cu privire la aprobarea Metodologiei privind transformarea coordonatelor din sisteme convenționale în sistemul național de coordonate MOLDREF99

ORDIN nr. 94 din 03.09.2026 · AGENȚIA GEODEZIEI, CARTOGRAFIEI ȘI CADASTRU A REPUBLICII MOLDOVA · publicat 18.09.2026
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5
pe legis.md
Trimiteri: 25 legate

În temeiul art.10 alin. (1) din Legea nr. 778/2001 cu privire la geodezie, cartografie și geoinformatică, cu modificările ulterioare,

ORDON:

1. Se aprobă Metodologia privind transformarea coordonatelor din sisteme convenționale în sistemul național de coordonate MOLDREF99 (se anexează).

2. Lucrările de transformare a coordonatelor din sisteme convenționale în sistemul MOLDREF99 se execută în conformitate cu prevederile Metodologiei aprobate prin prezentul ordin. În cazul în care transformarea coordonatelor constituie parte a unor lucrări din domeniul geodeziei, cartografiei, prospecțiunilor topografice sau geoinformaticii pentru care legislația prevede obligativitatea certificării, acestea se execută de persoane fizice sau juridice care dețin ori, după caz, au angajați specialiști care dețin certificat topogeodezic și cartografic corespunzător categoriei de lucrări.

3. Agenția Geodezie, Cartografie și Cadastru, prin intermediul instituțiilor subordonate și al subdiviziunilor responsabile, va asigura monitorizarea aplicării Metodologiei, precum și acordarea suportului metodologic necesar în procesul de transformare a coordonatelor.

4. Prezentul ordin intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

5. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina dlui Ion CREȚU, director general adjunct al Agenției Geodezie, Cartografie și Cadastru.

DIRECTOR GENERAL Ivan DANII

Nr. 94. Chişinău, 3 septembrie 2026.

Aprobat prin Ordinul Directorului general al Agenției Geodezie, Cartografie și Cadastru nr. 94/2026

METODOLOGIE privind transformarea coordonatelor din sisteme convenționale în sistemul național de coordonate MOLDREF99

CAPITOLUL I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Prezenta Metodologie privind transformarea coordonatelor din sisteme convenționale în sistemul național de coordonate MOLDREF99 (în continuare – Metodologie) stabilește cerințele tehnice și regulile privind executarea, verificarea, documentarea și prezentarea rezultatelor lucrărilor de transformare a coordonatelor dintr-un sistem convențional, local, tehnic, minier, geologic sau utilizat anterior în sistemul național de coordonate MOLDREF99.

2. Metodologia are caracter tehnic și procedural și se aplică lucrărilor geodezice, topografice, cadastrale, cartografice, inginerești, geologice, miniere, de proiectare, de evidență a bunurilor imobile și altor lucrări în care coordonatele trebuie exprimate în sistemul național de coordonate MOLDREF99.

3. Prezenta Metodologie reglementează transformarea componentei planimetrice a coordonatelor în sistemul național de coordonate MOLDREF99. Coordonatele spațiale pot fi utilizate ca date inițiale și transformate, după caz, în scopul obținerii coordonatelor planimetrice. Transformarea sau racordarea cotelor și altitudinilor la sistemul altimetric național nu face obiectul prezentei Metodologii.

4. Scopul Metodologiei este asigurarea unei proceduri unitare, verificabile și trasabile pentru integrarea datelor spațiale existente în sistemul național de coordonate, în vederea utilizării lor în documentații tehnice, registre de stat, sisteme informaționale geografice și materiale cartografice oficiale.

5. Prezenta Metodologie nu substituie actele normative în vigoare, standardele tehnice, instrucțiunile speciale sau cerințele stabilite pentru anumite categorii de lucrări. În cazul existenței unor norme speciale, acestea se aplică prioritar, iar Metodologia se utilizează în partea în care nu contravine acestora.

6. Termenii utilizați au următoarele semnificații:

6.1. punct comun – punct identificat fără echivoc atât în sistemul sursă, cât și în sistemul țintă, utilizat pentru determinarea sau verificarea parametrilor de transformare;

6.2. punct de control – punct comun care nu participă la determinarea parametrilor de transformare, fiind utilizat pentru verificarea independentă a rezultatului;

6.3. sistem convențional – orice sistem de coordonate local, arbitrar, grafic, minier, tehnic, geologic, de șantier sau utilizat anterior, în care coordonatele nu sunt exprimate direct în sistemul național de coordonate MOLDREF99;

6.4. sistem sursă – sistemul de coordonate în care sunt prezentate coordonatele inițiale;

6.5. sistem țintă – sistemul național de coordonate MOLDREF99 în care se exprimă coordonatele rezultate.

