Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi constă în asigurarea exercitării drepturilor lor egale de către femei şi bărbaţi în sfera politică, economică, socială, culturală, în alte sfere ale vieţii, drepturi garantate de Constituţia Republicii Moldova, în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de discriminare după criteriul de sex.
Articolul 2. Noţiuni principale
(1) În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
abordare complexă a egalităţii între femei şi bărbaţi – integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile şi în programele din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor;
măsuri pozitive – acțiuni speciale provizorii luate până la asigurarea deplinei egalități între femei și bărbați și care au menirea să prevină ori să compenseze dezavantajele legate de sex în vederea asigurării în practică a unei depline egalități între femei și bărbați;
discriminare după criteriul de sex – orice deosebire, excepţie, limitare ori preferinţă avînd drept scop ori consecinţă limitarea sau intimidarea recunoaşterii, exercitării şi implementării pe bază de egalitate între femei şi bărbaţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
discriminare directă după criteriul de sex – situație în care o persoană este tratată mai puțin favorabil din motive legate de sex decât a fost, este sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă;
[Art.2 al.(1) noțiunea în redacția LP201 din 03.09.26, MO494-497/02.10.26 art.519; în vigoare 02.10.26]
discriminare indirectă după criteriul de sex – situație în care o acțiune, prevedere, criteriu sau practică aparent neutră ar pune persoane de un anumit sex într-un dezavantaj particular în comparație cu persoane de celălalt sex, cu excepția cazului în care respectiva acțiune, prevedere, criteriu sau practică este justificată în mod obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare;
[Art.2 al.(1) noțiunea în redacția LP201 din 03.09.26, MO494-497/02.10.26 art.519; în vigoare 02.10.26]
egalitate de şanse – lipsă de bariere în participarea pe bază de egalitate a femeilor şi bărbaţilor la activităţi din sfera politică, economică, socială, culturală, din alte sfere ale vieţii;
egalitate între femei şi bărbaţi – egalitate în drepturi, şanse egale în exercitarea drepturilor, participare egală în toate sferele vieţii, tratament egal al femeilor și bărbaților;
tratament egal al femeilor și bărbaților – neadmiterea oricărei situații de discriminare directă sau indirectă după criteriul de sex, inclusiv a tratamentului mai puțin favorabil al femeii pe motive de sarcină și maternitate;
gender – aspectul social al relaţiilor dintre femei şi bărbaţi, care se manifestă în toate sferele vieţii;
grup coordonator în domeniul gender – organ consultativ şi coordonator, constituit din unităţi gender din cadrul subdiviziunilor cu competenţe de elaborare, promovare şi monitorizare a politicilor în domeniul de activitate a autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate;
hărțuire sexuală – manifestare a unui comportament fizic, verbal, nonverbal sau a altor acțiuni de natură sexuală care conduc la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, având drept scop sau efect lezarea demnității unei persoane;
limbaj sexist – expresii şi adresări ce prezintă femeia şi bărbatul în manieră umilitoare, degradantă şi violentă, ofensînd demnitatea acestora;
principiul egalităţii între femei şi bărbaţi – principiu ce prevede egalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte drepturile, oportunităţile şi responsabilităţile în toate domeniile vieţii;
sex – totalitate a caracteristicilor anatomofiziologice care diferenţiază fiinţele umane în femei şi bărbaţi;
unitate gender – specialist abilitat cu funcţii de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi în instituţia în care activează.
(2) Prevederile privind discriminarea după criteriul de sex se aplică în toate domeniile reglementate de prezenta lege, inclusiv în domeniul securității sociale, în ceea ce privește stabilirea, acordarea și plata prestațiilor.
[Art.2 al.(2) introdus prin LP201 din 03.09.26, MO494-497/02.10.26 art.519, alineatul unic devine al.(1); în vigoare 02.10.26]
Articolul 3. Subiectele raporturilor juridice în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi
Subiecte ale raporturilor juridice de asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi sînt: statul, persoanele juridice şi persoanele fizice (indiferent de vîrstă).
