Secțiunea 1
Cerințe generale
Articolul 5. Cerințe aplicabile denumirilor de origine și indicațiilor geografice
(1) Poate fi protejată în calitate de denumire de origine o denumire care identifică un produs:
a) originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepționale, dintr-o anumită țară;
b) a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează exclusiv sau în mod esențial unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali și umani inerenți; și
c) ale cărui etape de producție se desfășoară, toate, în aria geografică delimitată.
(2) Prin derogare de la alin. (1), unele denumiri care identifică produse agricole sunt protejate în calitate de denumiri de origine chiar dacă materiile prime pentru produsele în cauză provin dintr-o arie geografică mai mare decât aria geografică delimitată sau diferită de aceasta, cu condiția ca:
a) aria de producție a materiilor prime să fie delimitată;
b) să existe condiții speciale pentru producția materiilor prime;
c) să existe măsuri de control care să asigure că sunt îndeplinite condițiile menționate la lit. b); și
d) denumirile de origine respective să fi fost recunoscute ca denumiri de origine în țara de origine înainte de 1 mai 2004.
(3) În sensul alin. (2), sunt considerate materii prime doar animalele vii, carnea și laptele.
(4) Poate fi protejată în calitate de indicație geografică o denumire care identifică un produs:
a) originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară;
b) a cărui calitate, reputație sau altă caracteristică specifică se datorează în principal originii sale geografice; și
c) în cazul căruia cel puțin una dintre etapele de producție se desfășoară în aria geografică delimitată.
(5) Pentru produsul „vin” poate fi protejată în calitate de indicație geografică o denumire, inclusiv una utilizată în mod tradițional, care identifică un produs ce îndeplinește următoarele condiții:
a) reputația, calitatea sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;
b) produsul este originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară;
c) strugurii utilizați la producția acestuia sunt originari în proporție de cel puțin 85% numai din aria geografică respectivă;
d) produsul este produs în aria geografică respectivă;
e) produsul este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.
(6) Nu se acordă protecție indicațiilor geografice dacă produsele desemnate de acestea contravin ordinii publice.
Articolul 6. Clasificarea produselor
(1) Clasificarea produselor pentru care se solicită înregistrarea indicației geografice se realizează în conformitate cu Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172/2014.
(2) Clasificarea produselor se utilizează doar pentru înregistrarea indicațiilor geografice, în scopuri statistice și de păstrare a evidențelor, în special pentru Serviciul Vamal. Clasificarea nu se utilizează pentru stabilirea produselor comparabile în scopul protecției împotriva utilizării comerciale directe și indirecte, menționate la art. 28 alin. (1) lit. a).
Articolul 7. Sustenabilitatea
(1) Un grup de producători sau un grup de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, poate conveni asupra unor practici sustenabile care să fie respectate în cadrul procesului de producție a produsului desemnat printr-o indicație geografică sau atunci când se desfășoară alte activități care fac obiectul uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini. Aceste practici vizează aplicarea unor standarde mai ridicate privind sustenabilitatea de mediu, socială, economică sau bunăstarea animalelor decât cele prevăzute de legislația națională.
(2) În sensul alin. (1), prin practică sustenabilă se înțelege o practică care contribuie la realizarea unuia sau mai multor obiective de mediu, sociale sau economice, precum:
a) atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, utilizarea durabilă și protejarea peisajelor, a apei și a solului, tranziția către o economie circulară, inclusiv reducerea risipei alimentare, prevenirea și controlul poluării, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor;
b) producția de produse agricole prin metode care reduc utilizarea pesticidelor și gestionează riscurile aferente acesteia sau care reduc pericolul rezistenței la antimicrobiene în producția agricolă;
c) asigurarea bunăstării animalelor;
d) asigurarea unui venit echitabil pentru producători, diversificarea activităților, promovarea producției agricole locale, valorificarea structurii rurale și dezvoltarea rurală;
e) menținerea locurilor de muncă în agricultură prin atragerea și susținerea tinerilor producători și a noilor producători de produse care beneficiază de o indicație geografică;
f) îmbunătățirea condițiilor de muncă și de siguranță în activitățile agricole și de prelucrare.
(3) În cazul în care grupul de producători sau grupul de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, decide că practicile sustenabile menționate la alin. (1) sunt obligatorii pentru toți producătorii produsului în cauză, practicile respective se includ în caietul de sarcini în conformitate cu procedura de înregistrare sau de modificare.
Articolul 8. Raportul privind sustenabilitatea
(1) Un grup de producători sau un grup de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, poate să elaboreze și să actualizeze periodic un raport privind sustenabilitatea în baza unor informații care pot fi verificate.
(2) Raportul privind sustenabilitatea conține:
a) descrierea practicilor sustenabile puse în aplicare în procesul de producție a produsului desemnat printr-o indicație geografică;
b) descrierea modului în care metoda de obținere a produsului afectează sustenabilitatea în ceea ce privește angajamentele de mediu, sociale, economice sau de bunăstare a animalelor;
c) informații necesare pentru înțelegerea modului în care sustenabilitatea afectează dezvoltarea, performanța și poziționarea produsului.
(3) AGEPI publică raportul privind sustenabilitatea în BOPI în termen de două luni de la data primirii acestuia.
Secțiunea a 2-a
Depunerea, publicarea și examinarea cererii de înregistrare a indicației geografice
Articolul 9. Solicitantul
(1) Cererea de înregistrare a unei indicații geografice se depune de către un grup de producători considerat solicitant.
