cu privire la controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 "Privind eliberarea din funcţia de preşedinte al judecătoriei"
Trimiteri: 80 legate · 26 nerezolvate · 12 fără țintă
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.
Nerezolvate (26)
Fără țintă (12)
În numele REPUBLICII MOLDOVA
Plenul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova în componenţa:
Eugen Sofroni - preşedinte
Nicolae Chiseev - judecător
Nicolae Osmochescu - judecător-raportor
Gheorghe Susarenco - judecător
Ion Vasilati - judecător
cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier,domnului Valeriu Matei, deputat în Parlament, preşedintele fracţiunii parlamentare „ Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor” – autorul sesizării, dnei Olga Poalelungi, director al serviciului acte prezidenţiale şi dlui Anatol Ciobanu, consilier prezidenţial cu probleme de drept- reprezentanţii Preşedintelui Republicii Moldova, conducîndu - se de articolul 135 alineatul (1) litera b) din Constituţia Republicii Moldova şi articolulului 4 alineatul (1) litera b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 „ Privind eliberarea din funcţia de preşedinte a judecătoriei”.
Temei pentru examinarea dosarului, conform articolelor 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea dlui Valeriu Matei, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, prezentată în condiţiile respectării prevederilor articolelor 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, şi acceptată spre examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 4 martie 1996.
Examinînd sesizarea în cauză, materialele suplimentare solicitate de Curtea Constituţională Secretariatului Preşedintelui Republicii Moldova, audiind argumentele părţilor expuse în şedinţa plenară şi analizînd corespunderea prevederilor Decretului cu dispoziţiile constituţionale,
Curtea Constituţională
a c o n s t a t a t:
1. La 12 ianuarie 1995 Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 5 "Privind eliberarea din funcţia de preşedinte al judecătoriei”, prin care, în temeiul articolului 116 alineatul (2) din Constituţia Republicii Moldova, au fost eliberaţi din funcţia de preşedinte:
Capmoale Nicolae - judecătoria raională Ocniţa;
Corolevschi Ion - judecătoria sectorului Centru, municipiul Chişinău;
Zamlinschi Veaceslav -jedecătoria raională Edineţ.
Iniţiativa comună de a elibera judecătorii sus - numiţi din funcţia de preşedinţi ai judecătoriilor aparţine ministrului justiţiei şi Preşedintelui Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova ( Vasile Sturza şi Pavel Barbalat) pentru fiecare preşedinte aparte, la 4 ianuarie 1995 scrisorile cu nr. 08/21, în care au fost expuse motivele ce au determinat formularea propunerilor în cauză de eliberare.
2. În sesizarea sa din 27 septembrie 1995 (înregistrată la Curtea Constituţională la 10 octombrie 1995 cu nr. 16a) dl Valeriu Matei, deputat în Parlamentul Republicii Moldova solicită examinarea constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995, pe care îl consideră neconstituţional din următoarele motive:
a) în Decret nu sînt indicate motivele eliberării judecătorilor din funcţia de preşedinte, iar Decretul propriu-zis este emis contrar prevederilor constituţionale, care reglementează procedura eliberării din funcţie a judecătorilor. În opinia dlui Valeriu Matei, judecătorii nominalizaţi au fost aleşi în funcţiile de preşedinte de Parlamentul Republicii Moldova şi eliberarea din funcţie prin Decret vine în contradicţie cu principiul constituţional al separării puterilor în stat. Totodată dl Valeriu Matei consideră că este încălcată procedura de eliberare a judecătorilor, prevăzută în articolul 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată în 10 decembrie 1948 de către Adunarea Generală a ONU, şi în articolul 16 din Constituţia Republicii Moldova;
b) Decretul, în opinia dlui V. Matei, neglijează şi prevederile articolului 116 alineatul (2) şi ale articolului 123 din Constituţia Republicii Moldova, care prevăd că "judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii", în timp ce judecătorii nominalizaţi au fost eliberaţi la propunerea ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova;
c) Decretul neglijează, în opinia dlui V. Matei, şi unele recomandări ale ONU, în primul rînd articolele 19 şi 20 din Principiile de bază ale independenţei organelor de justiţie, adoptate de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, care stipulează că toate procedurile eliberării din funcţie a judecătorilor trebuie stabilite prin lege şi efectuate conform acestor proceduri, iar însăşi Hotărîrea despre eliberarea din funcţie trebuie să poată fi obiectul unui control independent;
d) din motivele expuse mai sus dl V. Matei trage în final concluzia că Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 privind eliberarea din funcţia de preşedinte a celor trei judecători a fost emis cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova şi în conformitate cu articolul 7 din Constituţie, Decretul ca act juridic, ce contravine prevederilor Constituţiei, nu are putere juridică şi cere declararea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 neconstituţional, recomandînd abrogarea acestuia în conformitate cu legislaţia în vigoare.