7. Principiile de bază ale transformării sunt: legalitatea, corectitudinea tehnică, precizia corespunzătoare destinației lucrării, trasabilitatea datelor, verificabilitatea calculelor, păstrarea geometriei obiectului, utilizarea punctelor stabile și documentarea tuturor deciziilor tehnice.

8. În cazul în care transformarea coordonatelor constituie parte a unor lucrări din domeniul geodeziei, cartografiei, prospecțiunilor topografice sau geoinformaticii pentru care legislația prevede obligativitatea certificării, lucrările se execută de persoane care îndeplinesc cerințele de certificare stabilite de Legea nr. 778/2001 cu privire la geodezie, cartografie și geoinformatică. Pentru lucrările din alte domenii se aplică cerințele privind calificarea, autorizarea sau certificarea prevăzute de legislația specială aplicabilă.

CAPITOLUL II.

CERINȚE PRIVIND SURSELE ȘI PARAMETRII TEHNICI

9. Pentru executarea lucrărilor de transformare se utilizează documentele tehnice, cataloagele și seturile oficiale de parametri în vigoare la data efectuării lucrărilor. În cazul lucrărilor care implică rețeaua geodezică națională, stațiile permanente ale sistemului global de navigație prin satelit (în continuare – GNSS) din cadrul Sistemului Național de Poziționare (în continuare – MOLDPOS), modelul cvasigeoidului sau alte produse geodezice oficiale, se utilizează datele, cataloagele și parametrii oficiali aprobați sau validați de autoritatea competentă, cu indicarea sursei acestora în documentația tehnică.

10. Pentru identificarea și definirea sistemului de coordonate și a parametrilor tehnici se utilizează cu prioritate datele și seturile oficiale de parametri aprobate sau validate de Agenția Geodezie, Cartografie și Cadastru. În lipsa unor asemenea date sau parametri oficiali, se utilizează baza de date EPSG. Alte surse tehnice pot fi utilizate numai pentru completarea informației, cu condiția identificării sursei și verificării concordanței acesteia cu datele oficiale aplicabile. În cazul existenței unor diferențe între sursele consultate, prevalează datele și parametrii oficiali aprobați sau validați de Agenție.

11. Dacă în actele normative, în tema tehnică sau în documentația beneficiarului se stabilesc cerințe de precizie, format, verificare sau recepție mai stricte decât prezenta Metodologie, acestea se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL III.

SISTEMUL ȚINTĂ MOLDREF99

12. Sistemul țintă al transformării este MOLDREF99, identificat prin codul EPSG:4026 (în continuare MOLDREF99).

13. Coordonatele finale se exprimă în metri, prin coordonatele rectangulare plane X (Nord) și Y (Est), în sistemul național de coordonate MOLDREF99, potrivit Regulamentului cu privire la trecerea la sistemul de coordonate global și de referință și la proiecțiile cartografice respective, aprobat prin Ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 185 din 10 iulie 2001.

14. În toate documentele rezultate se indică expres sistemul de coordonate utilizat, unitatea de măsură, metoda de transformare aplicată, sursa parametrilor și data executării transformării.

15. Nu se admite prezentarea coordonatelor finale fără menționarea sistemului de coordonate, a unității de măsură și a metodei de transformare aplicate.

16. Parametrii tehnici principali ai sistemului MOLDREF99 sunt prezentați în tabelul nr.1.

Tabelul nr. 1 Parametrii tehnici principali ai sistemului MOLDREF99

Nr.ElementValoare
1Denumirea sistemuluiMOLDREF99
2Cod EPSG4026
3DatumMOLDREF99 / ETRS89-MDA
4ElipsoidGRS 1980
5Proiecție cartograficăTransversal Mercator pentru Moldova
6Meridian central28,4° E
7Latitudine origine0°
8Factor de scară0,99994
9False Easting200 000 m
10False Northing-5 000 000 m
11Unitate de măsurămetru

17. În cazul transformării coordonatelor spațiale în sistemul național de referință MOLDREF99, se verifică sistemul geodezic de referință inițial, datum-ul geodezic, elipsoidul de referință, meridianul de origine, unitățile de măsură aplicabile, precum și metoda și parametrii de transformare utilizați, după caz.

18. În cazul transformării din sisteme planimetrice locale sau convenționale, coordonatele finale se obțin prin aplicarea parametrilor determinați pe baza punctelor comune și prin controlul rezultatelor față de puncte de verificare independente, după caz.

CAPITOLUL IV.

DATELE INIȚIALE ȘI ANALIZA SISTEMULUI CONVENȚIONAL

19. Pentru inițierea lucrărilor, beneficiarul sau deținătorul documentației pune la dispoziția executantului materialele și informațiile necesare efectuării transformării coordonatelor, în termenul stabilit prin contract, tema tehnică sau, după caz, prin actele normative aplicabile.

