PROGRAMUL NAȚIONAL privind sănătatea sexuală și reproductivă pentru anii 2026-2030
Capitolul I
INTRODUCERE
1. Programul național privind sănătatea sexuală și reproductivă pentru anii 2026-2030 (denumit în continuare Program) este al patrulea document de politici publice sectorial în domeniul sănătății sexuale și reproductive. Primul document de politică publică în domeniu a fost Programul național de asistență în planificarea și protejarea sănătății reproductive pe anii 1999-2003, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 527/1999, urmat de Strategia națională a sănătății reproducerii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 913/2005, și al treilea document de politici publice a fost Programul național privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2018. Astfel, prezentul Program a fost inițiat și elaborat în baza experienței vaste acumulate de profesioniștii din sistemul de sănătate, precum și a rezultatelor obținute în procesul de implementare a documentelor de politici publice sectoriale, orientate spre asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, ale cuplurilor și ale familiilor de a concepe și de a parcurge în siguranță perioadele de sarcină, naștere și postnatală.
2. Elaborarea prezentului Program derivă, de asemenea, din obiectivele generale stabilite în Strategia națională de sănătate „Sănătatea 2030”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.387/2023 (denumită în continuare SNS), în special din următoarele obiective: 1.1. Reducerea poverii bolilor transmisibile și netransmisibile prin acțiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, protecția și promovarea sănătății; 2.1. Asigurarea accesibilității și continuității serviciilor medicale integrate centrate pe persoană, la toate nivelurile sistemului de sănătate;
2.2. Modernizarea sistemului de sănătate și îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate; 2.4. Asigurarea continuității prestării serviciilor esențiale în sănătate în cazul apariției urgențelor de sănătate publică; 2.5. Îmbunătățirea managementului calității serviciilor de sănătate, al siguranței pacientului și a lucrătorului medical.
3. Totodată, SNS specifică că prezentul Program este unul dintre programele naționale din domeniul sănătății prin care aceasta este implementată operațional.
4. Angajamentele asumate de Republica Moldova în SNS fixează ținte riguroase pentru reducerea ratei mortalității materne la cel mult 2,0 cazuri la 100 000 de născuți vii și a ratei mortalității infantile la maximum 2,0 decese la 1 000 de născuți vii până în anul 2030.
5. Prezentul Program se aliniază obiectivelor Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr. 315/2022 (denumită în continuare SND), care plasează sănătatea și bunăstarea individului în centrul politicilor publice și urmărește eliminarea inechităților teritoriale și asigurarea unui început sigur în viață pentru fiecare copil, în contextul parcursului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. În acest sens, obiectivele specifice ale prezentului Program sunt corelate cu următoarele obiective ale SND:
Obiectivul general 5. Îmbunătățirea stării de sănătate fizică și mintală a populației prin contribuția activă a unui sistem de sănătate modern și eficient, care răspunde nevoilor fiecărui individ.
Obiectivul specific 5.1. Asigurarea acoperirii universale cu servicii medicale de înaltă calitate, care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții.
Obiectivul specific 5.2. Reducerea poverii bolilor transmisibile și netransmisibile prin abordarea cuprinzătoare și trans-sectorială a determinanților sănătății.
Obiectivul specific 5.3. Sporirea rezilienței sistemului de sănătate în situații ce pun în pericol sănătatea oamenilor.
6. Prezentul Program contribuie, de asemenea, la realizarea apropierii legislației naționale a Republicii Moldova de actele normative ale Uniunii Europene, conform articolului 116 din capitolul 21 „Sănătatea publică” din Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014, precum și de instrumentele internaționale menționate în anexa XIII la Acordul menționat.
7. Prezentul Program contribuie la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 953/2022 cu privire la aprobarea cadrului național de monitorizare a implementării Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 (denumite în continuare ODD), în special la asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă (ODD 3) și la realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și fetelor (ODD 5).
8. Programul sprijină obiectivele strategice naționale de dezvoltare durabilă și contribuie la fortificarea cadrului de politici publice orientate spre reducerea inegalităților și îmbunătățirea accesului la servicii pentru toate categoriile de populație, inclusiv grupurile vulnerabile, și dezvoltarea unui sistem de sănătate modern, integrat și centrat pe nevoile de sănătate ale populației.
9. Programul urmărește îndeplinirea angajamentelor asumate de Republica Moldova, alături de alte 178 de state, în cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare, desfășurate la Cairo (1994), și fixate în Programul de Acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (ICPD) privind eliminarea celor mai stringente probleme legate de populație, îmbunătățirea sănătății și garantarea drepturilor sexuale și reproductive. Angajamente reafirmate la Summitul de la Nairobi privind ICPD+25, organizat la Nairobi, Kenya (2019), și focusate pe accelerarea implementării acestora la nivel global, în contextul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.
10. Totodată, prezentul Program este orientat spre realizarea angajamentelor stabilite în Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD), care promovează accesul universal la sănătatea sexuală și reproductivă; Platforma de Acțiune de la Beijing, care vizează egalitatea de gen și drepturile femeilor.
11. Prezentul Program stabilește măsuri concrete pentru realizarea recomandărilor raportorilor speciali ai Organizației Națiunilor Unite (denumită în continuare ONU), ale Comitetului pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor (denumit în continuare CEDAW) și cele asumate de Republica Moldova în cadrul Evaluărilor Periodice Universale, în special asigurarea accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, adaptate nevoilor specifice ale diferitelor categorii de beneficiari, fără discriminare, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, promovarea egalității de gen și realizarea principiului „a nu lăsa pe nimeni în urmă”: adolescenții, victimele violenței sexuale și violenței împotriva femeilor, persoanele vulnerabile socioeconomic, persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, minoritățile etnice, cum ar fi romii, populațiile-cheie cu risc sporit de infectare, femeile din mediul rural etc.
12. Prezentul Program este fundamentat pe abordările și obiectivele stabilite în Planul european de acțiuni al Organizației Mondiale a Sănătății privind sănătatea sexuală și reproductivă 2030, care oferă un cadru politic pentru îmbunătățirea accesului și calității serviciilor în regiunea europeană; Strategiei Globale pentru Sănătatea Femeilor, Copiilor și Adolescenților 2030, care promovează drepturile și sănătatea acestor categorii de populație; Rezoluției Parlamentului European din 24 iunie 2021 privind situația sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în Uniunea Europeană, care subliniază importanța respectării drepturilor sexuale și reproductive, cu accent pe sănătatea femeilor; precum și Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), prin promovarea măsurilor de prevenire a violenței împotriva femeilor, combaterea stereotipurilor de gen, promovarea egalității de gen și asigurarea unei abordări bazate pe drepturile omului în elaborarea și implementarea intervențiilor de sănătate sexuală și reproductivă. Programul include analiza situației în domeniul sănătății sexuale și reproductive, viziunea și obiectivele acestuia, indicatorii de monitorizare a progresului, analiza impactului, costurile și sursele de finanțare, potențialele riscuri conexe implementării, stabilește autoritățile și instituțiile responsabile și partenerii de implementare și descrie mecanismele de monitorizare, evaluare și raportare a progresului.