3. Curtea Constituţională consideră că stabilirea concordanţei dispoziţiilor Decretului sesizat cu prevederile constituţionale impune analiza următoarelor prevederi ale Constituţiei şi ale actelor internaţionale menţionate:
În articolul 116 alineatul (1) se stipulează că "Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii" iar alineatul (2) prevede că "Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii". La momentul emiterii Decretului, Consiliul Superior al Magistraturii, componenţa căruia este prevăzută de articolul 122, iar atribuţiile sale - de articolul 123, nu exista de fapt ca organ - parte componentă a autorităţii judecătoreşti, el fiind format ulterior şi anume în 3 februarie 1995, cînd Parlamentul prin Hotărîrea sa a completat Consiliul Superior al Magistraturii cu trei magistraţi titulari din rîndul profesorilor, trei magistraţi fiind aleşi anterior de colegiile unite ale Curţii Supreme de Justiţie, sau făcînd parte din Consiliul Superior al Magistraturii de drept: ministrul justiţiei, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Preşedintele Curţii de Apel, Preşedintele Judecătoriei Economice şi Procurorul General.
De menţionat că Consiliul Superior al Magistraturii îşi poate exercita atribuţiile prevăzute de articolul 123 numai dacă sînt respectate condiţiile prevăzute de articolul 122 alineatul (1) care stipulează că "Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 11 magistraţi cu un mandat de 5 ani". Nici la ora actuală Consiliul nu este compus din 11 magistraţi, deoarece încă nu există o aşa instanţă judecătorească, prevăzută de articolul 115 alineatul (1) al Constituţiei, cum este Curtea de Apel, preşedintele căreia face parte, de drept, din Consiliul Superior al Magistraturii.
Totodată atît autoritatea judecătorească în ansamblu, cît şi Consiliul Superior al Magistraturii în particular, aflîndu - se într-o perioadă de constituire, activează exercitîndu - şi atribuţiile stabilite de legislaţia în vigoare, termenul maxim de constituire a acestora fiind prevăzut de articolul III alineatul (7) Titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii din Constituţia Republicii Moldova: "În decursul a 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, sistemul instanţelor judecătoreşti va fi reorganizat prin lege, conform articolului 115".
În asemenea condiţii, prevăzute expres şi explicit de Constituţie, Preşedintele a emis Decretul în conformitate cu articolul III alineatul (6) Titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii din Constituţia Republicii Moldova, în care se prevede că "Asupra judecătorilor, care la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii au o vechime în muncă în judecătorii de cel puţin 15 ani, se răsfrînge principiul inamovibilităţii, conform articolului 116 alineatul (1), printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme". Deci Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul în strictă conformitate cu Constituţia.
4. Curtea Constituţională menţionează că nu poate fi reţinut nici argumentul din sesizare că în Decret "... nu sînt indicate motivele eliberării ... " drept temei pentru atacarea constituţionalităţii Decretului, pornind de la faptul, că în prezentările făcute Preşedintelui Republicii Moldova de către subiecţii prevăzuţi de Constituţie (articolul III alineatul (6), Titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii din Constituţie) motivele sînt expuse clar şi desfăşurat şi nu atacă calitatea de judecător, ci calitatea de preşedinte al judecătoriei, care este în cazul dat în temei o funcţie administrativă în ramura judecătorească a puterii de stat în Republica Moldova. Motivele de eliberare ţin de lipsa unor capacităţi organizatorice ale preşedintelui judecătoriei – organizarea nesatisfăcătoare a activităţii judecătoriei ca instanţă judecătorească, lipsa de control asupra respectării termenelor de examinare a dosarelor penale şi civile, executării sentinţelor şi hotărîrilor judecătoreşti.
5. Curtea Constituţională constată că inamovibilitatea judecătorilor nu a fost atacată, ei continuînd să exercite funcţia de judecători în instanţele respective de judecată şi, în prezent, bucurîndu - se de statutul de judecător, stipulat în articolul 116 din Constituţia Republicii Moldova.
6. Curtea Constituţională nu poate reţine nici argumentul că Decretul violează articolul 16 din Constituţie şi articolul 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948. Articolul 16 din Constituţie consfinţeşte una din normele fundamentale, general-umane şi unanim recunoscute: respectarea şi ocrotirea persoanei ca o îndatorire primordială a statului şi egalitatea cetăţenilor Republicii Moldova în faţa legii şi autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă , religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Din conţinutul Decretului este absolut clar şi incontestabil că el nu are nici o tangenţă şi nu afectează prevederile sus-menţionate ale articolului 16 din Constituţie, care în principiu derivă din articolul 7 al Declaraţiei ONU care stipulează aceleaşi drepturi ale omului – persoană umană în general, în orice stat membru al ONU.