Articolul 4. Cadrul juridic
(1) Raporturile juridice în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) În caz de neconcordanţă între reglementările prezentei legi şi cele ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au tratatele internaţionale.
Articolul 5. Interzicerea discriminării după criteriul de sex
(1) În Republica Moldova, femeile şi bărbaţii beneficiază de drepturi şi libertăţi egale, fiindu-le garantate şi şanse egale pentru exercitarea lor.
(2) Promovarea unei politici sau efectuarea de acţiuni care nu asigură egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi se consideră discriminare şi trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente, conform legislaţiei.
(3) Discriminarea după criteriul de sex poate fi directă, indirectă, prin asociere sau prin victimizare.
(4) Acţiunile care limitează sau exclud sub orice aspect tratament egal al femeilor și bărbaților se consideră discriminatorii şi sînt interzise.
(5) Actul juridic care conţine prevederi discriminatorii după criteriul de sex se declară nul de către instanţa de judecată.
(6) Nu se consideră discriminatorii:
a) măsurile de asigurare a unor condiţii speciale femeii în perioada sarcinii, lăuziei şi alăptării;
b) o diferenţă de tratament bazată pe o caracteristică legată de sex din motive care se referă la natura activităţii profesionale speciale, în cazul în care o asemenea caracteristică reprezintă o cerinţă profesională reală şi determinată, cu condiţia că obiectivul este legitim, iar cerinţa este proporţională;
c) anunţurile speciale de angajare a persoanelor de un anumit sex la locurile de muncă care se referă la natura activităţii profesionale speciale, în cazul în care o asemenea caracteristică legată de sex reprezintă o cerinţă profesională reală şi determinată, cu condiţia că obiectivul este legitim, iar cerinţa este proporţională;
d) măsurile pozitive.
Capitolul III
ASIGURAREA EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI ÎN DOMENIUL SOCIAL-ECONOMIC
Articolul 9. Accesul egal la angajare
(1) Statul garantează drepturi şi şanse egale, tratament egal al femeilor și bărbaților la plasare în cîmpul muncii.
(2) Se interzice publicarea de către mass-media, persoanele fizice şi/sau juridice, agenţiile publice şi private pentru ocuparea forţei de muncă a anunţurilor discriminatorii după criteriul de sex în domeniul angajării.
Articolul 10. Cooperarea angajatorului cu angajaţii şi cu reprezentanţii sindicatelor
(1) Angajatorul cooperează cu angajaţii şi cu reprezentanţii sindicatelor pentru instituirea unei ordini interioare care să prevină şi să excludă cazurile de discriminare după criteriul de sex în procesul de muncă.
(2) Procedurile necesare asigurării egalității între femei și bărbați, precum și prevederile ce țin de prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale la locul de muncă se includ în contractele individuale de muncă, în contractele colective de muncă și în convențiile colective drept obligații ale angajatorului și ale angajatului.
(21) Angajatorul asigură informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea acţiunilor de discriminare şi de hărţuire sexuală la locul de muncă în vederea prevenirii acestora, cu privire la drepturile de care dispun angajaţii pentru soluţionarea situaţiilor de discriminare, cu privire la soluţiile propuse de către angajatori în cazurile de discriminare, precum şi cu privire la răspunderea prevăzută de lege, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor respective din regulamentele interne ale unităţii.
(3) Pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi, angajatorul este obligat:
a) să asigure egalitatea de şanse şi de tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit profesiei, la perfecţionare profesională, la promovare în serviciu, fără discriminare după criteriul de sex;
b) să aplice aceleaşi criterii de evaluare a calităţii muncii, de sancţionare şi de concediere;
c) să asigure remunerare egală pentru munci de valoare egală;
d) să întreprindă măsuri de prevenire a discriminării după criteriul de sex şi/sau a hărţuirii sexuale a femeilor şi bărbaţilor la locul de muncă, precum şi a persecutării pentru depunere în organul competent a plîngerilor;
e) să asigure condiţii egale pentru femei şi bărbaţi de îmbinare a obligaţiilor de serviciu cu cele familiale;
f) să introducă în regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor după criteriul de sex şi de hărţuire sexuală;
g) să furnizeze angajaţilor şi/sau reprezentanţilor acestora informaţii despre prevederile legale cu privire la egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în cadrul unităţii.
