OBLIGAŢII. RESTRICŢII ŞI INTERDICŢII. DREPTURI ŞI GARANŢII
Secţiunea 1.
Obligaţii. Restricţii şi interdicţii
Articolul 39. Obligaţii
(1) Ofiţerul de informaţii are următoarele obligaţii:
a) să respecte Constituţia şi legile Republicii Moldova, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;
b) să acţioneze cu competenţă, responsabilitate şi devotament pentru asigurarea securităţii naţionale, apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, pentru protejarea şi promovarea valorilor şi intereselor naţionale ale Republicii Moldova, chiar în condiţiile unei ameninţări pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea sa;
c) să respecte jurămîntul depus şi normele deontologice ale ofiţerului de informaţii;
d) să îndeplinească în bune condiţii atribuţiile funcţiei;
e) să fie disciplinat şi vigilent, să manifeste iniţiativă şi perseverenţă;
f) să respecte principiile, normele şi regulile specifice activităţii Serviciului;
g) să asigure protecţia secretului de stat şi altor informaţii cu accesibilitate limitată, a surselor de obţinere a acestora, să păstreze secretul activităţii desfăşurate;
h) să-şi perfecţioneze în permanenţă pregătirea profesională;
i) să depună declaraţie cu privire la venituri şi proprietate, în modul şi în condiţiile prevăzute de lege;
j) să declare orice donaţie, directă sau indirectă, primită în legătură cu exercitarea funcţiei;
k) să cunoască şi să întreţină în stare regulamentară tehnica şi armamentul din dotare, să păstreze şi să administreze eficient patrimoniul încredinţat.
(2) Ofiţerul de informaţii este obligat să execute ordinele şi dispoziţiile şefilor superiori, cu excepţia cazului în care consideră că ordinul sau dispoziţia sînt ilegale. În acest caz, ofiţerul de informaţii prezintă în scris un raport motivat. El este obligat să execute un ordin repetat scris, dar nu poartă răspundere de consecinţele executării, cu excepţia cazurilor cînd comite o infracţiune. Răspunderea pentru consecinţele executării unui ordin ilegal o poartă persoana care a dispus executarea.
(3) În cazul în care consideră că prin executarea unui ordin sau a unui ordin repetat scris ar comite o infracţiune, ofiţerul de informaţii nu trebuie să-l îndeplinească, informînd în scris conducerea Serviciului şi Comisia parlamentară pentru securitatea naţională, apărare şi ordine publică. În privinţa ofiţerului de informaţii care a procedat în conformitate cu prezentul alineat nu poate fi luată nici o măsură contrară drepturilor şi intereselor lui legitime.
(4) După eliberare din serviciu, persoana este obligată să păstreze secretul de stat şi alt secret protejat de lege, secretul surselor de informaţii, al activităţilor desfăşurate. Această obligaţie se menţine pe durata de secretizare a informaţiei. Scrierile cu caracter memorialistic pot deveni publice numai cu avizul Serviciului, fără restrîngerea libertăţii opiniei şi a exprimării.
Articolul 40. Restricţii şi interdicţii
(1) Ofiţerului de informaţii se restrînge exerciţiul următoarelor drepturi şi libertăţi:
a) dreptul la libera circulaţie. Deplasarea ofiţerului de informaţii pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotarele ei se autorizează în modul stabilit în act normativ al Serviciului;
b) libertatea conştiinţei. Ofiţerului de informaţii se interzice propagarea vreunei atitudini faţă de religie, aderarea la cultele religioase care încalcă ordinea publică, bunele moravuri, afectează exercitarea funcţiei sau contravin normelor deontologice. Ofiţerul de informaţii are dreptul, în afara timpului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu, să practice cult religios şi să participe la ritualuri religioase;
c) libertatea opiniei şi a exprimării. Ofiţerului de informaţii se interzice să exprime în public opinii contrare intereselor securităţii naţionale a Republicii Moldova, să prezinte public, fără aprobarea directorului Serviciului, informaţii care privesc activitatea Serviciului ori au legătură cu ea;
d) dreptul de a fi ales şi de a desfăşura activităţi politice, cu excepţia dreptului la vot. Opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. La locul de serviciu al ofiţerului de informaţii se interzice propagarea ideilor de natură să determine ofiţerii să încalce neutralitatea politică;
e) libertatea întrunirilor. Ofiţerului de informaţii se interzice să participe la mitinguri, demonstraţii, manifestări, procesiuni, la alte întruniri cu caracter politic ori sindical, altele decît cele la care se îndeplinesc obligaţiile de serviciu;
f) dreptul la asociere în partide şi în alte organizaţii social-politice;
g) dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate, precum şi dreptul la grevă.