13. Prezentul Program a fost elaborat în baza bunelor practici internaționale, fundamentate pe dovezile studiilor realizate la nivel regional și global în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive.
14. Prezentul Program este fundamentat pe rezultatele obținute, inclusiv în perioada implementării Programului național privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022, de lecțiile învățate și de provocările identificate pe parcursul acestei perioade.
15. Se estimează că implementarea măsurilor prevăzute în prezentul Program va contribui, pe termen mediu și lung, la reducerea disparităților de acces și la îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă, la consolidarea capacității persoanelor de a-și realiza intențiile reproductive și de planificare familială, astfel încât sarcinile să fie cât mai mult posibil planificate și dorite, precum și la îmbunătățirea sănătății materne și reducerea morbidității și mortalității materne prevenibile pe parcursul sarcinii, nașterii și perioadei postnatale. De asemenea, Programul urmărește îmbunătățirea supraviețuirii, sănătății și dezvoltării nou-născuților prin consolidarea calității și continuității serviciilor de îngrijire neonatală și prin promovarea accesului echitabil la intervenții esențiale destinate acestora. Totodată, prezentul Program promovează incluziunea socială și egalitatea de gen, contribuind la reducerea inegalităților și la dezvoltarea unor servicii de sănătate sexuală și reproductivă mai echitabile și accesibile.
16. Măsurile prevăzute în prezentul Program sunt orientate spre consolidarea capacității sistemului de sănătate de a asigura continuitatea și accesibilitatea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv în situații excepționale, precum crize umanitare, urgențe de sănătate publică sau alte circumstanțe care pot limita accesul populației la aceste servicii. Implementarea acestora va contribui la menținerea disponibilității serviciilor esențiale, în funcție de resursele și capacitățile existente.
17. Prezentul Program stabilește măsuri în domenii insuficient reglementate, în special în prevenirea și managementul violenței sexuale, prin consolidarea cadrului normativ, dezvoltarea mecanismelor de intervenție și instruirea personalului medical (medici de familie și alți specialiști relevanți). Totodată, Programul reglementează intervenții specifice privind gestionarea riscurilor post-violență, inclusiv profilaxia post-expunere la toate infecțiile cu transmitere sexuală, asigurarea victimelor cu kituri post-viol, precum și consolidarea capacităților de formare și intervenție a specialiștilor.
18. Totodată, intervențiile Programului vor fi complementare celor din Programul național de prevenire și control al HIV/SIDA și ITS pentru anii 2026-2030, concentrându-se pe alte ITS, precum sifilis, gonoree, chlamydia și trichomoniaza, fără a dubla activitățile existente.
19. Perioada de implementare a prezentului Program este anii 2026-2030.
20. Programul a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Sănătății, pe baza unui proces consultativ interinstituțional, cu participarea activă a prestatorilor de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, și sprijinit de Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (denumit în continuare UNFPA).
21. Elaborarea Programului s-a bazat pe un proces participativ amplu și pe utilizarea sistematică a dovezilor disponibile la nivel național și internațional. Procesul a inclus consultări cu autoritățile publice centrale și locale, instituțiile medico-sanitare publice și private, organizațiile societății civile, organizațiile internaționale, mediul academic, experții naționali și internaționali, precum și reprezentanții grupurilor populaționale aflate în situații de vulnerabilitate.
22. Un rol important în identificarea problemelor și necesităților grupurilor vulnerabile l-au avut rezultatele studiului calitativ „Factorii care influențează utilizarea metodelor de contracepție în rândul grupurilor vulnerabile din Republica Moldova” (2024), realizat în coordonare cu Ministerul Sănătății și cu suportul UNFPA. Studiul a inclus realizarea a 11 focus-grupuri și 37 de interviuri aprofundate desfășurate cu persoane din grupurile vulnerabile și prestatori de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, din mediul urban și rural din toate regiunile țării.
23. Prezentul Program este însoțit de Planul de acțiuni, prin care se operaționalizează obiectivele generale și specifice în acțiuni concrete, indicatori de monitorizare a implementării acțiunilor, costurile de implementare, termenul de realizare și instituția responsabilă.
Capitolul II
ANALIZA SITUAȚIEI
24. Sănătatea sexuală și reproductivă reprezintă o componentă esențială a sănătății publice, care vizează bunăstarea fizică, mentală și socială în toate aspectele legate de sexualitate și reproducere pe parcursul vieții. În Republica Moldova, cadrul normativ național prevede accesul populației la servicii de sănătate sexuală și reproductivă în cadrul sistemului de sănătate, în limitele și condițiile stabilite de legislație. Cu toate acestea, persistă provocări legate de accesibilitatea, disponibilitatea și utilizarea echitabilă a acestor servicii de către diferite grupuri ale populației, în special în mediul rural și în rândul grupurilor vulnerabile.
25. Accesul la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă pentru persoanele asigurate este reglementat prin Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală și alte acte normative relevante, care stabilesc tipurile de servicii acoperite, condițiile de acordare și categoriile de beneficiari. Protocoalele clinice naționale oferă cadrul de conduită medicală și standardele clinice pentru furnizarea serviciilor respective. Cu toate acestea, accesul efectiv la servicii poate fi influențat de factori precum distribuția resurselor umane și materiale, gradul de informare a populației, accesibilitatea geografică și capacitatea prestatorilor de servicii medicale.
26. Totuși, pentru anumite grupuri de populație, în special cele din mediul rural cu resurse financiare limitate, accesarea acestor servicii rămâne o provocare. Aceste dificultăți sunt cauzate de cheltuieli adiționale necesare pentru servicii cu plată, medicamente și consumabile, precum și de accesul dificil la servicii specializate, care presupune deplasări anevoioase către orașele reședință de raion sau capitală. În consecință, populația din mediul rural are un acces mai redus la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă, o situație evidențiată prin indicatorii statistici specifici, subliniind necesitatea unor măsuri de echitate și sprijin direcționat.
27. În domeniul infertilității, prevalența estimată în rândul populației cu vârsta de 18-59 de ani constituie 12,3 %, afectând într-o măsură mai mare femeile (14,5 %) comparativ cu bărbații (9,8 %). Totodată, prevalența este mai ridicată în mediul urban (15,2 %) decât în mediul rural (8,1 %), ceea ce evidențiază necesitatea consolidării serviciilor de prevenire, diagnostic și tratament.
28. Acceptabilitatea și utilizarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă sunt influențate semnificativ de capacitatea acestora de a răspunde cerințelor specifice ale beneficiarilor, care variază în funcție de o serie de factori, cum ar fi: vârsta beneficiarului, nivelul de vulnerabilitate, contextul cultural și social, starea de sănătate, nivelul de educație și informare etc.
