Secțiunea 1
Efecte necoordonate - blocarea pieței
36. În evaluarea sa, Consiliul Concurenței ia în considerare atât eventualele efecte anticoncurențiale rezultate în urma concentrărilor verticale, cât și eventualele efecte care favorizează concurența generate de creșterile de eficiență probate de către părțile implicate.
37. Se consideră că o concentrare economică generează o blocare a pieței atunci când accesul unor concurenți efectivi sau potențiali la aprovizionare sau la piețe este afectat sau întrerupt ca urmare a concentrării economice, reducând astfel capacitatea și/sau motivația întreprinderilor de a avea un comportament concurențial. O astfel de blocare a pieței poate descuraja intrarea pe piață sau dezvoltarea unor întreprinderi concurente sau poate încuraja ieșirea acestora de pe piață. Blocarea pieței poate fi identificată chiar și în cazul în care întreprinderile concurente care fac obiectul blocării nu sunt forțate să iasă de pe piață, fiind suficient ca întreprinderile concurente să fie dezavantajate și, prin urmare, să fie nevoite să concureze în mod mai puțin eficace. O astfel de blocare a pieței este considerată ca fiind anticoncurențială atunci când întreprinderile care participă la concentrare economică, precum și unii dintre concurenții acestora au posibilitatea de a mări, în mod profitabil, prețul facturat consumatorilor.
38. Pot fi identificate două forme de blocare a pieței:
38.1. concentrarea economică poate să determine creșterea costurilor concurenților din aval prin restrângerea accesului acestora la o parte importantă din factorii de producție - blocarea pieței factorilor de producție;
38.2. concentrarea economică poate bloca piața pentru concurenții din amonte prin restrângerea accesului acestora la o bază de clienți - blocarea accesului la clienți.
Subsecțiunea 1.1. Blocarea pieței factorilor de producție
39. Blocarea pieței factorilor de producție intervine atunci când, după concentrarea economică, noua entitate ar putea restrânge accesul la produse sau servicii pe care le-ar fi furnizat dacă nu ar fi existat concentrarea economică, determinând astfel creșterea costurilor concurenților săi din aval ca urmare a îngreunării accesului acestora la factori de producție la prețuri și în condiții similare cu cele existente în cazul nerealizării concentrării. Aceasta poate conduce la creșterea în mod profitabil a prețului facturat consumatorilor de către entitatea rezultată în urma concentrării, ceea ce determină ridicarea unor obstacole semnificative în calea concurenței efective. Nu este necesară forțarea ieșirii de pe piață a concurenților întreprinderii rezultate ca urmare a concentrării pentru ca blocarea pieței factorilor de producție să determine prejudicierea consumatorului. Termenul de referință constă în a determina dacă mărirea costurilor factorilor de producție ar conduce la prețuri mai ridicate pentru consumatori. Cu toate acestea, orice fel de creștere a eficienței ca urmare a concentrării poate să determine entitatea rezultată ca urmare a concentrării să reducă prețul, astfel încât impactul în ansamblu probabil asupra consumatorilor să fie neutru sau pozitiv. Acest mecanism este prezentat sub formă grafică în figura 1.
Figura 1
Blocarea pieței factorilor de producție

40. La evaluarea probabilității unui scenariu de blocare de natură anticoncurențială a pieței factorilor de producție, Consiliul Concurenței examinează:
40.1. dacă entitatea rezultată în urma concentrării poate avea după concentrarea economică, capacitatea de a bloca în mod semnificativ accesul la factori de producție;
40.2. dacă aceasta are motive pentru a acționa astfel;
40.3. dacă o strategie de blocare a pieței are un efect semnificativ negativ asupra concurenței în aval.
Acești factori sunt adesea examinați împreună, deoarece sunt strâns interconectați.
41. Blocarea pieței factorilor de producție (termenul factori de producție este utilizat în sens larg și poate acoperi, de asemenea, servicii, accesul la infrastructură și accesul la drepturi de proprietate intelectuală) poate interveni sub diverse forme. Entitatea rezultată ca urmare a concentrării poate decide să nu întrețină relații de afaceri cu concurenții săi efectivi sau potențiali pe piața verticală conexă. Întreprinderea rezultată ca urmare a concentrării poate hotărî să restrângă sursele de aprovizionare și/sau să mărească prețul pe care îl facturează concurenților și/sau să îngreuneze condițiile de aprovizionare față de cele existente dacă concentrarea economică nu s-ar fi realizat. Entitatea rezultată în urma concentrării economice poate opta pentru utilizarea la nivel intern a unui tip specific de tehnologie, care nu este compatibil cu tehnologiile alese de întreprinderile concurente. De asemenea, blocarea pieței se poate face în moduri mai subtile, precum degradarea calității factorilor de producție furnizați. În evaluarea sa, Consiliul Concurenței poate examina o serie de strategii alternative sau complementare posibile.
42. Blocarea pieței factorilor de producție poate ridica probleme din punctul de vedere al concurenței doar dacă vizează un factor de producție important pentru produsul din aval. De exemplu, aceasta este situația când factorul de producție respectiv reprezintă un factor de cost semnificativ în raport cu prețul produsului din aval. Indiferent de costul său, un factor de producție poate fi, suficient de important din alte motive. De exemplu, factorul de producție poate fi o componentă esențială fără de care produsul din aval nu ar putea fi fabricat sau vândut în mod efectiv pe piață ori poate reprezenta o sursă importantă de diferențiere pentru produsul din aval, de exemplu, calculatoarele personale sunt vândute adesea cu referințe specifice la tipul de microprocesor pe care îl conțin. Totodată, este posibil că trecerea la factori de producție alternativi să presupună costuri relativ ridicate.
