bugetare alocate pentru învăţămînt şi veniturile instituţiilor instructiv-educative provenite din surse legale sînt intangibile.

(12) Mijloacele valutare de asemenea sînt intangibile şi se cheltuiesc pentru consolidarea bazei tehnico-materială a instituţiei de învăţămînt şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor sociale ale cadrelor didactice.

(13) Instituţia de învăţămînt ordonează în mod independent mijloacele financiare alocate şi disponibile, gestionează balantă independentă şi la bancă are deschise conturi de decontare şi alte conturi, inclusiv-valutare.

(14) Mijloacele financiare neutilizate către sfirşitul anului nu sînt retrase şi nu pot fi incluse de către fondator în cota de finanţare pe anul următor.

Articolul 62. Baza tehnico-materială a sistemului de învăţămînt

(1) Baza tehnico-materială a sistemului de învăţămînt se constituie din clădiri, instalaţii inginereşti, biblioteci, laboratoare, ateliere, clinici, terenuri, gospodării didactice, şcoli sau grădiniţe de aplicaţie, echipamente, mijloace de transport, utilaje şi alte mijloace tehnico-materiale prevăzute de normative.

(2) Dezvoltarea bazei tehnico-materiale se realizează, din contul mijloacelor bugetare şi al mijloacelor instituţiilor de învăţămînt.

(3) Statul asigură în mod prioritar dezvoltarea bazei tehnico-materiale a sistemului de învăţămînt, utilarea instituţiilor de învăţămînt la nivelul standardelor mondiale, construcţia de clădiri pentru învăţămînt şi educaţie, de complexe sportive şi de recreaţie, de spaţii locative pentru cadrele didactice, de cămine pentru elevi şi studenţi.

(4) Ministerele, departamentele, agenţii economici şi autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să transmită instituţiilor de învăţămînt utilaje, instalaţii, aparate, mijloace de transport, spaţii locative, terenuri etc. cu titlu de sponsorizare sau de acoperire a cheltuielilor pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a specialiştilor şi pentru alte servicii.

(5) Agenţii economici care produc rechizite şcolare, mecanisme, aparate, utilaje, mobilier, inventar, manuale etc. pentru instituţiile de învăţămînt sînt scutite parţial de impozite, în modul stabilit.

(6) Terenul aparţinînd instituţiei de învăţămînt nu este impozabil.

(7) Înstrăinarea şi transmiterea terenurilor şi a fondurilor fixe care aparţin instituţiilor de învăţămînt de rang republican se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

(8) Instituţiile de învăţămînt sînt scutite de obligaţia de a repartiza autorităţilor administraţiei publice locale o parte din spaţiul locativ construit din mijloacele proprii.

(9) Instituţiile de învăţămînt nu pot da în arendă localurile care le aparţin, decît cu acordul organelor de conducere a învăţămîntului.

(10) În corespundere cu numărul de locuri disponibile în spaţiile de studii şi în cămine, se planifică, potrivit normativelor stabilite, efectivele de copii şi elevi.

Capitolul VI

RELAŢII EXTERNE ÎN SISTEMUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Articolul 63. Cooperarea internaţională

(1) Cooperarea internaţională în domeniul învăţămîntului se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.

(2) Ministerul Învăţămîntului are dreptul de a stabili relaţii şi de a incheia acorduri bilaterale de colaborare, de a participa la proiecte şi manifestări internaţionale în domeniul învăţămîntului şi cercetării ştiinţifice.

Articolul 64. Studiile în străinătate

(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la studii în străinătate în baza unor acorduri interstatale şi interguvernamentale sau interministeriale de colaborare, precum şi în baza unor contracte individuale cu instituţii de învăţămînt din străinătate.

(2) Persoanele trimise la studii în străinătate în baza acordurilor de colaborare beneficiază de facilităţi prevăzute de Guvern.

(3) Cetăţenii Republicii Moldova, absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt din străinătate, se bucură, la încadrarea în muncă, de drepturi egale cu absolvenţii instituţiilor de învăţămînt de acelaşi grad din Moldova.

