Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică tuturor vehiculelor:
1) din categoriile M și N și remorcilor acestora din categoria O destinate utilizării pe drumurile publice, inclusiv vehiculelor din aceste categorii concepute și fabricate în una sau mai multe etape, precum și sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate, ca și pieselor și echipamentelor concepute și fabricate pentru a fi instalate pe aceste vehicule și remorcile lor;
2) cu două sau trei roți și cvadriciclurilor din categoria L destinate să circule în rețeaua rutieră publică, inclusiv:
a) motocicletelor „enduro” [L3e-AxE (x=1, 2 sau 3)], motocicletelor „trial” [L3e-AxT (x=1, 2 sau 3)];
b) vehiculelor grele de teren de tip „Quad” (L7e-B);
c) vehiculelor din categoria L proiectate și fabricate în una sau mai multe etape, precum și sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate, ca și pieselor și echipamentelor proiectate și fabricate pentru a funcționa pe aceste vehicule.
(2) Prezenta lege nu se aplică următoarelor tipuri de vehicule:
1) vehiculelor agricole sau forestiere;
2) vehiculelor cu șenile;
3) vehiculelor concepute și fabricate sau adaptate pentru a fi utilizate exclusiv de forțele armate;
4) vehiculelor cu două sau trei roți și cvadriciclurilor:
a) cu o viteză maximă constructivă mai mică de 6 km/h;
b) destinate exclusiv utilizării de către persoanele cu dizabilități fizice;
c) destinate exclusiv a fi conduse de un pieton;
d) destinate utilizării exclusiv în competiții;
e) cu pedale cu pedalare asistată echipate cu un motor electric auxiliar cu puterea nominală continuă mai mică sau egală cu 250 W, a cărui asistare este întreruptă atunci când ciclistul încetează să pedaleze sau este redusă progresiv pe măsură ce viteza vehiculului crește, fiind întreruptă complet înainte ca viteza vehiculului să atingă 25 km/h;
f) cu autoechilibrare;
g) neprevăzute cu cel puțin un loc șezând;
h) echipate cu un loc șezând pentru conducător al cărui punct R se află la o înălțime ≤ 540 mm, în cazul categoriilor L1e, L3e și L4e, sau la o înălțime ≤ 400 mm, în cazul categoriilor L2e, L5e, L6e și L7e;
5) vehiculelor concepute și construite pentru a fi folosite de către serviciile de protecție civilă, serviciile de combatere a incendiilor, forțele de menținere a ordinii publice și serviciile medicale de urgență.
(3) Pentru următoarele vehicule, producătorul poate solicita omologarea de tip sau omologarea individuală în temeiul prezentei legi, cu condiția ca vehiculele respective să îndeplinească cerințele normative aplicabile:
a) vehicule concepute și fabricate pentru a fi folosite în principal pe șantiere sau în cariere, porturi sau aeroporturi;
b) vehicule concepute și fabricate sau adaptate pentru a fi folosite de către serviciile de protecție civilă, serviciile de pompieri și forțele de menținere a ordinii publice;
c) orice vehicul autopropulsat conceput și fabricat în mod specific pentru efectuarea de lucrări care, datorită caracteristicilor sale constructive, nu este adecvat pentru transportul de persoane sau pentru transportul de marfă și care nu este un utilaj montat pe șasiul unui autovehicul.
(4) Producătorul poate solicita, în temeiul prezentei legi, omologarea individuală pentru următoarele tipuri de vehicule:
a) vehicule destinate exclusiv curselor automobilistice organizate pe drum;
b) prototipuri de vehicule folosite în circulația rutieră, pe răspunderea unui producător, pentru a efectua un program de încercări specific, cu condiția ca acestea să fi fost special concepute și fabricate în acest scop.
(5) Modul de clasificare și categoriile de vehicule rutiere, inclusiv vehiculele motorizate cu două, trei și patru roți, se stabilesc de Guvern.
(6) Recunoașterea omologărilor UE de tip, a omologărilor individuale și a rezultatelor evaluării conformității efectuate de autoritățile de omologare din Uniunea Europeană se realizează în conformitate cu prezenta lege, fără repetarea procedurilor de testare sau evaluare tehnică, pe baza unei proceduri administrative simplificate.