(2) O autoritate competentă, alta decât AGEPI și decât autoritatea competentă responsabilă de efectuarea controlului prevăzut de prezenta lege, poate fi considerată solicitant în ceea ce privește indicațiile geografice pentru băuturi spirtoase, produse artizanale și industriale dacă producătorii acestor produse nu au posibilitatea să formeze un grup din cauza numărului lor, a situării lor geografice sau a unor caracteristici organizaționale.
(3) Prin derogare de la alin. (1), un producător individual este considerat solicitant în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) producătorul respectiv este singurul producător care dorește să depună o cerere de înregistrare a unei indicații geografice;
b) aria geografică nu este definită pe baza hotarelor proprietății, dar pe baza legăturii indicate la art. 11 alin. (1) pct. 6);
c) aria geografică în cauză posedă caracteristici care diferă substanțial de cele ale ariilor învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de cele ale produselor produse în ariile învecinate, sau, în ceea ce privește indicațiile geografice ale unei băuturi spirtoase, băutura spirtoasă are o calitate specifică, o reputație ori o altă caracteristică care poate fi în mod clar atribuită originii sale geografice.
(4) Autoritățile administrației publice centrale sau autoritățile administrației publice locale pot acorda asistență la pregătirea cererii de înregistrare a indicației geografice și a documentelor aferente, după caz.
(5) În cazul unei indicații geografice care desemnează o arie geografică transfrontalieră, mai mulți solicitanți din statele vizate pot depune o cerere comună de înregistrare a unei indicații geografice. Cererea comună se depune în toate statele în cauză.
Articolul 10. Cererea de înregistrare a indicației geografice
(1) Cererea de înregistrare a unei indicații geografice se depune utilizându‑se un formular-tip aprobat de AGEPI și conține cel puțin:
a) numele și adresa solicitantului;
b) denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de indicație geografică;
c) denumirea produsului pentru care se solicită înregistrarea indicației geografice;
d) traducerea, transliterarea indicației geografice, după caz.
(2) La cererea menționată la alin. (1) se anexează:
a) caietul de sarcini, elaborat în conformitate cu art. 11 și coordonat cu autoritatea competentă;
b) documentul unic, elaborat în conformitate cu art. 12;
c) informații care explică eventualele limitări propuse privind utilizarea sau protecția indicației geografice, precum și eventualele măsuri tranzitorii propuse de grupul de producători solicitant, dacă este cazul;
d) alte informații prevăzute în Regulament sau, după caz, considerate relevante de către solicitant.
(3) Solicitantul prezintă, odată cu cererea de înregistrare sau în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia, dovada achitării taxei de depunere și examinare a cererii, în cuantumul stabilit.
(4) În cazul în care cererea de înregistrare se depune prin reprezentant, la ea se anexează procura de reprezentare.
Articolul 11. Caietul de sarcini al indicației geografice
(1) Caietul de sarcini al unei indicații geografice conține cel puțin:
1) denumirea care urmează să fie înregistrată în calitate de indicație geografică; aceasta poate fi o denumire geografică a locului de producție sau o denumire utilizată în schimburile comerciale ori în limbajul uzual pentru descrierea sau referirea la produsul specific din aria geografică delimitată;
2) tipul de produs și descrierea produsului care include, dacă este cazul, informația privind materiile prime, soiurile de plante și rasele de animale vizate, inclusiv denumirea comercială a speciei și denumirea sa științifică, precum și caracteristicile fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice principale ale produsului;
3) precizarea ariei geografice delimitate în raport cu legătura menționată la pct. 6) și, dacă este cazul, detalii privind respectarea cerințelor menționate la art. 5 alin. (2);
4) dovada că produsul este originar din aria geografică delimitată, în sensul art. 5 alin. (1) sau (4), după caz;
5) descrierea metodei de producție și, după caz, a metodelor locale autentice și invariabile, precum și informații privind ambalarea, în cazul în care solicitantul stabilește acest lucru și oferă o justificare suficientă specifică produsului cu privire la motivul pentru care ambalarea trebuie efectuată în aria geografică delimitată, pentru păstrarea calității, garantarea originii sau asigurarea controlului;
6) elementele care justifică:
a) în ceea ce privește o denumire de origine, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic cu factorii săi naturali și umani inerenți, menționat la art. 5 alin. (1) lit. b). Detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv se pot limita, după caz, la o descriere a gestionării solului și a peisajului sau la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricărei alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționați în dispoziția respectivă;
b) în ceea ce privește o indicație geografică, legătura dintre o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică menționată la art. 5 alin. (4) lit. b).
(2) Caietul de sarcini include, de asemenea, după caz:
a) practici sustenabile, astfel cum sunt prevăzute la art. 7;
b) orice normă specifică de etichetare a produsului;
c) pentru produsele artizanale și industriale, informația privind orice etapă individuală de producție efectuată de unul sau mai mulți producători dintr‑un alt stat decât Republica Moldova și orice dispoziții specifice pentru verificarea conformității în acest sens;
d) orice alte cerințe stabilite de grupul de producători, care trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu legislația națională.
Articolul 12. Documentul unic
Documentul unic rezumă caietul de sarcini și conține:
a) elementele principale ale caietului de sarcini, și anume denumirea care urmează să fie înregistrată ca indicație geografică, tipul de produs, descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, normele specifice privind ambalarea și etichetarea;
b) o descriere succintă a delimitării ariei geografice;
c) o descriere a legăturii produsului cu aria geografică delimitată, menționată la art. 5 alin. (4), pentru produsele artizanale și industriale, sau cu mediul geografic ori cu originea geografică delimitată, menționate la art. 11 alin. (1) pct. 6), pentru celelalte produse. În cazul în care este necesar, se indică și elementele specifice din descrierea produsului sau ale metodei de producție care justifică legătura.