20. Setul minim de date necesare este prevăzut în anexa nr. 1 și include, după caz: tabelele de coordonate existente în sistem convențional; planurile grafice sau digitale aferente obiectului; descrierea originii sistemului de coordonate, dacă aceasta este cunoscută; date privind punctele geodezice, cadastrale sau topografice utilizate anterior; documentația tehnică, cadastrală, topografică, minieră, geologică sau de proiectare; materiale cartografice și ortofotoplanuri utilizabile pentru verificare; măsurători GNSS sau topografice actuale; cerințele de precizie și destinația documentației finale.

21. Executantul verifică documentația și datele inițiale în termenul stabilit prin contract, tema tehnică sau, după caz, prin actele normative aplicabile. În cazul în care datele sunt incomplete ori insuficiente pentru efectuarea unei transformări controlate, executantul solicită în scris completarea documentației sau efectuarea măsurătorilor suplimentare.

21.1. Beneficiarul prezintă informațiile, documentele sau materialele suplimentare solicitate în termenul stabilit prin contract, tema tehnică sau, după caz, prin actele normative aplicabile.

21.2. Perioada cuprinsă între data transmiterii solicitării de completare și data prezentării informațiilor, documentelor sau materialelor solicitate nu se include în termenul de executare a lucrării, dacă prin contract sau tema tehnică nu este stabilit altfel.

22. Transformarea automată a coordonatelor se efectuează numai după analiza provenienței datelor, a sistemului sursă, a metodei de obținere a coordonatelor și a eventualelor transformări efectuate anterior.

23. Sistemul convențional poate fi un sistem local stabilit pentru un obiect, o localitate sau un teren, un sistem tehnic utilizat pentru lucrări inginerești, un sistem minier sau geologic local, un sistem grafic derivat din planuri analogice, un sistem anterior de coordonate utilizat în documentații vechi ori un alt sistem de coordonate cunoscut, diferit de sistemul național de coordonate MOLDREF99.

24. Pentru fiecare sistem sursă se verifică: originea coordonatelor; orientarea axelor; unitățile de măsură; scara; eventualele rotații, translații, inversări de axe, deplasări sistematice sau modificări locale; nivelul de precizie și aria de valabilitate.

25. În cazul coordonatelor provenite din planuri scanate sau digitizate se verifică erorile de georeferențiere, deformările suportului grafic, scara planului, calitatea scanării, metoda digitizării și posibilitatea identificării punctelor stabile.

26. În cazul existenței mai multor surse de date, acestea se compară între ele, iar diferențele constatate se consemnează în memoriul tehnic. Se indică sursa considerată prioritară și motivarea tehnică a alegerii.

27. Rezultatul analizei sistemului convențional se consemnează într-o concluzie tehnică preliminară, care include metoda de transformare propusă, necesarul de puncte comune, necesarul de măsurători suplimentare și eventualele limitări ale rezultatului.

CAPITOLUL V.

IDENTIFICAREA PUNCTELOR COMUNE ȘI DE CONTROL

28. Determinarea parametrilor de transformare pentru sistemele locale sau convenționale se realizează pe baza punctelor comune identificate în mod sigur în ambele sisteme de coordonate.

29. Pot fi utilizate ca puncte comune: puncte geodezice sau topografice materializate; borne cadastrale sau puncte de hotar stabile; colțuri de construcții permanente identificate fără echivoc; puncte de frângere ale contururilor care nu au fost modificate; puncte determinate prin măsurători GNSS în MOLDREF99; alte puncte stabile și verificabile în teren sau în documentație.

30. Nu se utilizează ca puncte comune puncte instabile, puncte cu identificare incertă, elemente dispărute, elemente reconstruite sau puncte a căror poziție a fost modificată.

31. Punctele comune trebuie să fie distribuite uniform pe întreaga suprafață a obiectului. Nu se admite determinarea parametrilor numai pe baza punctelor grupate într-o singură zonă, dacă obiectul se extinde în afara acesteia.

32. Numărul minim de puncte comune se stabilește în funcție de metoda de transformare. Pentru utilizarea programelor de tip GTRANS pot fi suficiente, din punct de vedere funcțional, minimum 3 puncte cunoscute, amplasate uniform pe sector; totuși, pentru o lucrare supusă verificării se recomandă cel puțin 4 puncte comune pentru transformarea Helmert 2D și cel puțin 6 puncte comune pentru transformarea afină 2D, astfel încât să fie posibil controlul și compensarea rezultatelor.

33. Punctele comune se împart, după caz, în puncte de calcul și puncte de control. Punctele de control nu se includ în calculul parametrilor și se utilizează pentru verificarea independentă a transformării.

34. Pentru fiecare punct comun se întocmește tabelul punctelor comune, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, care conține denumirea punctului, coordonatele în sistemul convențional, coordonatele în MOLDREF99, sursa coordonatelor, modul de identificare și observațiile privind stabilitatea sau calitatea punctului.

