Secţiunea 1
Cesionarea unei activități către un cumpărător adecvat
31. În cazul în care există riscul ca o concentrare propusă să ridice obstacole semnificative în calea concurenței efective, cea mai eficientă modalitate de a menține concurența efectivă, cu excepția interzicerii, este crearea condițiilor de înființare a unei noi entități concurențiale sau de consolidare a concurenților existenți, prin intermediul unei cesionări de către părțile care participă la concentrare.
Subsecțiunea 1.1. Cesionarea unei activități viabile și competitive
32. Elementele cesionate trebuie să constituie o activitate viabilă care, în cazul în care ar fi exploatată de un cumpărător adecvat, ar putea concura efectiv și durabil cu entitatea creată prin concentrarea economică, ca întreprindere activă. Pentru a asigura viabilitatea activității respective, ar putea fi necesară și includerea activităților legate de piețe pe care Consiliul Concurenței nu a identificat probleme de concurență, dacă acest lucru este necesar pentru a crea un concurent efectiv pe piața/piețele afectate.
33. În cazul în care se propune cesionarea unei activități viabile, este necesar să se țină cont de incertitudinile și riscurile aferente transferului activității către un nou proprietar. Riscurile în cauză pot limita impactul concurențial al activității cesionate și, prin urmare, pot conduce la o situație de piață care nu ar fi, în mod necesar, de natură să elimine respectivele probleme de concurență.
1.1.1. Caracteristicile activității destinate cesionării
34. Activitatea destinată cesionării trebuie să includă toate activele care contribuie la funcţionarea sa curentă sau care sunt necesare pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea sa, precum şi întregul personal angajat în prezent sau care este necesar pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea activităţii. Astfel, părțile care efectuează notificarea se vor obliga în angajamente ca activitatea destinată cesionării să includă toate activele și personalul în cauză. În cazul în care se constată ulterior că descrierea detaliată a activității, pe care părțile trebuie să o furnizeze în conformitate cu dispozițiile de la pct. 36 – 37 din Regulament, este incompletă în această privință și că părțile nu dotează activitatea cu activele necesare sau personalul necesar, Consiliul Concurenței poate avea în vedere revocarea deciziei de autorizare condiționată.
35. Personalul și activele care sunt în prezent partajate între activitatea destinată cesionării și alte activități ale părților, dar care contribuie la funcționarea activității sau care sunt necesare pentru a asigura viabilitatea și competitivitatea acesteia, trebuie, de asemenea, să fie incluse. În caz contrar, viabilitatea și competitivitatea activității destinate cesionării ar fi puse în pericol. În consecință, activitatea destinată cesionării trebuie să cuprindă personalul care efectuează funcții esențiale pentru activitate, cum ar fi, de exemplu, cercetare și dezvoltare pentru grup și personal informatic, chiar și în cazul în care acest personal este angajat în prezent de altă unitate de afaceri a părților, cel puțin într-o proporție suficientă pentru a îndeplini necesitățile curente ale activității cesionate. În același mod, activele partajate trebuie incluse chiar dacă aceste active aparțin sau sunt alocate unei alte unități de afaceri.
36. Întreprinderile implicate trebuie să includă în angajamente o descriere precisă a caracteristicilor activității cesionate. Descrierea activității trebuie să fie adaptată fiecărui caz relevant și trebuie să conțină toate elementele care fac parte din activitatea destinată cesionării, după cum urmează:
36.1. active corporale (de exemplu: cercetare și dezvoltare, producție, distribuție, vânzări și activități de marketing);
36.2. active necorporale (cum ar fi drepturi de proprietate intelectuală, know-how și fond de comerț);
36.3. acte permisive și/sau alte licențe, permise și autorizații acordate pentru desfășurarea activității în cauză;
36.4. contracte, contracte de închiriere și angajamente (de exemplu, convenții cu furnizorii și clienții) în beneficiul activității destinate cesionării;
36.5. dosare ale clienților, de credit și de altă natură.
37. În descrierea activității, întreprinderile implicate trebuie să indice personalul pe care intenţionează să îl transfere, inclusiv personalul detașat şi angajaţii temporar, şi să furnizeze o listă a personalului de bază, respectiv a personalului esenţial pentru viabilitatea şi competitivitatea activităţii. Întreprinderile implicate trebuie să-şi ia angajamentul că nu vor solicita personalul de bază transferat. Transferul acestora nu aduce atingere aplicării Codului muncii nr. 154/2003 și a altor acte normative.
38. Totodată, părțile trebuie să stabilească şi regimul de furnizare a produselor şi serviciilor de către acestea către activitatea destinată cesionării sau de către activitatea destinată cesionării către părți. Aceste relații întreținute cu activitatea cesionată pot fi necesare pentru menținerea deplinei viabilități economice și a competitivității activității cesionate pentru o perioadă de tranziție. Consiliul Concurenţei va accepta un astfel de regim numai dacă acesta nu afectează independența activității cesionate față de părți.