Articolul 13. Data de depozit a cererii de înregistrare a indicației geografice
Data de depozit a cererii de înregistrare a unei indicații geografice se consideră data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (1)–(3).
Articolul 14. Procedura de examinare a cererii
(1) AGEPI examinează dacă cererea depusă în conformitate cu prevederile art. 10 este justificată și dacă indicația geografică îndeplinește condițiile de protecție prevăzute de prezenta lege.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) include examinarea respectării condițiilor de depunere a cererii și examinarea de fond.
(3) Pe durata perioadei de examinare a cererii, AGEPI are dreptul să solicite de la solicitant unele completări sau precizări referitoare la materialele cererii, fără de care examinarea nu poate fi efectuată.
(4) Materialele solicitate în conformitate cu alin. (3) se prezintă în termen de două luni de la data primirii notificării.
(5) În decursul termenului prevăzut la alin. (4), solicitantul poate depune o cerere de prelungire a acestuia. Cererea de prelungire a termenului este însoțită de dovada achitării taxei stabilite. Condițiile prelungirii termenului se stabilesc în Regulament.
(6) Prin derogare de la alin. (5), nu se admite prelungirea termenului acordat în temeiul art. 15 alin. (2) lit. b).
Articolul 15. Examinarea respectării condițiilor de depunere a cererii
(1) În termen de o lună de la data recepționării cererii, AGEPI verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 13, pentru atribuirea unei date de depozit.
(2) În urma verificării efectuate în conformitate cu alin. (1), AGEPI:
a) atribuie dată de depozit în sensul art. 13, dacă se constată că cererea întrunește condițiile de acordare a unei date de depozit;
b) notifică solicitantului iregularitățile constatate și îi acordă pentru înlăturarea acestora un termen de două luni de la data recepționării cererii, dacă se constată că cererea nu întrunește condițiile de acordare a unei date de depozit.
(3) În urma notificării specificate la alin. (2) lit. b), AGEPI:
a) atribuie dată de depozit la data la care au fost înlăturate toate iregularitățile, dacă solicitantul le înlătură în termenul prevăzut;
b) consideră cererea ca fiind nedepusă și notifică în acest sens solicitantul, dacă acesta nu înlătură în termenul prevăzut iregularitățile constatate.
(4) AGEPI înscrie datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită dată de depozit în Registrul național al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul național al indicațiilor geografice.
(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în registru, AGEPI verifică dacă:
a) solicitantul corespunde condițiilor prevăzute la art. 9 și în Regulament;
b) caietul de sarcini corespunde prevederilor art. 11 și ale Regulamentului;
c) cererea de înregistrare și documentul unic corespund cu prevederile prezentei legi și ale Regulamentului;
d) taxele pentru acțiunile prevăzute de lege au fost achitate în cuantumurile și în termenele stabilite.
(6) În urma verificării efectuate conform alin. (5), AGEPI:
a) acceptă cererea în vederea publicării, dacă se constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (5);
b) notifică solicitantului iregularitățile constatate și solicită înlăturarea acestora în termen de două luni de la data notificării, dacă se constată că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (5).
(7) Dacă, în urma notificării conform alin. (6) lit. b), solicitantul nu înlătură iregularitățile constatate sau nu depune o cerere de prelungire a termenului prevăzut, cererea se consideră retrasă, fapt care se notifică solicitantului în decurs de 30 de zile de la data expirării termenului respectiv.
Articolul 16. Publicarea cererii
În cazul în care cererea este acceptată pentru publicare, datele privind cererea de înregistrare a indicației geografice se publică în BOPI în cel mult 3 luni de la data de depozit. Elementele cererii care se publică sunt stabilite în Regulament.
Secțiunea a 3-a
Înregistrarea indicației geografice
Articolul 17. Observația
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, o autoritate competentă sau orice persoană care are un interes legitim poate depune la AGEPI o observație.
(2) Observația conține informații suplimentare privind cererea de înregistrare, inclusiv orice inexactitate sau posibilă încălcare a dispozițiilor legale, altele decât cele din domeniul proprietății intelectuale. Observația nu conferă niciun drept autorității competente sau persoanei menționate la alin. (1), nu se bazează pe motivele de opoziție și nu atrage declanșarea unei proceduri de opoziție. Autoritatea competentă sau persoana care a depus observația nu este parte la procedură.
(3) Observația se depune în scris la AGEPI și nu este supusă plății niciunei taxe.
Articolul 18. Opoziția împotriva înregistrării indicației geografice
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, orice persoană care are un interes legitim are dreptul să depună o opoziție împotriva înregistrării unei indicații geografice.
(2) Opoziția conține expres declarația de opoziție împotriva înregistrării unei indicații geografice, în caz contrar, se consideră nulă.
(3) Solicitantul și opozantul sunt considerați părți la procedura de opoziție.
(4) Opoziția motivată se depune în scris la AGEPI, însoțită de dovada achitării taxei stabilite. În cazul în care taxa nu este achitată în termenul stabilit, se consideră că opoziția nu a fost depusă. Persoana care a formulat opoziția poate, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, să prezinte dovezi și argumente suplimentare în susținerea opoziției.
(5) Opoziția este admisibilă spre examinare numai dacă este recepționată de AGEPI în termenul prevăzut la alin. (1), cu condiția achitării taxei stabilite.