Articolul 11. Acţiunile discriminatorii ale angajatorului
(1) Se consideră discriminatorii următoarele acţiuni ale angajatorului:
a) plasarea anunţurilor de angajare cu cerinţe şi criterii ce presupun priorităţi pentru unul dintre sexe, cu excepţia cazurilor specificate la art.5 alin.(6) lit.c);
b) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanelor de un anumit sex;
c) stabilirea pentru angajaţi, în funcţie de sex, a unui program de lucru mai favorabil, cu excepţia cazurilor stipulate de legislaţie;
d) refuzul neîntemeiat de a admite, în cadrul programului de perfecţionare profesională, o persoană pe motiv de sex, modificarea ori rezilierea contractului de muncă sau angajarea pe acelaşi motiv;
e) aplicarea după criteriul de sex a unor condiţii diferite de remunerare pentru munci de valoare egală;
f) distribuirea diferenţiată, după criteriul de sex, a sarcinilor de muncă avînd ca urmare atribuirea unui statut mai puţin favorabil;
g) crearea de impedimente ori condiţii adverse persoanei care a depus în organul competent plîngere împotriva discriminării după criteriul de sex;
h) solicitarea neîntemeiată a informaţiei despre starea civilă a candidaţilor;
i) orice alte acţiuni de discriminare după criteriul de sex.
(2) Se consideră refuz neîntemeiat de angajare, de perfecţionare, de promovare în serviciu a persoanelor de un anumit sex, în pofida corespunderii lor cerinţelor, sub pretextul:
a) necesităţii prezentării unor documente suplimentare care nu sînt specificate în avizul ofertei;
b) necorespunderii unor criterii elaborate la moment;
c) existenţei unor obligaţii familiale;
d) necorespunderii unor alte condiţii ce nu au nimic comun cu profesionalismul necesar îndeplinirii muncii solicitate, cu excepţia cazurilor specificate la art.5 alin.(6) lit.c);
e) unor alte condiţii avînd consecinţe similare.
(3) Obligaţia de a demonstra lipsa intenţiei de discriminare directă sau indirectă faţă de persoana care se consideră discriminată revine angajatorului.
(4) Persoana care se consideră discriminată prin faptul că angajatorul a angajat, a promovat sau a acordat unei alte persoane facilităţi după criteriul de sex ori a comis alte acţiuni discriminatorii este în drept a solicita prezentarea în scris a motivaţiei deciziei.
(5) Angajatorul este obligat să dea răspuns persoanei care se consideră discriminată în decursul a 30 de zile de la data depunerii cererii. În caz contrar, persoana este în drept să iniţieze o acţiune conform legislaţiei.
Articolul 12. Accesul egal la activitatea de întreprinzător
Statul asigură femeilor şi bărbaţilor şanse egale pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
Articolul 121. Accesul egal la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii
(1) Persoanele din sectorul public sau sectorul privat, inclusiv autoritățile și instituțiile publice, aplică un tratament egal femeilor și bărbaților în procesul de furnizare a bunurilor și serviciilor disponibile publicului.
(11) Persoana care furnizează bunuri și servicii în sensul alin. (1) beneficiază de libertatea individuală de a alege un cocontractant, cu condiția ca alegerea respectivă să nu se bazeze pe sexul celui interesat/celei interesate.
(2) Diferenţele de tratament se admit în cazul în care furnizarea bunurilor şi serviciilor destinate unui anumit sex este justificată de un interes legitim. Pentru asigurarea egalității între femei și bărbați sunt admise măsuri pozitive.
(3) Se interzice discriminarea persoanei asigurate pe criteriu de sex prin stabilirea diferenţiată a primelor, tarifelor şi beneficiilor în cadrul activităţii de asigurare (reasigurare) şi al serviciilor financiare conexe.
