Art. 1 – Noţiuni principale utilizate în prezenta lege:
exigenţă (cerinţă) – expresie a necesităţilor (trebuinţelor), sub forma unui ansamblu de specificaţii anumite, cuantificate sau descriptive, pentru a defini caracteristicile (de calitate) ale unei entităţi, destinate să permită realizarea şi evaluarea acesteia;
exigenţă esenţială – exigenţă obligatorie care trebuie satisfăcută de o construcţie (lucrare) pentru a fi conformă cu specificaţiile documentelor normative aplicabile;
document normativ – document (standard, specificaţie tehnică, cod de bună practică, reglementare) care specifică reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele acestora;
sistemul calităţii – sistem care determină şi traduce în fapt politica şi strategia calităţii, destinate să prevină noncalitatea, să asigure realizarea, atestarea şi garantarea calităţii cerute, în condiţii raţionale de cost şi termen;
conducerea calităţii – aspectul funcţiei generale de conducere care determină şi implementează politica în domeniul calităţii;
asigurarea calităţii – ansamblul acţiunilor planificate şi sistematice, necesare pentru a da încrederea corespunzătoare că un produs sau serviciu va satisface condiţiile de calitate specificate;
certificarea produselor folosite în construcţii – procedura de atestare prin care o terţă parte confirmă în scris că produsele prezintă caracteristici de calitate controlate şi conforme cu prevederile sau exigenţele documentelor normative;
agrement tehnic – document care atestă aptitudinea de utilizare a noilor produse, procedee şi echipamente în construcţie, pentru care nu sînt elaborate documente normative naţionale;
acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii – recunoaşterea oficială că un laborator de analize şi încercări în construcţii este competent să execute analize şi încercări în acest domeniu;
activitate metrologică – activitate care are ca obiectiv fundamental asigurarea uniformităţii şi corectitudinii măsurărilor, acestea realizîndu-se printr-un sistem de structuri tehnice, ştiinţifice şi administrative care funcţionează conform unor documente normative;
cartea tehnică a construcţiei – ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a construcţiei, cuprinzînd toate datele necesare pentru identificarea şi determinarea stării tehnice (fizice) a construcţiei respective şi a evoluţiei acesteia în timp;
categorie de importanţă a unei construcţii - grupare de factori si criterii care permit considerarea acelei construcţii, de către participanţi la procesul de realizare şi la întregul ciclu de existenţă a acestei construcţii, în funcţie de caracteristicile şi relaţiile sale cu mediul uman, socioeconomic şi natural;
durată de existenţă (viaţă) a construcţiei - durata de timp după care construcţia a încetat definitiv să-şi îndeplinească funcţia ce i-a fost dată;
proprietar - denumirea investitorului după încheierea procesului- verbal de recepţie de la terminarea lucrărilor;
utilizator - beneficiarul unui contract de închiriere, locaţie de gestiune sau concesiune încheiat cu proprietarul construcţiei.
Art. 2. –
(1) Prevederile prezentei legi se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora, indiferent de tipul de proprietate sau destinaţie, denumite în continuare construcţii, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora.
(2) Sînt exceptate de la prevederile prezentei legi clădirile de locuit cu un nivel, pentru una sau două familii şi anexele gospodăreşti ale acestora situate în localitaţile rurale, precum şi construcţiile provizorii cu suprafeţe mai mici de 150 mp.
(3) Controlul calităţii construcţiilor indicate la alin (2) intră în funcţia organelor administraţiei publice locale.
Art. 3. –
(1) Calitatea construcţiilor constituie rezultanta caracteristicilor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor.
(2) Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate.
Art. 5. –
(1) Sistemul calităţii în construcţii se aplică în mod diferenţiat, în funcţie de categoriile de importanţă ale construcţiilor, conform regulamentelor şi procedurilor de aplicare a fiecărei componente a sistemului.
(2) Clasificarea în categorii de importanţă se face în funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei, grad de protecţie a mediului, precum şi după considerente economice.
Art. 6. - Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sînt obligatorii realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a următoarelor exigenţe esenţiale:
A - rezistenţă şi stabilitate;
B - siguranţă în exploatare;
C - siguranţă la foc;
D - igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului înconjurător;
E - izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
F - protecţie împotriva zgomotului.
Art. 7. –
(1) Obligaţiile privind realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a exigenţelor esenţiale prevăzute la art. 6 revin factorilor implicaţi în conceperea, proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor, precum şi în postutilizarea lor, potrivit responsabilităţilor fiecăruia, indiferent de tipul de proprietate a investitorului.
(2) Aceşti factori sînt: investitorii, cercetătorii, proiectanţii, specialistii verificatori de proiecte atestaţi, fabricanţii si furnizorii de produse pentru construcţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici atestaţi, experţii tehnici atestaţi, diriginţii de şantier atestaţi, personalul de specialitate din laboratoarele de încercări în construcţii - persoane fizice sau juridice, precum şi organele administraţiei publice locale şi asociaţiile profesionale de profil.
(3) Atestarea factorilor prevăzuţi la alin. (2) se efectuează de către Organul naţional de dirijare în construcţii.
(se completează,se modifică prin LP962-XIV din 27.04.00, MO63/01.06.00 art.432)
Art.8. –
(1) În contractele ce se încheie ori, după caz, în dispoziţiile sau autorizaţiile ce se emit, factorii prevăzuţi la art. 7 alin. (2) sînt obligaţi să înscrie clauzele referitoare la nivelul de calitate al construcţiilor, corespunzătoare exigenţelor esenţiale, precum şi garanţiile materiale şi alte prevederi care să conducă la realizarea acestor clauze.
(2) În contracte nu se pot înscrie niveluri şi cerinţe, referitoare la calitate, inferioare reglementărilor în vigoare, cu privire la exigenţele esenţiale prevăzute la art. 6.