Articolul 19. Motivele opoziției
(1) O opoziție depusă în conformitate cu art. 18 este admisibilă numai dacă opozantul demonstrează că:
a) indicația geografică propusă nu este conformă cu definiția indicației geografice sau cu cerințele menționate în prezenta lege, în Legea viei și vinului nr. 57/2006 sau în Legea nr. 1100/2000 cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice, după caz;
b) înregistrarea indicației geografice propuse ar fi împiedicată de una sau mai multe dintre circumstanțele menționate la art. 31 și 32, la art. 33 alin. (1) și la art. 34 alin. (1); sau
c) înregistrarea indicației geografice propuse ar periclita existența unei denumiri total sau parțial identice ori a unei mărci sau existența unor produse care s-au aflat legal pe piață timp de cel puțin 5 ani anteriori datei publicării informațiilor prevăzute la art. 16.
(2) Admisibilitatea unei opoziții se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 20. Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor
(1) Opozițiile și observațiile formulate împotriva înregistrării indicațiilor geografice se examinează de către Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, instituită prin ordin al directorului AGEPI. Componența nominală a Comisiei se aprobă pentru fiecare caz în parte, ca urmare a desemnării de către autoritatea competentă a reprezentanților delegați.
(2) Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor este alcătuită din 5 membri, dintre care cel puțin doi sunt reprezentanți ai autorității competente care a coordonat caietul de sarcini. Secretariatul Comisiei se asigură de către AGEPI.
(3) Activitatea membrilor Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor nu este remunerată.
(4) Suportul tehnic, material și spațiul pentru desfășurarea ședințelor Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor se asigură de către AGEPI.
Articolul 21. Examinarea opozițiilor și observațiilor
(1) În cazul în care opozițiile sau observațiile respectă cerințele de depunere prevăzute la art. 17 și 18, AGEPI, în termen de 15 zile de la data recepționării acestora, solicită autorității competente desemnarea membrilor Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor.
(2) Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, în termen de 5 luni de la data publicării cererii conform art. 16:
a) comunică solicitantului observația și o ia în considerare atunci când formulează recomandările cu privire la cererea de înregistrare, cu excepția cazului în care observația este neclară sau vădit eronată;
b) invită opozantul și solicitantul să desfășoare consultări pentru o durată rezonabilă, care nu poate fi mai mare de 3 luni, în vederea unei soluționări amiabile. În orice moment al acestei perioade, Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor poate, la cererea comună a opozantului și a solicitantului, să prelungească termenul respectiv cu cel mult 3 luni. Pentru consultările dintre solicitant și opozant, Comisia propune mijloace de soluționare alternativă a litigiilor în cadrul Comisiei de mediere în domeniul proprietății intelectuale, care activează în modul stabilit de Guvern.
(3) Opozantul și solicitantul încep consultările corespunzătoare fără întârzieri nejustificate. Aceștia își pun reciproc la dispoziție informații relevante pentru evaluarea conformității cererii de înregistrare cu prezenta lege, cu Legea viei și vinului nr. 57/2006 sau cu Legea nr. 1100/2000 cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice, după caz.
(4) În termen de o lună de la data încheierii consultărilor menționate la alin. (3), solicitantul notifică Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, prin intermediul AGEPI, cu privire la rezultatul consultărilor. Opozantul poate, de asemenea, prezenta Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor poziția sa.
(5) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat o opoziție trebuie să facă dovada că, pe parcursul a 5 ani anteriori datei publicării cererii conform art. 16, marca anterioară care stă la baza opoziției a fost utilizată efectiv în Republica Moldova pentru produsele și/sau serviciile pentru care a fost înregistrată sau că au existat motive întemeiate pentru neutilizarea acesteia, cu condiția ca, la data respectivă, marca să fie înregistrată de cel puțin 5 ani. În absența unor astfel de dovezi, opoziția se respinge.
(6) În baza argumentelor și materialelor furnizate, Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor înaintează către AGEPI recomandări în vederea adoptării unei decizii.
(7) Dacă, în urma încheierii consultărilor menționate la alin. (3) sau în urma depunerii unei observații, datele publicate în conformitate cu art. 16 au fost modificate, examinarea cererii de înregistrare în forma ei modificată se repetă.
(8) Dacă cererea de înregistrare a fost modificată în mod substanțial și sunt îndeplinite condițiile de înregistrare, Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor recomandă AGEPI publicarea repetată a cererii de înregistrare în conformitate cu art. 16.
Articolul 22. Examinarea de fond
(1) În cadrul examinării de fond, AGEPI verifică dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 5 și la art. 31–34, ținând cont de recomandările din avizul Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor emis cu referire la observațiile și opozițiile depuse în conformitate cu art. 17 și 18, dacă este cazul.
(2) În funcție de constatările examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a indicației geografice sau respinge cererea de înregistrare.
(3) Decizia motivată se comunică părților în termen de o lună de la data adoptării.
Articolul 23. Înregistrarea indicației geografice
(1) În cazul în care în urma examinării cererii conform art. 21 și 22 se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru înregistrarea indicației geografice, precum și în cazul în care nu a fost depusă nicio opoziție împotriva înregistrării ori opozițiile depuse au fost respinse, AGEPI decide înregistrarea indicației geografice în registrele naționale menționate la art. 15 alin. (4), cu condiția achitării taxei în cuantumul și în termenul stabilite.