Articolul 3. Noțiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. omologare de tip – procedură prin care o autoritate de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă cerințele administrative și cerințele tehnice relevante;
2. omologare UE de tip – omologare de tip acordată de o autoritate de omologare dintr-un stat membru al Uniunii Europene în temeiul Regulamentului (UE) 2018/858 sau, după caz, al Regulamentului (UE) nr. 168/2013, a cărei recunoaștere și ale cărei efecte juridice în Republica Moldova sunt stabilite în condițiile prezentei legi, fără a aduce atingere competențelor autorităților Republicii Moldova în materie de supraveghere a pieței;
3. certificat de omologare de tip – document prin care autoritatea de omologare certifică în mod oficial faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este omologat;
4. omologare de tip pentru întregul vehicul – omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul incomplet, complet sau completat satisface dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;
5. omologare națională de tip – procedură prin care autoritatea de omologare din Republica Moldova certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;
6. certificat de conformitate – document eliberat de către producător care certifică faptul că un vehicul fabricat este conform cu tipul de vehicul omologat și respectă toate actele de reglementare aplicabile la momentul fabricării lui;
7. omologare individuală a unui vehicul – procedură prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un anumit vehicul, unic sau nu, respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile pentru omologarea națională individuală a vehiculelor;
8. omologare de tip pentru un sistem – omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un sistem încorporat într-un vehicul de un anumit tip satisface dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;
9. omologare de tip a unei unități tehnice separate – procedură prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante în raport cu unul sau mai multe tipuri de vehicule;
10. omologare de tip în mai multe etape – procedură prin care una sau mai multe autorități de omologare certifică faptul că, în funcție de stadiul lui de completare, un tip de vehicul incomplet sau completat respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;
11. omologare de tip pentru o componentă – omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că o componentă independentă de un vehicul satisface dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;
12. omologare de tip în etape succesive – procedură care constă în colectarea treptată a întregului set de certificate de omologare naționale și/sau UE de tip sau certificate de omologare ONU de tip pentru sistemele, componentele și unitățile tehnice separate aparținând vehiculului și care conduce, în etapa finală, la omologarea de tip a întregului vehicul;
13. omologare de tip într-o singură etapă – procedură prin care autoritatea de omologare certifică, printr-o operație unică, faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, considerate ca un ansamblu, respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;
14. omologare de tip mixtă – omologare de tip în etape succesive în cazul căreia una sau mai multe omologări de tip ale unor sisteme sunt obținute în ultima etapă a omologării de tip a întregului vehicul, fără a fi necesară eliberarea certificatelor de omologare de tip pentru sistemele respective;
15. organism național de acreditare – autoritatea prevăzută în Legea nr. 235/2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității care realizează acreditarea și dispune de competențe și atribuții stabilite de prezenta lege;
16. vehicul de bază – vehicul utilizat în etapa inițială a unei omologări de tip în mai multe etape;
17. vehicul incomplet – vehicul a cărui finalizare necesită cel puțin încă o etapă de fabricație pentru a îndeplini toate cerințele tehnice aplicabile prevăzute de prezenta lege;
18. vehicul completat – vehicul rezultat în urma procesului de omologare de tip în mai multe etape care îndeplinește cerințele tehnice relevante prevăzute de prezenta lege;
19. vehicul complet – vehicul care nu trebuie completat pentru a îndeplini cerințele tehnice aplicabile prevăzute de prezenta lege;
20. vehicul – orice autovehicul sau remorca acestuia;
21. autovehicul – vehicul cu motor, care este conceput și fabricat pentru a se deplasa prin propriile sale mijloace, care are cel puțin patru roți, este complet, completat sau incomplet și care are o viteză maximă prin construcție mai mare de 25 km/h;