29. Consultările organizate cu reprezentanții organizațiilor societății civile, prestatorii de servicii și reprezentanții grupurilor vulnerabile au evidențiat insuficiența intervențiilor în domeniul sănătății adolescenților și tinerilor, prevenirii infecțiilor cu transmitere sexuală și HIV, prevenirii și răspunsului la violența în bază de gen, precum și asigurării accesului echitabil la servicii pentru persoanele cu dizabilități, populația romă, refugiați, migranți și alte grupuri expuse riscului de excluziune socială.
30. Conform Rezoluției Parlamentului European din 24 iunie 2021, limitarea disponibilității și accesibilității serviciilor esențiale de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv a celor destinate sănătății materne și a nou-născuților, poate duce la creșterea mortalității materne și neonatale, asociată cu un număr sporit de sarcini nedorite și avorturi nesigure.
31. Datele studiului Generații și Gen (GGS) 2024 evidențiază că 49,4 % dintre femeile cu vârsta de 18-49 de ani utilizează orice metodă contraceptivă, iar metodele moderne de contracepție sunt utilizate de 40,0 %. Se constată diferențe semnificative între mediul urban și rural (55,8 % versus 43,6 %), precum și între regiuni, utilizarea metodelor moderne variază de la 49,8 % în municipiul Chișinău la 32,1 % în regiunea Centru și aproximativ 32 % în regiunea Sud. Totodată, 27,9 % dintre femeile aflate în uniune au necesități nesatisfăcute de planificare familială, această proporție fiind mai ridicată în mediul rural (31,4 %), precum și în regiunile Centru (36,1 %) și Sud (34,2 %).
32. În Republica Moldova, cererea de planificare familială satisfăcută cu metode moderne de contracepție înregistrează o valoare de 56,9 % printre femeile căsătorite sau aflate în coabitare, însă prezintă variații semnificative în funcție de mediul de rezidență. În mediul urban, cererea satisfăcută cu metode moderne de contracepție atinge 61,2 %, în timp ce în mediul rural este mai redusă, ajungând la 53,4 %. Aceste diferențe subliniază inegalitățile existente în accesul la metode moderne de contracepție între mediile de rezidență, fiind influențate de factori precum disponibilitatea serviciilor, barierele economice și culturale, dar și de lipsa informațiilor adecvate privind metodele contraceptive.
33. Totodată, datele GGS 2024 evidențiază că ponderea femeilor care iau decizii informate privind relațiile sexuale, utilizarea contracepției și sănătatea reproductivă constituie 77,0 %, însă există variații importante între regiuni, de la 68,1 % în regiunea Centru până la 82,7 % în regiunea Sud.
34. Calitatea acestor servicii este direct influențată de mai mulți factori interconectați, care trebuie abordați în mod integrat pentru a răspunde diverselor necesități ale beneficiarilor. Un aspect crucial îl reprezintă infrastructura adaptată, inclusiv nevoilor persoanelor cu dizabilități, astfel încât să fie asigurat un mediu prietenos, sigur și incluziv. De asemenea, ambianța corespunzătoare în care sunt prestate serviciile contribuie la crearea unei relații de încredere între beneficiari și prestatori. Un alt pilon important este disponibilitatea echipamentelor și consumabilelor necesare, pentru a răspunde tuturor exigențelor necesare asigurării unui act medical de înaltă calitate.
35. Pentru a asigura accesul universal al populației de vârstă reproductivă la mijloace de contracepție moderne, actele normative ale Ministerului Sănătății prevăd un set clar de măsuri care includ distribuția gratuită de contraceptive către 12 categorii de beneficiari eligibili, inclusiv victimele situațiilor excepționale, ale crizelor umanitare și ale urgențelor de sănătate publică.
36. Nu mai puțin importantă este pregătirea profesională a prestatorilor de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, care influențează esențial calitatea serviciilor prestate.
37. În ultimii cinci ani s-a acordat o atenție deosebită adaptării curriculumului universitar și postuniversitar, cu un accent special pe pregătirea medicilor de familie, precum și pe actualizarea curriculumului de instruire a personalului medical mediu. Cu toate acestea, deși progresele în domeniul formării au fost evidente, mecanismele de implementare a protocoalelor și a standardelor elaborate nu au fost pe deplin dezvoltate. Lipsa unor planuri clare de implementare, monitorizare și evaluare a respectării acestora constituie o barieră semnificativă în aplicarea eficientă a măsurilor prevăzute.
38. În Republica Moldova, grupurile vulnerabile beneficiază de contraceptive prin intermediul echipei medicului de familie, care include moașe și asistenți medicali instruiți în domeniul sănătății sexuale și reproductive. Acești profesioniști, fiind cel mai aproape de beneficiari, joacă un rol esențial în asigurarea accesului echitabil la metode moderne de contracepție, mai ales în comunitățile rurale. Echipa de asistență medicală primară oferă suportul necesar în alegerea metodei potrivite, având în vedere preferințele și circumstanțele individuale ale beneficiarului, inclusiv: metodele reversibile cu acțiune prelungită (ex.: dispozitive intrauterine, implanturi hormonale) sau metodele permanente, atunci când acestea corespund nevoilor și dorințelor persoanei.
39. Astfel, instruirea continuă a prestatorilor de servicii de sănătate reprezintă un pilon fundamental pentru formarea și consolidarea capacităților acestora în acordarea serviciilor de planificare familială și contracepție. Calitatea și eficiența serviciilor furnizate depind în mod direct de nivelul de pregătire și competențele personalului medical implicat în acest domeniu.
40. Medicii obstetricieni-ginecologi, medicii de familie, asistenții medicali și moașele beneficiază de instruire specializată în domeniul planificării familiale și contracepției prin intermediul programelor educaționale oferite de instituțiile de învățământ medical din Republica Moldova. Această formare este asigurată de catedrele de profil ale Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” și ale colegiilor medicale, acoperind toate nivelurile de pregătire profesională: instruirea preuniversitară, instruirea universitară, instruirea postuniversitară și educația medicală continuă.
41. În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în îmbunătățirea calității serviciilor de întrerupere a sarcinii și reducerea necesității acestora. În 2024, 82,75 % dintre întreruperile de sarcină au fost efectuate conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), utilizând metode sigure, precum aspirarea vacuum sau metoda medicamentoasă. Introducerea și extinderea accesului la metode moderne, susținută de promovarea metodelor de contracepție modernă, a contribuit semnificativ la diminuarea ratei avorturilor și la creșterea siguranței și calității serviciilor. Rata avorturilor a scăzut de la 17 la 1 000 de femei de vârstă fertilă (15-49 de ani) în 2003 la 11,5 avorturi la 1 000 de femei de vârstă fertilă în 2025. Ponderea avorturilor în rândul adolescentelor (15-19 ani) a scăzut de la 10,6 % în 2003 la 4,9 % în 2024. În ultimii ani, nu s-au înregistrat cazuri de mortalitate maternă asociate complicațiilor avortului, un indicator-cheie al eficienței măsurilor de siguranță implementate, inclusiv în timpul pandemiei, datorită utilizării avortului medicamentos prin telemedicină.