(4) Menţinerea în contracte a oricăror clauze care să determine pentru persoana asigurată diferenţe în materie de prime şi beneficii ca urmare a costurilor legate de sarcină şi maternitate este interzisă. Prevederea dată nu afectează condiţiile mai favorabile stabilite pentru femei în ceea ce priveşte sarcina şi maternitatea.
(5) Prevederile prezentului articol nu se referă la domeniul ocupării forţei de muncă şi muncii, la activitatea individuală de întreprinzător, la profesiile conexe justiţiei, educaţiei, la conţinutul mijloacelor de informare şi publicitate,în măsura în care acestea sînt reglementate de alte acte legislative.
(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică vieții private și de familie, precum și tranzacțiilor efectuate în acest context.
Capitolul V
CADRUL INSTITUŢIONAL DE ASIGURARE A EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI
Articolul 15. Autorităţile abilitate cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi
Se abilitează cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi:
a) Parlamentul;
b) Guvernul;
c) Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi;
d) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (organ specializat);
d1) Inspectoratul de Stat al Muncii;
e) ministerele şi alte autorităţi administrative centrale (grupurile coordonatoare în domeniul gender);
f) autorităţile administraţiei publice locale (unităţile gender);
g) Biroul Naţional de Statistică;
h) Consiliul pentru egalitate.
Articolul 16. Competenţa Parlamentului
De competenţa Parlamentului ţin:
a) adoptarea cadrului legislativ care asigură egalitatea între femei şi bărbaţi în toate domeniile;
b) monitorizarea implementării principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în toate direcţiile şi la toate nivelurile politicii de stat;
c) examinarea rapoartelor Guvernului şi ale Avocatului Poporului asupra situaţiei în domeniu, conform legislaţiei.
Articolul 17. Competenţa Guvernului
În scopul abordării complexe a egalităţii între femei şi bărbaţi, Guvernul:
a) asigură integrarea în politici, strategii, programe, acte normative şi investiţii financiare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi;
b) aprobă planurile şi programele naţionale privind egalitatea între femei şi bărbaţi, monitorizează realizarea lor;
c) prezintă periodic Parlamentului rapoarte asupra situaţiei şi activităţii în domeniu, conform legislaţiei.
Articolul 18. Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi
Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi este un organ consultativ, creat pe lîngă Guvern, care activează în temeiul unui regulament aprobat de acesta, avînd următoarele atribuţii:
a) promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi, abordarea ei complexă;
b) coordonarea activităţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în problemele egalităţii între femei şi bărbaţi;
c) dezvoltarea colaborării structurilor de stat cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale, precum şi impulsionarea parteneriatului acestora cu sectorul privat şi cu mediul de afaceri în promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi;
d) analiza planurilor şi a programelor naţionale şi locale, a valorificării investiţiilor financiare în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi.
Articolul 19. Competenţa autorităţilor publice centrale de specialitate și a instituțiilor din subordine
(1) Autoritatea publică centrală abilitată cu elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi este Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(2) În cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, atribuţiile expuse la alin.(1) sînt puse în sarcina unei subdiviziuni specializate a aparatului central, avînd competenţe de:
a) elaborare şi perfecţionare a cadrului legislativ şi normativ în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi;
b) identificare a necesităţii efectuării studiilor analitice în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi în parteneriat cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate;
c) elaborare a documentelor de politici în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi şi prezentarea acestora Guvernului spre aprobare;
d) elaborare, fundamentare şi dezvoltare a proiectelor în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi în cooperare cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale;
e) coordonare metodologică a activităţii grupului coordonator în domeniul gender şi a unităţilor gender din cadrul administraţiei publice centrale de specialitate şi al administraţiei publice locale;
f) elaborare şi coordonare a implementării programelor în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi, organizare în parteneriat cu societatea civilă a campaniilor de mediatizare, planificare a studiilor şi cercetărilor în domeniu şi a altor activităţi de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
g) monitorizare şi evaluare a politicilor şi programelor din domeniu;
h) coordonare a procesului de elaborare a rapoartelor naţionale şi a rapoartelor guvernamentale periodice asupra gradului de implementare a prevederilor tratatelor internaţionale din domeniu;
i) coordonare şi monitorizare a implementării recomandărilor din domeniul de referinţă adresate Guvernului de către comitetele şi consiliile specializate ale ONU şi ale Consiliului Europei;
j) organizare a activităţii curente şi de secretariat a Comisiei guvernamentale pentru egalitate între femei şi bărbaţi;
k) stabilire a parteneriatului cu sectorul privat şi cu mediul de afaceri, precum şi cu organizaţiile necomerciale în vederea promovării şi implementării principiului egalităţii între femei şi bărbaţi;
l) exercitare a altor atribuţii în domeniu conform legislaţiei.
