asupra cauzei privind controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (1)-(4) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996

DECIZIE nr. 5 din 28.09.2000 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 05.10.2000
pe legis.md
Trimiteri: 41 legate · 5 nerezolvate · 1 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (5)
  • art. 4 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 60 alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (3) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 66 lit. a) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 72 alin. (3) lit. c) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (1)
  • alin. (1)-(3) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.

Curtea Constituţională în componenţa:

Pavel BARBALAT - preşedinte

Nicolae CHISEEV - judecător

Mihai COTOROBAI - judecător

Constantin LOZOVANU - judecător

Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor

Ion VASILATI - judecător

cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Ion Morei, autorul sesizării, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (1)-(4) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996 „Pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului”.

Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Ion Morei, depusă la 4 aprilie 2000 în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 18 aprilie 2000 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

În procesul examinării prealabile a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere asupra chestiunii în cauză Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Ministerului Justiţiei.

Examinînd materialele dosarului,

Curtea Constituţională

a c o n s t a t a t:

Pentru argumentarea sesizării, prin care contestă constituţionalitatea art. 4 alin. (1)-(4) din Regulamentul Parlamentului, deputatul Ion Morei invocă art. 68 alin. (1) din Constituţie, care statuează că, în exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului. În opinia sa, unele acte normative, contrar acestei reglementări constituţionale, oferă deputaţilor posibilitatea de a servi nu cetăţenii, ci partidele, mişcările social-politice şi blocurile electorale. Drept argument concludent în acest sens, consideră autorul, serveşte art. 4 alin. (4) din Regulamentul Parlamentului, care stabileşte că „în scopul realizării programelor preelectorale ale partidelor, organizaţiilor social-politice şi blocurilor electorale, precum şi menţinerii configuraţiei politice a Parlamentului, nu se admite formarea de noi fracţiuni, decît cele constituite în condiţiile alin. (1)-(3)”.

_______________

*M.O., 2000, nr.59-62, art. 399.

Examinînd fondul sesizării sub raportul dispoziţiilor constituţionale, Curtea relevă că, potrivit art. 64 alin (1) din Constituţie, structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament, iar potrivit art. 72 alin. (3) lit. c) din Constituţie, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se reglementează prin lege organică.

La 2 aprilie 1996 Parlamentul a aprobat Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului*, stabilind prin art. 4 modul de formare a organelor sale de lucru şi de constituire a fracţiunilor parlamentare.

Comparînd prevederile contestate ale Regulamentului cu dispoziţiile constituţionale, se observă clar că nu există nici o contradicţie între ele, întrucît dispoziţiile Regulamentului doar preiau şi detaliază dispoziţiile constituţionale, fără a le încălca.

Autorul sesizării consideră că prevederile art. 4 alin. (1)-(4) din Regulamentul Parlamentului aduc atingere caracterului reprezentativ al mandatului parlamentar şi statutului de independenţă al deputatului.

Prin Decizia nr. 1 din 3 februarie 1998 cu privire la controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Parlamentului** Curtea Constituţională a relevat că formarea fracţiunilor sau grupurilor parlamentare este un drept, şi nu o obligaţie a deputatului, se face la alegerea sa şi funcţionează în baza unor reguli stabilite de Regulamentul Parlamentului. Mai mult ca atît, Curtea a constatat că modul de formare şi funcţionare a fracţiunilor parlamentare – ca structură a Parlamentului – se stabileşte la libera alegere a legislatorului prin adoptarea actului regulamentar corespunzător – domeniu ce nu necesită intervenţia Curţii Constituţionale.

Constituţia, prin art. 60 alin. (1) şi (3), art. 66 lit. a) şi art. 72 alin. (3) lit. c), prevede soluţionarea chestiunilor abordate de autorul sesizării în exclusivitate prin exercitarea atribuţiilor de bază ale legislatorului şi la discreţia acestuia. Prin decizia amintită Curtea Constituţională a stabilit că numai Parlamentul este în măsură să decidă asupra modalităţilor, procedurilor şi condiţiilor în care procedează la luarea unor măsuri, potrivit principiului autonomiei regulamentare, în virtutea căruia el îşi stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a propriilor activităţi, evident, în condiţiile normelor constituţionale.

Prin urmare, este conform Constituţiei şi practicii Curţii Constituţionale faptul că controlul de constituţionalitate nu se extinde asupra actelor de aplicare a dispoziţiilor regulamentare. Aplicarea Regulamentului este o atribuţie a Parlamentului. Orice imixtiune în această activitate din partea unor autorităţi publice extraparlamentare, inclusiv din partea Curţii Constituţionale, poate fi calificată ca o încălcare a autonomiei legislativului. În cazul contestării unor acţiuni concrete de aplicare a regulamentului, este constituţională folosirea mijloacelor şi procedurilor exclusiv parlamentare.

Pentru motivele arătate şi în corespundere cu art. 42 alin. (1), art. 60 lit. c) din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

D E C I D E

1. Sistează procesul privind controlul constituţionalităţii art.4 alin. (1) – (4) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 „Pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului”.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu se supune nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „ Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

_________________

*M.O., 1996, nr.81-82, art. 765.

**M.O., 1998, nr.22-23, art. 13.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT

Chişinău, 28 septembrie 2000.

Nr.5.