43. Pentru ca blocarea pieței factorilor de producție să constituie o problemă, întreprinderea integrată vertical rezultată ca urmare a concentrării trebuie să aibă o putere considerabilă pe piața din aval. Numai în aceste circumstanțe, întreprinderea rezultată ca urmare a concentrării să aibă o influență semnificativă asupra condițiilor de concurență de pe piața din aval și astfel, poate și asupra prețurilor și condițiilor de aprovizionare de pe piața din aval.
44. Entitatea rezultată ca urmare a operațiunii de concentrare economică are capacitatea de a bloca piața pentru concurenții din aval, doar dacă, prin reducerea accesului la propriile sale produse și servicii din amonte, poate afecta în mod negativ disponibilitatea generală a factorilor de producție pentru piața din aval din punctul de vedere al prețului sau al calității. Această situație poate apărea atunci când restul furnizorilor din amonte sunt mai puțin eficienți, oferă alternative mai puțin favorabile sau nu dispun de capacitatea de a-și dezvolta producția ca reacție la restricționarea surselor de aprovizionare, de exemplu, deoarece sunt confruntați cu o capacitate de producție limitată sau, în general, cu scăderea randamentelor de scară. Astfel, existența unor contracte exclusive între entitatea rezultată ca urmare a concentrării și furnizori independenți de factori de producție poate limita capacitatea concurenților din aval de a avea un acces corespunzător la factori de producție.
45. Atunci când se determină măsura în care poate interveni fenomenul de blocare a pieței factorilor de producție, trebuie luat în considerare că decizia entității rezultate ca urmare a concentrării de a se baza pe factorii de producție furnizați de divizia sa din amonte poate determina, de asemenea, deblocarea unor capacități din partea celorlalți furnizori de factori de producție de la care se aproviziona anterior divizia din aval. Concentrarea economică poate realinia modurile de aprovizionare între întreprinderile concurente.
46. Atunci când concurența de pe piața factorilor de producție este de tip oligopol, o decizie a entității rezultate ca urmare a concentrării de a restrânge accesul la factorii săi de producție reduce presiunea concurențială exercitată asupra celorlalți furnizori de factori de producție, ceea ce poate permite să mărească prețul factorilor de producție pe care îl facturează concurenților neintegrați din aval. Blocarea pieței factorilor de producție de către entitatea rezultată ca urmare a concentrării îi poate lăsa pe concurenții acesteia din aval dezavantajați în fața furnizorilor neintegrați vertical care au o putere de piață sporită. Analiza efectului probabil al eliminării unei constrângeri concurențiale este similară cu analiza efectelor necoordonate din cazul concentrărilor orizontale conform Capitolul IV din Instrucțiunea privind evaluarea concentrărilor economice orizontale. Această creștere a puterii de piață a terțelor părți este cu atât mai importantă cu cât este mai scăzut gradul de diferențiere a produselor între entitatea rezultată ca urmare a concentrării și ceilalți furnizori din aval și cu cât este mai ridicat gradul de concentrare din amonte. Cu toate acestea, încercarea de a mări prețul factorilor de producție poate eșua în cazul în care furnizorii independenți de factori de producție, confruntați cu o reducere a cererii pentru produsele proprii din partea diviziei din aval a entității rezultate ca urmare a concentrării sau a întreprinderilor independente din aval ripostează practicând prețuri mai agresive. În acest sens, poate fi importantă și natura contractelor de aprovizionare dintre furnizorii din amonte și întreprinderile independente din aval. De exemplu, atunci când aceste contracte întrebuințează un sistem de fixare a prețurilor care combină o marjă fixă cu un preț unitar de aprovizionare, efectul asupra costurilor marginale ale concurenților din aval poate fi mai puțin important decât în cazul în care aceste contracte includ doar prețuri unitare de aprovizionare.
47. În evaluarea sa, Consiliul Concurenței analizează, pe baza informațiilor disponibile, dacă există strategii de ripostă, eficace și oportune, pe care le-ar putea aplica întreprinderile concurente. Astfel de strategii de ripostă includ posibilitatea de modificare a procesului de producție pentru a depinde în mai mică măsură de factorii de producție respectivi sau de sprijinire a intrării pe piață a unor noi furnizori din amonte.
48. Motivația de a bloca piața depinde de gradul de profitabilitate al acestei acțiuni. Întreprinderea integrată vertical ia în considerare în ce mod furnizările sale de factori de producție pentru concurenții din aval afectează, nu doar profiturile diviziei sale din amonte, cât și pe cele ale diviziei sale din aval. Entitatea rezultată ca urmare a concentrării trebuie să realizeze un compromis între pierderea de profit pe piața din amonte din cauza reducerii vânzărilor de factori de producție către concurenți efectivi sau potențiali, pe de o parte, și câștigurile, pe termen scurt sau mai lung, datorate dezvoltării vânzărilor din aval sau, după caz, posibilității de a mări prețurile pentru consumatori, pe de altă parte.
49. Compromisul poate depinde de nivelul profiturilor pe care le obține în amonte și în aval entitatea rezultată ca urmare a concentrării. Toate celelalte condiții fiind constante, cu cât sunt mai reduse marjele din amonte, cu atât sunt mai reduse pierderile înregistrate ca urmare a restrângerii vânzărilor de factori de producție. În mod similar, cu cât vor fi mai mari marjele din aval, cu atât este mai ridicat profitul obținut din creșterea cotei de piață din aval în detrimentul concurenților al căror acces pe piață este blocat. Marjele din amonte și din aval se pot modifica ca urmare a fuziunii și poate influența motivația entității rezultate ca urmare a fuziunii de a se implica într-o operațiune de blocare a pieței.