39. Întreprinderile implicate trebuie să excludă în mod expres, prin textul angajamentelor, activele sau personalul care este utilizat în cadrul acesteia sau de către aceasta, dar care, în opinia întreprinderilor implicate, nu trebuie transferate în cadrul cesionării. Consiliul Concurenţei va putea accepta astfel de excluderi numai dacă întreprinderile implicate pot demonstra că acestea nu afectează viabilitatea şi competitivitatea activităţii.
40. Activitatea destinată cesionării trebuie să fie viabilă ca atare. Resursele unui eventual sau chiar presupus cumpărător nu sunt luate în considerare de către Consiliul Concurenţei la etapa de evaluare a angajamentului. Situația este diferită în cazul în care, în cursul procedurii, este încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu un cumpărător specific, al cărui resurse pot fi luate în considerare la data evaluării angajamentului. Această situație va fi descrisă mai detaliat la pct.72-73 din Regulament.
41. Odată ce a fost identificat un cumpărător, după adoptarea unei decizii privind compatibilitatea operaţiunii de concentrare economică cu mediul concurenţial, este posibil ca unele dintre activele sau personalul incluse în activitatea cesionată să nu fie necesare cumpărătorului propus. În cadrul procesului de aprobare a cumpărătorului, Consiliul Concurenţei poate, la cererea întreprinderilor implicate, să aprobe cesionarea afacerii către cumpărătorul propus fără unele active sau membri ai personalului, în cazul în care acest lucru nu afectează viabilitatea şi competitivitatea activităţii destinate cesionării după data vânzării, luând în considerare resursele cumpărătorului propus.
Subsecțiunea 1.2. Activitatea autonomă şi condiţiile pentru acceptarea alternativelor
42. De regulă, o activitate viabilă este o activitate care poate funcționa în mod autonom, și anume independent de părțile implicate în operațiunea de concentrare economică, în ceea ce privește furnizarea de materii prime sau alte forme de cooperare, cu excepția celor dintr-o perioadă de tranziție.
43. Activitatea destinată cesionării trebuie să fie o activitate autonomă existentă, care poate lua forma unei întreprinderi existente sau a unui grup de întreprinderi existent, ori a unei activități care nu funcționase sub formă de entitate juridică până la acea dată.
44. Atunci când problema de concurență rezultă dintr-o suprapunere pe orizontală, părțile pot alege între două activități. În cazurile care implică o ofertă ostilă, un angajament de cesionare a anumitor activități ale societății țintă poate, în împrejurări în care părțile care efectuează notificarea dispun de informații limitate despre activitatea destinată cesionării, să mărească riscul ca activitatea în cauză să nu reprezinte, după cesionare, un concurent viabil care poate intra în concurență efectivă și durabilă pe piață. În consecință, ar putea fi mai adecvat pentru părți să propună cesionarea unor activități ale societății cumpărătoare în astfel de cazuri.
1.2.1. Disocierile
45. Chiar dacă, de regulă, cesionarea unei activități autonome existente și viabile este necesară, Consiliul Concurenței, ținând cont de principiul proporționalității, poate avea în vedere cesionarea unor activități care au legături puternice existente sau care sunt parțial integrate în activitățile reținute de părți și, așadar, trebuie disociate în aceste privințe. Pentru a reduce la minimum riscurile care ar putea afecta viabilitatea și competitivitatea în astfel de împrejurări, părțile pot furniza angajamente prin care se propune disocierea acelor părți ale unei activități existente care nu trebuie în mod obligatoriu să fie cesionate. De fapt, se cesionează în aceste împrejurări o activitate autonomă existentă, deși, printr-o disociere inversă, părțile pot disocia părțile limitate pe care le pot păstra.
46. În orice caz, Consiliul Concurenței va putea accepta angajamente care necesită disocierea unei activități numai dacă poate exista certitudinea că, cel puțin la data la care activitatea este transferată cumpărătorului, se cesionează o activitate autonomă viabilă și riscurile care ar putea afecta viabilitatea și competitivitatea, generate de disociere, sunt astfel reduse la minimum. Așadar, părțile trebuie să garanteze, astfel cum se arată în detaliu la pct. 136 din Regulament, că disocierea este inițiată în perioada de tranziție, adică în perioada dintre adoptarea deciziei Consiliului Concurenței și data încheierii cesionării (adică a transferului juridic și efectiv al activității către cumpărător). În rezultat, la sfârșitul acestei perioade, se cesionează o activitate autonomă viabilă. Dacă acest lucru nu este posibil sau dacă disocierea este deosebit de dificilă, părțile pot oferi Consiliului Concurenței gradul necesar de certitudine prin propunerea unei soluții de tip „cumpărător inițial”, astfel cum se detaliază la pct. 71din Regulament.