35. În cazul în care nu pot fi identificate suficiente puncte comune, executantul propune efectuarea măsurătorilor suplimentare, analiza altor materiale de referință sau, după caz, declară imposibilitatea efectuării unei transformări controlate.

CAPITOLUL VI.

ALEGEREA METODEI DE TRANSFORMARE

36. Metoda de transformare se alege în funcție de natura sistemului sursă, numărul și distribuția punctelor comune, precizia datelor inițiale, suprafața obiectului, deformările constatate și cerințele lucrării.

37. În cazul în care sistemul sursă este un sistem geodezic cunoscut, transformarea se efectuează prin procedura geodezică adecvată sistemului respectiv, cu utilizarea parametrilor cunoscuți și, după caz, cu proiectarea coordonatelor în MOLDREF99.

38. În cazul sistemelor locale sau convenționale, parametrii de transformare se determină pe baza punctelor comune, prin metode matematice de transformare plană.

39. Transformarea Helmert 2D se aplică atunci când între sistemul convențional și MOLDREF99 există o relație de translație, rotație și scară uniformă, fără deformări diferențiate semnificative pe direcții.

XM99 = a + k (x cos(α) - y sin(α))

YM99 = b + k (x sin(α) + y cos(α))

în care:

• XM99, YM99 – coordonatele punctului rezultate în sistemul MOLDREF99;

• x, y – coordonatele punctului în sistemul convențional sau sistemul sursă;

• a, b – parametrii de translație pe direcțiile axelor X, respectiv Y, exprimați în metri;

• k – factorul uniform de scară aplicat ambelor axe; valoarea k=1 indică lipsa unei diferențe de scară;

• α – unghiul de rotație dintre axele sistemului sursă și axele sistemului MOLDREF99;

• cos α, sin α – funcțiile trigonometrice utilizate pentru realizarea rotației coordonatelor.

39.1. Unitatea unghiulară și convenția de semn utilizate pentru parametrul α\alphaα se indică în documentația de calcul. Parametrii a, b, k și α se determină pe baza punctelor comune, conform prevederilor pct. 51 și 52.

40. Transformarea afină 2D se aplică atunci când sistemul convențional prezintă diferențe de scară pe direcții, neortogonalități sau deformări liniare care nu pot fi modelate corespunzător prin transformarea Helmert 2D.

XM99 = a0 + a1x + a2y

YM99 = b0 + b1x + b2y

în care:

• XM99, YM99 – coordonatele punctului rezultate în sistemul MOLDREF99;

• x, y – coordonatele punctului în sistemul convențional sau sistemul sursă;

• a0, b0 – parametrii de translație pe direcțiile axelor X, respectiv Y, exprimați în metri;

• a1, a2, b1, b2 – coeficienții transformării afine, care modelează rotația, diferențele de scară pe cele două direcții, neortogonalitatea axelor și deformările liniare ale sistemului sursă.

40.1. Coeficienții transformării afine se determină pe baza coordonatelor punctelor comune, iar atunci când numărul acestora este mai mare decât numărul minim necesar, calculul se efectuează prin metoda celor mai mici pătrate sau printr-o procedură echivalentă, conform pct. 51 și 52.

41. Transformarea locală pe zone se admite atunci când abaterile nu sunt uniforme pe întreaga suprafață a obiectului. Aplicarea acesteia se justifică prin analiza abaterilor și prin existența unui număr suficient de puncte comune pentru fiecare zonă.

42. Transformările polinomiale se aplică numai în situații justificate tehnic, atunci când există suficiente puncte comune, deformări locale constatate și posibilitatea verificării independente a rezultatului. Utilizarea lor se descrie explicit în documentația finală.

43. Georeferențierea planurilor scanate sau digitizate se utilizează numai ca etapă de sprijin pentru extragerea sau verificarea unor date, cu indicarea preciziei graficului și a limitărilor rezultate.

44. Nu se admite alegerea unei metode de transformare mai complexe dacă o metodă simplă asigură respectarea preciziei cerute și păstrarea geometriei obiectului.

45. Pentru fiecare lucrare se păstrează parametrii utilizați, versiunea aplicației sau a algoritmului, data calculului, punctele folosite și rezultatele verificării.

Tabelul nr. 2 Metode de transformare a coordonatelor în sistemul MOLDREF99, în funcție de situația tehnică identificată

Situația tehnicăMetoda recomandatăCondiții minime de aplicareObservații
Sistem sursă cunoscut, cu parametri oficialiTransformare geodezică/directăSistem, datum, proiecție și parametri cunoscuțiSe verifică prin puncte de control, dacă există
Sistem local cu scară uniformă și rotațieHelmert 2DPuncte comune distribuite uniform; control independent recomandatPăstrează forma și unghiurile
Sistem local cu scări diferite pe direcțiiAfină 2DCel puțin 6 puncte comune recomandatePoate modela neortogonalități și deformări liniare
Deformări neuniforme pe suprafață mareTransformare locală pe zonePuncte suficiente pentru fiecare zonăSe justifică prin analiza abaterilor
Planuri scanate/digitizateGeoreferențiere + controlPuncte stabile, scanare calitativă, scară cunoscutăRezultatul depinde de calitatea suportului grafic

CAPITOLUL VII.