50. Motivația întreprinderii integrate de a mări costurile concurenților depinde, de măsura în care cererea din aval poate fi deturnată de la concurenții al căror acces pe piață este blocat și de procentul din această cerere deturnată care poate fi captat de divizia din aval a întreprinderii integrate. În mod normal, cu cât entitatea rezultată ca urmare a concentrării este supusă unor constrângeri de capacitate mai mici în raport cu întreprinderile concurente din aval al căror acces pe piață nu a fost blocat și cu cât produsele entității rezultate ca urmare a concentrării sunt mai substituibile în raport cu cele ale acestor concurenți, cu atât este mai ridicat acest procent. Efectul asupra cererii din aval este mai important dacă factorii de producție afectați reprezintă o parte semnificativă din costurile concurenților din aval sau o componentă esențială a produsului din aval. Dimpotrivă, dacă factorii de producție reprezintă doar o parte redusă din produsul din aval și nu sunt esențiali, chiar o cotă ridicată de piață în amonte nu conferă entității rezultate ca urmare a fuziunii motivația de a bloca accesul pe piață al concurenților din aval, deoarece doar puține sau poate niciuna dintre vânzări sunt deturnate către unitatea din aval a firmei integrate.
51. Motivația de a bloca accesul pe piață al concurenților efectivi sau potențiali poate depinde de măsura în care se estimează că divizia din aval a întreprinderii integrate poate avea de câștigat de pe urma nivelurilor mai ridicate ale prețurilor din aval rezultate ca urmare a strategiei de mărire a costurilor concurenților. Cu cât sunt mai ridicate cotele de piață ale entității din aval rezultate ca urmare a concentrării, cu atât este mai mare baza de vânzări pe care poate beneficia de marje sporite. Cu cât întreprinderea rezultată ca urmare a concentrării poate viza în mai mică măsură o piață anume din aval, cu atât este mai puțin probabil ca aceasta să mărească prețurile factorilor de producție pe care îi furnizează, deoarece trebuie să suporte costuri de oportunitate pe alte piețe din aval. În acest sens, poate fi luat în considerare, de exemplu, pentru piese de schimb măsura în care entitatea rezultată ca urmare a concentrării poate opera o discriminare prin intermediul prețului atunci când aceasta aprovizionează mai multe piețe din aval și/sau piețe auxiliare.
52. Este posibil ca o întreprindere din amonte aflată în situație de monopol și care are deja capacitatea de a obține toate profiturile disponibile de pe piețele legate vertical, să nu aibă nicio motivație pentru a bloca accesul pe piață al concurenților ca urmare a unei concentrări verticale. Capacitatea de a obține profituri disponibile de la consumatori nu rezultă din o cotă de piață foarte ridicată. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă este aceea în care o întreprindere aflată în poziție de monopol are o problemă de angajament și pe care nu este capabil să o rezolve. De exemplu, un cumpărător din aval poate fi dispus să plătească un preț ridicat unei întreprinderi din amonte aflate în situație de monopol, dacă aceasta nu vinde ulterior cantități suplimentare unui concurent. Odată ce termenii de furnizare sunt fixați cu o întreprindere din aval, furnizorul din amonte poate dori să crească livrările pentru alte întreprinderi din aval, făcând astfel neprofitabil primul acord de vânzare. Deoarece întreprinderile din aval anticipează acest tip de comportament oportunist, furnizorul din amonte nu poate să-și exploateze pe deplin puterea de piață. Integrarea verticală poate reda furnizorului din amonte capacitatea de a se angaja să nu dezvolte vânzările de factori de producție, întrucât aceasta ar însemna să-și prejudicieze propria divizie din aval. Un alt caz, în care întreprinderea aflată în situație de monopol nu poate obține toate profiturile disponibile ce decurg din această poziție, este acela în care societatea nu poate practica prețuri diferite de la un client la altul. În acest sens este necesar o analiză mai aprofundată a constrângerilor actuale și viitoare la care este supusă întreprinderea aflată în situație de monopol. În situația în care nu pot fi obținute toate profiturile disponibile, o concentrare economică verticală chiar dacă implică o întreprindere aflată în situație de monopol în amonte îi poate conferi entității rezultate ca urmare a concentrării motivația de a mări costurile concurenților din aval, reducând astfel constrângerea concurențială pe care aceștia o exercită asupra sa pe piața din aval.
53. La evaluarea motivațiilor posibile ale întreprinderii rezultate ca urmare a concentrării, Consiliul Concurenței poate ține seama de diferite considerații, precum structura acționariatului entității rezultate, tipul de strategii adoptate pe piață, în trecut, sau conținutul documentelor strategice interne, cum ar fi planurile de afaceri. Atunci când două întreprinderi dețin controlul comun asupra unei întreprinderi active pe piața din amonte și numai una dintre ele este activă în aval, întreprinderea care nu desfășoară activități în aval poate fi foarte puțin interesată în a renunța la vânzările de factori de producție. În astfel de situații, motivația de a bloca piața este mai redusă decât atunci când întreprinderea din amonte este controlată în întregime de o întreprindere cu activități în aval. Faptul că, în trecut, un concurent cu o poziție pe piață similară cu cea a entității rezultate ca urmare a concentrării a încetat să furnizeze factori de producție poate demonstra că adoptarea unei astfel de strategii este rațională din punct de vedere comercial.