(2) Ofiţerului de informaţii este interzis:
a) să iniţieze, să dea şi să transmită dispoziţii ilegale;
b) să îndeplinească alte funcţii decît cele în care este numit sau detaşat, să desfăşoare alte activităţi remunerate, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice şi de creaţie care nu împiedică îndeplinirea obligaţiilor de serviciu. Ofiţerul de informaţii poate fi desemnat în calitate de membru de comisie, consiliu, grup de lucru, permanente sau ad-hoc, cu acordul conducerii Serviciului;
c) să desfăşoare sau să fie implicat în orice fel în activitate de întreprinzător, să acorde sprijin altor persoane în astfel de activităţi, să fondeze societăţi comerciale, cooperative şi organizaţii necomerciale şi să participe la administrarea lor. Ofiţerul de informaţii poate îndeplini funcţia de membru al consiliului de administraţie din întreprinderile de stat, funcţia de fondator al căreia o exercită Serviciul;
d) să utilizeze informaţii, mijloace şi metode specifice activităţii Serviciului în alte scopuri decît cele de serviciu;
e) să facă uz de calitatea ori de activitatea profesională pentru obţinerea de avantaje pentru sine sau pentru alte persoane;
f) să accepte fără acordul Preşedintelui Republicii Moldova distincţii ale statelor străine, ale organizaţiilor internaţionale şi străine;
g) să săvîrşească alte fapte interzise persoanelor încadrate în serviciul public.
Secţiunea a 2-a.
Drepturi şi garanţii
Articolul 41. Drepturi şi libertăţi fundamentale
Ofiţerul de informaţii beneficiază de drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului Republicii Moldova, cu restricţiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.
Articolul 42. Drepturi profesionale
În raport cu atribuţiile şi competenţele Serviciului, ofiţerul de informaţii aflat în exerciţiul funcţiei are următoarele drepturi:
a) să cunoască drepturile şi obligaţiile de serviciu;
b) să ia decizii şi să participe la elaborarea proiectelor de decizii, în limitele competenţei;
c) să utilizeze mijloace şi metode specifice activităţii Serviciului pentru obţinerea de informaţii necesare asigurării securităţii naţionale, prevenirii şi contracarării acţiunilor ce prezintă ameninţare pentru securitatea naţională;
d) să dispună de acces la registre, bănci de date, sisteme informaţionale şi la alte informaţii documentate, direct sau printr-o interfaţă corespunzătoare;
e) să solicite oricărei persoane sprijin pentru asigurarea securităţii naţionale. Sprijinul solicitat nu trebuie să pună în pericol persoana;
f) să someze orice persoană să înceteze infracţiunea sau alte acţiuni ce prezintă ameninţare pentru securitatea naţională;
g) în cazuri excepţionale, care impun înlăturarea unei ameninţări iminente pentru securitatea naţională, să folosească, în condiţiile legii, bunuri, inclusiv imobile, publice sau private, cu excepţia celor ce aparţin misiunilor diplomatice sau persoanelor cu imunitate diplomatică ale statelor străine şi organizaţiilor internaţionale;
h) să pătrundă în spaţii publice sau private în timpul urmăririi nemijlocite a infractorului;
i) să verifice actele de identitate şi alte documente ale persoanei fizice bănuite de săvîrşirea de infracţiuni sau de alte acţiuni ce prezintă ameninţare pentru securitatea naţională;
j) în caz de necesitate absolută, să reţină persoana în legătură cu care există motive rezonabile de a crede, în funcţie de comportamentul ei, de indiciile materiale sau de circumstanţe, că se pregăteşte a săvîrşi o infracţiune sau care comite o infracţiune, pentru a o împiedica să săvîrşească o astfel de infracţiune sau pentru a face să înceteze infracţiunea şi a o preda imediat, în mod obligatoriu, organelor competente;
k) să efectueze acţiuni de constatare a infracţiunilor a căror prevenire şi contracarare este atribuită în competenţă Serviciului, în condiţiile legii;
l) să intre în locuri şi în spaţii publice cu acces restricţionat pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu;
m) să folosească acte de identitate şi alte documente de acoperire, eliberate de Serviciu;
n) să deţină, să păstreze, să poarte şi să aplice armă de foc din dotare, muniţii şi mijloace speciale, precum şi să aplice forţă fizică, în condiţiile prezentei legi. Tipurile de arme admise ca arme în dotare se stabilesc prin act normativ al Serviciului;
o) să-şi perfecţioneze pregătirea profesională din contul mijloacelor Serviciului prevăzute în acest scop;
p) să avanseze în serviciu corespunzător pregătirii profesionale, capacităţilor intelectuale, rezultatelor atestării şi altor criterii de evaluare a activităţii de ofiţer de informaţii;
q) să ia cunoştinţă de materialele din dosarul personal, de avize şi de alte documente referitoare la activitatea sa, cu excepţia materialelor aferente verificărilor de securitate şi altor documente a căror cunoaştere poate prejudicia securitatea internă a Serviciului sau interesele persoanelor care colaborează confidenţial cu Serviciul, să prezinte lămuriri pentru a fi anexate la acest dosar;
r) să solicite efectuarea unei cercetări de serviciu pentru a contesta informaţiile care îi lezează drepturile, onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională;
s) să beneficieze de protecţie şi de asistenţă prevăzute de prezenta lege.
Articolul 43. Legitimaţia şi insigna de serviciu
(1) Ofiţerul de informaţii se identifică cu legitimaţia de serviciu sau cu insigna de serviciu, avînd un număr de înregistrare, şi cu rostirea denumirii „Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova”. Modelul de legitimaţie şi modelul insignei de serviciu, categoriile de ofiţeri de informaţii care se identifică cu insigne de serviciu le aprobă directorul Serviciului.
(2) Legitimaţia şi insigna de serviciu confirmă statutul şi împuternicirile ofiţerului de informaţii, inclusiv dreptul la portarmă, la muniţii şi la mijloace speciale.
