Aprobat în ședința Guvernului din 19 august 2026 Decizia protocolară nr. 35.22/2026
PRIM-MINISTRU Vasile TOFAN
Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (prevenirea escrocheriilor telefonice și a fraudelor prin comunicații electronice), înaintat cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 189 din 11 iunie 2026) de către un grup de deputați în Parlament, și comunică următoarele.
Inițiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art. 73 din Constituția Republicii Moldova și cu art. 47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797/1996.
Potrivit notei de fundamentare, proiectul urmărește consolidarea cadrului normativ în vederea prevenirii și combaterii escrocheriilor telefonice și a fraudelor comise prin intermediul comunicațiilor electronice, prin instituirea unor mecanisme suplimentare destinate reducerii utilizării abuzive a rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice, sporirii gradului de protecție a utilizatorilor finali și a facilitării activității autorităților competente în prevenirea și investigarea acestor fapte.
În acest scop, proiectul propune modificarea Legii comunicațiilor electronice nr. 72/2025 și a Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008 prin introducerea unor reglementări referitoare la verificarea autenticității originii apelurilor, prevenirea substituirii neautorizate a identificatorului liniei apelante (CLI Spoofing), identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite de comunicații mobile, extinderea competențelor autorității naționale de reglementare și instituirea unui regim sancționator pentru nerespectarea noilor obligații.
Guvernul apreciază inițiativa legislativă de consolidare a mecanismelor de prevenire și combatere a fraudelor prin comunicații electronice și susține instituirea unor măsuri eficiente pentru combaterea fenomenelor de tip CLI Spoofing și a altor forme de utilizare frauduloasă a rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice, în concordanță cu bunele practici europene și internaționale.
Totodată, Guvernul consideră că unele soluții legislative necesită revizuire în vederea asigurării compatibilității cu cadrul normativ național și european, a respectării principiilor proporționalității, neutralității tehnologice și securității juridice, precum și a clarității și previzibilității normelor juridice.
În Parlament se află în procedură legislativă proiectul de lege nr. 208 din 17 iunie 2026, adoptat în prima lectură la 26 iunie 2026, care reglementează, inclusiv, identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite de comunicații mobile.
În vederea asigurării coerenței și unității cadrului normativ, precum și a evitării paralelismelor legislative și a suprapunerii soluțiilor normative, Guvernul propune excluderea din prezentul proiect a tuturor prevederilor referitoare la identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite de comunicații mobile, precum și a modificărilor conexe, întrucât aceste soluții legislative fac deja obiectul proiectului de lege nr. 208 din 17 iunie 2026, aflat în procedură legislativă.
În aceste condiții, prezentul aviz vizează exclusiv soluțiile legislative privind substituirea neautorizată a identificatorului liniei apelante (CLI Spoofing) și instituirea mecanismelor tehnice necesare pentru combaterea fraudelor prin comunicații electronice.
Totodată, Guvernul consideră necesară evaluarea suplimentară a fezabilității tehnice și operaționale a măsurilor propuse, precum și a impactului acestora asupra furnizorilor și utilizatorilor serviciilor de comunicații electronice, în vederea asigurării caracterului proporțional, aplicabil și eficient al soluțiilor legislative.
În acest context, Guvernul prezintă următoarele observații și propuneri.
La art. I. – Legea comunicațiilor electronice nr. 72/2025.
1. La pct. 1:
În proiect se folosesc noțiuni diferite pentru a desemna situații aparent identice:
1.1. „apel cu origine neverificată”, „apel cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante”, „apel suspect”, „apel cu origine disimulată”.
Doar prima noțiune este definită de proiect. Din acest motiv, nu este clar căror tipuri de apeluri se aplică fiecare obligație impusă furnizorilor la art. 7 alin. (2) pct. 281, art. 951 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c), alin. (5), alin. (6) lit. a), b), c), anexa nr. 1 partea A pct. 10, partea B pct. 6 din Legea nr. 72/2025, art. 2522 alin. (2) și (3) Codul contravențional, art. III alin. (2) lit. a) și b), alin. (7) și (8) din proiect.