54. Atunci când adoptarea unui anumit mod de comportament de către entitatea rezultată ca urmare a concentrării reprezintă o etapă esențială în vederea blocării pieței, Consiliul Concurenței examinează atât motivațiile favorabile adoptării unui astfel de comportament, cât și factorii răspunzători pentru reducerea sau chiar eliminarea respectivelor motivații, inclusiv posibilitatea ca acest comportament să fie ilegal. Comportamentul poate fi ilegal inter alia datorită existenței normelor privind concurența sau a normelor specifice unui sector la nivel național. Ilegalitatea unui comportament poate constitui, numai în anumite situații, un motiv de descurajare semnificativ în ceea ce privește adoptarea unui astfel de comportament de către entitatea rezultată ca urmare a concentrării. În special, Consiliul Concurenței analizează pe baza unei analize succinte:
54.1. posibilitatea ca acest comportament să fie în mod clar sau foarte probabil, ilegal din punctul de vedere al legislației concurențiale;
54.2. probabilitatea ca acest comportament ilegal să poată fi descoperit; și
54.3. sancțiunile care ar putea fi impuse.
55. În general, o concentrare economică ridică semne de întrebare cu privire la concurență datorită blocării pieței factorilor de producție, în cazul în care determină mărirea prețurilor pe piața din aval, ridicând obstacole semnificative în cale concurenței efective.
56. O blocare anticoncurențială a pieței poate apărea atunci când o concentrare economică verticală permite părților participante la concentrare economică să mărească costurile concurenților din aval de pe piață, conducând la o presiune în creștere asupra prețurilor de vânzare ale acestora. În mod normal, o prejudiciere semnificativă a concurenței efective presupune ca întreprinderile al căror acces pe piață este blocat au un rol suficient de important în procesul concurențial de pe piața din aval. Cu cât este mai ridicat numărul de concurenți al căror acces pe piața din aval este blocat, cu atât este mai mare probabilitatea ca pe piața din aval concentrarea economică să determine o mărire semnificativă a prețurilor și, prin urmare, să ridice obstacole semnificative în calea concurenței efective. Chiar dacă o întreprindere deține o cotă de piață relativ redusă față de alți participanți, o anumită întreprindere poate juca un rol concurențial semnificativ, în comparație cu alți participanți, deoarece este un concurent apropiat al întreprinderii integrate vertical sau, deoarece este un concurent deosebit de agresiv.
57. Concurența efectivă poate fi obstrucționată în mod semnificativ prin ridicarea de bariere în calea intrării pe piață a concurenților potențiali. O concentrare economică verticală poate bloca concurența potențială pe piața din aval, în cazul în care entitatea rezultată ca urmare a concentrării ar putea să nu devină un furnizor pentru întreprinderile care ar putea intra pe piața din aval sau ar putea-o determina să facă acest lucru doar în condiții mai puțin favorabile decât dacă concentrarea economică nu s-ar fi realizat. Simpla posibilitate ca entitatea rezultată ca urmare a concentrării să desfășoare o strategie de blocare a pieței post-concentrare, poate deja crea un puternic efect disuasiv asupra întreprinderilor care ar putea intra pe piață. Concurența efectivă de pe piața din aval poate fi obstrucționată în mod semnificativ prin ridicarea de bariere la intrarea pe piață, în special dacă blocarea pieței factorilor de producție ar atrage după sine faptul că potențialii concurenți sunt obligați să intre pe piață atât în amonte, cât și în aval pentru a putea avea un comportament concurențial efectiv pe oricare dintre aceste piețe. Preocuparea privind ridicarea de bariere la intrarea pe piață este relevantă, în special în sectoarele care sunt în faza de deschidere a pieței ori care trebuie să o facă într-un viitor previzibil. Este important ca măsurile de reglementare destinate să contribuie la deschiderea pieței să nu fie lipsite prin concentrarea unor întreprinderi legate în mod vertical care pot determina închiderea pieței sau se pot împiedica unele pe celelalte să intre pe piață.
58. În cazul în care rămân suficienți concurenți credibili în aval, ale căror costuri nu sunt susceptibile să crească, de exemplu, pentru că sunt ei înșiși integrați vertical sau sunt capabili să se orienteze spre factori de producție alternativi adecvați, concurența din partea acestor întreprinderi poate constitui o presiune suficientă asupra entității rezultate ca urmare a concentrării și poate împiedica astfel mărirea prețurilor factorilor de producție la niveluri superioare celor practicate anterior concentrării.
59. Efectul asupra concurenței pe piața din aval trebuie evaluat prin prisma factorilor care îl pot contracara, precum prezența puterii de cumpărare sau probabilitatea ca intrările pe piața din amonte să mențină concurența efectivă.
60. Efectul asupra concurenței trebuie evaluat prin prisma creșterilor de eficiență probate de către părțile care participă la concentrarea economică, în conformitate cu Capitolul VII din Instrucțiunea privind evaluarea concentrărilor economice orizontale. Consiliul Concurenței poate decide că, drept consecință a creșterilor de eficiență pe care le generează concentrarea economică nu există motive pentru a declara concentrarea economică ca fiind incompatibilă cu mediul concurențial, în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 183/2012. Astfel, Consiliul Concurenței, poate concluziona pe baza unor probe suficiente că, eficiența sporită generată de concentrare economică poate crește capacitatea și motivația entității rezultate de a acționa în sensul favorizării concurenței în folosul consumatorilor, compensând astfel efectele adverse pe care concentrarea economică le poate genera.
61. Pentru a evalua creșterile de eficiență în contextul concentrărilor neorizontale, Consiliul Concurenței aplică principiile stabilite în Capitolul VII a Instrucțiunii privind evaluarea concentrărilor economice orizontale. În special, Consiliul Concurenței ține cont în evaluarea concentrării economice de creșterile de eficiență invocate care trebuie să fie benefice pentru consumatori, să fie specifice concentrării și să fie verificabile. Aceste condiții sunt cumulative.