1.2.2. Cesionarea activelor, în special a mărcilor şi licenţelor
47. O cesionare care constă dintr-o combinație de active care nu au format o activitate unitară și viabilă în trecut generează riscuri pentru viabilitatea și competitivitatea activității rezultante. Acesta este cazul dacă sunt implicate active ale mai multor părți. O astfel de abordare poate fi acceptată de către Consiliul Concurenței numai dacă viabilitatea activității este asigurată indiferent de faptul că activele nu au format o activitate unitară în trecut. Acesta ar putea fi cazul dacă activele individuale pot deja să fie considerate ca o activitate viabilă și competitivă. În mod similar, numai în cazuri excepționale poate fi suficient un pachet de cesionare care include numai mărcile, activele de producție și/sau distribuție aferente pentru a crea condițiile unei concurențe efective. În astfel de împrejurări, pachetul constând din mărci și active trebuie să fie suficient pentru a permite Consiliului Concurenței să concluzioneze că activitatea rezultantă va fi imediat viabilă în atunci când se va afla în proprietatea unui cumpărător adecvat.
48. Cesionarea unei activități apare, de regulă, ca fiind preferabilă acordării de licențe pentru drepturi de proprietate intelectuală, deoarece acordarea unei licențe implică mai multe incertitudini, nu permite titularului licenței să concureze imediat pe piață, necesită o relație permanentă cu părțile care ar putea permite emitentului licenței să influențeze comportamentul concurențial al titularului licenței și poate da naștere la dispute între emitentul și titularul licenței cu privire la domeniul de aplicare și termenii și condițiile licenței. Așadar, acordarea unei licențe nu va fi, în general, considerată ca adecvată în cazurile în care pare posibilă o cesionare a unei activități.
49. În cazul în care problema de concurență este generată de poziția de pe piață deținută pentru o astfel de tehnologie sau de drepturi de proprietate intelectuală, cesionarea tehnologiei sau a drepturilor de proprietate intelectuală respective constituie angajamentul preferabil, întrucât elimină o relație durabilă dintre noua entitate rezultată din concentrarea economică și concurenții acesteia.
50. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei poate accepta contracte de licență ca alternativă la cesionare atunci când, de exemplu, cesionarea ar constitui un obstacol pentru o cercetare prezentă eficientă sau atunci când cesionarea ar fi imposibilă din cauza naturii activității. Aceste licențe trebuie să permită titularului licenței să intre în concurență efectivă cu părțile într-un mod similar cu situația în care ar fi avut loc o cesionare. În general, aceste licențe vor fi licențe exclusive și nu trebuie să prevadă nicio restricție privind domeniul de utilizare sau zona geografică pentru titularul licenței.
51. În cazurile în care pot exista incertitudini cu privire la domeniul de aplicare al licenței sau la termenii și condițiile acesteia, părțile trebuie să cesioneze dreptul de proprietate intelectuală aferent, însă pot obține în schimb o licență. În cazurile în care este incert dacă licența va fi acordată efectiv unui titular adecvat, părțile pot avea în vedere propunerea unui titular inițial al licenței sau a unei soluții de „conciliere prealabilă”, conform prevederilor de la pct. 72 din Regulament, pentru a permite Consiliului Concurenței să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că angajamentul va fi pus în aplicare.
1.2.3. Schimbarea mărcii
52. În cazuri excepționale, Consiliul Concurenței poate accepta angajamente de acordare a unei licențe exclusive, limitate în timp, pentru o anumită marcă, în scopul de a permite titularului licenței de a schimba marca produsului în perioada prevăzută. După prima fază de licență a acestor angajamente de schimbare a mărcii, părțile se angajează ca într-o a doua fază să se abțină de la orice utilizare a mărcii (faza de neutilizare). Scopul unor astfel de angajamente este de a permite titularului licenței de a transfera clienții dinspre marca licențiată către propria sa marcă, astfel încât să fie creat un concurent viabil, fără cesionarea definitivă a mărcii licențiate.
53. Un angajament de schimbare a mărcii prezintă riscuri substanțial mai mari pentru revenirea la o concurență efectivă decât cesionarea, inclusiv cesionarea unei mărci, deoarece este în mare măsură incert dacă titularul licenței va reuși să se afirme ca un concurent activ pe piață în virtutea produsului a cărui marcă a fost schimbată. Un angajament de tipul schimbării mărcii poate fi acceptabilă în cazurile în care marca în cauză este folosită pe scară largă și o pondere ridicată a cifrei sale de afaceri provine de pe alte piețe decât cele în care au fost identificate probleme de concurență. În aceste cazuri, un angajament de schimbare a mărcii trebuie definit în așa fel încât să garanteze că acordarea licenței va menține în mod efectiv o concurență durabilă pe piață și că titularul licenței va constitui un concurent real după schimbarea mărcii produselor.