22. remorcă – vehicul cu roți fără autopropulsie, conceput și fabricat pentru a fi tractat de un autovehicul, care se poate articula cel puțin în jurul unei axe orizontale perpendiculare pe planul median longitudinal și în jurul unei axe verticale paralele cu planul median longitudinal al autovehiculului de tractare;
23. sistem – ansamblu de dispozitive combinate pentru a permite efectuarea uneia sau a mai multor funcții specifice într-un vehicul și care face obiectul cerințelor din prezenta lege sau din actele de punere în aplicare aprobate în temeiul prezentei legi;
24. componentă – dispozitiv destinat să facă parte dintr-un vehicul, care poate fi omologat de tip independent de un vehicul și care face obiectul cerințelor din prezenta lege și/sau din oricare act normativ pentru punerea în aplicare a prezentei legi, atunci când actul de reglementare specific cuprinde dispoziții exprese în acest sens;
25. unitate tehnică separată – dispozitiv destinat să facă parte dintr-un vehicul, care poate fi omologat de tip separat de vehicul, dar numai în legătură cu unul sau mai multe tipuri specificate de vehicul, și care face obiectul cerințelor din prezenta lege și din actele de punere în aplicare a acesteia, atunci când actul de reglementare prevede dispoziții exprese în acest sens;
26. piese – bunuri utilizate la asamblarea, repararea sau întreținerea unui vehicul, precum și piese de schimb;
27. echipamente – bunuri, altele decât piesele care pot fi adăugate unui vehicul sau pot fi instalate pe acesta;
28. piese sau echipamente originale – piese sau echipamente fabricate în conformitate cu specificațiile și normele de producție prevăzute de producătorul vehiculului pentru producția de piese sau echipamente destinate asamblării vehiculului în cauză; aceasta include piesele sau echipamentele fabricate pe aceeași linie de producție ca acele piese; se prezumă, până la proba contrară, că piesele sau echipamentele constituie piese sau echipamente originale dacă producătorul certifică că prezintă un nivel de calitate egal cu cel al componentelor utilizate la asamblarea vehiculului în cauză și că au fost fabricate în conformitate cu specificațiile și normele de producție ale producătorului vehiculului;
29. piese de schimb – bunuri care urmează să fie instalate în sau pe un autovehicul pentru a înlocui piesele originale ale acestuia, inclusiv bunuri necesare pentru funcționarea autovehiculului, cu excepția combustibilului;
30. siguranță în funcționare – absența oricărui risc inacceptabil de vătămare sau de punere în pericol a sănătății umane sau a unor bunuri ca rezultat al unor pericole provocate de funcționarea defectuoasă a sistemelor mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice sau electronice, a componentelor sau a unităților tehnice separate;
31. vehicul de sfârșit de serie – vehicul care face parte dintr-un stoc care nu poate fi pus la dispoziție pe piață sau nu mai poate fi pus la dispoziție pe piață, înmatriculat sau pus în exploatare, datorită intrării în vigoare a unor noi cerințe tehnice în conformitate cu care nu a fost omologat;
32. loc șezând, în sensul vehiculelor prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 2), înseamnă:
a) șa în care stă fie conducătorul, fie un pasager și care este folosită prin încălecare; sau
b) orice scaun în care poate sta cel puțin o persoană de dimensiunile unui manechin antropomorf corespunzător unui adult de sex masculin, de dimensiunea 50 percentile, în cazul conducătorului;
33. vehicul fabricat în serie mică – tip de vehicul al cărui număr de unități care sunt puse la dispoziție pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare nu depășește limitele cantitative anuale stabilite;
34. vehicul cu destinație specială – vehicul din categoriile M, N sau O având caracteristici tehnice specifice care îi permit să îndeplinească o funcție ce necesită adaptări sau echipamente speciale;
35. tip de vehicul – grupă de vehicule, inclusiv variante și versiuni ale unei anumite categorii care nu diferă între ele cel puțin în privința următoarelor aspecte:
a) categorie și subcategorie;
b) producător;
c) șasiu, cadru, subcadru, planșeu sau structură la care sunt atașate principalele componente;
d) denumire a tipului dată de producător;
36. supravegherea pieței – activități desfășurate de autoritatea de supraveghere a pieței și măsurile luate de aceasta pentru a se asigura că vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate, precum și piesele și echipamentele puse la dispoziție pe piață sunt conforme cu cerințele prevăzute în legislația aplicabilă și nu pun în pericol sănătatea, siguranța, mediul sau orice alt aspect legat de protecția interesului public;