62. Concentrările verticale pot genera anumite surse specifice de productivitate, lista acestora nefiind exhaustivă.
63. În special, o concentrare economică verticală permite entității rezultate să asimileze orice adaosuri comerciale duble preexistente ca urmare a fixării independente a prețurilor de către fiecare dintre cele două părți anterior concentrării. În funcție de condițiile pieței, reducerea adaosului comercial combinat atunci când deciziile privind fixarea prețurilor la ambele niveluri nu sunt armonizate poate permite întreprinderii integrate vertical să-și dezvolte producția, în mod profitabil, pe piața din aval. Cu toate acestea, este important să se accepte că problema adaosurilor comerciale duble nu apare întotdeauna sau nu apare în mod semnificativ înainte de concentrarea economică, deoarece părțile care iau parte la concentrarea economică au încheiat deja un acord de furnizare cu un mecanism de prețuri care prevede eliminarea adaosului comercial în condițiile existenței unor reduceri pentru atingerea unor anumite cantități. Creșterile de eficiență asociate cu eliminarea adaosurilor comerciale duble pot să nu fie întotdeauna specifice concentrării, deoarece cooperarea verticală sau acordurile verticale pot, în absența unei concentrări, să conducă la beneficii similare în condițiile unor efecte anticoncurențiale mai reduse. Este posibil ca o concentrare economică să nu elimine în mod complet adaosul comercial dublu, în cazul în care oferta de factori de producție este redusă datorită unei capacități de producție limitate și în care există o utilizare alternativă la fel de profitabilă a factorilor de producție. În astfel de situații, utilizarea în intern a factorilor de producție determină apariția unui cost de oportunitate pentru societatea integrată vertical: folosirea în intern a factorilor de producție pentru a crește producția în aval antrenează reducerea vânzărilor pe piața alternativă. Prin urmare, motivația de utiliza factorii de producție în intern și de a crește producția în aval este mai redusă decât în cazul în care nu ar exista un cost de oportunitate.
64. O concentrare economică verticală poate permite părților să coordoneze mai bine procesul de producție și de distribuție și să facă economii în ceea ce privește costurile de stocare.
65. În general, o concentrare economică verticală poate contribui la armonizarea motivațiilor părților în legătură cu investițiile în noi produse, în noi procese de producție și în vederea comercializării produselor. De exemplu, în cazul în care, înainte de concentrarea economică, un distribuitor din aval poate fi reticent la a investi în publicitate și în informarea clienților în legătură cu calitățile produselor entității din amonte, deoarece o astfel de investiție este profitabilă și pentru vânzările altor întreprinderi din aval, entitatea rezultată ca urmare a concentrării poate avea mai puține probleme privind motivația.
Subsecțiunea 1.2. Blocarea accesului la clienți
66. Blocarea accesului la clienți poate apărea în cazul integrării unui furnizor și a unui client important de pe piața din aval. Datorită prezenței în aval, entitatea rezultată ca urmare a concentrării poate bloca accesul la o bază de clienți suficientă pentru concurenții săi actuali sau potențiali de pe piața din amonte – piața factorilor de producție și poate reduce capacitatea sau motivația acestora de a avea un comportament concurențial. Aceasta poate determina creșterea costurilor concurenților din aval, îngreunându-le aprovizionarea cu factori de producție la prețuri și în condiții similare cu cele existente dacă nu era concentrarea economică. Entitatea rezultată ca urmare a fuziunii poate să mărească, în mod profitabil, prețurile pe piața din aval. Cu toate acestea, orice fel de creștere a eficienței ca urmare a concentrării poate să determine entitatea rezultată să reducă prețurile astfel încât să nu existe niciun impact negativ asupra consumatorilor. Nu este necesar, în ceea ce privește concurenții întreprinderii rezultate ca urmare a concentrării, aceștia să fie forțați să iasă de pe piață pentru ca blocarea accesului la clienți să determine prejudicierea consumatorului. Termenul de referință constă în a determina dacă mărirea costurilor cu factorii de producție conduc la prețuri mai ridicate pentru consumatori. Acest mecanism este prezentat sub formă grafică în figura 2.
Figura 2
Blocarea accesului la clienți

67. La evaluarea probabilității unui scenariu de blocare de natură anticoncurențială a accesului la clienți, Consiliul Concurenței examinează, în special:
67.1. dacă entitatea rezultată ca urmare a concentrării poate avea capacitatea de a bloca accesul la piețele din aval prin reducerea achizițiilor de la concurenții din amonte;
67.2. dacă aceasta are motive pentru a reduce achizițiile din amonte;
67.3. dacă o strategie de blocare a pieței are un efect semnificativ și dăunător asupra clienților de pe piața din aval.
68. O concentrare economică verticală poate afecta concurenții din amonte prin creșterea costului de acces al acestora la clienții din aval sau prin restrângerea accesului la o bază de clienți importantă. Blocarea accesului la clienți poate îmbrăca diverse forme. De exemplu, entitatea rezultată ca urmare a concentrării poate decide să achiziționeze toate bunurile sau serviciile de care are nevoie de la divizia sa din amonte și, în consecință, poate înceta aprovizionarea de la concurenții săi din amonte. De asemenea, poate reduce achizițiile de la concurenții din amonte sau se poate aproviziona de la aceștia în condiții mai puțin favorabile decât ar fi făcut-o în absența concentrării. Cum ar fi, în cazurile care se referă la activitatea de distribuție, este mai puțin probabil ca entitatea rezultată ca urmare a concentrării să acorde accesul la punctele sale de desfacere în aceleași condiții ca cele existente dacă nu era concentrarea economică.