54. Întrucât succesul angajamentelor de schimbare a mărcii este legat în mare măsură de viabilitatea mărcii licențiate, trebuie îndeplinite mai multe condiții preliminare pentru elaborarea acestor angajamente după cum urmează:
54.1. marca destinată transferării trebuie să fie bine cunoscută și să fie suficient de puternică pentru a garanta atât viabilitatea imediată a mărcii licențiate, cât și supraviețuirea economică în cursul perioadei de schimbare a mărcii;
54.2. unele din activele legate de producția sau distribuția produselor comercializate sub marca licențiată sau de transferul de know-how ar putea fi necesare pentru asigurarea viabilității angajamentului;
54.3. licența trebuie să fie exclusivă și să aibă un domeniu de aplicare normal, adică să nu fie limitată la o anumită gamă de produse de pe o anumită piață, și să includă drepturile de proprietate intelectuală care să garanteze că clienții vor recunoaște produsul a cărui marcă a fost schimbată. Părțile nu vor putea să folosească semne sau cuvinte similare, întrucât acest lucru ar putea submina efectul operațiunii de schimbare a mărcii;
54.4. atât licența, cât și perioada de neutilizare trebuie să aibă o durată suficient de lungă, având în vedere particularitățile cazului respectiv, pentru ca măsura corectivă de schimbare a mărcii să producă efecte similare cu cele ale unei cesionări.
55. Identitatea potențialului titular al licenței va constitui un factor esențial pentru reușita angajamentelor de acest tip. Dacă există incertitudini cu privire la existenţa unor titulari de licență adecvați, capabili şi puternic motivați să efectueze operațiunea de schimbare a mărcii, întreprinderile implicate pot avea în vedere propunerea unui ,,cumpărător inițial” sau de „conciliere prealabilă”, potrivit prevederilor pct. 69 – 71 din Regulament.
Subsecțiunea 1.3. Clauza de nerăscumpărare
56. Pentru a menține efectul structural al unui angajament, acesta trebuie să prevadă că entitatea rezultată din concentrare nu poate dobândi ulterior influenţă, integral sau parțial, asupra întregii activităţi cesionate sau asupra unei părţi a acesteia. O influență a fostului proprietar al activității asupra comportamentului concurențial al activității cesionate riscă să contrazică obiectivul angajamentului. Angajamentele trebuie să prevadă că răscumpărarea unei influenţe semnificative nu este posibilă decât după trecerea unei perioade semnificative de timp, în general de 10 ani.
57. Angajamentele pot prevedea şi o clauză de derogare a întreprinderilor implicate de la această obligaţie, în cazul în care constată ulterior că structura pieţei s-a schimbat într-o asemenea măsură încât absența unei influenţe asupra activităţii cesionate nu mai este necesară pentru a face concentrarea economică compatibilă cu mediul concurenţial.
58. În absenţa unei clauze exprese, răscumpărarea activităţii ar încălca o obligaţie implicită a întreprinderilor implicate în temeiul angajamentelor, în măsura în care ar afecta eficacitatea acestora.
Subsecțiunea 1.4. Angajamentele privind o altă posibilitate de cesionare - active de prim rang
59. În anumite cazuri, punerea în aplicare a opțiunii de cesionare propuse de părți (a unei activități viabile care rezolvă problemele de concurență) ar putea fi nesigură, având în vedere, spre exemplu, drepturile de preemțiune deținute de terți sau probleme privind transferul unor contracte esențiale, al unor drepturi de proprietate intelectuală sau incertitudinea privind găsirea unui cumpărător adecvat. Cu toate acestea, părțile pot să estimeze că vor fi în măsură să cesioneze activitatea către un cumpărător adecvat într-un termen foarte scurt.
60. În asemenea cazuri, în scopul menținerii unei concurențe efective, Consiliul Concurenței va accepta angajamente de cesionare numai cu îndeplinirea următoarelor condiții:
60.1. în absența incertitudinii, prima cesionare propusă în angajamente ar consta într-o activitate viabilă; și
60.2. întreprinderile implicate vor propune o posibilitate alternativă de cesionare pe care sunt obligate să o respecte în cazul în care nu reușesc să pună în aplicare primul angajament în intervalul de timp prevăzut pentru prima cesionare.
61. Angajamentul referitor la o asemenea posibilitate alternativă trebuie în general să vizeze un activ de prim rang, adică trebuie să fie cel puțin la fel de bun ca și prima propunere de cesionare în ce privește crearea, după punerea sa în aplicare, a unui concurent viabil, nu trebuie să implice nici-o incertitudine cu privire la punerea sa în aplicare și trebuie să poată fi pus în aplicare rapid, pentru a se evita ca perioada globală de punere în aplicare să depășească o durată considerată în general ca acceptabilă în condițiile pieței respective. Pentru a limita riscurile în perioada de tranziție, este obligatorie aplicarea unor măsuri separate de conservare și menținere, în perioada de tranziție, a tuturor activelor incluse în ambele posibilități alternative de cesionare. Mai mult, angajamentul trebuie să prevadă criterii clare și un calendar strict care să arate cum și când va intra în vigoare obligația alternativă de cesionare și Consiliul Concurenței va specifica termene mai scurte pentru punerea în aplicare a acesteia.
