Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabilește cerințe uniforme pentru decontarea instrumentelor financiare, precum și norme referitoare la organizarea și activitatea depozitarilor centrali de instrumente financiare în vederea promovării siguranței, eficienței și bunei executări a decontărilor.
(2) Prezenta lege se aplică decontării instrumentelor financiare și activității depozitarilor centrali pe teritoriul Republicii Moldova, dacă nu prevede altfel.
(3) Prevederile art. 11–20, 22–26 și 29, ale art. 33 alin. (8) și (9), ale art. 35 alin. (4) și ale art. 51 și 52, dispozițiile titlului IV și cerințele referitoare la prezentarea unor rapoarte autorităților competente sau autorităților relevante sau la respectarea ordinelor lor în temeiul prezentei legi nu se aplică Băncii Naționale a Moldovei (în continuare – Banca Națională) în legătură cu orice depozitar central care este gestionat în mod direct de către aceasta, sub responsabilitatea organului său de conducere, care are acces la fondurile Băncii Naționale și care nu este o entitate separată.
Articolul 2. Noțiuni
(1) În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. acțiuni – valori mobiliare, astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 82 lit. a) din Legea nr. 181/2026 privind piețele instrumentelor financiare și activitățile de investiții (în continuare – Legea nr. 181/2026);
2. agent de decontare – astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 1) din Legea nr. 183/2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a instrumentelor financiare (în continuare – Legea nr. 183/2016);
3. autoritate competentă – autoritatea stabilită la art. 11;
4. autoritate relevantă – autoritatea stabilită la art. 12;
5. caz de neexecutare a decontării – nerealizare a decontării sau decontare parțială a unei tranzacții cu instrumente financiare la data preconizată pentru decontare în urma lipsei de instrumente financiare sau de fonduri bănești, indiferent de cauza acesteia;
6. certificat de emisii – astfel cum este prevăzut la art. 5 lit. k) din Legea nr. 181/2026, cu excepția derivativelor pe certificatele de emisii;
7. conducere superioară – persoane fizice care exercită funcții executive în cadrul depozitarului central și care poartă răspundere în fața organului de conducere pentru gestionarea zilnică a acestuia;
8. conexiune indirectă – acord între un depozitar central și o terță parte, alta decât un depozitar central, care este participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central. O astfel de conexiune este stabilită de un depozitar central pentru a facilita transferul de instrumente financiare către participanții săi de la participanții unui alt depozitar central;
9. conexiune interoperabilă – conexiune între depozitari centrali prin care aceștia convin să aplice soluții tehnice reciproce pentru decontarea în cadrul sistemelor de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează;
10. conexiune între depozitari centrali – acord între depozitari centrali prin care un depozitar central devine participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central pentru a facilita transferul de instrumente financiare de la participanții acestuia către participanții primului depozitar central sau un acord prin care un depozitar central obține acces la un alt depozitar central în mod indirect cu ajutorul unui intermediar. Conexiunile între depozitari centrali pot fi conexiuni standard, conexiuni personalizate, conexiuni indirecte și conexiuni interoperabile;
11. conexiune personalizată – conexiune între depozitari centrali prin care un depozitar central care devine participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central beneficiază de servicii specifice suplimentare față de serviciile furnizate în mod obișnuit de depozitarul central respectiv participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare;
12. conexiune standard – conexiune între depozitari centrali prin care un depozitar central devine participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare al unui alt depozitar central, pe baza acelorași termeni și condiții care se aplică oricărui alt participant la sistemul de decontare a instrumentelor financiare gestionat de către acesta din urmă;
13. cont de instrumente financiare – cont în care instrumentele financiare pot fi creditate sau debitate;
14. contraparte centrală – astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) pct. 4) din Legea nr. 183/2016;
15. control – relație care există între două entități, astfel cum este prevăzută în Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017 (în continuare – Legea nr. 287/2017);
16. dată preconizată pentru decontare – dată care este înregistrată în sistemul de decontare a instrumentelor financiare ca dată a decontării și la care părțile la o tranzacție cu instrumente financiare convin că va avea loc decontarea;
17. decontare – finalizare a unei tranzacții cu instrumente financiare, indiferent de locul în care este încheiată, în scopul stingerii obligațiilor părților la tranzacția respectivă prin transferul de fonduri bănești sau instrumente financiare ori ambele;
18. decontare pe bază netă amânată – mecanism de decontare prin care ordinele de transfer de fonduri bănești sau de instrumente financiare legate de tranzacțiile cu instrumente financiare ale participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare fac obiectul compensării și în care decontarea creanțelor și obligațiilor nete ale participanților are loc la sfârșitul ciclurilor de decontare predefinite în cursul sau la sfârșitul zilei lucrătoare;
19. depozitar central de instrumente financiare (în continuare – depozitar central) – persoană juridică, organizată sub formă de societate pe acțiuni, care gestionează un sistem de decontare a instrumentelor financiare prevăzut în secțiunea A pct. 3 din anexă și care furnizează cel puțin un alt serviciu de bază prevăzut în secțiunea A din anexă;
20. depozitar central dintr-un stat membru al Uniunii Europene – orice entitate juridică stabilită într-un stat membru al Uniunii Europene, care furnizează un serviciu similar serviciului de bază prevăzut în secțiunea A pct. 3 din anexă și cel puțin un alt serviciu de bază prevăzut în secțiunea A din anexă;
21. depozitar central dintr-o țară terță – orice entitate juridică stabilită într-o țară care nu aparține Uniunii Europene, care furnizează un serviciu similar serviciului de bază prevăzut în secțiunea A pct. 3 din anexă și cel puțin un alt serviciu de bază prevăzut în secțiunea A din anexă;
22. depozitar central care primește cererea – depozitar central care primește solicitarea transmisă de un alt depozitar central privind acordarea accesului la serviciile sale prin intermediul unei conexiuni între depozitari centrali;
23. depozitar central solicitant – depozitar central care solicită accesul la serviciile unui alt depozitar central prin intermediul unei conexiuni între depozitari centrali;
24. filială – entitate-fiică, astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 287/2017;
25. formă dematerializată – situație în care instrumentele financiare există numai sub formă de înscrieri în cont;
26. grup – astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 287/2017;