42. Deși s-au realizat progrese semnificative în îmbunătățirea calității serviciilor de întrerupere a sarcinii, în practică se mai utilizează metode mai puțin sigure. În prezent, aproximativ 20 % din avorturi continuă să fie efectuate prin dilatare și chiuretaj, metodă nerecomandată de OMS, situație cauzată de lipsa dotărilor adecvate în instituții și de costurile ridicate ale unor metode moderne, precum avortul medicamentos. Această situație poate fi redresată prin includerea preparatelor pentru avortul medicamentos în Lista națională a medicamentelor esențiale și revizuirea protocolului clinic standardizat „Întreruperea sarcinii în condiții de siguranță”.
43. În domeniul asistenței medicale a mamei și copilului, în pofida multiplelor eforturi depuse în ultimele două decenii pentru îmbunătățirea infrastructurii și calității serviciilor medicale, sănătatea maternă și cea a nou-născuților înregistrează o tendință de diminuare. Astfel, indicatorul mortalității materne a avut un caracter oscilator, înregistrând de la 14,5 cazuri de deces matern la 100 000 de născuți vii în anul 2018, 15,4 cazuri la 100 000 de născuți vii în anul 2019, 47,7 cazuri la 100 000 de născuți vii în anul 2021 și 59,2 la 100 000 de născuți vii în anul 2022 și 16,6 cazuri de deces la 100 000 de născuți vii în anul 2023 la 8,5 cazuri de deces matern la 100 000 de născuți vii în anul 2024 și la 13,5 cazuri de deces matern la 100 000 de născuți vii în anul 2025.
44. Rata mortalității perinatale a crescut de la 9,2 ‰ în anul 2018 la 10,2 ‰ în anul 2024, iar rata mortalității neonatale precoce a crescut de la 2,88 ‰ în 2018 la 4,28 ‰ în anul 2024. În structura mortalității perinatale predomină mortalitatea antenatală, rata căreia rămâne constantă pe parcursul ultimului deceniu: 5,48 ‰ în anul 2018 și 5,46 ‰ în anul 2023, 5,4 ‰ – în anul 2024.
45. Mortalitatea intranatală rămâne un indicator sensibil al calității asistenței obstetricale și perinatale, reflectând eficiența monitorizării travaliului, managementului complicațiilor obstetricale și intervențiilor medicale efectuate în timpul nașterii. În Republica Moldova, în anul 2024, rata mortalității intranatale a constituit 5,4 ‰ (la 1 000 de nașteri), ceea ce evidențiază necesitatea consolidării măsurilor de prevenire a deceselor fetale intrapartum, în special prin identificarea precoce și managementul adecvat al sarcinilor cu risc, monitorizarea continuă a stării fetale în travaliu, respectarea protocoalelor clinice naționale și asigurarea accesului oportun la intervenții obstetricale de urgență. Reducerea mortalității intranatale impune, totodată, instituționalizarea auditului confidențial al deceselor perinatale și utilizarea sistematică a rezultatelor acestuia pentru îmbunătățirea continuă a calității serviciilor de sănătate maternă și neonatală.
46. În Republica Moldova, în contextul realizării obiectivelor de dezvoltare ale mileniului 4 și 5, cu sprijinul OMS, al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (denumit în continuare UNICEF), al UNFPA și al altor organizații internaționale, au fost implementate programe și intervenții sistemice pentru îmbunătățirea calității asistenței mamei și copilului (inițiativa „Graviditate fără Risc” și cele trei programe naționale de perinatologie). În urma implementării acestor programe și strategii, a fost instituit un sistem regionalizat de asistență prenatală în trei niveluri; au fost elaborate și implementate ghiduri și protocoale clinice naționale bazate pe dovezi, pentru conduita sarcinii fiziologice și a nou-născutului sănătos și pentru managementul principalelor complicații obstetricale și neonatale. Au fost implementate noi metode de analiză și îmbunătățire a calității asistenței perinatale, inclusiv analiza confidențială a mortalității materne și a deceselor perinatale la nivel național și auditul cazurilor de proximitate de deces matern la nivel de instituții. Totodată, cu sprijinul tehnic și financiar al UNFPA, mai multe centre perinatale, inclusiv IMSP Institutul Mamei și Copilului, au fost dotate cu echipamente obstetricale și neonatale de ultimă generație.
47. Organizarea și calitatea serviciilor de asistență perinatală sunt reglementate de protocoalele clinice standardizate (PCS) „Îngrijiri antenatale pentru o experiență pozitivă a sarcinii”, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 357/2025, „Îngrijiri intranatale pentru o experiență pozitivă în naștere”, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 531/2025 și „Îngrijiri postnatale pentru o experiență pozitivă în perioada de lăuzie”, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 635/2025. Recomandările privind conduita maladiilor și complicațiilor obstetricale și neonatale sunt incluse în nouă protocoale clinice naționale (PCN), în 12 PCS obstetricale și în nouă PCN, precum și în 27 PCS neonatale. Structura, normele și standardele privind funcționarea serviciului perinatologic regionalizat sunt reglementate de Ordinul ministrului sănătății nr.570/2025 cu privire la organizarea Serviciului perinatologic național.
48. Republica Moldova înregistrează, în mod constant, un nivel ridicat de acces și de acoperire cu servicii de sănătate destinate mamei și copilului. Datele MICS (Studiul de Indicatori Multipli în Cuiburi, 2012) arată că aproximativ 95 % dintre gravide au avut cel puțin patru vizite prenatale, cu o distribuție omogenă în zonele rurale și urbane. Numărul de femei care a beneficiat de asistență antenatală rămâne în continuare înalt, constituind 99,1 % în anul 2022 și 99,3 % în anul 2023. Procentul de nașteri asistate de personal medical calificat (medici sau moașe) de asemenea este înalt. În anul 2024, 99,7 % dintre gravide au avut un însoțitor calificat la naștere (99,6 % în anul 2023), indicator care a rămas constant în ultimii 20 de ani.
49. Totodată, componenta de consiliere privind pregătirea preconcepțională a cuplului este adesea neglijată în majoritatea instituțiilor medicale. Cu rare excepții, persoanele și cuplurile care planifică conceperea unui copil nu beneficiază de consiliere preconcepțională adecvată, în condițiile în care medicii de familie și ginecologii nu dispun de recomandări metodice sau de un protocol național standardizat pentru pregătirea preconcepțională a acestora.
50. Datele privind gradul de implementare a intervențiilor prevăzute în PCS privind asistența antenatală în sarcina fiziologică nu sunt colectate și monitorizate în mod sistematic. Astfel, deși standardul recomandă suplimentarea de rutină cu preparate de fier și acid folic pe întreaga durată a sarcinii, nu sunt disponibile date privind proporția femeilor care utilizează sistematic aceste preparate. De asemenea, nu sunt colectate date privind numărul de femei testate la bacteriurie asimptomatică sau diabet gestațional, calitatea consilierii și informării, precum și participarea la cursurile de instruire antenatală și alte aspecte.