DETERMINAREA PARAMETRILOR DE TRANSFORMARE

46. Parametrii de transformare se determină prin calcul matematic pe baza coordonatelor punctelor comune.

47. Dacă numărul punctelor comune este mai mare decât numărul minim necesar, calculul se efectuează prin compensare, utilizând metoda celor mai mici pătrate sau o procedură echivalentă.

48. Pentru fiecare punct comun se determină coordonatele calculate în MOLDREF99 și diferențele față de coordonatele cunoscute.

49. Abaterile se calculează după relațiile:

în care:

• dX – abaterea pe direcția axei X, reprezentând diferența dintre coordonata calculată prin transformare și coordonata cunoscută în sistemul MOLDREF99;

• dY – abaterea pe direcția axei Y, reprezentând diferența dintre coordonata calculată prin transformare și coordonata cunoscută în sistemul MOLDREF99;

• dP – abaterea planimetrică a punctului, calculată ca distanță rezultantă din abaterile dX și dY;

• X calculat, Y calculat – coordonatele punctului obținute prin aplicarea metodei și a parametrilor de transformare;

• X cunoscut, Y cunoscut – coordonatele de referință ale aceluiași punct, cunoscute sau determinate independent în sistemul MOLDREF99.

49.1. Abaterile dX, dY și abaterea planimetrică se exprimă în aceeași unitate de măsură ca și coordonatele, de regulă în metri. Semnul valorilor dX și dY indică direcția abaterii față de coordonatele cunoscute, iar valoarea dP este întotdeauna pozitivă sau egală cu zero.

50. Pentru punctele utilizate la calcul și pentru punctele de control se întocmește tabelul abaterilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3. Tabelul conține cel puțin denumirea punctului, dX, dY, dP, statutul punctului și observațiile tehnice.

51. Punctele care prezintă abateri planimetrice mai mari decât toleranța stabilită pentru lucrarea respectivă se verifică obligatoriu prin reanalizarea identificării punctului în teren, a sursei coordonatelor, a unităților de măsură, a orientării axelor și a eventualelor erori de transcriere. În lipsa unei toleranțe stabilite expres, o abatere planimetrică mai mare decât de trei ori eroarea medie pătratică planimetrică a transformării constituie un indiciu privind existența unei erori grosiere și impune verificarea punctului.

52. Eliminarea unui punct comun din calcul se admite numai dacă există motivare tehnică documentată. Eliminarea punctelor nu se utilizează pentru obținerea artificială a unor rezultate favorabile.

53. În cazul recalculării parametrilor după eliminarea sau corectarea unor puncte, se păstrează versiunea inițială și versiunea finală a calculului, împreună cu explicațiile corespunzătoare.

54. Dacă parametrii se determină prin aplicații specializate, fișierul de calcul, raportul aplicației sau capturile relevante se păstrează în dosarul lucrării, astfel încât rezultatul să poată fi verificat ulterior.

CAPITOLUL VIII.

VERIFICAREA, CONTROLUL CALITĂȚII ȘI CRITERIILE DE ACCEPTARE

55. Verificarea transformării este obligatorie și se realizează prin analiza abaterilor, verificarea punctelor de control, compararea geometriei obiectului, compararea cu materiale cartografice sau ortofotoplanuri și, după caz, prin verificări în teren.

56. Indicatorii minimi de control sunt: abaterile dX și dY pe puncte; abaterea planimetrică dP; eroarea medie pătratică pe coordonate și/sau planimetrică; abaterea maximă pe punctele de control; păstrarea formei și dimensiunilor relative ale obiectului.

57. Eroarea medie pătratică planimetrică se poate calcula după relația:

în care:

• RMSEp – eroarea medie pătratică planimetrică a transformării;

• dXi – abaterea pe direcția axei X pentru punctul i;

• dYi – abaterea pe direcția axei Y pentru punctul i;

• i – numărul curent al punctului inclus în evaluarea preciziei;

• m – numărul total al punctelor pentru care se calculează eroarea medie pătratică planimetrică;

• ∑ – suma pătratelor abaterilor planimetrice pentru toate punctele incluse în calcul.

57.1. Valoarea RMSEp se exprimă în aceeași unitate de măsură ca și coordonatele, de regulă în metri, și caracterizează, în ansamblu, precizia planimetrică a transformării. În documentația tehnică se indică expres dacă valoarea a fost calculată pentru punctele utilizate la determinarea parametrilor, pentru punctele de control sau separat pentru fiecare categorie de puncte.