Articolul 65. Drepturile şi obligaţiile elevilor şi studenţilor străini

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi admişi în instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova, în baza:

a) convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) acordurilor interstatale, interguvernamentale şi interministeriale, precum şi a acordurilor dintre instituţiile de învăţămînt autorizate în modul stabilit;

c) contractelor individuale încheiate cu instituţii de învăţămînt.

(2) Instruirea cetăţenilor străini şi apatrizilor se efectuează în limba de stat sau, la solicitarea candidaţilor, într-o altă limbă, în funcţie de posibilităţile sistemului de învăţămînt.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii care studiază în Republica Moldova, cu excepţia celor care beneficiază de burse din partea statului moldovenesc plătesc taxe de şcolarizare, în modul stabilit de Guvern.

( 4) Persoanele străine şi apatrizii admişi la studii în Republica Moldova vor respecta Constituţia ei.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 66.

(1) Reformarea structural-sistemică a învăţămîntului se va realiza în perioada de tranziţie, pînă la 2005, în baza Programului de stat de dezvoltare a învăţămîntului în Republica Moldova, aprobat de Parlament.

(2) Şcolile medii de cultură generală (de 11 ani) îşi vor continua activitatea pînă la sfîrşitul perioadei de tranziţie la noua structură a sistemului de învăţămînt. La oportunitatea păstrării şcolilor medii de cultură genrală se va reveni în anul 2005.

(3) Şcolile medii de cultură generală se vor reorganiza treptat fie în gimnazii, fie în licee, în raport de potenţialul didactic şi de baza lor tehnico-materială.

(4) În perioada de tranziţie, absolvenţii şcolilor medii de cultură generală, ai şcolilor medii tehnico-profesionale şi ai tehnicumurilor au acces la învăţămîntul superior, pe bază de concurs.

(5) Pînă în anul 2000, colegiile pedagogice (şcolile normale), transformîndu-se treptat în licee teoretice generale sau cu profil pedagogic, în colegii sau facultăţi ale învăţămîntului universitar, vor asigura, concomitent, cu universităţile, pregătirea de învăţători pentru învăţămîntul primar şi de educatori pentru învăţămîntul preşcolar.

Articolul 67.

(1) lncălcarea prevederilor prezentei -legi atrage, după caz, răspundere materială, disciplinară, contravenţională sau penală, conform legislaţiei.

(2) Nerespectarea de către părinţi sau de tutori a prevederii prezentei legi privind asigurarea frecvenţei şcolare a elevilor în învăţămîntul obligatoriu constituie contravenţie şi se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

(3) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile altor legi privind determinarea şi sancţionarea contravenţiilor, în domeniul învăţămîntului.

Articolul 68.

Pînă la elaborarea legii respective, criteriile şi modul de evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţămînt particular se stabilesc prin hotărîre a Guvernului, în baza prezentei legi, pornind de la crearea bazei didactico-materiale suficiente şi constituirea catedrelor respective cu specialişti de înaltă calificare.

Articolul 69.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

(2) Ministerul Învăţămîntului, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, elaborează şi prezintă Consiliului coordonator pentru reforma învăţămîntului în Republica Moldova şi Guvernului, spre aprobare, Programul de stat de dezvoltare a învăţămîntului; aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

(3) Se abrogă:

Legea R.S.S. Moldoveneşti nr. 324-IX din 24 decembrie 1975 cu privire la învăţămîntul public (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S .S. Moldoveneşti, 1975, nr. 12, art. 140; 1980, nr. 2, art. 11; 1986, nr. 7, art. 66);

art. 3 al Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti nr. 1788-XI din 31 martie 1987 cu privire la operarea unor modificări în unele acte legislative ale R.S.S. Moldoveneşti (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1987, nr.4, art. 50).

PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI

Chişinău, 21 iulie 1995.

Nr. 547-XIII.