(2) În cazul în care denumirea solicitată pentru înregistrare ca indicație geografică conține unul sau mai mulți termeni generici, iar includerea acestora în denumire este de natură să inducă în eroare în ceea ce privește întinderea protecției sale, AGEPI solicită, ca o condiție prealabilă înregistrării, ca solicitantul să își declare acordul de a nu revendica niciun drept asupra acestor elemente. Declarația se publică împreună cu cererea de înregistrare a denumirii respective sau, după caz, împreună cu datele privind înregistrarea acesteia.
(3) Datele referitoare la înregistrarea indicației geografice se publică în BOPI.
Articolul 24. Respingerea cererii
(1) AGEPI ia decizia de respingere a cererii de înregistrare în cazul în care, în urma examinării efectuate în conformitate cu art. 22, se constată că denumirea pentru care se solicită înregistrarea nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 5 și la art. 31–34 pentru a fi înregistrată ca indicație geografică.
(2) În cazul în care o cerere este respinsă pe motiv că denumirea pentru care se solicită înregistrarea indicației geografice este generică, AGEPI publică informația respectivă în BOPI.
(3) Decizia de respingere se adoptă doar după ce solicitantului i se oferă posibilitatea de a-și retrage sau de a-și modifica cererea ori de a-și expune punctul de vedere referitor la motivele de refuz.
Articolul 25. Perioada de tranziție pentru utilizarea indicațiilor geografice
(1) La recomandarea Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor, AGEPI poate decide, la momentul înregistrării indicației geografice, să acorde o perioadă de tranziție de cel mult 5 ani, astfel încât produsele a căror denumire constă dintr-un nume care contravine art. 28 alin. (1) sau conține un astfel de nume să poată utiliza în continuare denumirea cu care au fost comercializate, cu condiția să se demonstreze, printr-o opoziție admisibilă, în temeiul art. 18, la cererea de înregistrare a indicației geografice a cărei protecție este încălcată, că:
a) înregistrarea indicației geografice ar periclita existența unei denumiri identice sau similare utilizate în schimburile comerciale în scopul desemnării produselor; sau
b) aceste produse au fost comercializate legal cu denumirea respectivă în scopul desemnării produselor pe teritoriul Republicii Moldova, pentru o perioadă de cel puțin 5 ani anterioară datei publicării cererii de înregistrare prevăzute la art. 16.
(2) La recomandarea Comisiei de examinare a opozițiilor și observațiilor, AGEPI poate acorda o perioadă de tranziție de maximum 15 ani sau poate decide prelungirea perioadei de tranziție acordate în temeiul alin. (1) până la o durată cumulativă de 15 ani, cu condiția să se demonstreze, în plus, că:
a) denumirea menționată la alin. (1) a fost folosită în mod legal, constant și echitabil timp de cel puțin 25 de ani anteriori datei depunerii la AGEPI a cererii de înregistrare a indicației geografice respective;
b) scopul utilizării denumirii menționate la alin. (1) nu a fost, în niciun moment, cel de a profita de pe urma reputației denumirii înregistrate ca indicație geografică; și
c) consumatorul nu a fost și nici nu ar fi putut fi indus în eroare în privința adevăratei origini geografice a produselor.
(3) Deciziile de acordare sau de prelungire a unei perioade de tranziție, conform alin. (1) și (2), se publică în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
(4) În timpul perioadei de tranziție, atunci când se utilizează o denumire menționată la alin. (1), țara de origine se indică pe etichetă în mod clar și vizibil și, după caz, în descrierea produsului atunci când produsul este comercializat pe un site de vânzări online.
(5) În ceea ce privește cererile de înregistrare a indicațiilor geografice și modificările majore ale caietului de sarcini, pentru a depăși dificultățile temporare și a garanta că toți operatorii unui produs desemnat printr-o indicație geografică din aria în cauză respectă caietul de sarcini aferent, AGEPI poate acorda o perioadă de tranziție pentru asigurarea conformității de până la 10 ani, cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la AGEPI, cu condiția ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal produsul respectiv prin utilizarea continuă a denumirii respective pe o perioadă de cel puțin 5 ani anterioară datei depunerii cererii și să se fi referit la acest fapt în procedura de opoziție menționată la art. 18.
(6) Alin. (5) se aplică mutatis mutandis unei indicații geografice care se referă la o arie geografică situată într-o altă țară decât Republica Moldova, cu excepția procedurii de opoziție.
Secțiunea a 4-a
Modificarea caietului de sarcini.
Anularea înregistrării
Articolul 26. Modificarea caietului de sarcini
(1) Un grup de producători ai unui produs a cărui denumire este o indicație geografică înregistrată poate depune o cerere de modificare a caietului de sarcini. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, acesta este singurul care are dreptul să depună o astfel de cerere.
(2) Pentru produsele artizanale sau industriale, o cerere de modificare a caietului de sarcini al unei indicații geografice poate fi depusă și de un producător care utilizează indicația geografică în conformitate cu art. 40 alin. (1).
(3) Cererea de modificare se depune însoțită de:
a) modificarea coordonată cu autoritatea competentă desemnată în conformitate cu prezenta lege, în cazul în care aria geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova;
b) dovada efectuării modificărilor respective în țara de origine, în cazul în care aria geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova.
(4) Modificările caietului de sarcini se clasifică în două categorii:
a) modificări majore, care impun o procedură de opoziție; și
b) modificări minore, care nu impun o procedură de opoziție.