37. propulsie – un motor termic, un motor electric, o aplicație hibridă ori o combinație a acestor tipuri de motoare sau a oricăror alte motoare;
38. serviciu tehnic – organizație desemnată sau organism desemnat de autoritatea de omologare drept laborator de încercări în vederea efectuării de încercări sau drept organism de evaluare a conformității pentru efectuarea evaluării inițiale și a altor încercări sau inspecții;
39. cilindree înseamnă:
a) pentru motoarele cu piston în mișcare de translație alternativă – volumul nominal baleiat de piston;
b) pentru motoarele cu piston în mișcare de rotație (de tip Wankel) – dublul volumului nominal baleiat de piston;
40. producător – persoană fizică sau juridică responsabilă pentru toate aspectele omologării de tip a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau unități tehnice separate sau pentru omologarea individuală ori pentru procesul de autorizare a pieselor și a echipamentelor, pentru asigurarea conformității producției și pentru aspectele privind supravegherea pieței legate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa și echipamentul respective produse, indiferent dacă persoana respectivă este sau nu direct implicată în toate etapele de proiectare și fabricație a vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză;
41. reprezentant al producătorului – persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Republicii Moldova care a fost desemnată în mod corespunzător de producător să îl reprezinte în fața autorității de omologare sau a autorității de supraveghere a pieței și care acționează în numele producătorului în chestiuni care țin de domeniul de aplicare al prezentei legi;
42. importator – persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Republicii Moldova, care introduce pe piață un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care a fost fabricat/fabricată într-un alt stat;
43. distribuitor – operator economic sau orice altă persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piața Republicii Moldova un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament;
44. operator economic – producătorul, reprezentantul producătorului, importatorul sau distribuitorul;
45. operator independent – persoană fizică sau juridică, alta decât un comerciant autorizat sau un atelier autorizat, care este implicată direct sau indirect în repararea și întreținerea vehiculelor și care include ateliere, producători sau distribuitori de echipamente pentru reparații, de unelte sau de piese de schimb, precum și editori de informații tehnice, cluburi automobilistice, operatori de asistență rutieră, operatori care oferă servicii de inspecție și încercări, operatori care oferă cursuri de formare pentru instalatori, producători și ateliere de echipamente pentru vehicule alimentate cu combustibil alternativ; ateliere, comercianți și distribuitori autorizați din cadrul sistemului de distribuție al unui anumit producător de vehicule, în măsura în care aceștia prestează servicii de reparații și întreținere pentru vehicule în raport cu care aceștia nu fac parte din sistemul de distribuție al producătorului vehiculului;
46. atelier autorizat – persoană fizică sau juridică care prestează servicii de reparații și întreținere pentru vehicule și care operează în cadrul sistemului de distribuție al producătorului;
47. atelier independent – persoană fizică sau juridică care prestează servicii de reparații și întreținere pentru vehicule și care nu operează în cadrul sistemului de distribuție al producătorului;
48. informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculului – toate informațiile, inclusiv toate modificările și completările ulterioare ale acestor informații, care sunt necesare pentru diagnosticarea, efectuarea de lucrări de service și inspectarea unui vehicul, pregătirea acestuia pentru inspecția tehnică, repararea, reprogramarea, reinițializarea unui vehicul sau care sunt necesare pentru sprijinul în diagnosticarea la distanță a unui vehicul ori pentru instalarea de piese și echipamente pe un vehicul și pe care producătorul le furnizează partenerilor săi, comercianților și atelierelor autorizate sau care sunt utilizate de producător pentru reparații și întreținere;
49. informații privind sistemul de diagnosticare la bord (în continuare – OBD) al vehiculului – informații generate de un sistem aflat la bordul unui vehicul sau care este conectat la un motor și care este capabil să detecteze o defecțiune și, dacă este cazul, să indice apariția acesteia printr-un sistem de alarmă, să identifice zona probabilă a defecțiunii prin intermediul unor informații stocate în memoria unui calculator și să comunice informațiile respective în exterior;