Totodată, noțiunea „apelul cu origine neverificată” este definită ca „apel, pentru care, în condițiile tehnice stabilite de Agenție, nu poate fi confirmată utilizarea legitimă a numărului prezentat ca identificator al liniei apelante”. În acest sens, nu este clar dacă prin „apel cu origine neverificată” se înțelege un apel care are identificatorul liniei apelante falsificat sau un apel pentru care nu este posibilă verificarea autenticității originii prin mecanismele disponibile (de ex.: apelurile de la numere străine sau apelurile prin aplicații OTT (Over-The-Top)).
1.2. „verificarea utilizării legitime a numărului prezentat ca identificator al liniei apelante”, „verificarea autenticității originii apelurilor”.
Verificarea utilizării legitime a numărului prezentat ca identificator al liniei apelante depășește posibilitățile furnizorilor, iar verificarea autenticității originii apelurilor are următoarele limitări tehnice:
- presupune verificarea unui set limitat de criterii precum localizarea în roaming sau în țară, fapt care nu ar permite detectarea apelului cu CLI național falsificat primit din străinătate dacă abonatul cu CLI falsificat se află la rândul său în roaming;
- verificarea autenticității originii apelurilor de la numere străine sau efectuate prin aplicații OTT nu este posibilă.
În acest context, se propun următoarele modificări:
a) la pct. 91, se propune următoarea redacție: „apel cu origine neverificată – apel a cărui origine nu poate fi autentificată și verificată de către furnizorul liniei apelate”.
Acestea sunt apelurile a căror origine, în condiții normale, nu pot fi identificate de către furnizorul liniei apelate, care nu cad sub incidența definiției de apel cu origine falsificată, dar pentru care pot fi instituite alte măsuri rezonabile și necesare decât cele prevăzute la alin. (6) al art. 951.
De exemplu, apelurile internaționale de intrare de la numere aparținând planurilor de numerotație străine sau apelurile efectuate prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale care nu sunt bazate pe numere (adică prin aplicații OTT, cum ar fi WhatsApp, Viber, Telegram etc.). În ceea ce privește apelurile cu origine falsificată, acestea sunt denumite în continuare apeluri cu substituirea neautorizată a numărului.
b) la pct. 92, se propune excluderea cuvintelor „cu încălcarea condițiilor de utilizare a resurselor de numerotație sau”.
2. La pct. 2 art. 7 alin. (2) se completează cu pct. 281) cu privire la atribuțiile Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații. Proiectul instituie în sarcina Agenției obligații referitoare la aprobarea măsurilor tehnice, procedurilor de verificare și mecanismelor de prevenire a substituirii neautorizate a identificatorului liniei apelante.
În acest context, se impune delimitarea clară dintre competențele regulatorii ale Agenției și obligațiile operaționale ale furnizorilor.
Conform art. 7, art. 33, art. 35, art. 38 și art. 41 din Legea nr. 72/2025, Agenția stabilește cadrul de reglementare și monitorizează respectarea acestuia, în timp ce implementarea efectivă a soluțiilor tehnice și operaționale revine furnizorilor.
În vederea evitării unor interpretări extensive ale competențelor Agenției, se propune la art. 7 alin. (2), după pct. 28) completarea cu pct. 281) cu următorul cuprins:
„281) stabilește cerințele generale și mecanismele de monitorizare necesare prevenirii și combaterii utilizării frauduloase a informației de identificare a utilizatorului serviciilor de comunicații electronice mobile.”
Totodată, în partea dispozitivă, nu este necesar de menționat că punctul 281) se introduce după punctul 28). Astfel, textul „după punctul 28) se introduce punctul 281)” se va substitui cu textul „se completează cu punctul 281)”, în măsura în care elementele structurale ale actului normative se expun în ordine succesivă.
Cu titlu de observație generală se va reține că pentru modificarea elementelor structurale ale unui act normativ se utilizează următoarele verbe: „se substituie” (când o unitate lingvistică o înlocuiește pe alta), „se introduce” (când o unitate lingvistică se introduce după o altă unitate lingvistică) și „se completează” (când unitatea lingvistică se introduce la final sau când un element structural se completează cu unul sau mai multe elemente structurale subsumate).