(5) O modificare se consideră majoră dacă implică o modificare a documentului unic și:
1) include o modificare:
a) în cazul produselor agricole – a denumirii sau a utilizării denumirii;
b) în cazul vinului – a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică;
c) în cazul băuturilor spirtoase – a denumirii ori a oricărei părți a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică ori a denumirii legale; sau
d) în cazul produselor artizanale – a denumirii protejate ca indicație geografică sau a utilizării denumirii respective;
2) riscă să compromită legătura dintre aria geografică și produs, astfel cum este menționat în documentul unic;
3) implică restricții suplimentare în legătură cu comercializarea produsului; sau
4) se referă la caracteristicile esențiale ale produsului.
(6) Opozițiile depuse împotriva înregistrării modificărilor caietului de sarcini se supun mutatis mutandis procedurilor de examinare menționate la art. 14–25.
(7) În cazul în care, în urma adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile administrației publice, este necesară introducerea anumitor modificări temporare în caietul de sarcini, cererea de modificare se depune însoțită de documente justificative, iar informațiile referitoare la înregistrarea acestora se publică fără a fi supuse unei proceduri de opoziție.
(8) Cererea de modificare prevăzută la alin. (1) sau (7), după caz, se depune la AGEPI.
(9) Dacă în urma examinării cererii de modificare se constată că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de prezenta lege și de Regulament și dacă nu a fost depusă nicio opoziție împotriva înregistrării modificării sau opozițiile depuse au fost respinse, AGEPI înscrie modificările efectuate și justificarea acestora în registrul național relevant și publică aceste informații în BOPI.
Articolul 27. Anularea înregistrării indicației geografice
(1) Anularea înregistrării unei indicații geografice se solicită în instanța de judecată sau la AGEPI:
a) dacă înregistrarea a fost efectuată contrar prevederilor art. 31–34;
b) dacă, în urma controalelor efectuate în conformitate cu art. 69 și 70, la inițiativa autorității competente, se constată că nu mai poate fi asigurată respectarea condițiilor din caietul de sarcini pentru un produs care beneficiază de o indicație geografică protejată;
c) dacă niciun produs nu a fost introdus pe piață cu indicația geografică respectivă cel puțin în ultimii 7 ani consecutivi, iar în cazul produselor artizanale și industriale – în ultimii 5 ani consecutivi; sau
d) la cererea producătorilor produsului comercializat sub denumirea înregistrată. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, acest grup este singurul care are dreptul să depună o astfel de cerere.
(2) O autoritate competentă sau o persoană fizică sau juridică care are un interes legitim poate solicita anularea înregistrării în temeiul motivelor prevăzute la alin. (1) lit. a)–c).
(3) În conformitate cu alin. (2), pot solicita anularea înregistrării sindicatele și asociațiile pentru protecția drepturilor consumatorilor sau ale producătorilor care activează de cel puțin 6 luni, cu privire la drepturile pe care le protejează.
(4) În cazul în care anularea se solicită la AGEPI, se depune o cerere de anulare care conține informații clare privind indicația geografică protejată, temeiurile și probele pe care se întemeiază, aceasta fiind examinată de către o comisie pentru anulări, care activează în cadrul AGEPI. Modul de depunere și examinare a cererii de anulare, componența și modul de funcționare a comisiei, precum și normele privind procedura de anulare se aprobă de către Guvern.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), AGEPI poate iniția, din proprie inițiativă, o procedură de anulare a înregistrării unei indicații geografice în baza motivelor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).
(6) În cadrul realizării procedurii de anulare a înregistrării unei indicații geografice se respectă aceleași principii și reguli generale aplicabile pentru depunerea și publicarea cererii de înregistrare, depunerea și examinarea opoziției, înregistrarea indicației geografice.
(7) Opoziția la anulare se examinează de către Comisia de examinare a opozițiilor și observațiilor, prevăzută la art. 20, și este admisă doar dacă persoana care o depune demonstrează utilizarea comercială continuă a denumirii înregistrate de către o persoană fizică sau juridică interesată.
(8) Înainte de a decide anularea înregistrării unei indicații geografice, în cazurile menționate la alin. (2) și (5), AGEPI aduce la cunoștința solicitantului pe numele căruia este înregistrată indicația geografică intenția de anulare a înregistrării. Înainte de a decide anularea înregistrării unei indicații geografice dintr-un alt stat, AGEPI consultă autoritățile competente din acel stat.
(9) Datele privind anularea înregistrării se înscriu în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
(10) Este interzisă, timp de un an de la data anulării înregistrării unei indicații geografice, înregistrarea acestei denumiri în calitate de alt obiect de proprietate intelectuală, în special ca marcă, cu excepția cazului în care un astfel de obiect de proprietate intelectuală a existat sau o astfel de marcă a fost înregistrată înainte de înregistrarea indicației geografice.
(11) Prezentul articol nu se aplică indicațiilor geografice protejate pe teritoriul Republicii Moldova în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
Secțiunea a 5-a
Protecția juridică. Conflictele cu alte drepturi
Articolul 28. Protecția indicațiilor geografice
(1) Indicațiile geografice înregistrate sunt protejate împotriva:
a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a indicației geografice în legătură cu produse care nu fac obiectul înregistrării, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu cele înregistrate cu denumirea respectivă sau în cazul în care, prin utilizarea indicației geografice respective în legătură cu orice produs sau serviciu, se exploatează, se slăbește, se diluează sau se prejudiciază reputația denumirii protejate, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;
b) oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de o expresie precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs(ă) ca la/în”, „imitație”, „gust”, „parfum”, „similar” sau altele asemenea, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;
c) oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialele publicitare, în documentele sau în informațiile furnizate pe interfețe online referitoare la produsul în cauză, precum și împotriva oricărei ambalări a produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea sa;
d) oricăror alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.