27. imobilizare – act de comasare a instrumentelor financiare materializate în cadrul unui depozitar central într-un mod care permite realizarea transferurilor ulterioare prin înscriere în cont;
28. instrumente ale pieței monetare – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 181/2026;
29. instrumente financiare – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Legea nr. 181/2026;
30. legături strânse – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 44 din Legea nr. 181/2026;
31. livrare contra plată (în continuare – DVP) – mecanism de decontare a instrumentelor financiare care leagă un transfer de instrumente financiare de un transfer de fonduri bănești, în așa fel încât livrarea instrumentelor financiare are loc doar dacă se realizează și transferul de fonduri bănești aferent și viceversa;
32. loc de tranzacționare – astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 46 din Legea nr. 181/2026;
33. membru independent al organului de conducere – membru al organului de conducere care nu are relații de afaceri, de rudenie sau de altă natură care să creeze un conflict de interese în legătură cu depozitarul central în cauză sau cu acționarii săi majoritari, cu conducerea sa sau cu participanții săi și care nu a avut astfel de relații în cei 5 ani care precedă numirea sa în organul de conducere;
34. metodă cost-plus – metodă de determinare a comisioanelor prin aplicarea unei marje rezonabile de profit asupra costurilor directe și indirecte relevante suportate în legătură cu prestarea serviciului în cauză;
35. neîndeplinire a obligațiilor pecuniare – în cazul unui participant, situație în care împotriva acestuia este deschisă procedura de insolvabilitate, astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) pct. 15) din Legea nr. 183/2016, sau un eveniment definit în normele interne ale depozitarului central ca reprezentând o situație de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare;
36. operator de decontare – orice instituție, inclusiv cele autorizate în conformitate cu Legea nr. 181/2026 sau cu Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor (în continuare – Legea nr. 202/2017), care execută ordine de transfer în numele clienților sau în nume propriu altfel decât prin intermediul unui sistem de decontare a instrumentelor financiare;
37. ordin de transfer – astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 11) din Legea nr. 183/2016;
38. organ de conducere – organ sau organe ale depozitarului central, desemnate în conformitate cu Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, care sunt abilitate să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală ale depozitarului central și care supraveghează și monitorizează procesul decizional și cuprind persoane care conduc efectiv activitatea depozitarului central. În cazul în care organul de conducere cuprinde diferite organisme cu funcții specifice, cerințele prezentei legi se aplică numai membrilor organului de conducere cărora le este atribuită responsabilitatea respectivă în temeiul legislației;
39. participant – participant, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 13) din Legea nr. 183/2016, la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;
40. participație – interes de participare, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 287/2017, sau deținere, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei societăți comerciale;
41. participație calificată – deținere, directă sau indirectă, într-un depozitar central a unei participații care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot ori care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării depozitarului central;
42. perioadă de decontare – perioadă între data încheierii tranzacției și data preconizată pentru decontare;
43. piață de creștere pentru IMM-uri – astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 181/2026;
44. piață reglementată – astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 57 din Legea nr. 181/2026;
45. proceduri și standarde de comunicare internaționale deschise – standarde acceptate la nivel internațional referitoare la procedurile de comunicații, cum ar fi formatele standardizate de mesagerie și reprezentarea standardizată a datelor, care sunt disponibile pe o bază echitabilă, deschisă și nediscriminatorie pentru orice parte interesată;
46. sistem de decontare a instrumentelor financiare – sistem, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 17) din Legea nr. 183/2016, care nu este administrat de o contraparte centrală și a cărui activitate constă în executarea ordinelor de transfer;
47. sistem multilateral de tranzacționare (în continuare – MTF) – astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 68 din Legea nr. 181/2026;
48. sucursală – punct de lucru, altul decât sediul central, fără personalitate juridică, care constituie o parte a depozitarului central și prestează serviciile de depozitar central pentru care a fost autorizat;
49. unități emise de organisme de plasament colectiv – astfel cum se precizează la art. 5 din Legea nr. 181/2026;
50. valori mobiliare – astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 82 din Legea nr. 181/2026;
51. zi lucrătoare – astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) pct. 19) din Legea nr. 183/2016.
(2) Comisia Națională a Pieței Financiare (în continuare – Comisia Națională) adoptă actele sale normative prin care se detaliază serviciile auxiliare de tip nebancar prevăzute în secțiunea B pct. 1–4 din anexă și serviciile auxiliare de tip bancar prevăzute în secțiunea C din anexă.
(3) Emiterea actelor normative menționate la alin. (2) se realizează cu luarea în considerare a prevederilor actelor delegate emise de Comisia Europeană conform art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (în continuare – Regulamentul (UE) nr. 909/2014).
TITLUL IV
FURNIZAREA DE SERVICII AUXILIARE DE TIP BANCAR PENTRU PARTICIPANȚII DEPOZITARULUI CENTRAL
Articolul 60. Autorizarea și desemnarea pentru furnizarea de servicii auxiliare de tip bancar
(1) Depozitarii centrali sunt în drept să presteze servicii auxiliare de tip bancar prevăzute în secțiunea C din anexă doar în cazul în care obțin o autorizare suplimentară pentru furnizarea acestor servicii în conformitate cu prezentul articol.
(2) Depozitarul central care intenționează să deconteze plățile în fonduri bănești pentru toate sau o parte dintre sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare prin propriile conturi, în conformitate cu art. 45 alin. (2), sau care intenționează să furnizeze în alt mod orice servicii auxiliare de tip bancar prevăzute la alin. (1) este autorizat în condițiile prevăzute la alin. (6), (7) și (12)–(14).
(3) Depozitarul central care intenționează să deconteze plățile în fonduri bănești pentru toate sau o parte dintre sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare prin conturi deschise la o instituție de credit sau la un depozitar central, în conformitate cu art. 45 alin. (2), este autorizat, conform cerințelor prevăzute la alin. (6)–(14), să desemneze în acest scop:
a) una sau mai multe instituții de credit autorizate conform Legii nr. 202/2017; sau
b) unul sau mai mulți depozitari centrali autorizați să presteze servicii auxiliare de tip bancar în temeiul alin. (6).