(3) La eliberare din serviciu, precum şi în perioada suspendării din funcţie sau înlăturării provizorii a ofiţerului de informaţii de la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, legitimaţia şi insigna de serviciu se retrag.
Articolul 44. Uniforma şi raţia alimentară
(1) Ofiţerul de informaţii este asigurat cu uniformă şi cu raţie alimentară din contul bugetului de stat, conform normelor aprobate de Guvern. La decizia directorului Serviciului, ofiţerul de informaţii primeşte compensaţie bănească anuală, echivalentă normelor de echipare şi de asigurare cu raţie alimentară, în mărimea aprobată de Guvern.
(2) Modelul uniformei de ofiţer de informaţii se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova.
(3) Regulile de purtare a uniformei, categoriile de ofiţeri de informaţii pentru care portul uniformei este obligatoriu în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se stabilesc prin act normativ al Serviciului.
(4) Se interzice ca uniforma şi însemnele angajaţilor autorităţilor publice sau ale altor persoane juridice să fie identice ori similare celor ale ofiţerului de informaţii. Portul uniformei şi al însemnelor de ofiţer de informaţii de către persoana care nu are acest statut atrage răspunderea prevăzută de lege.
(5) Ofiţerul de informaţii este asigurat cu echipament de protecţie şi de lucru în condiţii generale.
Articolul 45. Dreptul la risc profesional
(1) Riscul este considerat întemeiat dacă acţiunea decurge în mod obiectiv din informaţia, din faptele şi din circumstanţele cunoscute ofiţerului de informaţii, dacă scopul legitim urmărit nu a putut fi atins fără un anumit risc şi dacă ofiţerul de informaţii a întreprins măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege.
(2) Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă este îmbinat cu bună-ştiinţă cu pericolul pentru viaţa unei alte persoane sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social.
Articolul 46. Dreptul la apărare
Ofiţerul de informaţii are dreptul la apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime prin adresare în instanţă de judecată sau în alte autorităţi publice competente, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 47. Dreptul la învăţătură
(1) Ofiţerul de informaţii are dreptul să-şi continue studiile în instituţie de învăţămînt superior, postuniversitar ori să urmeze alte forme de instruire.
(2) Ofiţerul de informaţii cu vechime de 10 ani şi mai mult în serviciu are dreptul de a-şi perfecţiona pregătirea profesională din contul Serviciului în instituţie de învăţămînt superior, postuniversitar sau prin alte forme de instruire, în limita alocaţiilor bugetare.
Articolul 48. Timpul de serviciu
(1) Timpul de serviciu şi programul de lucru al ofiţerului de informaţii se stabilesc prin act normativ al Serviciului, în condiţii generale.
(2) Durata săptămînală a timpului de serviciu al ofiţerului de informaţii nu va depăşi, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(5), durata normală a timpului de muncă stabilită de legislaţia muncii.
(3) Ofiţerul de informaţii, conform dispoziţiilor şefului superior, este obligat să îndeplinească obligaţiile de serviciu şi după orele de program dacă trebuie îndeplinită cu succes şi în termen o misiune de serviciu.
(4) Antrenarea ofiţerului de informaţii la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu peste durata săptămînală a timpului de serviciu, inclusiv în zilele de odihnă şi de sărbătoare nelucrătoare, se compensează prin acordarea timpului corespunzător de odihnă în alte zile ale săptămînii. În cazul imposibilităţii de acordare a compensării menţionate, timpul de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu peste durata săptămînală se însumează şi se acordă sub formă de zile de odihnă suplimentare care, la cererea ofiţerului de informaţii, se adaugă la concediul lui de odihnă anual ori se compensează în bani în mărimea salariului mediu pentru fiecare zi de odihnă suplimentară, calculat în funcţie de adaosuri, sporuri, suplimente şi indemnizaţii stabilite conform actelor normative în vigoare. Modul de evidenţă a timpului de serviciu şi de acordare a zilelor de odihnă suplimentare se stabileşte prin act normativ al Serviciului.
(5) Timpul de serviciu nu se limitează în perioada stării de urgenţă, de asediu sau de război, a executării serviciului de alarmă, a realizării acţiunilor ce ţin de asigurarea capacităţii de mobilizare şi a îndeplinirii altor măsuri legate de asigurarea securităţii naţionale, conform nomenclatorului aprobat de directorul Serviciului.
Articolul 49. Vechimea în serviciu
(1) Perioada îndeplinirii serviciului în funcţia de ofiţer de informaţii se include în vechimea în muncă generală, în vechimea în muncă specială, în vechimea în serviciul public, precum şi în stagiul ce acordă dreptul la spor pentru vechime în muncă, indiferent de timpul care a trecut de la data eliberării din serviciu pînă la data angajării în cîmpul muncii.
(2) Perioada de îndeplinire a serviciului în funcţia de ofiţer de informaţii cu risc sporit pentru viaţă şi sănătate se include în vechimea în muncă specială, care acordă dreptul la pensie de asigurări sociale de stat pentru limită de vîrstă în condiţii avantajoase, conform listei respective aprobate de Guvern.