69. Atunci când analizează dacă entitatea rezultată ca urmare a concentrării are capacitatea de a bloca accesul la piețele din aval, Consiliul Concurenței examinează dacă există suficiente alternative economice pe piața din aval astfel încât concurenții din amonte actuali sau potențiali să-și poată vinde producția. Pierderea în calitate de client a întreprinderii integrate este, în mod normal, mai puțin importantă dacă achizițiile acestei întreprinderi de la întreprinderi neintegrate, anterior concentrării, reprezintă o parte redusă din baza de vânzări disponibilă pentru aceste întreprinderi. În acest caz, este foarte probabil să existe suficienți clienți alternativi. Existența unor contracte exclusive încheiate între entitatea rezultată ca urmare a concentrării și alte întreprinderi din aval poate limita capacitatea concurenților din amonte de a atinge un număr suficient de vânzări. Pentru ca blocarea accesului la clienți să constituie o preocupare, concentrarea economică verticală trebuie să implice o întreprindere care este un client important, cu un grad ridicat de putere pe piața din aval. În cazul în care persistă o bază de clienți existentă sau potențială suficient de largă, care se poate orienta spre furnizori independenți, este puțin probabil ca pe baza acestor motive Consiliul Concurenței să constate probleme de ordin concurențial.
70. Blocarea accesului la clienți poate determina creșterea prețurilor factorilor de producție, în special dacă se înregistrează economii importante de scară sau de diversificare pe piața factorilor de producție sau atunci când cererea este caracterizată prin efecte de rețea. Economiile de scară sau de diversificare apar atunci când o creșterea a scării sau a diversificării producției determină o reducere a costului mediu unitar. Efectele de rețea apar atunci când crește valoarea unui produs destinat unui client, în cazul în care crește și numărul celorlalți clienți care îl utilizează. De exemplu, dispozitive de comunicare, programe de calculator specifice, produse care necesită standardizare și platforme care reunesc vânzători și cumpărători. În astfel de situații, poate fi afectată capacitatea concurenților din amonte fie ei actuali sau potențiali, de a avea un comportament concurențial.
71. Blocarea accesului la clienți poate conduce la creșterea prețurilor factorilor de producție în cazul în care concurenții din amonte funcționează la același nivel sau la un nivel apropiat de scara lor minimă de eficiență. În măsura în care blocarea accesului la clienți și pierderea aferentă de producție pentru concurenții din amonte conduce la creșterea costurilor lor variabile de producție, aceasta poate determina o presiune ascendentă asupra prețurilor pe care aceștia le facturează clienților care operează pe piața din aval.
72. În condițiile existenței unor economii de scară sau de diversificare, blocarea accesului la clienți poate face ca potențialii participanți să fie mai puțin interesați să intre pe piața din amonte, datorită reducerii semnificative a veniturilor potențiale ale acestora. În situația în care, blocarea accesului la clienți determină descurajarea acestora este posibil ca prețurile factorilor de producție să rămână la un nivel mai ridicat decât ar fi cazul in alte condiții, conducând astfel la creșterea costului de aprovizionare cu factori de producție pentru concurenții din aval ai întreprinderii rezultate ca urmare a concentrării.
73. Din moment ce blocarea accesului la clienți are un impact asupra fluxurilor de venituri ale concurenților din amonte, aceasta poate determina reducerea semnificativă a capacității și a motivației acestora de a investi în vederea reducerii costurilor, îmbunătățirii activității de cercetare/dezvoltare și a calității produselor. Un furnizor de factori de producție căruia i se blochează accesul la un client important poate decide să rămână în afara pieței dacă nu reușește să atingă un prag de rentabilitate ca urmare a investiției. Acest prag de rentabilitate poate fi atins, dacă un potențial participant pe piață are acces la o bază mai largă de clienți, care include clienți de pe alte piețe relevante. Aceasta poate conduce la reducerea capacității concurențiale pe termen lung a acestora și poate chiar cauza ieșirea lor de pe piață.
74. În evaluarea sa, Consiliul Concurenței poate ține seama de existența unor piețe distincte care corespund unor utilizări diferite ale factorilor de producție. Dacă o parte importantă a pieței din aval este blocată, există probabilitatea ca un furnizor din amonte să nu reușească să atingă nivelul de eficiență și să opereze, de asemenea, la costuri mai ridicate pe o altă piață (alte piețe). Dimpotrivă, un furnizor din amonte poate continua să opereze în mod eficient dacă identifică alte utilizări sau piețe secundare pentru factorii săi de producție, fără a suporta costuri mult mai ridicate.
75. Consiliul Concurenței analizează, pe baza informațiilor disponibile, dacă există strategii de ripostă, eficace și oportune, durabile în timp pe care le pot aplica întreprinderile concurente. Astfel de strategii de ripostă includ posibilitatea unei decizii a concurenților din amonte de a practica prețuri mai agresive pentru a menține nivelul vânzărilor de pe piața din aval astfel încât să reducă efectul blocării.
76. Motivația de a bloca piața depinde de gradul de profitabilitate al acestei acțiuni. Entitatea rezultată ca urmare a concentrării trebuie să realizeze un compromis între costurile eventuale asociate neprocurării produselor de la concurenții din amonte și posibilele câștiguri obținute din realizarea acestui lucru, de exemplu, deoarece această acțiune îi permite să mărească prețurile pe piețele din amonte și din aval.
77. Costurile asociate reducerii aprovizionării de la furnizorii concurenți din amonte sunt mai ridicate atunci când divizia din amonte a întreprinderii integrate este mai puțin eficientă decât furnizorii blocați. Astfel de costuri sunt mai ridicate dacă divizia din amonte a întreprinderii rezultate ca urmare a concentrării are o capacitate de producție limitată sau dacă produsele concurenților sunt mai interesante datorită gradului lor de diferențiere.