În cazul completării actului normativ cu un element structural nou nu se menționează după care articol, punct, alineat, literă etc. se amplasează acesta sau pe care dintre acestea le precedă.
3. La pct. 3, art. 95 se completează cu art. 951 cu privire la obligațiile tehnice impuse furnizorilor. În acest sens, articolul 951 propus instituie obligații complexe de detectare, verificare, marcare, limitare și blocare a apelurilor, fără a stabili criteriile tehnice și condițiile de aplicare a acestora.
Având în vedere diversitatea tehnologiilor utilizate în rețelele de comunicații electronice și necesitatea respectării principiilor neutralității tehnologice și proporționalității, se consideră oportun ca proiectul să prevadă doar obligația generală de rezultat, iar aspectele tehnice să fie dezvoltate prin acte normative secundare ale Agenției, cu asigurarea unui echilibru adecvat între prevenirea fraudelor prin comunicații electronice și protecția drepturilor utilizatorilor.
În acest sens, se propune completarea articolului cu următorul alineat: „Criteriile tehnice de verificare a autenticității informației de identificare a apelantului (CLI), indicatorii de risc, condițiile de marcare, limitare sau blocare a apelurilor și cerințele de raportare se stabilesc prin act normativ al Agenției.”.
4. La pct. 3 art. 951 alin. (1), cu privire la prevenirea utilizării frauduloase a numerotației naționale. Analiza practicilor europene evidențiază că cea mai eficientă măsură implementată în ultimii ani pentru combaterea CLI Spoofing a fost blocarea apelurilor provenite din afara statului care utilizează fraudulos numerotația națională.
În consecință, se consideră oportună reformularea normei stabilite în proiect cu o normă expresă care să prevadă un ansamblu de acțiuni întreprinse în acest sens:
„(1) Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului implementează măsuri tehnice, aprobate de Agenție în conformitate cu alin. (6), pentru detectarea și blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante cu un număr de telefon din Planul Național de Numerotație, recepționate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere.
Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului au obligația de a include în contractele încheiate cu utilizatorii prevederi privind interdicția utilizării resurselor de numerotare în scopuri frauduloase, consecințele nerespectării acestor obligații și dreptul furnizorului de a suspenda serviciile.”
Această măsură este una eficientă și poate fi implementată fără modificări structurale majore ale infrastructurii existente.
Totodată, proiectul nu reglementează garanțiile aplicabile în cazul blocării sau limitării eronate a apelurilor și nici mecanismele de remediere a unor asemenea situații. În vederea asigurării unui echilibru între obiectivul prevenirii fraudelor și protecția drepturilor utilizatorilor finali, se recomandă examinarea oportunității completării proiectului cu prevederi privind remedierea cazurilor de blocare sau limitare aplicată eronat.
5. La pct. 3 art. 951 alin. (2), (3) și (4) se propune excluderea din proiectul de lege, această soluție se justifică în contextul în care proiectul stabilește expres prevederi privind aprobarea de către Agenție a cerințelor tehnice și organizatorice în acest sens.
6. La pct. 3 art. 951 alin. (5) se propune expunerea în următoarea redacție:
„Se interzice utilizarea, punerea la dispoziție, instalarea, operarea sau administrarea echipamentelor, aplicațiilor, serviciilor, sistemelor tehnice ori soluțiilor de rutare destinate generării, tranzitării sau terminării apelurilor cu substituirea neautorizată a identificatorului liniei apelante, inclusiv prin utilizarea neautorizată a echipamentelor de tip SIM box, GSM gateway sau a altor mijloace tehnice similare”.
Noua redacție se asigură că furnizorii nu sunt atrași la răspundere pentru utilizarea rețelelor și serviciilor lor de către terțe persoane în scopuri frauduloase, precum și că dreptul abonatului de a împiedica prezentarea identificatorului liniei apelante este respectat.
7. La pct. 3 art. 951, alin. (6) devine alin. (2), iar primul enunț se expune în redacție nouă:
„(2) Agenția, ținând cont de recomandările și rapoartele Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor și ale Conferinței Europene a Administrațiilor de Poștă și Telecomunicații, aprobă, în termenul stabilit de prezenta lege, cerințele tehnice şi organizatorice privind:”.