Articolul 50. Concedii
(1) Ofiţerilor de informaţii se acordă următoarele concedii plătite integral:
a) concediu de odihnă anual cu durată de 30 de zile lucrătoare, care se măreşte:
- cu 5 zile lucrătoare pentru vechime în serviciu de 10 ani;
- cu 10 zile lucrătoare pentru vechime în serviciu de 15 ani;
- cu 15 zile lucrătoare pentru vechime în serviciu de 20 de ani şi mai mult.
Absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt specializat se acordă, imediat după absolvire, concediu de odihnă cu o durată de 30 de zile calendaristice;
b) concedii suplimentare:
- de 15 zile calendaristice, pentru participare la operaţiuni antiteroriste, pentru îndeplinire a obligaţiilor de serviciu în zone cu pericol sporit pentru viaţă şi sănătate. Zonele cu pericol sporit pentru viaţă şi sănătate se stabilesc de Guvern;
- cu o durată stabilită de legislaţie, pentru participanţii la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl, în zona de înstrăinare;
- cu o durată stabilită în condiţii generale, pentru lucru în condiţii vătămătoare, conform nomenclatorului aprobat de Guvern;
- cu o durată stabilită de legislaţie, pentru veteranii de război;
- cu o durată de 4 zile calendaristice, pentru femeile care au 2 şi mai mulţi copii în vîrstă de pînă la 14 ani (sau un copil invalid în vîrstă de pînă la 16 ani);
c) concediu medical cu o durată de pînă la 30 de zile. În unele cazuri de mutilări şi maladii, în funcţie de caracterul lor, se acordă concediu medical cu o durată de pînă la 60 de zile. Dacă există indicaţii medicale, concediul medical poate fi prelungit pe baza deciziei comisiei medicale. Dacă, pe parcursul unui an calendaristic, durata eliberărilor de la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu pe motiv de boală depăşeşte 36 de zile, ofiţerul de informaţii este trimis la comisia medicală pentru stabilirea aptitudinii pentru serviciu;
d) concediu pe motive familiale cu o durată de pînă la 10 zile calendaristice pe an, pentru soluţionarea problemelor sociale şi de trai stringente, în primul rînd a celor legate de fortificarea sănătăţii, îndeplinirea îndatoririlor de familie, precum şi din alte motive întemeiate, confirmate documentar.
(2) Ofiţerul de informaţii care îmbină serviciul cu studiile în instituţie de învăţămînt mediu de specialitate, superior sau postuniversitar beneficiază de concediu suplimentar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Ofiţerul de informaţii care face studii în instituţie de învăţămînt specializat beneficiază de vacanţă, conform programei de învăţămînt a instituţiei.
(4) Concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului, inclusiv pentru soţia aflată la întreţinerea ofiţerului de informaţii, se acordă conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul a indemnizaţiilor de maternitate, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către ofiţerul de informaţii în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului ofiţer de informaţii este venitul mediu lunar al soţului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu, de la bugetul de stat.
(5) Femeii care are 2 şi mai mulţi copii în vîrstă de pînă la 14 ani (sau un copil invalid în vîrstă de pînă la 16 ani), părintelui singur necăsătorit care are un copil de vîrsta nominalizată i se acordă anual, în bază de cerere scrisă, concediu neplătit cu o durată de cel puţin 14 zile calendaristice. Acest concediu poate fi adăugat la concediul de odihnă anual sau poate fi folosit aparte (în întregime sau divizat) în perioade stabilite de comun acord cu administraţia Serviciului.
(6) Ofiţerul de informaţii poate fi rechemat din concediul de odihnă anual, fără consimţămîntul său, la declararea stării de urgenţă, de asediu sau de război, precum şi în alte cazuri justificate, la decizia directorului Serviciului. Concediul de odihnă anual şi concediile suplimentare nefolosite pot fi reportate pe anul următor, dar nu mai mult de 2 ani consecutivi, sau, la cererea ofiţerului de informaţii, se compensează în mărimea salariului mediu pentru fiecare zi de concediu nefolosit, calculat în funcţie de adaosuri, sporuri, suplimente şi indemnizaţii stabilite conform actelor normative în vigoare.
Articolul 51. Dreptul la ocrotirea sănătăţii şi la asistenţă medicală
(1) Ofiţerul de informaţii are dreptul la asistenţă medicală, psihologică şi la tratament (ambulatoriu şi staţionar) gratuit, inclusiv la medicamente şi proteze gratuite, acordate din contul statului în instituţia medico-sanitară a Serviciului.
(2) În cazul în care maladia contractată sau trauma primită de ofiţerul de informaţii este legată de încălcarea legislaţiei, de consumul de băuturi alcoolice sau de substanţe narcotice, tratamentul, cu excepţia asistenţei medicale urgente, se achită din cont propriu.
(3) Asistenţa medicală urgentă se acordă ofiţerului de informaţii de orice instituţie medico-sanitară, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Dacă nu poate fi acordată în instituţia medico-sanitară a Serviciului, asistenţa medicală planificată se acordă în alte instituţii medico-sanitare, cu rambursarea din contul Serviciului a cheltuielilor suportate.
(4) Trimiterea, în caz de necesitate, a ofiţerului de informaţii la tratament în străinătate se efectuează în modul stabilit de Guvern.
