Secțiunea 1.
Scopul, obiectivele și principii fundamentale ale asistenței interinstituționale
1. Instrucțiunea privind mecanismul național de cooperare interinstituțională pentru prevenirea, depistarea precoce, tratamentul tulburărilor mintale și de comportament și reabilitarea psihosocială în comunitate a persoanelor afectate (în continuare - Instrucțiune) reglementează funcționarea mecanismului național de cooperare interinstituțională, stabilind pilonii instituționali, limitele de competență profesională, procedurile operaționale în funcție de nivelul de risc și standardele pentru managementul de caz interinstituțional.
2. Instrucțiunea constituie un act administrativ pentru implementare de către responsabilii din cadrul autorităților publice centrale semnatare, ai instituțiilor și structurilor din subordinea acestora, în procesul de identificare precoce, acordarea asistenței și suportului inițial și continuu, referire și monitorizare a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament, precum și reintegrarea acestora în comunitate.
3. Prevederile prezentei Instrucțiuni se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova, la nivel central, raional, municipal și comunitar, vizând acțiunile întreprinse de autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile, prestatorii de servicii publici sau privați din domeniile medical, social, educațional, instituțiile de forță și ordine publică.
4. În cazul copiilor care se află în una dintre situațiile de risc prevăzute de Legea nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc şi a copiilor separați de părinți, se aplică în mod prioritar și obligatoriu procedurile stabilite prin Instrucțiunile privind mecanismul interinstituțional de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistența şi monitorizarea copiilor victime şi potențiale victime ale violenței, neglijării, exploatării şi traficului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 270/2014.
5. În sensul prezentei Instrucțiuni, noțiunile principale utilizate au următoarele semnificații.
5.1. Manifestări comportamentale atipice– semnale observabile de către personalul non-medical în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care indică o schimbare accentuată a conduitei sau o stare de criză psiho-emoțională severă. Aceste consemnări au rol de constatare, care nu constituie și nu substituie diagnosticul clinic sau evaluarea stării mintale.
Comportamentele atipice se pot manifesta prin:
comunicare sau vorbire contextual incoerentă - persoana vorbește singură, trece brusc de la o idee la alta fără o logică aparentă, folosește expresii neobișnuite sau repetă obsesiv aceleași fraze;
reacții comportamentale disfuncționale - persoana manifestă reacții emoționale neadecvate situației (ex: râde sau plânge fără un motiv evident), are gesturi bruște, necontrolate, sau rămâne nemișcată într-o poziție pasivă pentru o perioadă lungă de timp;
neglijare personală sau modificări majore ale aspectului - persoana prezintă semne de autoneglijență prelungită, poartă îmbrăcăminte total nepotrivită condițiilor meteorologice sau manifestă tendința de a aduna obsesiv obiecte inutile;
reacții la stimuli imperceptibili - persoana reacționează vizibil la stimuli pe care ceilalți nu îi pot percepe (ex: pare să asculte voci, interacționează cu elemente inexistente în mediu sau exprimă temeri nefondate privind un pericol iminent din partea terților);
5.2. Indicatori de vulnerabilitate sporită – una sau mai multe condiții în care interacțiunea dintre limitările funcționale (psihice sau cognitive) și barierele din mediu diminuează capacitatea persoanei de a se proteja, de a-și apăra drepturile și de a face față riscurilor, expunându-le direct la abuz, neglijare, manipulare sau excludere socială;
5.3. Identificare/Depistare precoce - constatarea în cadrul activităților ordinare a unor manifestări comportamentale atipice sau factori de risc care indică necesitatea acordării asistenței după competență, orientării persoanei către servicii specializate, cu consimțământul acesteia sau solicitarea Serviciului național unic pentru apeluri de urgență 112, după caz;
5.4. Co-management de caz paritar - formă unificată de gestionare a cazurilor complexe, bazată pe parteneriatul egal dintre specialiștii medicali, sociali, reprezentanții Poliției, instituțiile educaționale, penitenciare și de probațiune, alții cooptați, după caz;
5.5. Aderență clinică optimă stabilizată - conduita terapeutică voluntară sau asistată a pacientului cu tulburări mintale și de comportament, caracterizată prin acceptarea și respectarea constantă a planului integrat de tratament (farmacologic, psihoterapeutic și de reabilitare), menținută pe o perioadă de timp îndelungată în mod autonom sau cu sprijinul reprezentantului legal/mediului suportiv.