62. În cazul în care există incertitudini cu privire la punerea în aplicare a cesionării legate de drepturi ale terţilor sau de găsirea unui cumpărător adecvat, angajamentele privind „activele de prim rang” şi „cumpărătorii iniţiali”, astfel cum este prevăzut la pct. 70 din Regulament, vizează aceleaşi aspecte, iar întreprinderile implicate pot alege între cele două alternative
Subsecțiunea 1.5. Transferul către un cumpărător adecvat
63. Se consideră că efectul pe care îl vizează cesionarea va fi atins numai dacă și atunci când activitatea este transferată unui cumpărător adecvat, în posesia căruia va deveni o forţă competitivă activă pe piaţă. Capacitatea unei activităţi de a atrage un cumpărător adecvat constituie un element important de care Consiliul Concurenţei ţine cont în evaluarea caracterului adecvat al angajamentului propus. Pentru a garanta cesionarea activităţii către un cumpărător adecvat, angajamentele trebuie să includă criterii de definire a caracterului adecvat, care să permită Consiliului Concurenţei să concluzioneze că cesionarea activităţii către un astfel de cumpărător este susceptibilă să înlăture problemele de concurenţă identificate.
1.5.1. Caracterul adecvat al cumpărătorului
64. Cerinţele standard privind cumpărătorul sunt următoarele:
64.1. cumpărătorul trebuie să fie independent de întreprinderile implicate şi să nu aibă legături cu acestea;
64.2. cumpărătorul trebuie să dispună de resurse financiare, de competenţa relevantă dovedită şi să aibă interesul și capacitatea de a menţine şi dezvolta activitatea cesionată, sub forma unei forţe competitive viabile şi active, aflată în concurenţă cu întreprinderile implicate şi alţi concurenţi; şi
64.3. achiziționarea activității de către un cumpărător propus nu trebuie să fie susceptibilă de a crea noi probleme de concurență şi nici nu trebuie să creeze riscul de întârziere a punerii în aplicare a angajamentelor. În consecință, se presupune în mod rezonabil că cumpărătorul propus trebuie să obțină toate avizele necesare de la autoritățile competente pentru achiziționarea activității cesionate.
65. Este posibil ca cerinţele standard privind cumpărătorul să fie suplimentate, după caz. Un exemplu îl constituie cerința ca, după caz, cumpărătorul să aparțină sectorului industrial, și nu celui financiar. Angajamentele vor conține, de regulă, o clauză prin care, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, un cumpărător financiar nu ar putea fi capabil sau nu ar avea interesul de a dezvolta activitatea ca forță viabilă și competitivă pe piață, chiar dacă ar putea obține competențele de gestionare corespunzătoare (de exemplu, prin recrutarea unor manageri cu experiență în sectorul respectiv) și, în consecință, achiziționarea de către un cumpărător financiar nu ar elimina problemele de concurență cu un grad suficient de certitudine.
1.5.2. Identificarea unui cumpărător adecvat
66. În general, există trei moduri prin care se poate garanta că activitatea este transferată unui cumpărător adecvat:
66.1. activitatea este transferată într-un termen fix după adoptarea deciziei către un cumpărător aprobat de Consiliul Concurenţei pe baza cerințelor privind cumpărătorii;
66.2. în mod suplimentar față de condițiile stabilite pentru prima categorie, angajamentele prevăd că părțile nu pot încheia operațiunea în cauză înainte de semnarea unui acord pentru activitate cu un cumpărător (numit „cumpărător inițial”), aprobat de Consiliul Concurenței;
66.3. întreprinderile implicate identifică deja un cumpărător pentru activitate și încheie deja un acord în timpul procedurii Consiliului Concurenței, angajament numit „conciliere prealabilă”. Principala diferență dintre ultimele două opțiuni este că, în cazul unui cumpărător inițial, identitatea cumpărătorului nu este cunoscută Consiliului Concurenţei înainte de emiterea deciziei de autorizare. Transferul activității poate fi pus în aplicare după emiterea deciziei.
67. Alegerea categoriei depinde de riscurile implicate de cazul respectiv și, în consecință, de măsurile care permit Consiliului Concurenţei să concluzioneze, cu un grad suficient de certitudine, că angajamentul va fi pus în aplicare. Aceasta va depinde de natura și domeniul de aplicare al activității de cesionat, de riscurile de degradare a activității în perioada de tranziție dinaintea cesionării și de orice incertitudini inerente transferării și punerii în aplicare, în special riscurile privind găsirea unui cumpărător adecvat
1.5.2.1. Vânzarea activității cesionate într-un termen fix ulterior deciziei
68. Întreprinderile implicate pot proceda la vânzarea activității cesionate în baza cerințelor privind cumpărătorii, într-un termen fix de la data adoptării deciziei. Această procedură este susceptibilă de a fi adecvată în majoritatea cazurilor, cu condiția să poată fi avuți în vedere mai mulți cumpărători pentru o activitate viabilă și să nu existe probleme specifice care să complice sau să împiedice cesionarea. Atunci când cumpărătorul trebuie să aibă competențe speciale, această procedură poate fi adecvată în cazul în care există suficienți cumpărători potențiali interesați care îndeplinesc cerințele specifice privind cumpărătorii ce trebuie incluse în angajamente în astfel de cazuri. În această situație, Consiliul Concurenței poate concluziona că cesionarea va fi pusă în aplicare și că nu există motive pentru suspendarea punerii în aplicare a concentrării economice notificate ulterior deciziei Consiliului Concurenței.