(4) Autorizarea de a desemna instituțiile de credit sau depozitarii centrali în conformitate cu alin. (3) se utilizează doar în privința serviciilor auxiliare de tip bancar prevăzute în secțiunea C din anexă pentru decontarea plăților în fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele de decontare a instrumentelor financiare ale depozitarului central care dorește să utilizeze serviciile auxiliare de tip bancar și nu se utilizează pentru desfășurarea altor activități.
(5) Instituțiile de credit și depozitarii centrali autorizați să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar desemnați în conformitate cu alin. (3) sunt considerați agenți de decontare.
(6) În cazul în care un depozitar central dorește să presteze oricare dintre serviciile auxiliare de tip bancar în cadrul aceleiași entități juridice care administrează sistemul de decontare a instrumentelor financiare, autorizarea prevăzută la alin. (2) se acordă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) depozitarul central este autorizat ca instituție de credit, conform Legii nr. 202/2017;
b) depozitarul central îndeplinește cerințele prudențiale prevăzute la art. 65 alin. (1), (3) și (4) și cerințele de supraveghere prevăzute la art. 66;
c) autorizarea prevăzută la lit. a) este folosită numai pentru furnizarea serviciilor auxiliare de tip bancar stabilite în secțiunea C din anexă și nu este folosită pentru desfășurarea altor activități;
d) depozitarul central îndeplinește cerințe suplimentare de capital care reflectă riscurile, inclusiv riscurile de credit și de lichiditate, care rezultă din creditele intraday acordate participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare sau altor beneficiari ai serviciilor oferite de depozitarul central;
e) depozitarul central raportează cel puțin lunar Băncii Naționale și informează anual publicul, în cadrul publicării de informații în conformitate cu cerințele cap. 6 din Legea nr. 202/2017, cu privire la amploarea riscului de lichiditate constatat pe parcursul unei zile și cu privire la gestionarea acestuia, conform cerințelor art. 65 alin. (4) lit. k);
f) depozitarul central a prezentat Băncii Naționale un plan de redresare adecvat care asigură continuitatea operațiunilor sale critice, inclusiv în situațiile în care riscul de lichiditate sau riscul de credit rezultă din prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar.
(7) În cazul unor dispoziții contradictorii între prezenta lege și Legea nr. 202/2017, depozitarul central prevăzut la alin. (6) lit. a) respectă cerințele mai stricte care țin de supravegherea prudențială. Reglementările prevăzute la art. 52 și art. 65 clarifică cazurile privind dispozițiile contradictorii.
(8) Depozitarul central poate fi autorizat să desemneze o instituție de credit care prestează servicii auxiliare de tip bancar pentru decontarea plăților în fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare, în conformitate cu alin. (3) lit. a), dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe:
a) instituția de credit îndeplinește cerințele prudențiale prevăzute la art. 65 alin. (1), (3) și (4) și cerințele de supraveghere prevăzute la art. 66;
b) instituția de credit nu prestează ea însăși niciunul dintre serviciile de bază prevăzute în secțiunea A din anexă;
c) autorizația acordată în temeiul Legii nr. 202/2017 este folosită numai pentru a furniza serviciile auxiliare de tip bancar menționate în secțiunea C din anexă pentru decontarea plăților în fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele de decontare a instrumentelor financiare ale depozitarului central care dorește să utilizeze aceste servicii auxiliare de tip bancar și nu este folosită pentru desfășurarea altor activități;
d) instituției de credit îi sunt aplicate cerințe suplimentare de capital care reflectă riscurile, inclusiv riscurile de credit și de lichiditate, care rezultă din creditele intraday acordate participanților la sistemul de decontare a instrumentelor financiare sau altor beneficiari ai serviciilor oferite de depozitarul central;
e) instituția de credit raportează cel puțin lunar Băncii Naționale și informează publicul anual, ca parte a publicării de informații în conformitate cu prevederile cap. 6 din Legea nr. 202/2017, cu privire la amploarea riscului de lichiditate constatat pe parcursul unei zile și cu privire la gestionarea acestuia, conform cerințelor din art. 65 alin. (4) lit. k);
f) instituția de credit a prezentat Băncii Naționale un plan de redresare adecvat care asigură continuitatea operațiunilor sale critice, inclusiv în situațiile în care riscul de lichiditate sau riscul de credit rezultă din prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar în cadrul unei entități juridice separate.
(9) În cazul în care depozitarul central intenționează să desemneze o instituție de credit sau alt depozitar central, conform alin. (3) pentru decontarea plăților de fonduri bănești pentru toate sau o parte din sistemele sale de decontare a instrumentelor financiare, astfel de plăți de fonduri bănești nu pot fi efectuate în lei moldovenești.
(10) Prevederile alin. (8) nu se aplică instituțiilor de credit menționate la alin. (3) lit. a), iar prevederile alin. (9) nu se aplică instituțiilor de credit și depozitarilor centrali menționați la alin. (3), care oferă decontarea plăților de fonduri bănești pentru toate sau o parte dintre sistemele de decontare a instrumentelor financiare, în cazul în care valoarea totală a unei astfel de decontări de fonduri bănești prin conturile deschise la respectivele instituții de credit și depozitari centrali, după caz, calculată pe o perioadă de un an, nu depășește pragul stabilit în actele normative aprobate conform alin. (15).
(11) Comisia Națională verifică cel puțin o dată pe an dacă pragul prevăzut la alin. (10) este respectat. Fără a aduce atingere art. 45 alin. (1), în cazul în care constată că pragul a fost depășit, Comisia Națională obligă depozitarul central în cauză să solicite autorizarea în conformitate cu prevederile alin. (8). În acest caz, depozitarul central în cauză transmite cererea sa de autorizare în termen de 6 luni.
(12) Comisia Națională este în drept să solicite depozitarului central să desemneze mai mult de o instituție de credit sau un depozitar central prevăzut la alin. (3) ori să desemneze o instituție de credit sau un depozitar central prevăzut la alin. (3), alături de prestarea propriilor servicii conform alin. (2), în cazul în care consideră că expunerea unei instituții de credit la concentrarea riscurilor conform art. 65 alin. (3) și (4) nu este gestionată în mod corespunzător.