78. Motivația de a se angaja în strategia de blocare a accesului la clienți depinde și de măsura în care divizia din amonte a entității rezultate ca urmare a concentrării poate beneficia de un eventual nivel mai ridicat al prețurilor pe piața din amonte rezultat ca urmare a blocării accesului la clienți al concurenților din amonte. Motivația de se a angaja în strategia de blocare a accesului la clienți este și mai ridicată cu cât divizia din aval a întreprinderii integrate se poate aștepta să beneficieze de un nivel mai ridicat al prețurilor în aval ca urmare a strategiei de blocare. În acest context, cu cât este mai ridicată cota de piață pentru activitățile din aval ale entității rezultate ca urmare a concentrării, cu atât este mai mare baza de vânzări pe care poate beneficia de marje sporite. Dacă întreprinderea integrată vertical furnizează o parte din factorii de producție ai concurenților din aval, aceasta poate profita de capacitatea de a-și crește vânzările sau, după caz, de a mări prețurile factorilor de producție.
79. Atunci când adoptarea unui anumit comportament de către entitatea rezultată ca urmare a concentrării reprezintă o etapă esențială în vederea blocării pieței, Consiliul Concurenței examinează atât motivațiile favorabile adoptării unui astfel de comportament, cât și factorii răspunzători pentru reducerea sau chiar eliminarea respectivelor motivații, inclusiv posibilitatea ca acest comportament să fie ilegal. Analiza acestor motivații se realizează conform pct. 54.
80. Blocarea concurenților pe piețele din amonte poate avea un impact negativ asupra pieței din aval și poate aduce prejudicii consumatorilor. Prin împiedicarea accesului concurențial al produselor concurenților din amonte blocați la o bază de clienți semnificativă, concentrarea economică poate reduce capacitatea acestora de a avea un comportament concurențial în viitorul apropiat. Este probabil ca întreprinderile concurente din aval să fie dezavantajate din punct de vedere concurențial, suportând, de exemplu, costuri ridicate ale factorilor de producție. În schimb, acest lucru poate permite entității rezultate ca urmare a concentrării să mărească prețurile în mod profitabil sau să reducă producția în ansamblu pe piața din aval.
81. Poate dura o perioadă de timp până la materializarea impactului negativ asupra consumatorilor, în timp ce impactul principal al blocării accesului la clienți fiind asupra fluxurilor de venituri ale concurenților din amonte, reducând motivația acestora de a face investiții în vederea reducerii costurilor, ameliorării calității produselor sau în alte domenii concurențiale, pentru a rămâne competitiv.
82. Concentrarea economică poate ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața din amonte numai atunci când o parte suficient de importantă din producția din amonte este afectată de reducerea veniturilor ca urmare a concentrării verticale. Dacă rămâne un anumit număr de concurenți în amonte care nu sunt afectați, concurența dintre aceste întreprinderi poate fi suficientă pentru a împiedica prețurile să crească pe piața din amonte și, prin urmare, pe piața din aval. Concurența suficientă dintre întreprinderile din amonte neafectate de blocare presupune ca acestea să nu fie confruntate cu bariere în calea dezvoltării, ca de exemplu limitări ale capacității de producție sau diferențierea produselor. Analiza unor astfel de efecte necoordonate prezintă asemănări cu analiza efectelor necoordonate în cazul concentrărilor orizontale. În cazul în care, reducerea concurenței din amonte afectează o parte importantă a producției din aval este probabil ca, datorită blocării accesului la factorii de producție, concentrarea economică să determine o creștere importantă a nivelului prețurilor de pe piața din aval și, prin urmare, să ridice obstacole semnificative în calea concurenței effective conform pct. 55 – 58.
83. Concurența efectivă de pe piața din amonte poate fi obstrucționată în mod semnificativ și prin ridicarea de bariere în calea intrării pe piață a potențialilor concurenți. Aceasta poate fi situația, în special în cazul în care blocarea accesului la clienți ar obliga astfel de concurenți potențiali să intre pe piață atât la nivelul din aval, cât și la cel din amonte pentru a putea avea un comportament concurențial efectiv pe oricare dintre aceste piețe. În acest context, blocarea accesului la clienți și la factori de producție poate face parte din aceeași strategie. Preocuparea privind ridicarea de bariere la intrarea pe piață este relevantă, în special în sectoarele care sunt în faza de deschidere a pieței ori care sunt susceptibile să realizeze această deschidere în viitorul previzibil. Este important ca măsurile de reglementare destinate să contribuie la deschiderea pieței să nu conducă prin concentrarea unor întreprinderi legate în mod vertical la închiderea pieței sau la crearea obstacolelor de intrare pe piață.
84. Efectul asupra concurenței trebuie evaluat prin prisma factorilor care îl pot contracara, precum prezența unei puteri de cumpărare compensatorie sau probabilitatea ca intrarea pe piață a unor noi participanți să mențină concurența efectivă pe piețele din amonte sau din aval.
85. Este necesar ca efectul asupra concurenței să fie evaluat prin prisma creșterilor de eficiență probate de părțile care participă la operațiunea de concentrare economică.
Secțiunea 3
Efecte coordonate
88. Potrivit Capitolul IV din Instrucțiunea privind evaluarea concentrărilor economice orizontale, o concentrare economică poate modifica natura concurenței astfel încât este mult mai probabil ca întreprinderile care anterior nu își coordonau modul de acțiune să devină mai susceptibile să își coordoneze conduita și, în consecință, să majoreze prețurile sau să afecteze în alt mod concurența efectivă. O concentrare economică face ca o coordonare să fie mai ușoară, mai stabilă și mai eficace pentru întreprinderile care se concertau înainte de concentrarea economică.