7. Curtea Constituţională consideră că Decretul nu vine în contradicţie nici cu prevederile articolelor 19 şi 20 din "Principiile de bază ale independenţei organelor de justiţie", adoptate de Congresul VII al ONU pentru prevenirea criminalităţii şi comportarea cu infractorii (Milano, 26 august-6 septembrie 1985) şi aprobate prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi 40/146 din 13 decembrie 1985, în pofida faptului că documentele menţionate au un caracter facultativ şi nu imperativ, care recomandă, şi nu obligă statele să le implementeze în legislaţia naţională. De menţionat, că aceste principii sînt deja consfinţite în Constituţia Republicii Moldova şi se transpun în viaţă pe măsura realizării reformei judiciare şi constituirii Republicii Moldova ca stat democratic de drept în legislaţia de specialitate.
8. Avînd în vedere considerentele expuse, în temeiul articolului 140 din Constituţia Republicii Moldova, articolului 1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională - şi articolului 62 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale pentru motivele menţionate,
Curtea Constituţională
H O T Ă R Ă Ş T E :
1. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 "Privind eliberarea din funcţia de preşedinte al judecătoriei" este ·constituţional.
2. Prezenta Hotărîre nu poate fi supusă nici unei căi de atac, este definitivă şi intră în vigoare la data adoptării.
3. Prezenta Hotărîre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data adoptării.
PREŞEDINTE Eugen SOFRONI
Chişinău, 2 aprilie 1996.
Nr. 16a/1995.
OPINIE SEPARATĂ
La examinarea sesizării domnului Valeriu Matei, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, preşedintele fracţiunii parlamentare "Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor" despre constituţionalitatea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 privind eliberarea din funcţia de preşedinte al judecătoriei, Curtea Constituţională avea obligaţiunea să constate, dacă Decretul nominalizat nu contravine prevederilor Constituţiei , care prin articolul 123 stipulează că Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirile, deplasările, promovările şi măsurile disciplinare faţă de judecători.
În procesul examinării acestui caz este necesar să se ţină cont de următoarele prevederi ale Constituţiei: articolul 6, care stipulează că în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate, articolul 116 alineatele (2) şi (5) potrivit cărora judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, iar sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea; articolul 123 care prevede că Consiliul Superior al Magistraturii după regulile organizării judiciare, asigură numirile, deplasările, promovările şi măsurile disciplinare faţă de judecători.
Analiza comparativă a textului Decretului menţionat şi prevederilor Constituţiei reproduse mai sus denotă o discrepanţă dintre aceste două surse de drept, fapt ce mă determină să nu fiu de acord cu Hotărîrea Curţii Constituţionale în problema dată din următoarele considerente.
Reieşind din dispoziţiile Constituţiei Republicii Moldova, începînd cu 27 august 1994, ziua cînd aceasta a intrat în vigoare, numirile, deplasările, promovările şi măsurile disciplinare faţă de judecători necesită să fie efectuate în exclusivitate la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Acest organ, în virtutea atribuţiilor sale constituţionale, este posesorul a două funcţii, ce derivă din necesitatea protejării independenţei judecătorilor: funcţia de a asigura numirile, deplasările, promovările judecătorilor, şi funcţia de a veghea la respectarea inamovibilităţii judecătorilor, în calitate de consiliu de disciplină.
În exerciţiul primei funcţii, Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul de a propune Preşedintelui Republicii Moldova atît numirea, cît şi deplasarea şi promovarea judecătorilor.
În cazul acestor prevederi constituţionale se poate observa proiectarea unui sistem complex cu privire la aceste numiri, deplasări, sistem ce urmează a fi detaliat prin lege. În virtutea normelor constituţionale, în această activitate sînt implicaţi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, care veghează prin vot propunerile de numire, deplasare şi promovare a judecătorilor şi acţiunile Preşedintelui Republicii Moldova în acest domeniu.
Stipularea constituţională, că anume Preşedintele ţării asigură, conform procedurii descrise, numirea, deplasarea şi promovarea judecătorilor corespunde şi reflectă statutul acestora, întrucît actul respectiv este al unei autorităţi publice, investite în funcţie prin votul întregului electorat.
În exerciţiul celei de-a doua funcţii, Consiliul Superior al Magistraturii decide, în cadrul unor atribuţii jurisdicţionale, asupra unor măsuri disciplinare, care urmează să fie aplicate judecătorului în cazul apariţiei anumitor împrejurări. Într-adevăr, măsurile disciplinare nu pot aduce atingere principiului inamovibilităţii judecătorilor, care îi apără pe aceştia în pofida oricărei intervenţii arbitrare, care ar duce la retrogradarea sau îndepărtarea lor din funcţie.