58. Precizia admisă a transformării se stabilește înainte de determinarea parametrilor de transformare, în funcție de categoria și destinația lucrării, precizia datelor inițiale, scara materialelor utilizate și cerințele actelor normative aplicabile sau ale temei tehnice.

58.1. Toleranța planimetrică maximă individuală se aplică abaterii planimetrice dP, calculată pentru fiecare punct de control. Punctul se consideră corespunzător atunci când valoarea dP nu depășește toleranța stabilită pentru lucrarea respectivă. Depășirea toleranței impune verificarea identificării punctului, a datelor inițiale, a parametrilor și a metodei de transformare.

58.2. Eroarea medie pătratică planimetrică RMSEp caracterizează precizia de ansamblu a transformării și se evaluează separat de abaterea planimetrică maximă individuală a punctelor de control.

58.3. Valorile admise pentru RMSEp și pentru abaterea planimetrică maximă individuală se stabilesc în următoarea ordine:

a) potrivit actelor normative speciale aplicabile categoriei respective de lucrări;

b) potrivit temei tehnice sau specificațiilor tehnice aprobate;

c) în lipsa valorilor prevăzute la lit. a) și b), potrivit claselor orientative de precizie prevăzute în anexa nr. 5.

58.4. Clasa de precizie aplicabilă se selectează în funcție de categoria lucrării, inclusiv lucrări cadastrale în intravilan sau extravilan, lucrări geodezice, topografice ori inginerești, precum și de precizia și scara datelor inițiale. Pentru datele inițiale provenite din planuri topografice, la stabilirea preciziei se ține seama și de toleranța grafică a planului-sursă, convertită în teren conform anexei nr.5.1.

58.4.1. În cazul coordonatelor sau elementelor grafice preluate din planuri topografice la scările 1:500, 1:1000, 1:2000 și 1:5000, precizia datelor inițiale se apreciază ținând cont de cerințele stabilite în Instrucțiunea pentru ridicarea topografică la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 și executarea prospecțiunilor inginero-geodezice în construcții, aprobată prin Ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.73/2003. Corespondența dintre toleranța de 0,4 mm la scara planului și valoarea echivalentă în teren este prezentată în anexa nr. 5.

58.5. Clasa de precizie, valoarea admisă pentru RMSEp și toleranța planimetrică maximă individuală se consemnează în documentația lucrării înainte de efectuarea calculelor. Modificarea acestora după obținerea rezultatelor se admite numai în baza unei justificări tehnice documentate.

58.6. Evaluarea preciziei se efectuează cu prioritate pe baza punctelor de control independente. Indicatorii calculați pentru punctele utilizate la determinarea parametrilor se prezintă separat și nu substituie verificarea pe puncte de control.

58.7. Rezultatul transformării se consideră corespunzător dacă:

58.7.1. valoarea RMSEp nu depășește limita stabilită pentru categoria respectivă de lucrări;

58.7.2. abaterea planimetrică dP a fiecărui punct de control nu depășește toleranța maximă stabilită;

58.7.3. nu se constată abateri sistematice sau deformări nejustificate ale geometriei obiectului.

58.8. Precizia atribuită coordonatelor transformate nu poate fi mai mare decât precizia justificată a datelor inițiale și a punctelor comune sau de control utilizate.

59. Dacă transformarea produce abateri mai mari decât toleranțele stabilite, executantul revizuiește datele inițiale, punctele comune, metoda de transformare și, dacă este necesar, solicită date suplimentare.

60. În cazul în care precizia datelor inițiale nu permite obținerea rezultatelor cerute, acest fapt se menționează expres în concluzia tehnică, indicându-se limitările de utilizare a coordonatelor rezultate.

60.1. Transformarea coordonatelor bunurilor imobile nu constituie temei pentru modificarea hotarelor, configurației sau suprafeței înregistrate în registrul bunurilor imobile. Modificarea acestora se efectuează numai potrivit procedurilor cadastrale prevăzute de legislație.

60.2. În cazul în care, în urma transformării coordonatelor, se constată neconcordanțe privind amplasarea, configurația, hotarele sau suprafața bunului imobil față de datele cadastrale, executantul le consemnează în documentația finală și informează beneficiarul lucrării.

61. Pentru documentațiile ce urmează a fi integrate în registre, sisteme informaționale sau baze de date oficiale, se verifică suplimentar formatul datelor, structura tabelului, unitatea de măsură, denumirea punctelor, sistemul de coordonate indicat și metadatele.

CAPITOLUL IX.