1.5.2.2.Cumpărătorul inițial
69. Există cazuri în care numai propunerea unui „cumpărător iniţial” poate permite Consiliului Concurenţei să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că activitatea va fi cesionată efectiv unui cumpărător adecvat. În consecință, întreprinderile implicate trebuie să se oblige în angajamente să nu încheie operațiunea notificată înainte de semnarea unui acord pentru cesionarea activității cu un cumpărător aprobat de Consiliul Concurenţei.
70. În primul rând, acest lucru privește cazuri în care există obstacole considerabile în calea cesionării, cum ar fi drepturi ale terților sau incertitudini privind găsirea unui cumpărător adecvat. În astfel de cazuri, un cumpărător inițial va permite Consiliului Concurenței să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că angajamentele vor fi puse în aplicare, întrucât un astfel de angajament creează un stimulent mai puternic pentru părți de a încheia cesionarea pentru a putea realiza propria lor concentrare economică. În aceste circumstanțe, părțile pot alege între propunerea unui cumpărător inițial și un angajament alternativ de cesionare, astfel cum s-a specificat anterior la pct. 62 din Regulament.
71. În al doilea rând, un cumpărător inițial poate fi necesar în cazurile care generează riscuri considerabile pentru menținerea competitivității și atractivității activității cesionate în perioada de tranziție până la data cesionării. Această categorie cuprinde cazurile în care riscurile de degradare a activității cesionate par să fie mari, în special din cauza riscului de a pierde angajați esențiali pentru activitate, sau în care riscurile intermediare sunt amplificate deoarece părțile nu sunt capabile să întreprindă procesul de disociere în perioada de tranziție, însă procesul de disociere putând avea loc numai după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu un cumpărător. Dispoziția privind cumpărătorul inițial poate accelera transferul activității cesionate, dat fiind stimulentul mai puternic pentru părți de a încheia cesionarea pentru a putea realiza propria lor concentrare economică într-o asemenea măsură încât angajamentele să permită Consiliului Concurenței să concluzioneze cu un grad de certitudine suficient că aceste riscuri sunt limitate și că cesionarea va fi pusă efectiv în aplicare.
1.5.2.3. Angajamentele de conciliere prealabilă
72. Cea de-a treia categorie cuprinde cazuri în care părțile identifică și încheie un acord cu un cumpărător în care sunt specificate caracteristicile esențiale ale achiziției în timpul procedurii Consiliului Concurenței. Prin decizie Consiliul Concurenței va putea aproba, dacă transferul activității cesionate către cumpărătorul identificat elimină problemele de concurență. În cazul în care, Consiliul Concurenței autorizează concentrarea economică notificată, nu mai este necesară nicio decizie suplimentară din partea Consiliului Concurenței pentru aprobarea cumpărătorului și încheierea vânzării activității cesionate poate avea loc în scurt timp după aceea.
73. Consiliul Concurenței încurajează angajamentele de conciliere prealabilă, în special în cazurile în care identitatea cumpărătorului este crucială pentru eficacitatea angajamentelor propuse. Acest lucru privește cazurile în care, în funcție de împrejurări, pot fi considerați adecvați numai câțiva cumpărători potențiali, în special atunci când activitatea cesionată nu este o activitate viabilă în sine, ci viabilitatea sa este asigurată numai prin anumite active ale cumpărătorului, ori atunci când cumpărătorul trebuie să aibă anumite caracteristici pentru ca angajamentul propus să elimine problemele de concurență. Dacă părțile optează pentru încheierea unui acord cu un cumpărător adecvat, în cursul procedurii, prin intermediul unei soluții de conciliere prealabilă, Consiliul Concurenței poate concluziona cu un grad suficient de certitudine, în astfel de circumstanțe, că angajamentele vor fi puse în aplicare prin vânzarea către un cumpărător adecvat. În astfel de situații, o soluție de „cumpărător inițial” ce cuprinde cerințe specifice cu privire la caracterul adecvat al cumpărătorului va fi considerată, în general, ca echivalentă și acceptabilă.
Secţiunea 3
Alte angajamentele
77. Deși constituie angajamentul optim, cesionările sau eliminarea legăturilor cu concurenții nu reprezintă singurul angajament posibil pentru eliminarea anumitor probleme de concurență. Cu toate acestea, cesionările sunt punctul de referință față de care este evaluată eficacitatea și eficiența altor angajamente. În consecință, Consiliul Concurenței poate accepta alte tipuri de angajamente, dar numai în circumstanțe în care celălalt angajament propus are rezultate cel puțin echivalente cu cele ale cesionării.