6. Scopul Instrucțiunii este configurarea unui răspuns național integrat, pro activ și centrat pe persoană, capabil să asigure asistența precoce, siguranța publică, recuperare clinică, reabilitare psiho-socială și reintegrarea comunitară a persoanelor cu tulburări mintale, protejând în mod necondiționat drepturile fundamentale ale omului, demnitatea și autonomia funcțională ale acestora.
7. Obiectivele specifice de implementare a Instrucțiunii sunt următoarele:
7.1. identificarea precoce a persoanelor care manifestă comportamente atipice în comunitate, în școli în cadrul activităților educaționale curente, unități de poliție, instituții penitenciare (persoanelor aflate în pregătirea liberării) sau birouri de probațiune, înainte ca acestea să degenereze în crize cu manifestări clinice sau acte de violență;
7.2. asigurarea accesului coordonat și facilitarea unui circuit instituțional eficient prin care beneficiarul este orientat rapid către servicii medicale specializate, prestații și suport social, educație incluzivă, instituții de ocupare a forței de muncă, asistență juridică, precum și monitorizare de către organele de drept în cazurile de comportament delicvent și conflict cu legea;
7.3. prevenirea instituționalizării și a marginalizării prin acordarea suportului în menținerea beneficiarului în mediul său familial și comunitar prin activarea rețelelor de suport local și a echipelor mobile specializate, reducând utilizarea spitalizărilor psihiatrice;
7.4. standardizarea procedurilor comunicaționale pentru eliminarea barierelor birocratice, dintre autorități/instituții din domeniile de competență a ministerelor semnatare, prin implementarea formularelor standard și a cerințelor față de partajarea securizată a datelor cu caracter personal și medical;
7.5. prevenirea recidivei și a victimizării prin cooperare, în limitele competențelor, între organele de drept și instituțiile de sănătate mintală pentru supravegherea terapeutică în comunitate a persoanelor aflate în conflict cu legea penală, asigurând continuitatea îngrijirilor post-detenție și după externare de la tratament prin constrângere sau obligatoriu cu caracter medical.
8. Beneficiarii direcți ai măsurilor integrate reglementate de prezenta Instrucțiune sunt:
8.1. copiii și adulții care sunt diagnosticați cu o tulburare mintală și de comportament sau care prezintă semne clinice de tulburări mintale de nivel psihotic, tulburări afective majore, tulburări de personalitate cu manifestări disfuncționale severe, dizabilități intelectuale sau de neurodezvoltare asociate cu comportament dezorganizat sau delicvent;
8.2. persoanele aflate în situații de risc multidimensional cum ar fi risc de autovătămare (ideație sau tentative suicidare), risc de comitere a unor acte de violență interpersonală, risc de abandon social sau familial, precum și risc de exploatare sau neglijare;
8.3. persoanele cu tulburări mintale liberate recent din medii de privare de libertate, inclusiv deținuți din instituțiile penitenciare în perioada pregătirii de liberare, persoane plasate în arest preventiv sau subiecții aflați sub supravegherea directă a birourilor de probațiune;
8.4. persoanele care prezintă tulburări mintale și de comportament generate de consumul persistent sau abuzul de alcool și alte substanțe psihoactive cu efecte asupra funcțiilor mintale și comportamentul dezorganizat.