51. Instrumentele digitale necesare pentru monitorizarea calității asistenței medicale nu sunt încă dezvoltate și aplicate. În acest context, implementarea fișei gravidei în format electronic ar facilita respectarea de către furnizori a prevederilor standardelor existente, identificarea precoce a gravidelor cu factori de risc, stabilirea unor măsuri profilactice specifice și elaborarea unui program individualizat de supraveghere a sarcinii, precum și comunicarea eficientă și rapidă între specialiști și între prestatorii de servicii și paciente.
52. Suplimentar, una dintre cele mai importante provocări este asigurarea calității serviciilor în centrele perinatale de nivelul I. Majoritatea centrelor perinatale de nivelul I din cadrul spitalelor raionale se confruntă cu dificultăți majore în asigurarea calității asistenței medicale perinatale în regim de 24 de ore din 24, 7 zile din 7, determinate în principal de deficitul de personal medical (medici obstetricieni, neonatologi, anesteziologi, moașe) și de dotarea insuficientă cu echipamente medicale esențiale (cardiotocografe, pompe de infuzie, aparate USG, incubatoare etc.).
53. Calitatea serviciilor medicale în centrele perinatale de nivelul I este influențată și de situația demografică existentă, caracterizată prin scăderea numărului de nașteri din an în an. În prezent, în majoritatea acestor maternități se înregistrează mai puțin de o naștere în 24 de ore, situație în care nu poate fi menținută calificarea personalului care activează în serviciul perinatal.
54. De asemenea, se constată o creștere continuă a ratei operațiilor cezariene, de la 17,5 % în anul 2015 la 29,8 % în anul 2023, 31 % în anul 2024 și 32,5 % în anul 2025. Această evoluție impune măsuri pentru monitorizarea și reducerea operațiilor cezariene nejustificate medical, în conformitate cu recomandările OMS privind efectuarea operației cezariene atunci când aceasta este justificată medical. În acest context, aplicarea clasificării Robson și analiza indicațiilor pentru operația cezariană reprezintă instrumente importante pentru evaluarea practicilor obstetricale și identificarea intervențiilor necesare pentru reducerea operațiilor cezariene evitabile.
55. Situația este mai gravă în maternitățile private, unde fiecare a doua femeie este supusă operației cezariene. La nivel național, nu există măsuri concrete, precum modele de rambursare care să favorizeze nașterea vaginală și desfășurarea campaniilor de informare a gravidelor privind avantajele și riscurile asociate operației cezariene, pentru a stopa această creștere necontrolată și potențial periculoasă a operațiilor cezariene, deși există numeroase intervenții recomandate, precum clasificarea Robson/OMS pentru operațiile cezariene și publicarea anuală a ratelor și structurii acestora.
56. Sănătatea reproductivă este influențată inclusiv de incidența infecțiilor cu transmitere sexuală (denumite în continuare ITS), precum sifilisul și gonoreea, care se numără printre cele mai frecvente cauze de îmbolnăvire în rândul populației tinere, având consecințe semnificative asupra stării generale de sănătate și afectând grav potențialul reproductiv al persoanei afectate. Incidența sifilisului în anul 2025 a fost de 36,9 cazuri la 100 000 de locuitori, față de 64,9 cazuri la 100 000 înregistrate în anul 2014.
57. Totodată, rata sifilisului congenital și ponderea mortinatalității atribuită sifilisului congenital sunt sub pragul de eliminare a sifilisului congenital propus de OMS. Pe parcursul anilor 2012-2015, rata sifilisului congenital în Republica Moldova a fost sub nivelul de 0,3 la 1 000 de nou-născuți vii, iar ponderea mortalității atribuite sifilisului congenital a fost sub 1,5 %, fapt ce a permis recunoașterea Republicii Moldova de către OMS în anul 2016 ca țară care a eliminat transmiterea sifilisului congenital de la mamă la făt. Cu toate acestea, rata sifilisului congenital în anul 2021 a fost de 1,2 cazuri la 1 000 de nou-născuți și de 1,3 cazuri la 1 000 de nou-născuți vii în anul 2022. În 2023, acest indicator a înregistrat o descreștere până la 0,7 la 1 000 de nou-născuți vii.
58. Astfel, unul dintre factorii care contribuie la menținerea unui nivel înalt al incidenței ITS îl constituie accesul limitat la testele rapide pentru ITS, deoarece în Republica Moldova acestea nu sunt disponibile în farmacii, iar laboratoarele, inclusiv cele private, nu oferă servicii de autotestare care ar putea fi utilizate la testarea la ITS la distanță, inclusiv în perioade de criză sau urgențe de sănătate publică. Totodată, această situație generează o povară financiară suplimentară pentru persoanele diagnosticate cu ITS, având în vedere că în prezent costul tratamentului ITS, cu excepția HIV și sifilis, este suportat integral de către pacienții care se tratează în condiții de ambulatoriu.
59. Totodată, laboratoarele private care oferă servicii de diagnostic pentru ITS, cu excepția HIV și sifilis, nu au obligația de a raporta datele către Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP), ceea ce favorizează subraportarea cazurilor de ITS și limitează posibilitatea unei evaluări complete și exacte a situației epidemiologice.
60. În prezent, nu există protocoale clinice standardizate ce reglementează managementul ITS cauzate de Chlamydia trachomatis, Gonoree și alte ITS. Referitor la infecția cu sifilis, Ministerul Sănătății a aprobat în anul 2020 PCN care acoperă prevenirea primară și secundară, diagnosticul și tratamentul sifilisului.
61. Evidențele disponibile indică o tendință de creștere a infertilității în Republica Moldova, fenomen care afectează atât femeile, cât și bărbații. Conform unei analize bazate pe GGS, 11 % din populația de vârstă reproductivă raportează dificultăți în conceperea unui copil după 12 luni de încercări. În același timp, statisticile oficiale nu oferă date detaliate privind infertilitatea primară și secundară, inclusiv cazurile de infecții ale tractului genital, fapt ce limitează capacitatea de determinare a magnitudinii infertilității și a impactului acesteia asupra sănătății reproductive la nivel național.
62. Conform actelor normative, asistența medicală pentru cuplurile infertile este prestată atât de sectorul public, cât și de cel privat. În sectorul public, costurile pentru diagnosticul și tratamentul infertilității sunt acoperite parțial prin asigurarea obligatorie de asistență medicală, în cadrul Programului unic. Însă costurile asociate diagnosticului de laborator, serviciilor andrologice și medicamentelor necesare pentru tratamentul infertilității sunt suportate de cupluri.
