Având în vedere sesizarea depusă la 24 martie 2014, înregistrată la aceeaşi dată,
1. La 24 martie 2014, dnii Valeriu Munteanu, Gheorghe Brega și dna Corina Fusu, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, au adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 14 alin. (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri).
A. Motivele sesizării
2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.
4. De la momentul adoptării legii, norma invocată nu a fost supusă nici unui amendament.
B. Legislația pertinentă
Articolul 16
„(1) Organul executiv permanent al Găgăuziei este Comitetul executiv care este format de către Adunarea Populară la prima sesiune pentru durata mandatului.
(2) La propunerea Guvernatorului Găgăuziei Adunarea Populară aprobă cu majoritatea de voturi ale deputaţilor componenţa Comitetului executiv.”
ÎN DREPT
Argumentele autorilor sesizării
9. În opinia autorilor sesizării, calitatea Guvernatorului Găgăuziei de membru al Guvernului este contrară principiilor de bază ale administrației publice locale și art. 7 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, care consfințește principiul independenței aleșilor locali față de puterea centrală.
10. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, Guvernatorul Găgăuziei, având calitatea de membru al Guvernului, fiind subordonat și dependent de Guvern, nu poate reprezenta o „contraputere” eficientă administrației publice centrale, fiind în imposibilitatea de a reprezenta pe deplin interesele populației Găgăuziei, chiar dacă este ales de către colectivitatea din UTA Găgăuzia pentru un mandat de 4 ani.
11. În opinia autorilor sesizării, confirmarea Guvernatorului Găgăuziei în funcția de membru al Guvernului prin decretul Președintelui Republicii Moldova contravine art. 109 din Constituție.
12. Calitatea de membru al Guvernului și cea de guvernator al Găgăuziei sunt incompatibile și au caracter contradictoriu, iar deținerea concomitentă a celor două funcții este neconstituțională.
13. În cazul în care președinții de raioane sau primarii generali de municipii nu sunt membri de Guvern, în timp ce guvernatorul Găgăuziei deține această calitate, se atestă o discriminare funcțională nejustificată.
14. Autorii sesizării consideră că pot fi membri ai Guvernului doar conducătorii ministerelor sau a altor autorități administrative, prin intermediul cărora se realizează politica internă și externă a statului și se exercită conducerea generală a administrației publice, iar atribuțiile guvernatorului Găgăuziei sunt limitate în spațiu și asupra persoanelor, fiind exclusă ipoteza exercitării unor atribuții de realizare a politicii interne și externe a statului sau de conducere generală a administrației publice.
B. Aprecierea Curţii
15. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, controlul constituționalității legilor adoptate de Parlament ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
16. Curtea atestă faptul că deputatul în Parlament este abilitat cu dreptul de a sesiza Curtea Constituțională, în conformitate cu articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale.
17. Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
18. Curtea reține că sesizarea vizează controlul constituționalității prevederilor articolului 14 alin. (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), potrivit cărora: „Guvernatorul Găgăuziei este confirmat în funcţia de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova”. Astfel, norma stabilește calitatea Guvernatorului Găgăuziei de membru al Guvernului, precum și aspectul procedural de dobândire a respectivei calități.
19. Curtea consideră necesar a reitera faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicției constituționale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conținut între prevederile criticate sub aspectul neconstituționalității și normele Legii Supreme.
20. Curtea reține că autorii sesizării au invocat pretinsa încălcare a articolelor 2, 6, 7, 96, 97, 107, 109, 110, 111 și 113 din Constituţie, fără a justifica prin argumente pertinente incidența tuturor normelor constituționale în raport cu obiectul sesizării.
21. În acest sens, Curtea reiterează că, potrivit articolului 24 alin. (2) şi alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care demonstrează că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate.
22. Astfel, cu referire la invocarea articolelor 2 (suveranitatea și puterea de stat) și 7 (Constituția, Lege Supremă) din Constituție, Curtea menționează că aceste norme constituționale comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate.
23. Cât privește pretinsa contradicție dintre norma supusă criticii de neconstituționalitate și prevederile articolului 6 din Constituție, Curtea ține să menționeze că acest articol garantează principiul separării și colaborării celor trei puteri în stat, aplicabilitatea acestuia fiind condiționată în mod obligatoriu de existența unui raport dintre exponenții acestor puteri.
24. Or, luând în considerație obiectul sesizării și sfera relațiilor de reglementare, se atestă lipsa unei interacțiuni dintre puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească, fiind vizată exclusiv puterea executivă și în mod implicit structura Guvernului.
25. Cu referire la invocarea de către autorii sesizării a articolului 97 din Constituție în susținerea criticii de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele.
26. Potrivit normei constituționale enunțate, Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică.
27. Astfel, Curtea subliniază că norma constituțională evocă structura Guvernului și enumeră într-o măsură neexhaustivă membrii acestuia, identificând elementele obligatorii și lăsând loc pentru marja de apreciere a legislativului de a completa lista membrilor executivului prin lege organică.
28. În spiritul permisiv și admisibil al normei constituționale de la articolul 97, legiuitorul, în limitele competențelor funcționale atribuite prin art. 72 alin. (3) lit. f) și p) din Constituție, a prevăzut la alineatul (4) al art. 14 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) calitatea de membru al Guvernului a Guvernatorului Găgăuziei.