Totodată, la art. 951 alin. (2) se propune:
- expunerea lit. a) în următoarea redacție: „verificarea autenticității originii apelurilor recepționate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere, cu prezentarea unui număr de telefon mobil din Planul Național de Numerotație ca identificator a liniei apelante”.
- expunerea lit. b) în următoarea redacție: „criteriile de identificare a apelurilor menționate la alin. (1)”.
- expunerea lit. c) în următoarea redacție: „procedura de blocare a apelurilor menționate la alin. (1)”.
8. La pct. 3 art. 951 alin. (7), referința la alin. (5) se modifică în referința la alin. (2), modificarea numerotației și corectarea referinței la norma inițială stabilită în proiect.
9. La pct. 6, privind modificarea anexei nr. 1:
- În partea A, se propune expunerea pct. 10 în următoarea redacție: „Obligațiile privind verificarea autenticității apelurilor și blocarea apelurilor cu substituirea neautorizată a identificatorului liniei apelante, în conformitate cu prezenta lege”.
Furnizorii nu pot fi obligați să prevină fraudele comise prin intermediul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice. Această obligație depășește posibilitățile reale ale furnizorilor și este incompatibilă cu principiile răspunderii intermediarilor, consacrate în legislația comunitară (Directiva 2000/321/CE).
- În partea B, se propune expunerea pct. 6 în următoarea redacție:
„Implementarea măsurilor tehnice pentru detectarea și blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante, în conformitate cu prezenta lege”.
- În partea E, se propune excluderea pct. 11, deoarece implementarea măsurilor tehnice pentru detectarea și blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante nu ține de modul în care furnizorii utilizează resursele de numerotație care le sunt atribuite.
La art. II. – Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008
10. La pct. 1:
La art. 2522 alin. (2), se propune următoarea redacție: „Neasigurarea de către furnizorul de rețele publice de comunicații electronice sau de servicii de comunicații electronice accesibile publicului a măsurilor tehnice pentru detectarea și blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante cu un număr de telefon din Planul Național de Numerotație, recepționate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere, în condițiile stabilite de Agenție”.
La art. 2522 alin. (3), se va reevalua utilizarea noțiunilor „origine disimulată” și „origine neverificată”, în vederea corelării acestora cu noțiunile definite la art. 2 din Legea comunicațiilor electronice nr. 72/2025. Totodată, aferent intenției de instituire a sancțiunii privind privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate aceasta se va concretiza, prin indicarea expresă dacă sancțiunea complementară se aplică în toate cazurile sau doar în privința anumitor subiecți.
La art. 2522 alin. (8), norma se va exclude, întrucât dublează regula generală prevăzută la art. 34 alin. (22) și (23) din Codul contravențional, referitoare la sancționarea repetării contravenției de către persoana juridică. Se notează în acest sens, că partea generală a Codului contravențional stabilește regulile privind aplicarea sancțiunilor, iar partea specială reglementează componențele contravenționale și sancțiunile aplicabile în limitele stabilite de partea generală.
În aceeași ordine de idei, alin. (9) se va exclude, întrucât reia, printr-o reglementare specială, elemente care urmează a fi apreciate potrivit regulilor generale privind individualizarea sancțiunii contravenționale. Repetarea faptei, consecințele produse, precum și circumstanțele în care contravenția a fost săvârșită constituie criterii care se valorifică la stabilirea sancțiunii, conform părții generale a Codului contravențional, nefiind necesară reglementarea separată a acestora în partea special.
Suplimentar, se relevă necesitatea reexaminării cuantumului sancțiunilor contravenționale prin prisma principiului proporționalității și al individualizării sancțiunii.
Potrivit art. 41 alin. (1) și (2) din Codul contravențional, sancțiunea se aplică în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil al contravenției, de caracteristica persoanei și de circumstanțele atenuante și agravante, iar persoanei a cărei vinovăție este dovedită i se aplică o sancțiune echitabilă, în limitele și în conformitate cu dispozițiile Codului. Totodată, art. 34 din Cod stabilește limita generală a amenzii aplicabile persoanelor fizice și persoanelor cu funcție de răspundere de la 10 până la 1500 de unități convenționale, iar pentru persoanele juridice, în limitele stabilite de norma din partea specială, de la 10 la 1500 de unități convenționale.