(21) Agențiile teritoriale de asistență socială din subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale și structurile responsabile de asistența socială și protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău și din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia vor asigura, prin intermediul unei unități gender, coordonarea și monitorizarea politicii de asigurare a egalității între femei și bărbați în raza teritoriului administrat.
(3) În competenţa celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale intră:
a) asigurarea abordării complexe a egalităţii între femei şi bărbaţi şi a realizării tratatelor internaţionale din domeniu în sfera de competenţă;
a1) asigurarea tratamentului egal al femeilor și bărbaților privind accesul la bunuri și servicii și privind furnizarea de bunuri și servicii;
b) asigurarea respectării principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politica de cadre şi crearea condiţiilor de prevenire a oricăror forme de discriminare după criteriul de sex şi de hărţuire sexuală la locul de muncă;
c) prezentarea către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în modul stabilit, a rapoartelor despre situaţia privind implementarea politicii naţionale de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
d) exercitarea altor atribuţii în domeniu conform legislaţiei.
(31) În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate funcţionează grupul coordonator în domeniul gender, avînd drept scop asigurarea abordării complexe a egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile şi programele din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor. Membrii grupului coordonator în domeniul gender sînt unităţile gender din subdiviziunile cu competenţe de elaborare, promovare şi monitorizare a politicilor în domeniul de activitate a autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate.
(32) Grupul coordonator în domeniul gender are următoarele atribuţii:
a) monitorizează respectarea legislaţiei în domeniul de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate;
b) aprobă rapoartele unităţilor gender privind asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în sectorul de activitate şi le prezintă în modul prevăzut organului specializat;
c) examinează cazurile de discriminare după criteriul de sex şi de hărţuire sexuală la nivel de ramură, precum şi în structurile descentralizate şi desconcentrate;
d) înaintează conducătorului autorităţii propuneri de înlăturare a condiţiilor de discriminare;
e) cooperează cu Consiliul pentru egalitate, oferind datele, informaţiile şi documentele solicitate de acesta;
f) remite organelor de drept abilitate materialele acumulate în cazurile de examinare a plîngerilor privind hărţuirea sexuală la locul de muncă;
g) contribuie la consolidarea cunoştinţelor funcţionarilor publici din ramură cu privire la subiectele ce ţin de asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.
(4) Unitatea gender are următoarele atribuţii:
a) prezintă propuneri de integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile şi planurile sectoriale de activitate;
b) identifică, studiază şi contribuie la soluţionarea problemelor de discriminare după criteriul de sex în domeniul de activitate;
c) participă la examinarea petiţiilor asupra cazurilor de discriminare după criteriul de sex şi de hărţuire sexuală la locul de muncă;
d) elaborează rapoarte privind implementarea politicii naţionale de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi le prezintă spre aprobare grupului coordonator în domeniul gender;
e) studiază experienţa internaţională;
f) exercită alte atribuţii conform legislaţiei.
(5) Responsabilitatea pentru asigurarea realizării de către autoritatea publică a atribuţiilor stabilite şi coordonarea activităţii grupului coordonator în domeniul gender revine conducătorului autorităţii.