29. Curtea menționează că, reieșind din normele contituționale și legale existente, în componența Guvernului se disting membri numiți prin decret prezidențial în baza votului de încredere acordat de către Parlament și membri din oficiu, stabiliți prin lege organică, care sunt confirmați prin decret prezidențial. Din prima categorie fac parte, potrivit Legii Supreme Primul-ministru, prim-viceprim-ministrul, viceprim-miniștri, miniștrii, iar din categoria a doua adițional fac parte Guvernatorul Găgăuziei și președintele Academiei de Științe a Moldovei, cărora legislativul le-a acordat calitatea de membru al executivului.
30. Curtea nu poate accepta alegațiile autorilor sesizării privind încălcarea principiului autonomiei locale prin atribuirea calității de membru al executivului Guvernatorului Găgăuziei.
31. Potrivit jurisprudenței sale anterioare, Curtea reiterează că un element de bază al regimului constituţional îl constituie administraţia publică locală. Fiind chemată să soluţioneze problemele de interes local, aceasta joacă un rol important în dezvoltarea unităţilor administrativ-teritoriale şi în asigurarea activităţii serviciilor publice.
32. Conform art. 109 alin. (1) din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Principiile administraţiei publice locale reflectă tendinţele de dezvoltare a puterii locale în conformitate cu regimul democratic de guvernare a ţării.
33. La fel, autonomia locală reprezintă principiul definitoriu în organizarea sistemului de administrare publică locală, conform standardelor internaţionale, acestea fiind prevăzute în Carta Europeană a Autonomiei Locale.
34. Curtea reține că, potrivit articolului 110 din Constituție, teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.
35. Spre deosebire de celelalte unități administrativ-teritoriale, Găgăuziei legiuitorul constituant i-a atribuit un statut distinct.
36. Astfel, potrivit articolului 111 din Legea Supremă, Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural. În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează potrivit legii organe reprezentative (Adunarea Populară) şi executive (Comitetul executiv).
37. Statutul juridic distinct al Găgăuziei în raport cu restul autorităților administrativ-teritoriale se confirmă și prin atribuirea de către legiuitor Adunării Populare a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) a calității de subiect cu drept de sesizare a Curții Constituționale în cazurile supunerii controlului constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ce îngrădesc împuternicirile Găgăuziei.
38. Curtea reține că, potrivit art. 14 din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), Guvernatorul (Başkanul) este persoana oficială supremă a Găgăuziei. Lui i se subordonează toate autorităţile administraţiei publice ale Găgăuziei. Guvernatorul Găgăuziei exercită conducerea activităţii autorităţilor administraţiei publice şi poartă răspundere pentru exercitarea atribuţiilor cu care este învestit prin lege.
39. Curtea menționează că, potrivit legii, Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. Respectiv, norma contestată, potrivit căreia Guvernatorul este confirmat în funcţia de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova, nu știrbește din independența și autonomia acestuia. Norma legală nu stabilește elemente de subordonare în raport cu puterea executivă centrală.
40. Totodată, Curtea reține că, reieșind din statutul juridic al Găgăuziei, în general, și al Guvernatorului, în special, calitatea acestuia de membru al Guvernului constituie o platformă de conlucrare eficientă. Ba mai mult, rațiunea legiuitorului de a atribui calitatea de membru al Guvernului Guvernatorului Găgăuziei are la bază sporirea eficienței conducerii administrației publice și asigurarea unui nivel înalt de reprezentare a intereselor populației din entitatea autonomă cu statut special.
41. În același timp, oportunitatea atribuirii respectivei calități rezultă și din normele constituționale și legale. Astfel, conform articolului 111 alin. (6) din Constituție, controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii. La fel, Curtea observă că potrivit Legii nr. 344/1994, legile şi hotărârile Adunării Populare sunt trimise Parlamentului şi Guvernului Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data adoptării, iar hotărârile şi dispoziţiile Guvernatorului şi Comitetului executiv al Găgăuziei sunt remise în același termen doar Guvernului.
42. Subsidiar, rațiunea participării Guvernatorului la ședințele executivului se desprinde și din examinarea în cadrul acestora a proiectelor de acte legislative înaintate cu titlu de inițiativă legislativă de către Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.
43. Curtea reține că legislația stabilește o modalitate de conlucrare între autoritățile Găgăuziei și Guvern, în lipsa afectării principiilor constituționale care guvernează autonomia locală, dar și a normelor constituționale privind competența Guvernului și a administrației publice centrale de specialitate, or, articolul 107 din Constituție stabilește că organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.
44. Curtea reiterează că, potrivit articolului 97 din Constituție, afară de Prim-ministru, prim-viceprim-miniștri, viceprim-miniștri, miniștri, în componența Guvernului pot fi și alți membri stabiliți prin lege organică.
45. Instituirea prin lege a calității de membru al Guvernului a Guvernatorului constituie o opţiune a legiuitorului, în virtutea normei constituționale enunțate.
46. În jurisprudenţa anterioară Curtea a menţionat că problema oportunităţii legii nu ţine de competenţa sa, aceasta fiind o atribuţie exclusivă a Parlamentului.
47. În contextul celor expuse, Curtea consideră că obiectul sesizării excede domeniului său legal de competenţă, deoarece problemele abordate în sesizare constituie apanajul Parlamentului, fiind un aspect de oportunitate, şi nu de constituţionalitate.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se respinge sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 14 alin. (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri).
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 7. Chişinău, 2 aprilie 2014.