9. Organizarea și realizarea activităților ce decurg din prezenta Instrucțiune se bazează pe următoarele principii fundamentale ale asistenței interinstituționale:
9.1. principiul abordării centrate pe persoană. Intervențiile se bazează pe nevoile, preferințele, anamneza (istoricul vieții) și circumstanțele specifice ale beneficiarului, prin implicarea activă a persoanei și, după caz, a reprezentanților săi legali, asigurând un echilibru corect între măsuri de protecție și menținerea autonomiei personale;
9.2. principiul priorității asistenței comunitare și a mobilității. Serviciile medicale și sociale se acordă cu prioritate în mediul de viață natural al persoanei. Profesioniștii din prima linie vor prioritiza modelul de intervenție mobilă (serviciile se deplasează la pacient, prin vizite programate sau de urgență la domiciliu), spitalizarea fiind considerată o măsură de ultima alegere, aplicabilă pe durata minimă necesară stabilizării clinice;
9.3. principiul cooperării interinstituționale obligatorii. Nici un caz de tulburare mintală cu impact complex familial/social nu este gestionat în mod izolat de o singură autoritate. Personalul medical, asistenții sociali, cadrele didactice, polițiștii, agenții de probațiune și alți responsabili, după caz, au obligația de a constitui o echipă multidisciplinară, acționând în comun, fiecare în limitele competențelor atribuite conform legii, în vederea reabilitării psihosociale, incluziunii comunitare și asigurării ordinii și securității publice;
9.4. principiul nediscriminării și respectării demnității umane. Beneficiarii vor fi tratați cu respect, fiindu-le garantat accesul egal la servicii, indiferent de gen, rasă, etnie, limbă vorbită, religie, opinii, origine socială, stare materială, nivel educațional sau severitatea tulburării mintale. Prezența unei tulburări mintale nu poate constitui un temei pentru restrângerea drepturilor civile sau aplicarea unor tratamente inumane ori degradante;
9.5. principiul confidențialității și a protecției datelor. Datele cu caracter personal și datele privind sănătatea beneficiarului se prelucrează cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal, secretul profesional și secretul medical. Schimbul de informații între instituțiile implicate se realizează numai în măsura strict necesară gestionării cazului, în baza consimțământului informat al persoanei sau în alte temeiuri prevăzute de lege, inclusiv pentru protejarea vieții, sănătății ori integrității persoanei sau a terților și prevenirea unui pericol iminent. Instituțiile implicate asigură limitarea accesului, evidența transmiterii datelor, securizarea comunicării și păstrarea confidențialității informațiilor.
Secțiunea 2.
Drepturile beneficiarului, consimțământul informat și participarea la procesul de asistență interinstituțională
10. În aplicarea prezentei Instrucțiuni, toate intervențiile realizate de instituțiile și specialiștii implicați se efectuează cu respectarea drepturilor fundamentale ale beneficiarului, a demnității umane, autonomiei personale, vieții private, integrității fizice și psihice, precum și a principiului nediscriminării.
11. Beneficiarul are dreptul de a fi informat, într-un limbaj clar, accesibil și adaptat nivelului său de înțelegere cu privire la scopul evaluării, instituțiile implicate, tipurile de servicii propuse, modul de prelucrare și transmitere a datelor cu caracter personal, precum și cu privire la drepturile și obligațiile sale în cadrul mecanismului de cooperare interinstituțională.
12. Evaluarea, referirea interinstituțională, includerea în managementul de caz interinstituțional și elaborarea Planului individualizat de intervenție se realizează, de regulă, cu consimțământul informat al beneficiarului sau, după caz, al persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire, exprimat în condițiile legislației.
13. Beneficiarul este implicat activ în procesul de evaluare, stabilire a obiectivelor și elaborare a Planului individualizat de intervenție. Opinia, preferințele, nevoile și circumstanțele personale ale acestuia se iau în considerare la stabilirea măsurilor de asistență medicală, psihologică, socială, educațională, ocupațională sau juridică.
14. Implicarea persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire se realizează numai în cazurile prevăzute de lege sau atunci când starea beneficiarului, vârsta ori capacitatea acestuia de a-și exprima voința impune o asemenea măsură. Participarea persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire nu exclude, în măsura posibilului, informarea și consultarea directă a beneficiarului.
15. În cazul copiilor, toate măsurile se realizează cu respectarea interesului superior al copilului. Copilul este informat și consultat în mod corespunzător vârstei și gradului său de maturitate, iar opinia acestuia se ia în considerare la stabilirea măsurilor de asistență, protecție, educație și reintegrare, cu excepția cazurilor când aceasta pune viața și sănătatea lui în pericol, conform actelor normative.
16. Intervențiile fără consimțământul beneficiarului se admit doar cu titlu excepțional, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, atunci când sunt necesare pentru protejarea vieții, sănătății sau integrității beneficiarului ori a altor persoane sau pentru prevenirea unui pericol iminent. Aceste intervenții trebuie să fie proporționale, limitate la durata strict necesară și documentate corespunzător de instituția responsabilă.