Subsecțiunea 3.1. Angajamente de acces
78. Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente care prevăd acordarea accesului la reţele, infrastructuri şi tehnologii importante, inclusiv brevete, know-how sau alte drepturi de proprietate intelectuală, precum şi la factori de producţie. De regulă, întreprinderile implicate acordă un astfel de acces terţilor în mod nediscriminatoriu şi transparent.
79. Întreprinderile implicate pot propune angajamente de acordare a accesului la infrastructuri şi reţele, pentru a facilita pătrunderea pe piaţă a concurenţilor. Acestea pot fi acceptate de Consiliul Concurenţei în cazurile în care este suficient de clar că va exista o pătrundere efectivă a unor noi concurenți pe piață ce va elimina orice obstacol semnificativ în calea concurenței efective. Alte exemple de angajamente de acces sunt angajamentele de acordare a accesului la platformele de televiziune cu plată și la energie prin programe de cesiune de contracte de furnizare a gazelor naturale. Adeseori, o reducere suficientă a obstacolelor în calea pătrunderii pe piață nu este realizată prin angajamente individuale, ci printr-un pachet ce conține o combinație de angajamente de cesionare și de acces sau printr-un pachet de angajamente ce vizează facilitarea pătrunderii pe piață a concurenților printr-o gamă întreagă de diferite angajamente. În cazul în care aceste angajamente sunt susceptibile de a permite unui număr suficient de concurenți noi să pătrundă pe piață în timp util, ele pot fi considerate ca având, asupra concurenței de pe piață, un efect similar cu cesionarea. Dacă nu se poate concluziona că reducerea obstacolelor în calea pătrunderii pe piață de către angajamentele propuse este susceptibilă de a duce la pătrunderea unor noi concurenți pe piață, Consiliul Concurenței va respinge pachetul de angajamente în cauză.
80. În concentrările economice din transporturile aeriene, simpla reducere a obstacolelor în calea pătrunderii pe piață, prin angajamentul părților de a oferi tranșe orare pe anumite aeroporturi poate fi insuficientă pentru a asigura pătrunderea unor concurenți noi pe acele rute pe care apar problemele de concurență și pentru a face ca efectele angajamentului respectiv să fie echivalente cu cele ale unei cesionări.
81. Întreprinderile implicate pot propune şi angajamente prin care acordă acces nediscriminatoriu la infrastructura sau la rețelele părților care participă la concentrarea economică, pentru a garanta că nu apar obstacole semnificative în calea concurenței prin blocarea accesului concurenților. Consiliul Concurenței va accepta aceste angajamente numai dacă se poate concluziona că aceste angajamente vor fi eficace, iar concurenții sunt susceptibili să le utilizeze, astfel încât problemele de blocare a accesului concurenților vor dispărea. În cazuri specifice, poate fi adecvată corelarea unui astfel de angajament cu o dispoziție de „cumpărător inițial” sau de „conciliere prealabilă” pentru a permite Consiliului Concurenței să concluzioneze cu un grad suficient de certitudine că angajamentul va fi pus în aplicare.
82. În mod similar, controlul asupra unei tehnologii esențiale sau asupra unor drepturi de proprietate intelectuală poate duce la probleme de eliminare a concurenților care depind de acea tehnologie sau de acele drepturi de proprietate intelectuală ca element de bază pentru activitățile lor de pe o piață situată în aval. Această situație, de exemplu, privește cazurile în care problemele de concurență apar prin faptul că părțile nu comunică informații ce sunt necesare pentru interoperabilitatea diferitor echipamente. În astfel de cazuri, angajamentele de a acorda concurenților acces la informațiile necesare poate elimina problemele de concurență. În mod similar, în sectoarele în care participanții trebuie în general să coopereze prin acordarea reciprocă de brevete, problemele legate de faptul că entitatea rezultată din concentrare nu ar mai avea interesul de a acorda licențe în aceeași măsură și în aceleași condiții ca înainte pot fi eliminate prin angajamente de a acorda licențe în aceleași condiții și în viitor. În astfel de cazuri, angajamentele ar trebui să prevadă licențe neexclusive sau divulgarea de informații în mod neexclusiv către toți terții care depind de drepturile de proprietate intelectuală sau de informații pentru activitățile lor.
83. Totodată, trebuie asigurat faptul că termenii și condițiile care se aplică acordării licențelor nu împiedică punerea în aplicare efectivă a unei astfel de angajament bazat pe acordarea de licențe. Dacă nu există termeni și condiții clar definiți pentru acordarea licențelor pe piața în cauză, termenii și condițiile, inclusiv structura prețurilor, trebuie să reiasă clar din angajamente, de exemplu, prin formule de preț. O soluție alternativă poate fi de a recurge la licențe scutite de la plata oricăror redevențe. După caz, acordarea unor licențe poate transmite și informații sensibile către partea care acordă licența cu privire la comportamentul concurențial al titularilor licențelor care sunt concurenți activi pe piața din aval, de exemplu prin transmiterea numărului de licențe folosite pe piața din aval. În asemenea cazuri, pentru ca angajamentul să fie adecvat este necesar ca acestea să excludă astfel de probleme de confidențialitate. În general, conform pct. 82, Consiliul Concurenţei va accepta astfel de angajamente numai dacă se poate concluziona că acestea vor fi eficace și că sunt susceptibile de a fi folosite de către concurenți.