(5) Ofiţerul de informaţii are dreptul, în timpul concediului, la tratament balneosanatorial, cu înlesniri din contul statului. Ofiţerul de informaţii trimis la sanatoriu, în baza unei decizii a comisiei medicale, pentru continuarea tratamentului în staţionar beneficiază de bilet de tratament balneosanatorial gratuit. Modul de asigurare cu bilet de tratament balneosanatorial gratuit sau plătit parţial se stabileşte prin hotărîre de Guvern. Ofiţerul de informaţii neasigurat cu bilet de tratament balneosanatorial primeşte anual o indemnizaţie bănească, în mărimea unui salariu lunar, pentru fortificarea sănătăţii.
(6) Soţia (soţul) şi copiii minori ai ofiţerului de informaţii au dreptul la tratament în instituţia medico-sanitară a Serviciului, precum şi la tratament balneosanatorial cu înlesniri din contul statului.
(7) De drepturile prevăzute la alin.(1)–(6) beneficiază ofiţerii de informaţii trecuţi în rezervă (retragere):
a) clasaţi ca fiind inapţi pentru serviciu în funcţia de ofiţer de informaţii, dacă inaptitudinea a fost cauzată de mutilare (rănire, traumă, contuzie) primită sau de maladie contractată în legătură cu exerciţiul funcţiei;
b) la atingerea vîrstei limită de aflare în serviciu, dacă au îndeplinit serviciul în funcţia de ofiţer de informaţii timp de 20 de ani şi mai mult;
c) indiferent de motivele trecerii în rezervă (retragerii), cu excepţia cazurilor prevăzute la art.36 alin.(1) lit.i)–k), n) şi p), dacă au îndeplinit serviciul timp de 25 de ani şi mai mult.
(8) Modul de acordare a asistenţei medicale în instituţia medico-sanitară a Serviciului se stabileşte prin actul lui normativ.
Articolul 52. Dreptul la transport
(1) Asigurarea dreptului la transport din contul Serviciului se efectuează în următoarele cazuri:
a) transportul ofiţerului de informaţii, inclusiv al membrilor de familie şi bunurilor lor personale, la numire sau detaşare legată de schimbarea localităţii de domiciliu, precum şi transportul la locul de trai anterior;
b) transportul ofiţerului de informaţii, al soţiei (soţului) şi al copiilor lui minori, precum şi al persoanei trecute în rezervă (retragere), tur-retur, o dată pe an, la tratament balneosanatorial, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte normative, inclusiv la locul aflării în concediu de odihnă anual (în vacanţă);
c) transportul corpului neînsufleţit al ofiţerului de informaţii decedat în timpul îndeplinirii serviciului şi transportul persoanelor care îl însoţesc, transportul membrilor lui de familie şi al bunurilor lor personale în localitatea în care vor domicilia pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Ofiţerului de informaţii care utilizează mijlocul de transport propriu în scop de serviciu, precum şi în scopurile prevăzute la alin.(1), i se plăteşte o compensaţie bănească în modul şi în mărimile stabilite de Guvern.
(3) Ofiţerul de informaţii are dreptul să folosească gratuit pe întreg teritoriul Republicii Moldova toate tipurile de transport public: urban, suburban, interurban şi local, cu excepţia transportului în regim de taxi.
Articolul 53. Dreptul la asigurare financiară
(1) Salarizarea ofiţerului de informaţii se efectuează în modul, în condiţiile şi în mărimile prevăzute de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
(2) Ofiţerul de informaţii beneficiază de salariu lunar, compus din: salariul funcţiei, adaosuri, sporuri, suplimente, indemnizaţii şi de alte drepturi de plată permanente. Alte drepturi de plată se stabilesc în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Asigurarea financiară a ofiţerului de informaţii detaşat, trecut la dispoziţie sau care îndeplineşte misiuni speciale în afara teritoriului Republicii Moldova se efectuează în modul stabilit de Guvern.
Articolul 54. Indemnizaţii acordate la eliberare din serviciu
(1) Pentru compensarea interdicţiilor din perioada serviciului, la eliberare din serviciu în temeiul art.36 alin.(1) lit.a), dacă are dreptul la pensie, sau la eliberare din serviciu în temeiul aceluiaşi articol şi alineat lit.b), c), e) şi f), ofiţerul de informaţii beneficiază de o indemnizaţie unică în corespundere cu vechimea calendaristică în serviciu în funcţia de ofiţer de informaţii:
a) de la 5 la 10 ani – de 6 salarii lunare;
b) de la 10 la 15 ani – de 10 salarii lunare;
c) de la 15 la 20 de ani – de 15 salarii lunare;
d) de la 20 de ani şi mai mult – de 20 salarii lunare.
(2) În cazul eliberării repetate din serviciu, se acordă indemnizaţie unică în mărimea care exclude mărimea indemnizaţiei unice primite anterior.
(3) Ofiţerilor de informaţii eliberaţi din serviciu din diverse motive, cu excepţia celor eliberaţi conform art.36 alin.(1) lit.h)–q), care nu au vechimea în muncă necesară stabilirii pensiei în condiţiile prezentei legi li se acordă 3 salarii lunare.
(4) Indemnizaţia unică a ofiţerului de informaţii decorat cu distincţii de stat în perioada serviciului în funcţia de ofiţer de informaţii se majorează cu 2 salarii lunare.