50. introducere pe piață – punerea la dispoziție pentru prima dată în Republica Moldova a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unități tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament;
51. punere la dispoziție pe piață – furnizare a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unități tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament spre distribuire sau utilizare pe piața Republicii Moldova în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;
52. punere în exploatare – prima utilizare în Republica Moldova, potrivit destinației sale, a unui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament;
53. înmatriculare – autorizare administrativă pentru punerea în exploatare în traficul rutier a unui vehicul, care implică identificarea acestuia și emiterea unui număr, denumit număr de înmatriculare, ce poate fi permanent sau temporar;
54. metodă de încercare virtuală – simulări pe calculator, inclusiv calcule, pentru a demonstra că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată îndeplinește cerințele tehnice stabilite într-un act de reglementare, fără a fi necesar să se recurgă la utilizarea fizică a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate;
55. evaluare la fața locului – verificare la sediul unui serviciu tehnic sau al unuia dintre subcontractanții sau la filialele acestuia;
56. cerințe alternative – dispoziții administrative și cerințe tehnice care vizează asigurarea unui nivel de siguranță în funcționare, de protecție a mediului și de securitate în muncă echivalent în cea mai mare măsură posibilă cu nivelul prevăzut de unul sau mai multe dintre actele de reglementare;
57. dată de fabricație a vehiculului – dată la care a fost finalizată fabricarea unui vehicul în conformitate cu omologarea obținută de producător;
58. sistem de diagnosticare la bord sau sistem OBD (on-board diagnostic) – sistem capabil să identifice localizarea probabilă a unei defecțiuni prin intermediul unor coduri de eroare înregistrate în memoria unui calculator;
59. triciclu motorizat – în sensul vehiculelor prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 2), vehicul cu trei roți motorizat care îndeplinește criteriile de clasificare pentru vehiculele din categoria L5e;
60. cvadriciclu – în sensul vehiculelor prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 2), vehicul cu patru roți care îndeplinește criteriile de clasificare pentru vehiculele din categoria L6e sau L7e;
61. vehicul cu autoechilibrare – concept de vehicul bazat pe echilibru instabil inerent care necesită un sistem de control auxiliar pentru menținerea echilibrului și care cuprinde vehicule motorizate cu o roată sau vehicule motorizate cu două roți ori cu două șenile;
62. variantă – vehicule de același tip la care:
a) forma caroseriei prezintă aceleași caracteristici de bază;
b) modul de propulsie și configurația propulsiei sunt aceleași;
c) în cazul în care un motor termic face parte din sistemul de propulsie, ciclul de funcționare a motorului este același;
d) numărul de cilindri și dispunerea acestora sunt aceleași;
e) tipul de cutie de viteze este același;
f) diferența dintre valoarea cea mai scăzută și valoarea cea mai ridicată a masei în ordine de mers nu depășește 20 % din valoarea cea mai scăzută;
g) diferența dintre valoarea cea mai scăzută și valoarea cea mai ridicată a masei maxim admisibile nu depășește 20 % din valoarea cea mai scăzută;
h) diferența dintre valoarea cea mai scăzută și valoarea cea mai ridicată a cilindreei motorului (în cazul unui motor cu ardere internă) nu depășește 30 % din valoarea cea mai scăzută; și
i) diferența dintre valoarea cea mai scăzută și valoarea cea mai ridicată a puterii utile a motorului nu depășește 30 % din valoarea cea mai scăzută;
63. versiune a unei variante – vehicul care constă într-o combinație de elemente prezentate în dosarul de omologare;
64. marcă de omologare – simbol grafic și alfanumeric, eliberat de o autoritate națională de omologare în urma finalizării procedurii de omologare, care atestă că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată îndeplinește cerințele administrative și tehnice prevăzute de prezenta lege și de actele de punere în aplicare a acesteia;
65. risc grav – situație în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament prezintă un risc semnificativ pentru siguranța rutieră, sănătatea persoanelor, protecția mediului sau alte interese publice protejate de lege, care necesită intervenția fără întârziere a autorităților competente prin aplicarea măsurilor administrative prevăzute de prezenta lege.