Prin urmare, stabilirea unor amenzi cuprinse, după caz, între 500 și 1500 de unități convenționale, respectiv între 1000 și 1500 de unități convenționale, necesită o justificare obiectivă și diferențiată, raportată la gravitatea fiecărei fapte, la consecințele produse sau potențiale și la calitatea subiectului contravenției. În lipsa unei asemenea fundamentări, regimul sancționator propus este susceptibil de a afecta coerența internă a Codului contravențional și de a limita marja de individualizare a sancțiunii.
În redacția propusă, sancțiunile sunt stabilite preponderent la limita superioară a amenzii, inclusiv pentru fapte cu un grad diferit de prejudiciabilitate, cum ar fi neprezentarea sau prezentarea tardivă/incompletă a informațiilor, nerespectarea obligațiilor de păstrare ori actualizare a datelor, neasigurarea unor măsuri tehnice sau utilizarea unor echipamente ori soluții de rutare. Or, aceste conduite nu au aceeași gravitate juridică și nu pot fi tratate uniform sub aspect sancționator.
11. La pct. 2, completarea art.407 alin. (1) nu se justifică, întrucât articolul vizat reglementează competența organelor de specialitate ale administrației publice în domeniul transporturilor, și nu competența autorității de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice.
În cazul în care se urmărește stabilirea competenței Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații pentru constatarea contravenției prevăzute la art. 2522 propus, intervenția se va raporta la art. 410 din Cod. Totodată, se reține că art. 410 alin. (1) din Codul contravențional vizează deja contravențiile prevăzute la art. 246 - 2591, interval în care se încadrează și art. 2522 propus.
Suplimentar, menționăm că Agenția, în calitate de autoritate de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice nu este abilitată cu asigurarea securității cibernetice în domeniu. Această funcție, în temeiul Legii nr. 48/2023 privind securitatea cibernetică, este atribuită Agenției pentru Securitate Cibernetică.
Subsecvent, obligațiile privind asigurarea securității și integrității rețelelor și serviciilor de comunicații electronice sunt deja reglementate prin Legea nr. 48/2023 privind securitatea cibernetică și actele normative adoptate în aplicarea acesteia, care transpun cadrul european relevant. În acest sens, furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice sunt deja supuși unor obligații privind managementul riscurilor, gestionarea incidentelor și implementarea măsurilor tehnice și organizatorice de securitate, iar supravegherea respectării acestor obligații revine Agenției pentru Securitate Cibernetică.
Prin urmare, proiectul urmează a fi corelat cu prevederile Legii nr. 48/2023 și ale Legii nr. 100/2017 cu privire la actele normative, astfel încât să fie evitată suprapunerea competențelor autorităților și dublarea obligațiilor instituite în sarcina furnizorilor, asigurându-se un cadru normativ coerent și compatibil cu legislația Uniunii Europene.
Propunerile trebuie formulate în vederea asigurării conformității cu prevederile art. 3 alin. (3) și (4) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, potrivit cărora proiectul de act normativ trebuie să fie integrat în mod coerent în sistemul național de drept, prin corelarea cu actele normative conexe și evitarea soluțiilor legislative paralele sau contradictorii.
De asemenea, ținând cont că proiectul transpune și dezvoltă norme din domeniul comunicațiilor electronice armonizat la nivelul Uniunii Europene, acesta trebuie să asigure compatibilitatea deplină a soluțiilor legislative propuse cu acquis-ul Uniunii Europene și cu practica de aplicare a acestuia, astfel încât cadrul normativ național să fie coerent, previzibil și conform obligațiilor asumate de Republica Moldova în procesul de integrare europeană.
La art. III – Dispoziții finale și tranzitorii
La alin. (1), se propune intrarea acestei legi în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepțiile prevăzute la alin. (4) - (6).