(5) În caz de deces al ofiţerului de informaţii sau de declarare a dispariţiei lui fără urmă, se acordă indemnizaţie unică soţiei (soţului), copiilor sau părinţilor defunctului/dispărutului, iar în lipsa acestora, altor moştenitori, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în mărimea prevăzută de prezentul articol. În cazul în care ofiţerul de informaţii decedat sau dispărut a avut vechimea calendaristică în serviciu în funcţia de ofiţer de informaţii de pînă la 5 ani, se acordă indemnizaţie unică în mărimea a 3 salarii lunare.
Articolul 55. Asigurarea de stat obligatorie
(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile ofiţerului de informaţii sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat.
(2) În caz de deces al ofiţerului de informaţii survenit în legătură cu exerciţiul funcţiei sau în caz de deces ca urmare a unei mutilări (răniri, traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiei, inclusiv după trecere în rezervă (retragere), soţiei (soţului), copiilor minori şi părinţilor lui se plăteşte, în cote egale, o indemnizaţie unică în mărimea a 120 de salarii lunare, calculate conform ultimei funcţii deţinute de ofiţer.
(3) În caz de mutilare (rănire, traumă, contuzie) în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerului de informaţii i se plăteşte o indemnizaţie unică, în raport cu gravitatea mutilării, în următoarele mărimi:
a) uşoară – 3 salarii lunare;
b) medie – 5 salarii lunare;
c) gravă – 7 salarii lunare.
(4) În caz de eliberare din serviciu pe motiv de clasare ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a unei mutilări (răniri, traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerului de informaţii i se plăteşte o indemnizaţie unică de 60 de salarii lunare, calculate conform ultimei funcţii deţinute.
(5) În caz de invaliditate survenită în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerului de informaţii i se plăteşte o compensaţie lunară, raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute, în următoarele proporţii:
a) de 100 % pentru gradul I de invaliditate;
b) de 80 % pentru gradul II de invaliditate;
c) de 60 % pentru gradul III de invaliditate.
(6) Pensia de invaliditate şi alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de muncă nu se includ în calculul compensaţiei de la alin.(5).
(7) În caz de deces al ofiţerului de informaţii survenit în legătură cu exerciţiul funcţiei sau în caz de deces ca urmare a unei mutilări (răniri, traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiei, inclusiv după trecere în rezervă (retragere), membrilor familiei inapţi pentru muncă aflaţi la întreţinerea lui li se plătesc indemnizaţii lunare, egale cu diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu pierderea întreţinătorului, fără a se lua în calcul indemnizaţia unică.
(8) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a ofiţerului de informaţii prin deteriorarea sau nimicirea bunurilor lui, bunurilor membrilor lui de familie sau ale rudelor sale apropiate se repară integral de la bugetul de stat, cu drept de regres împotriva persoanelor culpabile. Prejudiciul se repară în temeiul unei hotărîri judecătoreşti sau în temeiul deciziei organului de urmărire penală ori a procurorului în cazul clasării cauzei penale, suspendării sau încetării urmăririi penale.
Articolul 56. Dreptul la asigurare cu locuinţă
(1) Ofiţerul de informaţii, împreună cu membrii lui de familie, se asigură cu locuinţă din fondul de locuinţe de stat, în limita alocaţiilor prevăzute la bugetul de stat pentru aceste scopuri.
(2) Ofiţerul de informaţii neasigurat cu locuinţă are dreptul la compensare bănească, din contul Serviciului, a cheltuielilor pentru închirierea (subînchirierea) de locuinţă, în cuantumul prevăzut de contractul de închiriere (subînchiriere) a locuinţei, dar nu mai mult decît un salariu al lui de funcţie.
(3) Ofiţerul de informaţii şi membrii lui de familie care nu sînt asiguraţi cu locuinţă beneficiază de viză de reşedinţă la sediul aparatului central al Serviciului sau al organului teritorial respectiv.
(4) Dreptul ofiţerului de informaţii la locuinţă pe care l-a avut pînă la încadrare se păstrează. El nu poate fi exclus din lista solicitanţilor de locuinţă sau din lista de îmbunătăţire a condiţiilor de trai din localitatea în care a locuit pînă la încadrare.
(5) Ofiţerul de informaţii, împreună cu membrii lui de familie, se asigură o singură dată cu locuinţă cu drept de privatizare.
(6) Ofiţerul de informaţii care nu a fost asigurat cu locuinţă la locul de îndeplinire a serviciului are dreptul să primească teren pentru construcţia de locuinţă individuală, urmînd să fie radiat din lista solicitanţilor de locuinţă, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(7) Ofiţerul de informaţii cu o vechime calendaristică în serviciu de 15 ani şi mai mult beneficiază de locuinţă, avînd dreptul să o privatizeze, în conformitate cu legile şi cu alte acte normative.
(8) Ofiţerului de informaţii, împreună cu membrii lui de familie, care are locuinţă de serviciu şi nu a fost asigurat cu alt spaţiu locativ i se acordă, cu un an pînă la trecere în rezervă (retragere), după 20 de ani de serviciu calendaristic, dreptul la privatizarea locuinţei de serviciu deţinute sau i se plăteşte o compensaţie bănească conform alin.(11).
(9) Dacă, la eliberare din serviciu în urma pierderii capacităţii de muncă în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerul de informaţii nu este asigurat cu locuinţă, Serviciul îi acordă, la cerere, spaţiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare sau îi va plăti o compensaţie bănească conform alin.(11), indiferent de termenul serviciului îndeplinit.