(2) În sensul alin. (1) lit. b), se consideră că evocarea unei indicații geografice intervine, în special, atunci când o legătură suficient de directă și de clară cu produsul vizat de indicația geografică înregistrată se creează în mintea consumatorului mediu, informat și suficient de atent.
(3) Protecția indicațiilor geografice se aplică, de asemenea, oricărei utilizări a unui nume de domeniu contrare prevederilor alin. (1).
(4) Protecția menționată la alin. (1) se aplică, de asemenea:
a) mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Republicii Moldova fără să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu;
b) mărfurilor vândute prin vânzarea la distanță, de exemplu prin comerțul electronic;
c) mărfurilor destinate exportului către alte state.
(5) Grupurile de producători și operatori care au dreptul să utilizeze o indicație geografică, precum și autoritățile competente pentru o astfel de indicație geografică au dreptul să depună o cerere la Serviciul Vamal pentru a împiedica toate părțile terțe să introducă în Republica Moldova, în cadrul schimburilor comerciale, mărfuri care nu sunt puse în liberă circulație în Republica Moldova în cazul în care aceste mărfuri, inclusiv ambalajele, sunt originare din alte state și încalcă prevederile alin. (1).
(6) Indicațiile geografice înregistrate în temeiul prezentei legi nu devin generice în Republica Moldova.
(7) Dacă o indicație geografică este o denumire compusă care conține un termen considerat generic, utilizarea acelui termen nu constituie, ca regulă generală, o acțiune menționată la alin. (1) lit. a) și b).
Articolul 29. Utilizarea în denumirea unui produs prelucrat a indicațiilor geografice care desemnează un produs folosit ca ingredient
(1) Fără a aduce atingere art. 28 și art. 41 alin. (12), precum și art. 6 și 15 din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, indicația geografică care desemnează un produs folosit ca ingredient într-un produs prelucrat poate fi utilizată în denumirea produsului prelucrat respectiv sau pe eticheta acestuia ori în materialele publicitare aferente în cazul în care:
a) produsul prelucrat nu conține niciun alt produs comparabil cu ingredientul desemnat prin indicația geografică;
b) ingredientul desemnat prin indicația geografică este folosit în cantități suficiente pentru a i se conferi produsului prelucrat respectiv o caracteristică esențială;
c) procentajul ingredientului desemnat prin indicația geografică în produsul prelucrat este indicat pe etichetă.
(2) Producătorii produsului alimentar preambalat, astfel cum este definit la art. 2 din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, care conține ca ingredient un produs desemnat printr-o indicație geografică, transmit în prealabil o notificare scrisă grupului de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, în cazul în care intenționează să utilizeze acea indicație geografică în denumirea produsului alimentar preambalat și în materialele publicitare aferente. Notificarea trebuie să cuprindă informații care demonstrează că au fost respectate condițiile enumerate la alin. (1).
(3) Grupul de producători recunoscut confirmă în scris, în termen de 4 luni, primirea notificării. Producătorul produsului alimentar preambalat poate începe să utilizeze indicația geografică în denumirea acestuia după primirea confirmării respective sau după expirarea termenului menționat, în funcție de evenimentul care survine primul.
(4) Fără a aduce atingere alin. (1), grupul de producători recunoscut și producătorul de produse alimentare preambalate pot încheia un acord cu privire la aspectele tehnice și vizuale specifice ale modului în care indicația geografică a ingredientului este prezentată în denumirea produsului alimentar preambalat pe etichetă, în altă parte decât în lista ingredientelor sau în materialele publicitare.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică vinului, produselor agricole și alimentare și nu se aplică băuturilor spirtoase.
Articolul 30. Piese sau componente ale produselor fabricate
(1) Prevederile art. 28 nu aduc atingere utilizării de către producători a unei indicații geografice protejate pentru produsele artizanale și industriale, în conformitate cu art. 40, destinate indicării faptului că un produs fabricat conține sau încorporează, ca piesă sau componentă, un produs desemnat prin indicația geografică respectivă, cu condiția ca utilizarea în cauză să fie conformă cu practici comerciale loiale și să nu exploateze, să nu slăbească, să nu dilueze sau să nu prejudicieze reputația indicației geografice.
(2) O indicație geografică care desemnează o piesă sau o componentă a unui produs fabricat nu se utilizează în descrierea comercială a produsului respectiv, cu excepția cazului în care solicitantul pe numele căruia a fost înregistrată indicația geografică și-a dat consimțământul pentru o astfel de utilizare.
Articolul 31. Termeni generici
(1) Termenii generici nu se înregistrează în calitate de indicații geografice.
(2) Termenul generic reprezintă:
a) denumirea unui produs, care, deși legată de locul, regiunea sau țara în care era realizat sau comercializat inițial produsul, a devenit denumirea comună a produsului în Republica Moldova;
b) un termen comun în Republica Moldova care descrie tipul de produs sau atributele produsului; sau
c) un termen care nu se referă la un produs anume.
(3) Pentru a se stabili dacă un termen a devenit sau nu generic se ține cont de toți factorii relevanți, în special de:
a) situația existentă în zonele de consum;
b) prevederile legislației naționale din domeniu sau, după caz, prevederile legislației din țara de origine a denumirii corespunzătoare.
Articolul 32. Indicații geografice omonime
(1) O indicație geografică pentru care s-a depus o cerere după ce o indicație geografică omonimă sau parțial omonimă a făcut obiectul unei cereri ori este protejată în Republica Moldova se înregistrează doar dacă există o distincție suficientă în practică între condițiile de utilizare locală și de lungă durată și prezentarea celor două indicații omonime sau parțial omonime, ținându-se cont de necesitatea de a se asigura un tratament echitabil al producătorilor implicați, precum și de faptul că consumatorii nu sunt induși în eroare cu privire la identitatea sau originea geografică reală a produselor.