84. Angajamentele de acces au adeseori o natură complexă și includ, în mod necesar, termeni generali pentru stabilirea termenilor și condițiilor în care se realizează accesul. Pentru a fi eficace, aceste angajamente trebuie să conțină cerințele procedurale necesare pentru monitorizarea lor, cum ar fi cerința de a exista conturi separate pentru infrastructură pentru a permite o analiză a costurilor implicate, precum și dispozitive de monitorizare adecvate. De regulă, această monitorizare trebuie făcută de participanții de pe piață înșiși, de exemplu, de către întreprinderile care doresc să beneficieze de angajamente. Măsurile care permit terților înșiși să obțină aplicarea angajamentelor sunt, în special, accesul la un mecanism de rezolvare rapidă a litigiilor prin proceduri de arbitraj (împreună cu mandatarii) sau prin proceduri de arbitraj ce implică autoritățile competente, atunci când acestea există pentru piețele în cauză. În cazul în care Consiliul Concurenței poate concluziona că mecanismele prevăzute în angajamente vor permite participanților de pe piață însăși să le aplice în mod eficace și în timp util, nu este necesară o monitorizare permanentă a angajamentelor din partea Consiliului Concurenței. În astfel de situații, intervenția Consiliului Concurenței ar fi necesară numai în cazul în care părțile nu respectă soluțiile indicate de acele mecanisme de rezolvare a litigiilor. Cu toate acestea, Consiliul Concurenței va putea accepta astfel de angajamente numai atunci când complexitatea nu implică, de la bun început, riscuri privind eficacitatea lor și atunci când dispozitivele de monitorizare propuse garantează că angajamentele vor fi puse în aplicare în mod eficace și că mecanismul de asigurare a aplicării va produce rezultate în timp util.
Subsecțiunea 3.2. Schimbarea contractelor exclusive pe termen lung
85. Modificarea în structura pieței, rezultată în urma unei concentrări propuse, poate face ca aranjamentele contractuale existente să fie defavorabile concurenței efective. Acest lucru este valabil, în special, pentru contractele exclusive de furnizare pe termen lung, în cazul în care contractele respective fie blochează posibilitățile de participare ale concurenților în amonte, fie blochează accesul acestora la clienți în aval. Atunci când entitatea rezultată din concentrare are capacitatea și interesul de a bloca accesul concurenților în acest mod, efectele blocării accesului concurenților care rezultă din contractele exclusive existente pot contribui la ridicarea unor obstacole semnificative în calea concurenței efective.
86. În astfel de cazuri, încetarea sau schimbarea angajamentelor exclusive existente poate fi considerată adecvată pentru eliminarea problemelor de concurență. Cu toate acestea, probele disponibile trebuie să permită Consiliului Concurenței să determine în mod clar că nu va fi menținută nicio exclusivitate de facto. De asemenea, o astfel de schimbare a contractelor pe termen lung va fi suficientă, în general, numai dacă face parte dintr-un pachet de angajamente vizând eliminarea problemelor de concurență identificate.
Subsecțiunea 3.3. Alte angajamente care nu implică cesionarea
87. Astfel cum este indicat anterior la pct. 24-25 din Regulament, angajamentele fără natură structurală, cum ar fi promisiunile părților de a se abține de la un anumit comportamentul concurențial (de exemplu, gruparea produselor), nu vor elimina, în general, problemele de concurență care rezultă din suprapunerile pe orizontală. În orice caz, un astfel de angajament ar putea avea dificultăți în a îndeplini gradul de eficacitate necesar, din cauza absenței unei monitorizări eficace a punerii sale în aplicare. Consiliul Concurenței ar putea fi în imposibilitate pentru să verifice respectarea angajamentului și chiar și alți participanți de pe piață, cum ar fi concurenții, este posibil să nu poată stabili fie deloc, fie cu un grad suficient de certitudine, dacă părțile îndeplinesc, în practică, condițiile angajamentului. De asemenea, concurenții s-ar putea să nu aibă interesul de a sesiza Consiliul Concurenței, deoarece nu sunt beneficiari direcți ai angajamentelor. În consecință, Consiliul Concurenței poate examina alte tipuri de angajamente care nu implică cesionarea, cum ar fi promisiunile privind comportamentul, numai în mod excepțional și în împrejurări specifice, cum ar fi cu privire la problemele de concurență apărute în structurile de tip conglomerat.
Subsecțiunea 3.4. Termenul limită pentru angajamentele care nu implică cesionarea
88. Consiliul Concurenței poate accepta un termen-limită pentru angajamente care nu implică cesionarea. Acceptabilitatea unui termen-limită și durata în cauză vor depinde de circumstanțele specifice ale cazului și nu pot fi predefinite în mod general de Regulament.