UTILIZAREA APLICAȚIILOR ȘI PROGRAMELOR DE TRANSFORMARE

62. Transformarea coordonatelor poate fi realizată cu aplicații specializate, programe pentru sisteme informaționale geografice (GIS) și proiectare asistată de calculator (CAD), aplicații de calcul geodezic sau foi de calcul, cu condiția ca algoritmul, parametrii și rezultatele să fie verificabile.

63. Programul sau modulul TransGBD poate fi utilizat în mediul MapInfo pentru transformarea coordonatelor între sistemul de coordonate 1942 cu proiecția Gauss–Krüger, sistemul de coordonate 1963 cu proiecția Gauss–Krüger, sistemele locale utilizate în Republica Moldova și sistemul MOLDREF99, cu respectarea metodei de transformare, a parametrilor, a domeniului de valabilitate și a limitelor tehnice aplicabile.

63.1. Pentru transformările dintre sisteme geodezice de referință cunoscute se utilizează seturile de parametri oficiali validați sau aprobați de Agenția Geodezie, Cartografie și Cadastru, în cazul în care aceștia sunt disponibili pentru sistemele și zona respectivă.

63.2. Pentru fiecare set de parametri oficiali se indică cel puțin:

63.2.1. sistemul de coordonate sursă;

63.2.2. sistemul de coordonate țintă;

63.2.3. metoda de transformare;

63.2.4. valorile parametrilor și unitățile de măsură;

63.2.5. convenția de semne utilizată;

63.2.6. teritoriul sau zona de valabilitate;

63.2.7. precizia estimată a transformării;

63.2.8. sursa și data aprobării sau validării;

63.2.9. versiunea setului de parametri.

63.3. În cazul existenței unui set oficial de parametri validat pentru transformarea respectivă și pentru zona de valabilitate corespunzătoare, utilizarea acestuia este obligatorie. Utilizarea parametrilor determinați individual de executant se admite numai în lipsa unui set oficial aplicabil sau în cazul unei corecții locale justificate tehnic și documentate.

63.4. În cazul sistemelor geodezice, locale sau convenționale pentru care nu există seturi oficiale de parametri validați, parametrii de transformare se determină pe baza punctelor comune, conform prevederilor prezentei Metodologii. Parametrii astfel determinați se consideră parametri locali și sunt valabili numai pentru zona, obiectul și setul de date pentru care au fost determinați.

63.5. Parametrii locali determinați de executant se documentează prin indicarea punctelor comune utilizate, a metodei de calcul, a abaterilor, a valorii RMSEp, a abaterii planimetrice maxime, a zonei de valabilitate și a datei determinării.

63.6. În cazul în care pentru aceeași zonă sunt obținute seturi diferite de parametri locali, acestea se compară pe baza acelorași puncte de control independente. Se aplică setul care asigură respectarea criteriilor de precizie stabilite pentru lucrarea respectivă.

63.7. Dacă diferențele dintre rezultatele obținute prin utilizarea unor seturi diferite de parametri depășesc toleranțele stabilite, transformarea nu se acceptă până la verificarea punctelor comune, a datelor inițiale, a metodei de calcul și a domeniului de valabilitate al parametrilor.

63.8. În documentația finală se indică denumirea și versiunea programului utilizat, setul de parametri aplicat, sursa acestuia, zona de valabilitate și rezultatele verificării pe puncte de control.

64. Programul GTRANS poate fi utilizat pentru stocarea informației despre sistemele de coordonate și parametrii de transformare, precum și pentru transformarea coordonatelor între sisteme cu parametri cunoscuți, inclusiv prin transformări de tip Helmert.

65. Determinarea parametrilor prin GTRANS sau prin aplicații similare se efectuează pe baza punctelor comune cunoscute în ambele sisteme, amplasate uniform pe sectorul lucrării. Precizia rezultatului depinde de numărul, distribuția și calitatea punctelor utilizate.

66. Aplicațiile informatice dezvoltate pentru transformarea coordonatelor trebuie să includă validarea datelor de intrare, verificarea unităților de măsură, posibilitatea prelucrării coordonatelor multiple, exportul rezultatelor în formate utilizabile și compararea rezultatelor cu puncte cunoscute.

67. Utilizarea unei aplicații nu substituie răspunderea specialistului pentru corectitudinea metodei, a parametrilor, a punctelor comune și a documentării rezultatului.

68. În documentația finală se indică denumirea aplicației sau a instrumentului utilizat, versiunea, metoda aplicată, fișierele de intrare, fișierele de ieșire, parametrii utilizați și rezultatele verificării.

CAPITOLUL X.

DOCUMENTAȚIA FINALĂ ȘI TRANSMITEREA REZULTATELOR

69. Rezultatele transformării se prezintă într-o documentație finală care permite reconstituirea calculelor, verificarea parametrilor utilizați și confirmarea sistemului de coordonate în care sunt exprimate coordonatele finale.