(13) Depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar și instituția de credit desemnată conform alin. (3) lit. a) sunt obligați să respecte în orice moment condițiile de autorizare prevăzute de prezenta lege și să informeze, fără întârzieri nejustificate, Comisia Națională referitor la orice modificare importantă care afectează condițiile de autorizare.
(14) Banca Națională aprobă reglementări pentru a stabili cerințe suplimentare de capital pentru acoperirea riscurilor prevăzute la alin. (6) lit. d) și alin. (8) lit. d).
(15) Banca Națională aprobă reglementări pentru a stabili pragul menționat la alin. (10), cerințe de gestionare a riscurilor și cerințe suplimentare prudențiale pentru atenuarea riscurilor legate de desemnarea instituțiilor de credit conform alin. (3), luând în considerare următoarele:
a) implicațiile pentru stabilitatea pieței care ar putea decurge dintr-o modificare a profilului de risc al depozitarilor centrali și al participanților, inclusiv importanța sistemică a depozitarilor centrali pentru funcționarea piețelor valorilor mobiliare;
b) implicațiile pentru riscurile de credit și de lichiditate pentru depozitarii centrali, pentru instituțiile de credit desemnate implicate și pentru participanți care rezultă din decontarea plăților în fonduri bănești prin conturi deschise la instituțiile de credit care nu fac obiectul alin. (8);
c) posibilitatea ca depozitarii centrali să deconteze plățile în fonduri bănești în mai multe monede;
d) necesitatea de a evita trecerea neîntemeiată de la decontarea în moneda băncii centrale la decontarea în moneda băncii comerciale, precum și necesitatea de a evita descurajarea eforturilor depozitarilor centrali de a deconta în moneda băncii centrale;
e) necesitatea de a asigura condiții de concurență echitabile între depozitarii centrali.
Articolul 61. Procedura de acordare și de refuzare a autorizării pentru prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar
(1) Depozitarul central prezintă Comisiei Naționale cererea de autorizare pentru desemnarea unei instituții de credit sau a unui depozitar central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar ori pentru prestarea de către el însuși a oricăror servicii auxiliare de tip bancar conform art. 60.
(2) Cererea de autorizare conține toate informațiile de care Comisia Națională are nevoie pentru a se asigura că depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată sau depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar desemnat au luat, la momentul autorizării, toate măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de prezenta lege. La cerere se anexează următoarele informații:
a) programul de operațiuni care specifică serviciile auxiliare de tip bancar vizate;
b) organizarea structurală a relațiilor dintre depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată sau depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar desemnat;
c) modul în care depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată sau depozitarul central autorizat să presteze servicii auxiliare de tip bancar desemnat intenționează să îndeplinească cerințele prudențiale prevăzute la art. 65 alin. (1), (3)–(5) și cerințele prevăzute la art. 60.
(3) La autorizarea prevăzută de prezentul articol, Comisia Națională aplică procedura prevăzută la art. 17 alin. (3) și (9).
(4) Comisia Națională transmite cererea de autorizare și informațiile anexate către următoarele autorități:
a) Banca Națională;
b) autoritățile competente ale depozitarului central din alt stat cu care depozitarul central din Republica Moldova a creat conexiuni interoperabile, cu excepția cazului în care au fost create conexiunile prevăzute la art. 19 alin. (5).
(5) În termen de două luni de la primirea informațiilor, autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) emit un aviz motivat privind autorizarea. Avizul motivat al Băncii Naționale se emite din perspectiva domeniilor sale de competență stabilite de prezenta lege și de Legea nr. 548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei. În cazul în care autoritățile în cauză nu emit un aviz în termenul menționat, se consideră că acestea au emis un aviz pozitiv.
(6) Dacă una dintre autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) emite un aviz negativ motivat, iar Comisia Națională intenționează să acorde autorizarea, aceasta din urmă prezintă autorităților care au emis avizul negativ, în termen de o lună de la primirea avizului, raționamentele care justifică emiterea autorizării și combat motivele expuse în avizul negativ.
(7) Avizele negative emise de autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) stabilesc în formă scrisă motivele complete și detaliate pentru care nu sunt întrunite cerințele prevăzute de prezenta lege.
(8) Comisia Națională informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) cu privire la rezultatele procesului de autorizare, inclusiv despre eventualele măsuri pentru înlăturarea deficiențelor constatate.
(9) Comisia Națională aprobă reglementări privind:
a) informațiile pe care depozitarul central trebuie să le prezinte Comisiei Naționale în scopul obținerii autorizărilor pentru prestarea serviciilor auxiliare de tip bancar;
b) formularele standard, modelele și procedurile pentru consultarea entităților prevăzute la alin. (4) lit. a) și b) înainte de acordarea autorizării.
Articolul 62. Extinderea serviciilor auxiliare de tip bancar
(1) În cazul în care un depozitar central intenționează să extindă serviciile auxiliare de tip bancar pentru care a desemnat o instituție de credit sau pe care acesta însuși le prestează în conformitate cu art. 60, acesta prezintă Comisiei Naționale o cerere de extindere a serviciilor auxiliare de tip bancar.
(2) Cererea de extindere se prezintă și se examinează conform procedurilor prevăzute la art. 61.
Articolul 63. Retragerea autorizării
(1) Fără a aduce atingere eventualelor măsuri de remediere aplicate conform prevederilor stabilite în titlul V, Comisia Națională retrage autorizările prevăzute la art. 60 în oricare dintre următoarele situații:
a) depozitarul central nu folosește autorizarea timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizare sau instituția de credit desemnată nu a prestat niciun serviciu și nu a desfășurat nicio activitate pentru depozitarul central în cauză în ultimele 6 luni;
b) depozitarul central a obținut autorizarea prin declarații false sau alte mijloace ilicite;
c) depozitarul central sau instituția de credit desemnată nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora autorizarea a fost acordată și nici nu a luat măsurile de remediere impuse de Comisia Națională în intervalul de timp stabilit de aceasta;
d) depozitarul central sau instituția de credit desemnată încalcă grav și în mod repetat cerințele prevăzute de prezenta lege.