Atenționăm că, în condițiile în care obligațiile principale instituite prin art. 951 urmează a fi implementate abia după aprobarea actelor normative secundare și după expirarea termenului prevăzut la alin. (7), se va examina oportunitatea stabilirii unei date unice de intrare în vigoare pentru dispozițiile care instituie obligații noi în sarcina furnizorilor. În caz contrar, poate apărea o situație în care legea este formal în vigoare, însă mecanismele necesare aplicării sale nu sunt încă aprobate.
Totodată, intrarea în vigoare a art. II se va corela cu termenele stabilite pentru executarea obligațiilor materiale prevăzute de proiect. Se relevă că răspunderea contravențională nu poate fi angajată anterior momentului de la care obligația încălcată devine aplicabilă și exigibilă. Or, proiectul stabilește termene distincte pentru aprobarea cerințelor tehnice de către Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații, identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite existente și implementarea măsurilor tehnice de către furnizori.
La alin. (2) lit. a)-d), se deleagă către Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații aprobarea unor proceduri și cerințe tehnice esențiale pentru aplicarea legii. În acest sens, se va preciza dacă toate elementele care urmează să fie reglementate prin acte administrative sunt suficient delimitate prin lege, astfel încât să nu fie transferate către autoritatea de reglementare aspecte care țin de domeniul rezervat legii. În special, procedura de blocare a apelurilor și procedura de identificare la distanță a utilizatorilor ar trebui să aibă un cadru legal suficient de detaliat.
Prin urmare, recomandăm reevaluarea caracterului realist al termenului propus de 30 de zile. Or, având în vedere complexitatea tehnică a mecanismelor privind verificarea autenticității originii apelurilor, detectarea apelurilor cu origine neverificată și identificarea utilizatorilor la distanță, termenul de 30 de zile poate fi insuficient pentru:
- elaborarea proiectelor de acte normative;
- desfășurarea consultărilor publice;
- obținerea avizelor instituțiilor relevante.
Totodată, la alin. (2) se propune:
- expunerea lit. a) în următoarea redacție: „măsurile tehnice privind verificarea autenticității originii apelurilor recepționate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere, cu prezentarea unui număr de telefon mobil din Planul Național de Numerotație ca identificator a liniei apelante”.
- expunerea lit. b) în următoarea redacție: „criteriile de identificare a apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante cu un număr de telefon din Planul Național de Numerotație, recepționate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere”.
- expunerea lit. c) în următoarea redacție: „procedura de blocare a apelurilor menționate la lit. b)”.
La alin. (7), se propune expunerea în următoarea redacție: „Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului implementează cerințele tehnice prevăzute la alin. (2) lit. a) în termenele stabilite de Agenție”.
Termenul de implementare a cerințelor depinde de complexitatea soluțiilor identificate și depinde de factori care nu se află exclusiv sub controlul furnizorului.
La alin. (8), se propune excluderea cuvântului „suspecte”. De exemplu, una dintre măsuri provizorii discutate a fost mascarea identității liniei apelante pentru toate apelurile recepționate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere, autenticitatea originii cărora nu poate fi verificată.
Prin urmare, se recomandă autorului proiectului reformularea dispozițiilor finale și tranzitorii, astfel încât competențele Agenției și actele ce urmează a fi aprobate de aceasta să fie reglementate într-o manieră unitară, clară și lipsită de echivoc, pentru a evita interpretările privind exercitarea directă de către Agenție a activităților de identificare, în locul stabilirii cadrului normativ aplicabil.
Având în vedere că proiectul de lege nr.208 din 17 iunie 2026 modifică, de asemenea, Legea comunicațiilor electronice nr.72/2025, Guvernul consideră necesară examinarea celor două inițiative legislative în cadrul unui proces legislativ unitar. O asemenea abordare va evita paralelismele legislative, suprapunerea soluțiilor normative și modificarea concomitentă a acelorași dispoziții.
Observațiile și propunerile formulate în aviz urmăresc consolidarea mecanismelor de prevenire și combatere a fraudelor prin comunicații electronice, cu asigurarea unui cadru normativ coerent, previzibil și compatibil cu legislația națională și bunele practici europene.
Ținând cont de cele expuse, Guvernul susține proiectul de lege, cu luarea în considerare a observațiilor și a propunerilor formulate în prezentul aviz.