70. Documentația finală include, după caz: cererea sau tema tehnică; descrierea obiectului; lista materialelor inițiale; analiza sistemului convențional; tabelul punctelor comune; metoda de transformare aleasă; parametrii determinați; tabelul abaterilor; tabelul coordonatelor finale; schițe sau planuri de control; concluzia tehnică; fișierele digitale și metadatele aferente.

71. Tabelul coordonatelor finale se întocmește conform modelului prevăzut în anexa nr. 4 și conține cel puțin numărul curent, denumirea punctului, X MOLDREF99, Y MOLDREF99, unitatea de măsură, metoda de obținere și observațiile.

72. Coordonatele finale se transmit beneficiarului lucrării în formatul stabilit în tema tehnică sau în actele normative aplicabile. În lipsa unei cerințe exprese privind formatul, acestea se transmit în format tabelar editabil și, după caz, în format GIS compatibil.

73. În fișierele digitale se evită modificarea denumirii punctelor fără corespondență cu documentația inițială. Dacă denumirile sunt normalizate, se păstrează un tabel de corespondență.

74. Memoriul tehnic se semnează de specialistul responsabil și include declarația privind sistemul de coordonate, metoda aplicată, datele utilizate și limitările rezultatului.

75. Orice modificare a metodei de transformare pe parcursul lucrării se consemnează în memoriul tehnic, împreună cu motivul modificării și efectul asupra rezultatelor.

76. În cazul în care, în urma lucrărilor de transformare efectuate în cadrul activității geodezice și cartografice, sunt create materiale și date geodezice sau cartografice, persoanele fizice și juridice care au executat lucrările transmit gratuit Fondului Național de Date Geospațiale, în format digital, prin Sistemul informațional geografic de stat „Registrul de stat al lucrărilor topogeodezice”, un exemplar al materialelor și datelor respective, în conformitate cu art. 9 alin.(4) din Legea nr. 778/2001 cu privire la geodezie, cartografie și geoinformatică.

77. Documentația finală se păstrează astfel încât să permită reconstituirea calculelor și verificarea ulterioară a datelor, metodelor și parametrilor utilizați.

CAPITOLUL XI.

PARTICULARITĂȚI PENTRU DOCUMENTAȚIILE GEOLOGICE ȘI DE SUBSOL

78. Pentru documentațiile geologice, miniere sau privind folosirea subsolului, transformarea coordonatelor se efectuează cu respectarea actelor normative speciale aplicabile domeniului subsolului, precum și a regimului de acces la informație stabilit pentru materialele respective.

79. În cazul rapoartelor geologice sau al materialelor ce conțin informații cu acces limitat, se asigură protecția datelor, iar în documentația publică se includ numai informațiile permise de regimul juridic aplicabil.

80. Pentru dosarele vechi sau documentațiile întocmite în sisteme diferite, executantul identifică fiecare sistem sursă, stabilește existența punctelor comune și propune o soluție tehnică distinctă pentru fiecare categorie de situație.

81. În cazul în care mai multe dosare prezintă situații similare, se poate aplica o foaie de parcurs comună, cu condiția verificării individuale a fiecărui dosar și a documentării diferențelor constatate.

82. Pentru inițierea procesului de transformare a coordonatelor documentațiilor geologice sau de subsol, beneficiarul prezintă, după caz, raportul tehnic, planurile, tabelele de coordonate, informația privind sistemul convențional, descrierea limitelor sectorului și orice alte materiale care pot permite identificarea punctelor comune.

83. Dacă materialele existente nu permit transformarea controlată, executantul solicită completări sau efectuarea măsurătorilor suplimentare. În lipsa acestora, coordonatele nu se prezintă ca fiind transformate cu precizie garantată.

CAPITOLUL XII.

RESPONSABILITĂȚI

84. Executantul lucrării este responsabil de analiza datelor inițiale, alegerea metodei de transformare, determinarea parametrilor, aplicarea transformării, verificarea rezultatelor și întocmirea documentației finale.

85. Beneficiarul este responsabil de punerea la dispoziție a documentelor și informațiilor necesare, de comunicarea eventualelor limitări ale datelor și de indicarea destinației coordonatelor rezultate.

86. În cazul în care datele furnizate sunt incomplete, contradictorii sau neverificabile, executantul consemnează aceste aspecte în documentația finală și indică impactul lor asupra rezultatului transformării.

87. Specialistul care semnează documentația confirmă că transformarea a fost realizată conform prezentei Metodologii și că rezultatele au fost verificate în limitele datelor disponibile.

88. Inspectoratul Național pentru Supraveghere Tehnică, în limitele competențelor stabilite de Legea nr.778/2001 cu privire la geodezie, cartografie și geoinformatică, poate solicita clarificări privind datele inițiale, punctele comune, metoda aplicată, parametrii de transformare, abaterile și limitările rezultatului.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3

anexa nr.4

anexa nr.5

anexa nr.5.1