(2) La identificarea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1), Comisia Națională consultă, fără întârzieri nejustificate, autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) cu privire la necesitatea retragerii autorizării.
(3) Autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) sunt în drept să solicite în orice moment Comisiei Naționale să examineze dacă depozitarul central și, după caz, instituția de credit desemnată îndeplinesc în continuare condițiile în baza cărora a fost acordată autorizarea.
(4) În cadrul autorizării acordate, Comisia Națională este în drept să restricționeze utilizarea unui anumit serviciu, desfășurarea unei anumite activități sau utilizarea unui anumit instrument financiar.
(5) Depozitarul central și instituția de credit desemnată stabilesc, aplică și mențin o procedură adecvată care asigură decontarea și transferarea rapidă și ordonată a activelor clienților și participanților către un alt agent de decontare în cazul retragerii autorizării conform alin. (1).
Articolul 64. Completarea registrului depozitarilor centrali
(1) Comisia Națională introduce în registrul depozitarilor centrali următoarele informații:
a) denumirea fiecărui depozitar central care a făcut obiectul unei decizii aprobate în conformitate cu art. 60, 62 și 63;
b) denumirea fiecărei instituții de credit desemnate;
c) lista serviciilor auxiliare de tip bancar pe care o instituție de credit desemnată sau un depozitar central autorizat în conformitate cu art. 60 este autorizată/autorizat să le furnizeze participanților.
(2) Registrul cu informațiile prevăzute la alin. (1) se publică pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale, în conformitate cu art. 21 alin. (3).
Articolul 65. Cerințele prudențiale aplicabile instituțiilor de credit sau depozitarilor centrali autorizați să presteze servicii auxiliare de tip bancar
(1) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar sunt în drept să presteze doar serviciile care fac obiectul autorizării, prevăzute în secțiunea C din anexă.
(2) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar respectă cerințele legislației aplicabile instituțiilor de credit.
(3) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar îndeplinesc următoarele cerințe prudențiale specifice riscurilor de credit care țin de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare:
a) să stabilească un cadru robust pentru gestionarea riscurilor de credit corespunzătoare;
b) să identifice sursele acestor riscuri de credit, să evalueze și să monitorizeze frecvent și cu regularitate expunerile corespunzătoare la riscul de credit și să utilizeze instrumente adecvate de gestionare pentru a controla aceste riscuri;
c) să acopere pe deplin expunerile la riscul de credit corespunzător față de participanții debitori individuali, utilizând garanții și alte resurse financiare echivalente;
d) în cazul în care, pentru gestionarea riscului de credit corespunzător, se utilizează garanții, să accepte garanții foarte lichide cu un risc de credit și de piață minim. În situații specifice, pot fi utilizate și alte tipuri de garanții, dacă se aplică o marjă de ajustare (haircut) corespunzătoare;
e) să stabilească și să aplice marje de ajustare și limite de concentrare corespunzător de prudente asupra valorilor garanțiilor constituite pentru acoperirea expunerilor la riscul de credit prevăzute la lit. c), luând în considerare obiectivul de a asigura posibilitatea lichidării rapide a garanțiilor fără efecte adverse semnificative asupra prețului;
f) să stabilească limite pentru expunerile la riscul de credit corespunzătoare;
g) să analizeze și să planifice modul în care gestionează eventualele expuneri reziduale la riscul de credit, precum și să aprobe reguli și proceduri pentru implementarea acestor planificări;
h) să ofere credite doar participanților care au conturi de fonduri bănești deschise la entitatea în cauză;
i) să ofere proceduri eficiente de rambursare a creditului pe parcursul zilei (intraday) și să descurajeze creditul overnight prin aplicarea unor dobânzi penalizatoare care acționează ca un mecanism disuasiv eficace.
(4) Instituția de credit desemnată în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. a) și depozitarul central autorizat în conformitate cu art. 60 alin. (3) lit. b) să presteze servicii auxiliare de tip bancar îndeplinesc următoarele cerințe prudențiale specifice riscurilor de lichiditate legate de aceste servicii, pentru fiecare sistem de decontare a instrumentelor financiare:
a) să dispună de un cadru robust și de instrumente de evaluare, monitorizare și gestionare a riscurilor de lichiditate, inclusiv a riscurilor de lichiditate pe parcursul zilei (intraday), pentru fiecare monedă a sistemului de decontare a instrumentelor financiare pentru care dețin rolul de agent de decontare;
b) să evalueze și să monitorizeze în mod continuu și în timp util, însă cel puțin zilnic, necesitățile lor de lichiditate și nivelul activelor lichide pe care le dețin; în acest sens, să stabilească valoarea activelor lichide disponibile, luând în considerare marjele de ajustare (haircut) corespunzătoare ale acestor active;
c) să mențină resurse lichide suficiente în toate monedele relevante, în vederea furnizării rapide a serviciilor de decontare într-o gamă largă de potențiale scenarii de simulare de criză, incluzând riscul de lichiditate generat de neîndeplinirea obligațiilor pecuniare de către cel puțin doi dintre participanți, inclusiv întreprinderile-mamă și filialele acestora, față de care au cele mai mari expuneri;
d) să reducă riscurile de lichiditate corespunzătoare prin dispunerea de resurse lichide calificate în fiecare monedă, cum ar fi fonduri bănești deținute la banca centrală de emisiune a monedei respective și la alte instituții financiare solvabile, linii de credit angajate sau alte mecanisme similare, precum și garanții sau investiții cu lichiditate înaltă care sunt imediat disponibile și convertibile în fonduri bănești cu mecanisme de finanțare convenite în prealabil și cu un grad înalt de fiabilitate, chiar și în condiții de piață extreme, dar realiste;
e) să identifice, să evalueze și să monitorizeze riscul de lichiditate pe care îl generează diferite instituții financiare utilizate pentru gestionarea riscurilor lor de lichiditate;
f) în cazul utilizării unor mecanisme de finanțare prealabile, să selecteze ca furnizori de lichidități numai instituții financiare solvabile; să stabilească și să aplice limite de concentrare adecvate pentru fiecare dintre furnizorii de lichidități corespunzători, inclusiv întreprinderea-mamă și filialele;
g) să stabilească și să testeze dacă resursele implicate sunt suficiente, prin aplicarea cu regularitate a unor teste de stres riguroase;
h) să analizeze și să planifice modul în care gestionează eventualele lipse de lichidități neprevăzute și potențial neacoperite, precum și să aprobe reguli și proceduri pentru implementarea acestor planificări;
i) dacă o astfel de opțiune este practică și disponibilă și fără a aduce atingere normelor de eligibilitate stabilite de Banca Națională, să aibă acces la conturile deschise la Banca Națională și la alte servicii ale acesteia pentru a-și îmbunătăți gestionarea riscurilor de lichiditate;
j) să dispună de mecanisme stabilite în prealabil și de o fiabilitate înaltă care asigură că entitatea poate lichida, într-un termen oportun, garanția constituită în favoarea entității de către un client aflat în situația de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare și, în cazul în care sunt utilizate mecanisme neangajate, să stabilească că au fost identificate și atenuate orice riscuri potențiale asociate;
k) să prezinte rapoarte periodice Băncii Naționale și să publice informații cu privire la modul în care evaluează, monitorizează și gestionează riscurile lor de lichiditate, inclusiv riscurile de lichiditate pe parcursul zilei (intraday).