(10) Dacă Serviciul nu dispune de un fond de locuinţe în localitatea în care ofiţerul de informaţii îşi îndeplineşte serviciul, acesta, împreună cu membrii lui de familie, se asigură cu locuinţă din fondul autorităţii administraţiei publice locale.
(11) Ofiţerul de informaţii cu vechime calendaristică în serviciu de 20 de ani şi mai mult care, la momentul trecerii în rezervă (retragere), nu este asigurat cu locuinţă sau dispune de o locuinţă de serviciu fără drept de privatizare beneficiază de o compensaţie bănească de la bugetul de stat pentru procurarea sau construcţia de locuinţă, în mărimea costului ei mediu de piaţă.
(12) Membrilor de familie ai ofiţerului de informaţii decedat în urma mutilării (rănirii, traumei, contuziei) în legătură cu exerciţiul funcţiei, inclusiv după trecere în rezervă (retragere), li se păstrează dreptul la locuinţă sau la compensaţia bănească pentru procurarea sau construcţia de locuinţă, indiferent de durata serviciului îndeplinit.
(Se exclude prin LP90-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.584)
Articolul 57. Dreptul la pensie
(1) Ofiţerul de informaţii are dreptul la pensie în conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993.
(2) În calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei se iau 2 ani de vechime în muncă civilă de pînă la încadrare în Serviciu pentru un an de serviciu în funcţia de ofiţer de informaţii.
(3) În cazuri excepţionale, stabilite prin act normativ al Serviciului, directorul Serviciului este în drept să decidă asupra includerii în stagiul special a vechimii în muncă civilă a persoanei încadrate în funcţia de ofiţer de informaţii, calculîndu-se pentru un an de muncă civilă un an de serviciu.
(4) Vechimea în muncă calculată în condiţiile alin.(2) şi (3) nu va depăşi 10 ani.
(5) Ofiţerului de informaţii căruia s-a prelungit termenul de aflare în serviciu şi care are dreptul la pensie în condiţiile Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993 i se acordă, de la data emiterii ordinului privind prelungirea termenului de aflare în serviciu, pensie în proporţie de 50 % faţă de pensia cuvenită.
(6) Ofiţerului de informaţii cu grad special de colonel al Serviciului de Informaţii şi Securitate numit într-o funcţie inferioară (la necesitate de serviciu, în urma unor măsuri de organizare sau în legătură cu starea sănătăţii) dintr-o funcţie pe care a deţinut-o cel puţin 3 ani şi care, la ziua numirii în funcţia inferioară, avea vechime în serviciu necesară stabilirii pensiei, aceasta i se calculează, la eliberare din serviciu, din salariul lunar de care a beneficiat pînă la numire în funcţia inferioară, dacă el este mai mare decît salariul lunar al funcţiei pe care o deţine la data eliberării din serviciu.
Secţiunea a 3-a.
Aplicarea forţei fizice, armei de foc,
muniţiilor şi a mijloacelor speciale
Articolul 58. Tipul de forţe şi condiţiile generale de aplicare a lor
(1) Ofiţerul de informaţii are dreptul să aplice forţă fizică, armă de foc, muniţii şi mijloace speciale (denumite în continuare forţă), cu excepţia armelor şi muniţiilor interzise în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Tipul forţei şi intensitatea aplicării ei se determină de către ofiţerul de informaţii în funcţie de situaţia concretă, de tipul şi gradul de pericol, precum şi de caracteristicele individuale ale delincventului.
(3) În orice situaţie, la aplicarea forţei se interzice utilizarea metodelor de tortură, de pedepse sau tratamente inumane ori degradante.
(4) Aplicarea forţei trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia de a recurge la ea, cu acordarea unui timp suficient pentru conformare cerinţelor legitime ale ofiţerului de informaţii, cu excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării forţei generează un pericol direct pentru viaţa, sănătatea sau libertatea lui ori a unei alte persoane, poate duce la alte urmări grave sau în care o astfel de avertizare nu este posibilă. Arma de foc poate fi folosită fără avertizare şi în caz de atac prin surprindere, de atac cu utilizarea tehnicii de luptă, mijloacelor de transport sau altor dispozitive periculoase, de eliberare a ostaticilor, de evadare a delincventului cu o armă sau cu un mijloc de transport.
(5) Cînd aplicarea forţei nu poate fi evitată, ofiţerul de informaţii este obligat să întreprindă toate măsurile posibile pentru a asigura securitatea persoanelor, a minimaliza daunele aduse sănătăţii, onoarei, demnităţii şi proprietăţii lor, precum şi pentru a acorda asistenţă medicală urgentă victimelor.
(6) Despre fiecare caz de aplicare a forţei, ofiţerul de informaţii este obligat să informeze imediat, dar cel tîrziu în 24 de ore, conducerea Serviciului, iar în cazul aplicării forţei care a provocat decesul persoanei sau vătămarea integrităţii ei corporale, să informeze în acelaşi mod şi Procurorul General.
(7) Aplicarea forţei de către ofiţerul de informaţii prin care se cauzează daune vieţii, sănătăţii sau proprietăţii persoanelor, în limitele şi în condiţiile stabilite de prezenta lege, nu atrage răspunderea acestuia.