63. Fertilizarea in vitro este una dintre principalele tehnologii de reproducere umană asistată medical și utilizată pentru depășirea infertilității. Cu toate acestea, costurile ridicate ale procedurii limitează accesul cuplurilor cu resurse financiare insuficiente. Pentru a sprijini aceste cupluri, începând cu anul 2017, statul, prin intermediul sistemului asigurării obligatorii de asistență medicală, acoperă parțial costurile unei proceduri de fertilizare in vitro pentru cuplurile asigurate care îndeplinesc criteriile medicale stabilite de Ministerul Sănătății, în limitele resurselor financiare disponibile. În perioada 2017-2024, circa 400 de cupluri asigurate au beneficiat de sprijin financiar pentru efectuarea procedurii de fertilizare in vitro. Totodată, condiționarea accesului la mecanismul de finanțare a procedurii de fertilizare in vitro de statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală poate limita accesul unor categorii de persoane care beneficiază de asistență medicală în cadrul unor sisteme distincte sau care nu dețin statut de persoană asigurată. În acest context, se impune examinarea și extinderea mecanismelor de finanțare, astfel încât accesul la serviciile de fertilizare in vitro să fie asigurat în baza criteriilor medicale de eligibilitate, indiferent de statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală. O asemenea abordare va contribui la asigurarea accesului echitabil la serviciile de reproducere umană asistată medical și la reducerea barierelor financiare pentru persoanele eligibile.
64. De asemenea, nu există un protocol clinic național care să ghideze prestatorii de servicii medicale în gestionarea infertilității, inclusiv în referirea cuplurilor infertile către serviciile specializate de la nivelurile ierarhice superioare, ceea ce poate genera discrepanțe în abordarea și accesul la asistența medicală de specialitate.
65. Obstacolele privind accesarea serviciilor de diagnostic și tratament al infertilității sunt multiple, nu doar de ordin financiar, ci și legate de nivelul redus de informare a persoanelor și a cuplurilor referitor la serviciile disponibile. Un exemplu în acest sens este lipsa informațiilor referitoare la tehnologiile de reproducere umană asistată medical, inclusiv fertilizarea in vitro. Conform unui studiu realizat de cercetătorii din cadrul IMSP Institutul Mamei și Copilului, în perioada 2017-2023 s-a constatat că de circa două ori mai puține cupluri din mediul rural au apelat la procedura de fertilizare in vitro, comparativ cu cele din mediul urban, în pofida faptului că această procedură este parțial acoperită din sursele Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. Această discrepanță evidențiază accesul mai redus la informație al populației din mediul rural și, implicit, un nivel scăzut de cunoștințe privind existența la nivel național a instituțiilor care oferă acest tip de servicii. În comparație, populația din mediul urban beneficiază de un acces mai larg la informații și la campanii de sensibilizare, având astfel mai multe șanse de a accesa proceduri precum reproducerea umană asistată medical.
66. Una dintre realizările majore ale sectorului sănătății în domeniul protecției sănătății tinerilor, inclusiv a sănătății sexuale și reproductive, este dezvoltarea rețelei centrelor de sănătate prietenoase tinerilor (Youth Klinic), realizată de Ministerul Sănătății cu sprijinul partenerilor de dezvoltare UNICEF, OMS, Agenției Elvețiane pentru Dezvoltare și Cooperare și UNFPA.
67. În prezent, 40 de centre de sănătate prietenoase tinerilor (CSPT/Youth Klinic) funcționează în toate raioanele și municipiile din țară, iar pachetul de servicii include: serviciile de consiliere contraceptivă și oferirea produselor contraceptive; servicii de conduită multidisciplinară a sarcinilor la adolescente în comun cu medicii de familie; avort în siguranță; testare rapidă și tratament al ITS; asistență de primă linie și reabilitare ulterioară în caz de violență sexuală, diagnosticul și tratamentul diverselor forme de disfuncții pubertare. Astfel, rata de acoperire cu servicii pentru tinerii cu vârste între 10 și 24 de ani a crescut de la 5 % în anul 2011 la 45,6 % în anul 2024. Printre grupurile prioritare de beneficiari ai CSPT sunt tinerii din grupurile vulnerabile (fără supraveghere părintească, proveniți din familii defavorizate, cu nevoi speciale sau care fac parte din populațiile-cheie cu risc crescut de infectare cu HIV).
68. În anul 2022, ca răspuns la criza umanitară, CSPT și-au adaptat activitatea, inclusiv la necesitățile persoanelor refugiate. Au fost lansate două servicii noi destinate adolescenților și tinerilor. Linia telefonică nonstop pentru suport, CSPT Suport Line, la numărul 080080022, oferă sprijin și consiliere pentru diverse nevoi și situații, inclusiv în domeniul sănătății sexuale și reproductive a tinerilor. Sunt pilotate cabinetele mobile YKMobile, care oferă un spectru similar de servicii de sănătate sexuală și reproductivă cu cel furnizat în cadrul CSPT/Youth Klinic. Intervențiile CSPT au contribuit la creșterea de peste două ori a utilizării pastilelor contraceptive în rândul adolescenților sexual activi de 15 ani, de la 6 % în anul 2014 la 13 % în anul 2022, iar utilizarea prezervativului a crescut de la 58 % în anul 2018 la 71 % în anul 2022. Totodată, numărul născuților vii la mame adolescente s-a redus de la 2 873 în anul 2015 la 1 222 în anul 2024 (figura 1).

Figura 1. Indicatorii sarcinii la adolescente în Republica Moldova, 2015-2024
Sursa: Biroul Național de Statistică
69. Serviciile de sănătate sexuală sunt disponibile la nivel de asistență medicală specializată ambulatorie, prin prezența medicilor ginecologi și urologi. Cu toate acestea, distribuția teritorială a acestor specialiști este neuniformă. Serviciile de sănătate reproductivă pentru bărbați sunt concentrate în principal în municipiul Chișinău. Se constată un deficit de medici urologi în raioanele țării, cu un coeficient de acoperire de 0,3 medici urologi la 10 000 de locuitori.
70. O altă dimensiune importantă în asigurarea sănătății sexuale și reproductive o constituie prevenirea și combaterea violenței pe criterii de gen și a violenței sexuale, obiective prevăzute în Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova la 14 octombrie 2021.
71. În anul 2021, prin Ordinul ministrului sănătății nr. 908/2021, a fost aprobat Protocolul standardizat privind managementul clinic al cazurilor de viol, care este integrat în curriculumul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” și inclus în programul de educație medicală continuă. Totodată, modulul de instruire privind Pachetul Minim Inițial de Servicii de Sănătate Sexuală și Reproductivă în Situații de Urgență (MISP) a fost extins pentru medicii de familie și medicii obstetricieni-ginecologi, în vederea consolidării capacităților lor în gestionarea acestor cazuri.
72. În martie 2023, a fost lansat Serviciul specializat pentru victimele violenței sexuale în municipiul Ungheni, în cadrul proiectului „EVA – Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de UE și implementat de UN Women în parteneriat cu UNICEF. Serviciul oferă victimelor violenței sexuale, într-o singură locație, acordarea unui spectru larg de servicii integrate: asistență medicală, psihologică, juridică și socială, care răspund prompt și eficient nevoilor complexe ale victimelor.