(5) Dacă un depozitar central intenționează să presteze servicii auxiliare de tip bancar altor depozitari centrali în temeiul art. 60 alin. (3) lit. b), depozitarul central respectiv dispune de norme și proceduri clare de gestionare a potențialelor riscuri de credit, de lichiditate și de concentrare care rezultă din prestarea serviciilor respective.
(6) Banca Națională aprobă reglementări privind:
a) cadrul și instrumentele de monitorizare, evaluare, gestionare, raportare și publicare a informațiilor privind riscurile de credit și de lichiditate, inclusiv cele care sunt generate pe parcursul unei zile (intraday), prevăzute la alin. (3) și (4);
b) normele și procedurile prevăzute la alin. (5).
Articolul 66. Supravegherea instituțiilor de credit desemnate și a depozitarilor centrali autorizați să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 17 și 22, Banca Națională este responsabilă de autorizarea ca instituții de credit a instituțiilor de credit desemnate și a depozitarului central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar, precum și de supravegherea acestora din perspectiva calității lor de instituție de credit, în limitele și condițiile prevăzute de Legea nr. 202/2017.
(2) Suplimentar prevederilor alin. (1), Banca Națională este responsabilă de supravegherea instituției de credit desemnate și a depozitarului central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în ceea ce privește respectarea de către entitățile în cauză a cerințelor prudențiale prevăzute la art. 65.
(3) Banca Națională examinează periodic, cel puțin o dată la doi ani, dacă instituția de credit desemnată și depozitarul central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar respectă prevederile art. 65, precum și informează Comisia Națională, care, la rândul ei, informează autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) și, după caz, colegiul supraveghetorilor prevăzut la art. 26 cu privire la rezultatele supravegherii Băncii Naționale în temeiul prezentului articol, inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancțiuni.
(4) După consultarea Băncii Naționale, Comisia Națională examinează și evaluează, cel puțin o dată la fiecare doi ani, următoarele:
a) în cazul prevăzut la art. 60 alin. (3) lit. a), dacă acordurile încheiate între instituția de credit desemnată și depozitarul central le permit acestora să își îndeplinească obligațiile prevăzute de prezenta lege;
b) în cazul prevăzut la art. 60 alin. (2), dacă cerințele care permit autorizarea depozitarului central să presteze servicii auxiliare de tip bancar îi permit acestuia să îndeplinească obligațiile prevăzute de prezenta lege.
(5) Comisia Națională informează periodic, cel puțin o dată la fiecare doi ani, autoritățile prevăzute la art. 61 alin. (4) și, după caz, colegiul supraveghetorilor prevăzut la art. 26 cu privire la rezultatele examinării și evaluării efectuate conform alin. (4), inclusiv eventualele măsuri de remediere sau sancțiuni.
(6) În vederea protejării participanților la sistemele de decontare a instrumentelor financiare pe care le gestionează, în cazul în care depozitarul central desemnează o instituție de credit în conformitate cu art. 60, depozitarul central se asigură că instituția de credit desemnată îi oferă acces la toate informațiile necesare în sensul prezentei legi și raportează Comisiei Naționale și Băncii Naționale orice încălcare a acesteia.
TITLUL V
SANCȚIUNI
Articolul 67. Sancțiuni și alte măsuri administrative
(1) Comisia Națională aplică sancțiuni și alte măsuri administrative în cazurile prevăzute la art. 69 în privința persoanelor responsabile de încălcarea cerințelor prezentei legi și ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste sancțiuni și măsuri sunt puse în aplicare.
(2) Sancțiunile și măsurile administrative aplicate de Comisia Națională în temeiul alin. (1) sunt eficiente, proporționale și disuasive.
(3) Comisia Națională aplică sancțiuni și alte măsuri administrative în privința depozitarilor centrali, instituțiilor de credit desemnate, membrilor organelor de conducere ale acestora, precum și în privința oricăror persoane juridice sau fizice care controlează efectiv activitatea depozitarilor centrali și instituțiilor de credit desemnate.
(4) În cazul în care faptele prevăzute la art. 69 alin. (1) constituie o infracțiune, Comisia Națională și organele de urmărire penală asigură cooperarea și schimbul reciproc de informații specifice în legătură cu urmărirea penală inițiată, precum și acțiunile procesuale desfășurate în privința unor posibile încălcări ale prezentei legi.
(5) Comisia Națională este în drept să coopereze și să facă schimb de informații cu autoritățile competente ale altor state în vederea examinării unor posibile încălcări ale prezentei legi.
Articolul 68. Publicarea deciziilor
(1) Comisia Națională publică pe site-ul său web oficial informații privind deciziile de aplicare a unei sancțiuni sau a altei măsuri administrative pentru încălcarea prezentei legi și a actelor normative emise în vederea executării prezentei legi, în termenul prevăzut de lege, după informarea persoanei sancționate cu privire la decizia respectivă. Publicarea include cel puțin informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanei fizice sau juridice sancționate.