Din textul Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 rezultă că, în baza articolului 116 alineatul (2) din Constituţie, se eliberează din funcţia de preşedinte al judecătoriilor raionale Ocniţa, Edineţ şi sectorului Centru din oraşul Chişinău respectiv dnii Nicolae Capmoale, Veaceslav Zamlinschi şi Ion Corolevschi. Textul Decretului nu specifică motivul deplasării acestor judecători. Aceste motive se expun în prezentările din 4 ianuarie 1995 adresate Preşedintelui Republicii Moldova şi semnate de către ministrul justiţiei şi Preşedintele Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova, care invocă incapacitatea persoanelor menţionate de a organiza activitatea judecătoriilor încredinţate, fapt ce a adus la un şir de încălcări ale legislaţiei în vigoare în activitatea respectivelor instanţe de judecători.
Fără a pune la îndoială veridicitatea învinuirilor aduse judecătorilor eliberaţi din funcţia de preşedinţi ai instanţelor menţionate, concluzionez, că propunerea celor două persoane cu funcţii de răspundere în stat - a ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme - care în temeiul articolului 122 alineatul (2) din Constituţie fac parte de drept din Consiliul Superior al Magistraturii, nu poate fi considerată ca o propunere a Consiliului Superior al Magistraturii, care, în baza alineatului (1) al articolului 122 din Constituţie se constituie din 11 magistraţi.
De aici rezultă că Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 a fost emis cu încălcarea prevederilor alineatului (2) al articolului 116 din Constituţie, la care se face trimitere în Decret, deoarece acesta stipulează că judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Argumentele aduse în Hotărîrea Curţii Constituţionale, potrivit cărora la momentul emiterii Decretului în cauză nu era constituit Consiliul Superior al Magistraturii nu pot fi reţinute, deoarece Constituţia nu prevede o posibilă abatere de la procedura indicată, iar stipularea alineatului (6) al articolului III din Titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Constituţiei, care prevede răsfrîngerea principiului inamovibilităţii asupra judecătorilor ce au o vechime în muncă în judecătorii de cel puţin 15 ani prin Decret prezidenţial la propunerea ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme în nici un caz nu acordă persoanelor oficiale nominalizate împuterniciri pentru a face propuneri şefului statului pentru numirea, deplasarea şi promovarea judecătorilor. O atare interpretare a Constituţiei, care este expusă şi în Hotărîrea Curţii Constituţionale pe problema dată, potrivit căreia şeful statului poate proceda la deplasarea judecătorilor la propunerea altor factori de decizie decît a Consiliului Superior al Magistraturii se respinge ca fiind lipsită de suportul juridic prevăzut în Constituţia Republicii Moldova.
Mai mult ca atît, potrivit articolului 7 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 la care Republica Moldova este parte, judecătorii ca şi toţi cetăţenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la protecţia legii.
Acest drept este prevăzut şi ocrotit şi de Constituţia Republicii Moldova, care prin articolul 16 alineatul (2) stipulează că toţi cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, iar articolul 26 alineatul (2) prevede că fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.
Examinarea materialelor în cauză permite să concluzionăm, că persoanele eliberate din funcţiile de preşedinţi ai judecătoriilor menţionate au fost lipsite de dreptul de a se apăra şi a da explicaţii în faţa Consiliului Superior al Magistraturii - unicul organ constituţional de autoadministrare judecătorească - pe marginea învinuirilor aduse în prezentările ministrului" justiţiei şi Preşedintelui Judecătoriei Supreme care au servit drept temei pentru eliberarea lor din funcţie.
Referinţele expuse în Hotărîrea Curţii Constituţionale, precum că prevederile constituţionale în cazul dat n-ar fi fost violate, nu rezistă.
De altfel, Decretul şefului statului în problema dată nu se încadrează nici în cadrul juridic existent pînă la 27 august 1994 - data intrării în vigoare a noii Constituţii - prin care se reglementa procedura eliberării din funcţie a preşedinţilor instanţelor de judecată, procedură prevăzută în Regulamentul cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, revocarea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor, aprobat la 1 decembrie 1989.
Avînd în vedere cele expuse, consider că sesizarea domnului Valeriu Matei, deputat în Parlament, preşedintele fracţiunii parlamentare "Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor" este întemeiată, iar Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 este neconstituţional, deoarece contravine articolului 16 alineatul (2), articolului 26 alineatul (2)articolului 116 alineatele (2) şi (5) şi articolului 123 din Constituţia Republicii Moldova.
JUDECĂTORUL
CURŢII CONSTITUŢIONALE Gheorghe SUSARENCO