73. În octombrie 2023, au fost organizate unitățile de asistență pentru victimele violenței bazate pe gen, în unitățile de primiri urgență (UPU) din 11 spitale strategice din Republica Moldova, care oferă victimelor violenței bazate pe gen răspuns integrat și sprijin medical, psihologic și social, conform Programului național de prevenire și combatere a violenței față de femei și violenței în familie.
74. O atenție sporită în asigurarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă este acordată grupurilor de populație cu necesități speciale, precum persoanele din medii vulnerabile socioeconomice (populația săracă), persoanele cu dizabilități, persoanele care trăiesc cu HIV și populațiile-cheie cu risc crescut de infectare (lucrători ai sexului comercial, bărbați care fac sex cu bărbați, alte persoane din comunitatea LGBTQ+), persoanele din populația mobilă (migranți, refugiați), persoanele aflate în detenție, minoritățile etnice etc., care sunt afectate de constrângeri fizice și financiare în accesarea acestor servicii, din cauza stărilor de vulnerabilitate sau a situațiilor dificile în care se află.
75. De asemenea, sănătatea și bunăstarea sexuală a persoanelor de vârsta a treia nu sunt abordate în documentele de politici publice naționale. Modificările demografice recente evidențiază o creștere semnificativă a speranței de viață, de la 63/70 de ani pentru bărbați/femei în 1996 la 68/76 de ani în 2024, conform datelor Biroului Național de Statistică. În același timp, coeficientul îmbătrânirii populației a crescut de la 13,1 % în 1996 la 25,7 % în anul 2025, ceea ce înseamnă că un sfert din populație are vârsta de 60 de ani și peste. Deși serviciile de sănătate sexuală sunt disponibile la nivel de asistență medicală specializată ambulatorie prin ginecologi și urologi, distribuția teritorială a acestor specialiști este inegală. Lipsa unei rețele de profesioniști care să ofere sprijin populației în perioada postreproductivă și absența unor acte normative care să reglementeze acest domeniu generează provocări majore referitoare la accesul și la disponibilitatea acestor servicii pentru persoanele de vârsta a treia.
76. În contextul angajamentelor asumate de Republica Moldova prin ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități în 2010, țara și-a consolidat procesele de elaborare și promovare a politicilor dedicate incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități. Conform datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale, în Republica Moldova, la 1 ianuarie 2025, erau înregistrate 160,0 mii de persoane cu dizabilități, inclusiv 11,4 mii copii cu vârsta de 0-17 ani, ceea ce reprezintă circa 623 de persoane cu dizabilități la 100 000 de locuitori. Persoanele cu dizabilități constituie 6,7 % din populația cu reședință obișnuită, iar copiii cu dizabilități reprezintă 2,3 % din numărul total al copiilor (de până la 18 ani). Distribuția pe sexe arată că 52,2 % dintre persoanele cu dizabilități erau bărbați, iar 47,8 % femei.
77. Dreptul femeilor cu dizabilități de a avea acces la informare, educație și servicii de sănătate sexuală și reproductivă în condiții absolute de egalitate este fixat de cadrul normativ în vigoare. Aceste drepturi includ consilierea privind planificarea familială, asistența antenatală, intranatală și postnatală, prevenirea și tratamentul ITS, prevenirea și tratamentul cancerelor sistemului reproductiv, precum și prevenirea și managementul clinic al cazurilor de violență sexuală.
78. În contextul asigurării dreptului persoanelor cu dizabilități la serviciile menționare supra, una dintre problemele esențiale o constituie dotarea instituțiilor medicale cu echipamente și infrastructură adaptate persoanelor cu dizabilități, inclusiv fotolii ginecologice concepute pentru persoanele cu dizabilități, rampe de acces, ascensoare și alte facilități care să asigure condiții egale de acces, eliminarea barierelor discriminatorii și promovarea incluziunii în sistemul de sănătate.
79. În ceea ce privește asigurarea accesului echitabil al persoanelor cu dizabilități la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, o altă dimensiune critică o reprezintă disponibilitatea limitată a datelor statistice privind accesul și consumul acestor servicii. În prezent, în Republica Moldova, aceste date nu sunt colectate și generate, ceea ce limitează posibilitatea de a evalua și monitoriza starea de sănătate a acestui grup, precum și de a elabora politici și intervenții bazate pe evidențe.
80. Pentru ca fiecare persoană să își poată exercita dreptul de a lua decizii informate privind propriul corp, fără discriminare, constrângere sau violență (dreptul la integritate corporală și autonomie personală), este esențial să fie asigurat accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă de calitate, adaptate nevoilor fiecărui individ.
81. Accesul la informație privind planificarea familială și contracepția, prevenirea sarcinilor neplanificate la vârste fragede, prevenirea HIV/SIDA și a altor ITS, precum și prevenirea violenței sexuale bazate pe gen constituie o componentă esențială a dreptului la sănătate. Acest drept este consacrat la articolul 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale (PIDESC), precum și în articolul 11 din Carta Socială Europeană.
82. Dreptul la educație sexuală este asigurat de prevederile Legii nr.138/2012 privind sănătatea reproducerii, Legii nr. 23/2007 cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA și Legii nr.263/2005 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Dreptul adolescenților la informare și la acces la servicii de ocrotire a sănătății reproducerii, adaptate nevoilor specifice ale acestora, este recunoscut la nivel național. Totodată, este important de subliniat că nu doar adolescenților trebuie să li se asigure dreptul la informare și educație sexuală, ci și populației din grupele de vârstă de peste 18 ani, pentru a asigura dreptul la sănătatea sexuală și reproductivă pe tot parcursul vieții.
83. În Republica Moldova au fost dezvoltate programe de educație pentru sănătate, cu integrarea educației sexuale atât în programa școlară obligatorie, cât și în cea opțională, precum și în cadrul activităților extracurriculare, care integrează elemente de educație sexuală în discipline obligatorii, cum ar fi Biologia și Educația pentru societate. De asemenea, aceste subiecte sunt abordate într-un mod mai complex în cadrul unor discipline opționale precum Educație pentru sănătate, Educație pentru echitate de gen și șanse egale.
84. Cu toate acestea, domeniul necesită eforturi și fortificare continuă, în special pentru: a) creșterea capacității cadrelor didactice pentru predarea educației sexuale; b) ajustarea continuă a programelor existente de educație sexuală la standardele internaționale; c) dezvoltarea serviciilor de sănătate și a celor de sprijin psihologic în școli și consolidarea cooperării cu CSPT; d) crearea unor instrumente durabile de monitorizare a programelor de educație sexuală și integrarea indicatorilor relevanți în cadrul Sistemului Informațional de Management în Educație (SIME); e) creșterea nivelului de informare și sensibilizare a cadrelor didactice, lucrătorilor de tineret, părinților, tinerilor etc., cu privire la conținutul și beneficiile programelor de educație sexuală comprehensivă.