(2) În cazul în care decizia de a aplica o sancțiune sau altă măsură este pasibilă de o cale de atac în instanța de judecată, Comisia Națională publică pe site-ul său web oficial, suplimentar celor prevăzute la alin. (1), informații privind:
a) statutul căii de atac și rezultatul examinării acesteia;
b) orice hotărâri de anulare a unei decizii anterioare a autorității publice de aplicare a unei sancțiuni.
(3) Dacă publicarea identității persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către Comisia Națională ca fiind disproporțională, în urma unei evaluări privind proporționalitatea publicării informațiilor efectuate pentru fiecare caz separat, sau dacă publicarea informațiilor pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă în derulare, Comisia Națională:
1) amână publicarea informației privind aplicarea sancțiunii sau a altei măsuri până în momentul în care motivele nepublicării încetează să fie valabile;
2) publică informația privind aplicarea sancțiunii sau a altei măsuri administrative cu titlu anonim, pentru a asigura protecția eficientă a datelor cu caracter personal;
3) nu publică informația privind aplicarea sancțiunii sau a altei măsuri administrative, în cazul în care consideră că opțiunile prevăzute la pct. 1) și 2) nu sunt suficiente să asigure:
a) că stabilitatea piețelor financiare nu ar fi pusă în pericol;
b) proporționalitatea publicării unor astfel de informații, în cazurile în care măsurile sunt considerate ca având un caracter minor.
(4) În cazul în care se intenționează publicarea informației de aplicare a sancțiunii sau a altei măsuri în mod anonim, publicarea acestor informații poate fi amânată pe o perioadă rezonabilă dacă se anticipează că, pe durata perioadei respective, motivele care au stat la baza publicării în mod anonim vor înceta să fie valabile.
(5) Comisia Națională menține informațiile publicate în temeiul prezentului articol pe site-ul său web oficial pentru o perioadă de cel puțin 5 ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în informațiile publicate sunt menținute pe site-ul web oficial al Comisiei Naționale pe perioada stabilită conform legislației privind protecția datelor cu caracter personal.
Articolul 69. Sancționarea încălcărilor
(1) Comisia Națională are competența aplicării sancțiunilor în privința următoarelor fapte:
a) prestarea serviciilor prevăzute în secțiunile A, B și C din anexă cu încălcarea prevederilor art. 16, art. 27 și art. 60;
b) obținerea autorizărilor prevăzute la art. 16 și art. 60 prin declarații false sau prin orice alt mijloc ilicit, astfel cum este prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b) și art. 63 alin. (1) lit. b);
c) neîntrunirea de către depozitarul central a cerinței de capital necesar, astfel încălcând prevederile art. 52;
d) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor organizatorice, astfel încălcând prevederile art. 28–35;
e) nerespectarea de către depozitarul central a regulilor de conduită, astfel încălcând prevederile art. 37–40;
f) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor aplicabile serviciilor specifice depozitarilor centrali, astfel încălcând prevederile art. 42–46;
g) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor prudențiale, astfel încălcând prevederile art. 48–52;
h) nerespectarea de către depozitarul central a cerințelor aplicabile conexiunilor între depozitarii centrali, astfel încălcând prevederile art. 54;
i) refuzul abuziv al depozitarului central de a acorda diverse tipuri de acces, astfel încălcând prevederile art. 55–59;
j) nerespectarea de către instituțiile de credit desemnate a cerințelor prudențiale specifice legate de riscurile de credit, astfel încălcând prevederile art. 65 alin. (3);
k) nerespectarea de către instituțiile de credit desemnate a cerințelor prudențiale specifice legate de riscurile de lichiditate, astfel încălcând prevederile art. 65 alin. (4).
(2) Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale Comisiei Naționale și competențelor Băncii Naționale de a aplica măsuri de supraveghere, sancțiuni și măsuri sancționatoare instituției de credit desemnate și depozitarului central autorizat în temeiul prezentei legi să furnizeze servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu Legea nr. 202/2017, în cazul admiterii unei încălcări prevăzute de prezentul articol și de actele normative emise în vederea executării prezentei legi, Comisia Națională aplică următoarele sancțiuni:
a) emiterea unei declarații publice în care se indică persoana responsabilă de încălcare și natura încălcării, în conformitate cu art. 68;
b) emiterea unei prescripții prin care se solicită persoanei responsabile de comiterea încălcării să înceteze faptele respective și să se abțină de la comiterea repetată a acestora;
c) retragerea autorizărilor acordate în temeiul art. 16 sau al art. 60, în conformitate cu art. 20 sau art. 63;
d) sancționarea membrului organului de conducere al entității sau a oricărei alte persoane fizice considerate responsabile prin aplicarea măsurii de interzicere temporară sau, în cazul unor încălcări grave repetate, interzicere permanentă a exercitării unor funcții de conducere în cadrul instituției;
e) în cazul în care poate fi stabilit cuantumul profitului obținut ca rezultat al unei încălcări, sancțiuni pecuniare administrative maxime în cuantum de cel puțin două ori cuantumul respectiv;
f) în cazul persoanei fizice, amendă administrativă de până la 94 282 500 de lei moldovenești;
g) în cazul persoanei juridice, sancțiuni pecuniare administrative în cuantum de până la 377 130 000 lei moldovenești sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice, conform ultimelor situații financiare aprobate de organul de conducere. În cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care are obligația de a întocmi situații financiare consolidate în conformitate cu Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017, cifra de afaceri anuală totală aplicabilă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform reglementărilor contabile relevante, pe baza ultimelor situații financiare consolidate, aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă de la nivelul cel mai înalt.