(8) Arma de foc şi mijloacele speciale pot fi retrase ofiţerului de informaţii de către conducerea Serviciului sau de un alt ofiţer de informaţii, desemnat de directorul Serviciului. Dacă arma de foc sau mijloacele speciale au fost retrase de o altă persoană împuternicită prin lege, aceasta, precum şi ofiţerul de informaţii, informează în cel mai scurt timp conducerea Serviciului.
(9) Serviciul organizează cursuri de iniţiere şi cursuri periodice de antrenament special, controlează capacitatea ofiţerilor de informaţii de a acţiona în situaţii în care este necesară aplicarea forţei.
Articolul 59. Aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale
(1) Ofiţerul de informaţii poate aplica forţa fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, precum şi mijloacele speciale (cătuşe, bastoane de cauciuc, mijloace de imobilizare, substanţe lacrimogene şi colorante, dispozitive audio-vizuale de influenţă psihologică, mijloace de distrugere a obstacolelor şi de stopare forţată a mijloacelor de transport, cîini de serviciu, maşini blindate, alte mijloace de protecţie activă şi pasivă din dotare):
a) pentru curmarea unei infracţiuni, înfrîngerea rezistenţei opuse cerinţelor sale legitime sau ale unor alte persoane aflate în exerciţiul funcţiei, dacă metodele nonviolente nu asigură executarea cerinţelor;
b) pentru respingerea unui atac asupra sa, a persoanelor care se află în exerciţiul funcţiei sau asupra altor persoane;
c) pentru eliberarea ostaticilor;
d) pentru respingerea unui atac asupra clădirilor, încăperilor, mijloacelor de transport, curmarea tentativei de a pune stăpînire pe arme de foc, mijloace de comunicaţii speciale, mijloace de apărare pasivă ori activă, documente ce conţin secret de stat sau pe orice altă proprietate de importanţă în asigurarea securităţii naţionale, precum şi pentru recuperarea acestora;
e) în timpul urmăririi, reţinerii şi predării către organele competente a persoanei care a săvîrşit infracţiuni dacă aceasta nu se subordonează, opune rezistenţă şi dacă există temeiuri de a presupune că ea poate să evadeze, să cauzeze daune persoanelor din jur sau ei însăşi.
(2) Procedeele speciale de luptă şi mijloacele speciale nu se aplică împotriva femeilor gravide, minorilor, persoanelor de vîrstă înaintată sau cu handicap, dacă caracteristicele lor sînt cunoscute ofiţerului de informaţii sau dacă sînt evidente, cu excepţia cazurilor în care aceştia atacă ofiţerul sau o altă persoană, inclusiv în grup ori cu utilizarea armelor, opun rezistenţă armată sau orice alt tip de rezistenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest fel nu pot fi respinse pe alte căi şi cu alte mijloace.
Articolul 60. Aplicarea armei de foc
(1) Ofiţerul de informaţii are dreptul să aplice arma de foc, ca o măsură extremă:
a) pentru apărarea sa ori a altor persoane împotriva unui atac ce constituie un pericol real pentru viaţă, sănătate sau libertate;
b) pentru respingerea unui atac în grup sau atac armat asupra sa, asupra persoanei care se află în exerciţiul funcţiei sau asupra altor persoane;
c) împotriva unei persoane care încearcă în mod ilegal, prin forţă, să-i sustragă arma de foc sau altei persoane autorizate să poarte armă de foc;
d) pentru eliberarea ostaticilor;
e) pentru respingerea unui atac în grup sau atac armat asupra clădirilor, încăperilor, mijloacelor de transport, pentru curmarea tentativei de a pune stăpînire pe mijloace de comunicaţii speciale, mijloace de apărare pasivă ori activă, documente ce conţin secret de stat sau pe oricare altă proprietate de importanţă în asigurarea securităţii naţionale, precum şi pentru recuperarea acestora;
f) pentru reţinerea persoanei care opune rezistenţă armată, a persoanei care a fost surprinsă în momentul săvîrşirii unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau a delincventului care evadează;
g) pentru reţinerea persoanei care refuză să se supună somaţiei sale de a depune armele sau alte obiecte periculoase, a căror utilizare reprezintă o ameninţare pentru viaţa, sănătatea sau libertatea sa ori ale altor persoane, cînd este imposibilă înfrîngerea rezistenţei şi reţinerea persoanei pe alte căi şi cu alte mijloace.
(2) Pentru eliberarea ostaticilor şi neutralizarea teroriştilor, ofiţerul de informaţii din subunitatea specială de combatere a terorismului poate aplica arme albe şi muniţii speciale.
(3) Ofiţerul de informaţii poate folosi armă de foc pentru a da semnal de alarmă ori a solicita ajutor, pentru a neutraliza un animal care ameninţă viaţa sau sănătatea persoanelor.
(4) Aplicarea armei de foc înseamnă efectuarea împuşcăturii la ţintă.
(5) Arma de foc nu se aplică împotriva femeilor, minorilor, persoanelor de vîrstă înaintată sau cu handicap, dacă caracteristicele lor sînt cunoscute ofiţerului de informaţii sau dacă sînt evidente, cu excepţia cazurilor în care aceştia săvîrşesc un atac armat ori un atac în grup ce ameninţă viaţa şi sănătatea oamenilor sau opun rezistenţă armată, dacă acţiunile de acest fel nu pot fi respinse pe alte căi şi cu alte mijloace.