85. Campaniile de informare și comunicare pentru promovarea sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive au, în general, un caracter episodic, fiind în mare parte dependente de sursele externe de finanțare. În unele cazuri, aceste campanii nu sunt corelate cu realizarea de studii KAP (Cunoștințe, Atitudini, Practici), care ar permite evaluarea nu doar a acoperirii populației țintă cu măsuri de informare, ci și a impactului acestor intervenții asupra nivelului de cunoștințe, atitudini și comportamente. De asemenea, nu există o platformă comună unde să fie publicate toate materialele informative elaborate în cele nouă domenii ale sănătății sexuale și reproductive, care să includă mesaje formulate pe baza dovezilor științifice și care să fie ușor accesibile atât pentru specialiști, cât și pentru populație. În plus, materialele de informare și comunicare adaptate nevoilor speciale ale persoanelor cu dizabilități sunt insuficiente, ceea ce limitează accesul acestui grup la surse veridice și relevante de informare.
86. Campanii regulate de informare și educare privind aspectele sănătății sexuale și reproductive pentru adolescenți și tineri sunt organizate și desfășurate în cadrul CSPT. Aceste campanii sunt aliniate cu marcarea unor evenimente internaționale semnificative, precum Ziua Internațională a Contracepției, Ziua Mondială de Prevenire HIV, Ziua Internațională de Comemorare a persoanelor care au pierdut lupta cu HIV/SIDA și Ziua Internațională a Familiei. În cadrul acestor evenimente sunt utilizate diverse metode interactive, inclusiv sesiuni de informare, ateliere, live-uri pe rețelele sociale, distribuirea materialelor informative și activități extracurriculare. Campaniile sunt orientate spre creșterea nivelului de cunoștințe, schimbarea atitudinilor și promovarea comportamentelor sigure printre tineri. De asemenea, sunt implicate instituțiile școlare, ONG-uri locale și internaționale, precum și specialiști în domeniul sănătății sexuale și reproductive pentru a asigura o abordare integrată și cuprinzătoare.
87. Politicile publice din Republica Moldova inițiate în contextul angajamentelor Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 vizează inclusiv populația vârstnică, iar îmbătrânirea populației este recunoscută drept o prioritate la nivel guvernamental. Cu toate acestea, campanii care să abordeze și bunăstarea sexuală a persoanelor de vârsta a treia nu au fost desfășurate. Această lacună devine tot mai relevantă în contextul schimbărilor demografice semnificative din ultimii ani, marcate de creșterea ponderii populației vârstnice și de necesitatea unor intervenții adaptate nevoilor specifice ale acesteia.
88. Este important de subliniat că rolul mass-media în promovarea mesajelor legate de sănătate poate fi unul decisiv. În acest sens, statul a adoptat o serie de măsuri legislative care stabilesc ca mass-media să sprijine promovarea sănătății, atât prin acordarea facilităților și înlesnirilor, cât și prin impunerea unor cote de spațiu publicitar destinate acestui scop. Promovarea sănătății este considerată publicitate socială, iar producerea și difuzarea gratuită a acestor materiale este clasificată drept activitate de binefacere, beneficiind de înlesnirile prevăzute de legislație, inclusiv pentru promovarea sănătății sexuale și reproductive, ca dimensiune importantă a promovării sănătății.
89. Conform prevederilor Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, orice campanie sau acțiune de masă pentru informare, educare și comunicare în vederea promovării sănătății necesită avizul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice. Legea impune (art. 48) difuzorilor de publicitate obligativitatea de a aloca cel puțin 5 % din timpul sau spațiul publicitar zilnic pentru promovarea sănătății, conform reglementărilor stabilite. Cu toate acestea, aceste cerințe nu sunt respectate de toate posturile de radio și televiziune, ceea ce limitează eficiența campaniilor de promovare a sănătății. În consecință, campaniile de informare și educare a populației realizate prin mass-media, inclusiv cele destinate promovării unui stil de viață sănătos și a sănătății sexuale și reproductive, rămân sporadice. Mai mult decât atât, nu există o bază de date centralizată și sistematizată care să includă toate campaniile de informare, educare și comunicare desfășurate. Lipsesc informații detaliate privind numărul și tipul activităților realizate, rata de acoperire a populației cu măsuri de informare și educare, precum și date referitoare la impactul acestor campanii. Acest deficit informațional limitează capacitatea de evaluare și îmbunătățire a strategiilor de comunicare și promovare a sănătății publice, inclusiv a sănătății sexuale și reproductive.
90. În absența unui program național privind sănătatea sexuală și reproductivă, se estimează aprofundarea inechităților în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, cu efecte negative asupra stării de sănătate a populației, dezvoltării capitalului uman și sustenabilității sistemului de sănătate. În acest context, se va menține un nivel ridicat al necesităților nesatisfăcute de planificare familială, în special în mediul rural, asociate unui risc sporit de sarcini neintenționate, întreruperi de sarcină și consecințe adverse asupra sănătății materne și reproductive. Totodată, lipsa intervențiilor specifice adresate adolescenților și tinerilor va perpetua vulnerabilitatea acestora la comportamente sexuale cu risc, infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV, precum și la sarcini neplanificate. De asemenea, în lipsa unui asemenea Program va fi dificilă mobilizarea resurselor necesare pentru reducerea mortalității perinatale, neonatale tardive și infantile, precum și a mortalității materne.
91. Din perspectivă socioeconomică, costurile neintervenției sunt semnificative și se vor reflecta atât în creșterea cheltuielilor pentru tratamentul complicațiilor asociate sarcinilor neintenționate, infecțiilor cu transmitere sexuală, afecțiunilor oncologice reproductive, infertilității și consecințelor violenței în bază de gen, cât și în reducerea productivității și participării active a populației la dezvoltarea economică și socială a țării.
92. De asemenea, lipsa unui program național privind sănătatea sexuală și reproductivă va diminua progresul Republicii Moldova în realizarea angajamentelor asumate prin Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova Europeană 2030”, Strategia Națională de Sănătate „Sănătatea 2030” etc.
93. Lecțiile învățate în procesul de implementare a Programului național privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022 și care au influențat rezultatele acestuia evidențiază că punctele vulnerabile au fost în mod special: lipsa unui sistem robust de monitorizare și evaluare de implementare a Programului care să asigure monitorizarea implementării programului național și identificarea riscurilor, care ar putea pune în pericol implementarea acestuia; lipsa unei platforme extinse de comunicare permanentă formată din toate părțile interesate pentru a discuta rezultatele și provocările privind implementarea programului național și identificarea soluțiilor pentru depășire; asigurarea continuității dezvoltării infrastructurii serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă și asigurarea instituțiilor medicale din țară cu personal medical, distribuit uniform și dezvoltarea continuă a capacităților acestuia.