Articolul 70. Aplicarea efectivă a sancțiunilor
La stabilirea tipului și nivelului sancțiunilor sau a altor măsuri administrative, Comisia Națională ia în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:
a) gravitatea și durata încălcării;
b) gradul de responsabilitate al persoanei responsabile de încălcare;
c) capacitatea financiară a persoanei responsabile de încălcare, reprezentată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual al persoanei fizice responsabile;
d) valoarea profiturilor acumulate, a pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau a pierderilor suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;
e) măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu Comisia Națională, fără a aduce atingere necesității de a reține profitul obținut sau valoarea pierderilor evitate de persoana respectivă;
f) încălcările comise anterior de persoana responsabilă de încălcare.
Articolul 71. Raportarea încălcărilor
(1) Comisia Națională instituie mecanisme eficiente prin care se încurajează raportarea încălcărilor potențiale sau reale ale prezentei legi către Comisia Națională.
(2) Mecanismele prevăzute la alin. (1) includ cel puțin:
a) proceduri specifice de recepționare și investigare a rapoartelor privind încălcările potențiale sau reale și măsurile luate ca răspuns la acestea, inclusiv stabilirea unor canale sigure de comunicare a rapoartelor respective;
b) protecție adecvată pentru angajații instituțiilor care raportează încălcări potențiale sau reale comise în cadrul instituției, cel puțin împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil;
c) protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcările potențiale sau reale, precum și ale persoanei fizice suspectate de o încălcare, conform cerințelor legislației privind protecția datelor cu caracter personal;
d) protecția identității atât a persoanei care raportează încălcările, cât și a persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, la toate etapele procedurilor, cu excepția cazului în care o astfel de dezvăluire este impusă de dreptul intern în contextul unor investigații suplimentare sau al unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.
(3) Depozitarii centrali și instituțiile de credit desemnate dispun de proceduri adecvate care permit angajaților să raporteze, pe cale internă, încălcările efective sau potențiale, printr-un canal specific, independent și autonom. Un astfel de canal poate fi oferit și prin aranjamente prevăzute de partenerii sociali.
(4) La utilizarea canalelor de raportare prevăzute la alin. (3) sunt respectate măsurile de protecție prevăzute la alin. (2) lit. b)–d).
Articolul 72. Dreptul la o cale de atac
(1) Deciziile și măsurile aprobate în temeiul prezentei legi pot fi contestate în instanța de judecată conform Codului administrativ nr. 116/2018.
(2) Dacă solicitantul nu obține un răspuns în termen de 6 luni de la prezentarea unei cereri de autorizare care conține toate informațiile necesare potrivit dispozițiilor în vigoare, acesta se poate adresa instanței competente cu o acțiune în contencios administrativ, în condițiile Codului administrativ nr. 116/2018.
Anexă
Lista serviciilor
Secțiunea A
Servicii de bază
1. Înregistrarea inițială a instrumentelor financiare într-un sistem de înscriere în cont (în continuare – serviciu notarial).
2. Oferirea și menținerea conturilor de instrumente financiare la nivelul cel mai înalt (în continuare – serviciu de administrare centralizată).
3. Gestionarea unui sistem de decontare a instrumentelor financiare (în continuare – serviciu de decontare).
Secțiunea B
Servicii auxiliare de tip nebancar care nu implică risc de credit sau de lichiditate
Servicii furnizate de depozitari centrali care contribuie la creșterea siguranței, a eficienței și a transparenței piețelor de valori mobiliare și care pot include, fără a se limita la acestea, următoarele servicii:
1. servicii legate de serviciul de decontare, cum ar fi:
a) organizarea, în calitate de agent, a unui mecanism de împrumut de instrumente financiare între participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;
b) punerea la dispoziție, în calitate de agent, a unui sistem de gestionare a garanțiilor pentru participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare;
c) punerea în corespondență a decontărilor, transmiterea instrucțiunilor, confirmarea tranzacțiilor, verificarea tranzacțiilor;
2. servicii legate de serviciul notarial și serviciul de administrare centralizată, cum ar fi:
a) servicii legate de registrele de acționari;
b) sprijinirea procesării operațiunilor corporative care determină modificarea nivelului capitalului social (corporate actions), inclusiv în ceea ce privește impozitele, adunările generale și serviciile de informare;
c) servicii legate de o emisiune nouă, inclusiv alocarea și gestionarea codurilor ISIN (International Securities Identification Number) și a altor coduri similare;
d) urmărirea și procesarea instrucțiunilor, colectarea și procesarea comisioanelor și raportările conexe;
3. stabilirea de conexiuni între depozitari centrali, deschiderea, administrarea sau gestionarea conturilor de instrumente financiare în cadrul unui serviciu de decontare, al unui serviciu de gestionare a garanțiilor și al altor servicii auxiliare;
4. orice alte servicii, cum ar fi:
a) furnizarea, în calitate de agent, a serviciilor generale de gestionare a garanțiilor;
b) furnizarea de raportări conform reglementărilor;
c) furnizarea de informații, date și statistici pieței și serviciilor de statistică sau altor entități guvernamentale ori interguvernamentale;
d) furnizarea serviciilor de tehnologii informaționale.
Secțiunea C
Servicii auxiliare de tip bancar
Servicii de tip bancar legate în mod direct de serviciile de bază sau de alte servicii auxiliare enumerate în secțiunile A și B, cum ar fi:
a) deschiderea de conturi de fonduri bănești pentru participanții la un sistem de decontare a instrumentelor financiare și pentru deținătorii de conturi de instrumente financiare, precum și acceptarea de depozite de la aceștia, în sensul art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 202/2017;
b) deschiderea de linii de credit de fonduri bănești care trebuie rambursate cel târziu în următoarea zi lucrătoare, acordarea de împrumuturi de fonduri bănești pentru prefinanțarea operațiunilor corporative care implică modificarea nivelului capitalului și acordarea de împrumuturi de instrumente financiare deținătorilor de conturi de instrumente financiare, în sensul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2017;
c) servicii de plată care includ procesarea tranzacțiilor cu fonduri bănești și a tranzacțiilor valutare, în sensul art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 202/2017;
d) garanții și angajamente legate de acordarea și luarea de împrumuturi de instrumente financiare, în sensul art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 202/2017;
e) activități de trezorerie care implică valută străină și instrumente financiare care țin de gestionarea soldurilor aferente pozițiilor de cumpărare (long balances) ale participanților, în sensul art. 14 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 202/2017.