89. Fenomenul de coordonare pe piață poate apărea atunci când concurenții sunt capabili, fără a participa la un acord sau a recurge la o practică concertată în sensul Legii nr. 183/2012, să identifice și să urmărească obiective comune, evitând presiunea concurențială reciprocă normală printr-un sistem coerent de amenințări implicite. Într-o situație concurențială normală, fiecare întreprindere este stimulată, în mod constant, pentru a avea un comportament concurențial. Acest stimulent este factorul care păstrează prețurile la un nivel scăzut și care împiedică întreprinderile să-și maximizeze profiturile împreună. Coordonarea implică o abatere de la condițiile concurențiale normale în sensul că întreprinderile sunt capabile să mențină prețuri superioare celor pe care le-ar permite maximizarea pe termen scurt și în mod independent a profitului. Întreprinderile se abțin, în mod coordonat, de la a practica prețuri mai reduse în raport cu cele practicate de concurenți, deoarece anticipează că un astfel de comportament periclitează coordonarea în viitor. Pentru ca efectele coordonate să apară, trebuie ca profitul pe care întreprinderile pot să-l obțină având un comportament concurențial agresiv pe termen scurt – abaterea, să fie inferior reducerii estimate a veniturilor pe care o cauzează pe termen mai lung acest comportament, deoarece ar fi de așteptat să declanșeze o reacție agresivă din partea concurenților sub formă de pedeapsă.
90. Este mai probabil ca o coordonare să apară pe piețele în care este relativ simplu de ajuns la un acord comun privind modalitățile de coordonare. Sunt necesare trei condiții pentru ca o coordonare să fie durabilă:
90.1. întreprinderile care participă la coordonare trebuie să fie capabile să monitorizeze într-o măsură suficientă dacă modalitățile de coordonare sunt respectate;
90.2. să existe anumite tipuri de mecanisme de descurajare care pot fi activate dacă este detectată o abatere;
90.3. reacțiile terților, precum cele ale concurenților actuali și viitori care nu participă la coordonare, precum și ale clienților, nu trebuie să fie în măsură să pericliteze rezultate așteptate de pe urma coordonării.
Subsecțiunea 3.1. Convenirea modalităților de coordonare
91. O concentrare economică verticală poate facilita obținerea unui acord comun privind modalitățile de coordonare de către întreprinderile din amonte sau din aval.
92. De exemplu, atunci când o concentrare economică verticală conduce la blocarea pieței, care trebuie să fie demonstrată de Consiliul Concurenței, conform modalităților descrise în Secțiunea 1 din prezentul capitol, aceasta poate determina o reducere a numărului de concurenți efectivi de pe piață. În general, o reducere a numărului de participanți facilitează coordonarea dintre participanții care rămân pe piață.
93. Concentrările verticale pot mări gradul de simetrie dintre întreprinderile active pe piață. Integrarea verticală poate, de asemenea, reduce gradul de simetrie dintre întreprinderile active pe piață, îngreunând coordonarea. Acest lucru poate mări probabilitatea realizării unei coordonări facilitând obținerea unui acord comun privind modalitățile de coordonare. De asemenea, integrarea verticală poate mări nivelul de transparență a pieței, facilitând coordonarea între participanții care rămân pe piață.
94. O concentrare economică poate antrena eliminarea unei întreprinderi deviante de pe o piață. O întreprindere deviantă este un furnizor care, din rațiunile sale proprii, nu vrea să accepte un comportament coordonat și care păstrează astfel un comportament concurențial agresiv. Integrarea verticală a unei întreprinderi deviante poate modifica motivația acestui într-o asemenea măsură încât să nu mai fie împiedicată coordonarea.
Subsecțiunea 3.2. Monitorizarea abaterilor și mecanismele de descurajare
95. Integrarea verticală poate facilita coordonarea, mărind nivelul de transparență a pieței dintre întreprinderi prin asigurarea accesului la informații confidențiale privind concurenții sau prin facilitarea monitorizării prețurilor. De exemplu, astfel de probleme pot apărea dacă nivelul de transparență în legătură cu prețurile este mai ridicat în aval decât în amonte. Aceasta poate fi situația în cazul în care prețurile pentru consumatorii finali sunt publice, în timp ce tranzacțiile de pe piața intermediară sunt confidențiale. Integrarea verticală le poate conferi producătorilor din amonte controlul asupra prețurilor finale și astfel le poate permite să monitorizeze în mod mai eficace abaterile.
96. Atunci când conduce la o blocare a pieței, o concentrare economică verticală poate determina o reducere a numărului de concurenți efectivi de pe piață. O reducere a numărului de participanți poate facilita monitorizarea acțiunilor fiecăruia pe piață.
97. Concentrările verticale pot afecta motivația întreprinderilor care participă la coordonare de a respecta modalitățile de coordonare. De exemplu, o întreprindere integrată vertical poate fi în poziția de a sancționa în mod mai eficace întreprinderile concurente când acestea aleg să se abată de la modalitățile de coordonare deoarece întreprinderea respectivă este pentru acestea fie un client esențial, fie un furnizor esențial.
Subsecțiunea 3.3. Reacțiile întreprinderilor care nu participă la coordonare
98. Concentrările verticale poate reduce posibilitatea întreprinderilor care nu participă la coordonare de a o destabiliza prin sporirea barierelor la intrarea pe piață sau prin limitarea capacității acestora de a avea un comportament concurențial.
99. O concentrare economică verticală poate antrena eliminarea de pe o piață a unui cumpărător care exercită o presiune concurențială semnificativă. Dacă întreprinderile din amonte consideră că achizițiile unui anumit cumpărător ca fiind suficient de importante, acestea pot fi tentate să se abată de la modalitățile de coordonare în încercarea de a-și proteja afacerea. În mod similar, un cumpărător important poate încuraja întreprinderile care participă la o coordonare să se abată de la aceste modalități, aprovizionându-se pentru mare parte din nevoile lor de la un singur furnizor sau oferind contracte pe termen lung. Achiziționarea unui astfel de cumpărător poate spori riscul de coordonare pe o piață.