Articolul 20. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale
(1) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale ţin:
a) asigurarea integrării principiului de egalitate între femei şi bărbaţi în politici, programe, acte normative şi investiţii financiare la nivel local;
a1) asigurarea tratamentului egal al femeilor și bărbaților privind accesul la bunurile și serviciile disponibile publicului și privind furnizarea acestora;
b) monitorizarea implementării programelor, organizarea campaniilor de informare, a cercetărilor şi altor acţiuni privind egalitatea între femei şi bărbaţi la nivel local;
c) colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale, fundaţiile, sindicatele, patronatul şi organismele internaţionale care contribuie la implementarea egalităţii între femei şi bărbaţi;
c1) prezentarea către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în modul stabilit, a rapoartelor despre situaţia în teritoriul administrat privind implementarea politicii naţionale de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
d) alte atribuţii de domeniu, conform legislaţiei.
(2) În cadrul autorităţilor administraţiei publice locale funcţionează unităţi gender.
(3) Unitatea gender:
a) prezintă propuneri de integrare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în politicile, programele şi actele normative ale administraţiei publice locale, în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
b) colaborează cu organizaţii neguvernamentale şi cu alte organizaţii în problema egalităţii între femei şi bărbaţi;
c) participă la examinarea petiţiilor persoanelor juridice şi ale persoanelor fizice asupra cazurilor de discriminare după criteriul de sex;
d) monitorizează activitatea administraţiei publice locale în domeniu;
e) prezintă periodic autorităţilor administraţiei publice locale rapoarte despre lucrul efectuat;
e1) elaborează rapoarte privind implementarea politicii naţionale de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru a fi prezentate organului specializat;
f) exercită alte atribuţii de domeniu, conform legislaţiei.
(4) În cadrul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi, funcţiile unităţii gender sînt exercitate de către secretarul consiliului local.
(5) Responsabilitatea pentru realizarea de către administraţia publică locală a atribuţiilor stabilite de lege şi pentru asigurarea activităţii unităţilor gender din subordine revine, respectiv, preşedintelui raionului şi primarului.
Articolul 201. Reglementări speciale pentru persoanele juridice de drept privat
(1) Persoanele juridice de drept privat atribuie/deleagă unui salariat din cadrul entității responsabilități privind asigurarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.
(2) Salariatul care deține atribuții privind asigurarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați:
a) identifică practicile interne ale entității pentru a elimina orice riscuri de discriminare după criteriul de sex, inclusiv în relațiile cu clienții;
b) asigură promovarea egalității de șanse și a tratamentului egal al femeilor și bărbaților în activitatea entității, de asemenea asigură aplicarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și privind furnizarea de bunuri și servicii;
c) asigură respectarea principiului confidențialității în toate activitățile și măsurile implementate pentru prevenirea și combaterea discriminării după criteriul de sex.
(3) Persoanele juridice de drept privat promovează politici interne pentru combaterea discriminării după criteriul de sex privind accesul la bunuri și servicii și privind furnizarea de bunuri și servicii.
Articolul 21. Avocatul Poporului
Avocatul Poporului asigură garantarea şi respectarea egalităţii între femei şi bărbaţi ca parte integrantă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului, conform legislaţiei.
Articolul 211. Consiliul pentru egalitate
Consiliul pentru egalitate asigură protecţia împotriva discriminării şi egalitatea tuturor persoanelor în conformitate cu legislaţia.
Articolul 212. Depunerea plângerilor
Persoanele supuse unor forme de discriminare după criteriul de sex au dreptul să reclame în scris cazurile de discriminare respective la autoritățile cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii discriminării și asigurării egalității, în modul prevăzut de Legea nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității.
Articolul 22. Statistica gender
(1) Biroul Naţional de Statistică va colecta, prelucra şi generaliza informaţiile statistice dezagregate pe sexe.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, partidele, alte organizaţii social-politice, persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător vor prezenta Biroului Naţional de Statistică informaţiile necesare dezagregate pe sexe.
Articolul 23. Finanţarea
(1) Autorităţile publice abilitate cu implementarea prezentei legi sînt finanţate de la bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în limita mijloacelor financiare stabilite anual.
(2) Activităţile din domeniu se pot finanţa şi din alte surse neinterzise de lege.