(2) O indicație geografică omonimă sau parțial omonimă care creează consumatorilor impresia eronată că produsele provin de pe un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul de origine efectiv al produselor în cauză.
(3) În sensul prezentului articol, o indicație geografică omonimă sau parțial omonimă pentru care s-a depus o cerere sau care este protejată în Republica Moldova se referă la:
a) o indicație geografică înscrisă în Registrul național al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul național al indicațiilor geografice;
b) o indicație geografică pentru care s-a depus cerere, cu condiția să fie înscrisă ulterior în Registrul național al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul național al indicațiilor geografice;
c) o indicație geografică protejată în Republica Moldova în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona, cu Actul de la Geneva; și
d) indicațiile geografice și termenii echivalenți protejați în temeiul unui acord internațional încheiat între Republica Moldova și una sau mai multe țări.
Articolul 33. Legătura dintre indicațiile geografice și mărci
(1) O denumire nu se înregistrează ca indicație geografică în cazul în care, având în vedere reputația și renumele mărcii, precum și durata utilizării acesteia, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce privește identitatea adevărată a produsului.
(2) O cerere de înregistrare a unei mărci a cărei utilizare ar încălca art. 28 se respinge dacă cererea de înregistrare a mărcii este depusă după data depunerii cererii de înregistrare a indicației geografice.
(3) Se permite utilizarea atât a indicației geografice, odată ce a fost înregistrată, cât și a mărcii relevante, care poate fi inclusiv reînnoită, în cazul în care o marcă a cărei utilizare încalcă art. 28, dar care a făcut obiectul unei cereri de înregistrare, a fost înregistrată, a fost utilizată cu bună-credință pe teritoriul Republicii Moldova înainte de data depunerii cererii de înregistrare a indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de nulitate a mărcii respective sau de decădere din drepturi a titularului acesteia în temeiul Legii nr. 25/2024 privind mărcile.
(4) Fără a aduce atingere Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, mărcile de certificare și mărcile colective înregistrate în temeiul Legii nr. 25/2024 privind mărcile pot fi utilizate pe etichete împreună cu indicația geografică.
Articolul 34. Soiuri de plante și rase de animale
(1) O denumire nu poate fi înregistrată în calitate de indicație geografică în cazul în care intră în conflict cu o denumire a unui soi de plante sau a unei rase de animale și este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului desemnat prin indicația geografică sau să provoace confuzie între produsele desemnate prin indicația geografică și soiul de plante sau rasa de animale în cauză.
(2) Condițiile menționate la alin. (1) se evaluează în raport cu utilizarea efectivă a denumirilor aflate în conflict, inclusiv utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale în afara ariei sale de origine și utilizarea denumirii unui soi de plante.
(3) Prezenta lege nu împiedică introducerea pe piață a unui produs care nu este conform cu caietul de sarcini al unei indicații geografice înregistrate, a cărui etichetare include denumirea sau o parte din denumirea indicației geografice respective care conține sau cuprinde denumirea soiului de plante sau a rasei de animale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) produsul în cauză cuprinde sau este derivat din soiul de plante sau rasa de animale indicată;
b) consumatorii nu sunt induși în eroare;
c) utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale constituie o concurență loială;
d) utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale nu exploatează reputația indicației geografice înregistrate; și
e) producția și comercializarea produsului în cauză s-au răspândit în afara ariei sale de origine înainte de data depunerii cererii de înregistrare a indicației geografice.
Articolul 35. Norme speciale privind aprovizionarea cu hrană pentru animale și cu materii prime
(1) În cazul unui produs de origine animală a cărui denumire este înregistrată ca denumire de origine, hrana pentru animale trebuie să provină în întregime din aria geografică delimitată.
(2) În măsura în care nu este posibilă aprovizionarea în întregime cu hrană pentru animale din aria geografică delimitată, se poate adăuga hrană pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate, cu condiția să nu fie afectate calitatea sau caracteristicile produsului datorate în principal mediului geografic. Cantitatea de hrană pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate nu trebuie să depășească 50% din substanța uscată pe an.
(3) Printr-o modificare temporară dintre cele prevăzute la art. 26 alin. (7), se poate stabili o derogare de la alin. (2) până la restabilirea posibilității de aprovizionare cu hrană pentru animale din aria geografică delimitată, cu condiția ca legătura menționată la art. 11 alin. (1) pct. 6) să nu fie anulată în întregime.
(4) Orice restricție privind originea materiilor prime prevăzută în caietul de sarcini al unui produs, a cărui denumire este înregistrată ca indicație geografică, se justifică în ceea ce privește legătura menționată la art. 11 alin. (1) pct. 6) lit. b).
Secțiunea a 6-a
Grupurile de producători. Dreptul de utilizare. Simboluri
Articolul 36. Grupurile de producători ai produselor desemnate cu indicații geografice
(1) Grupurile de producători funcționează în mod transparent, deschis și nediscriminatoriu, astfel încât să permită tuturor producătorilor produsului desemnat printr-o indicație geografică să li se alăture în orice moment.
(2) Grupul de producători solicitant, cel târziu la data înregistrării indicației geografice în cauză, trebuie să corespundă următoarelor criterii:
a) îndeplinește atribuții, inclusiv cel puțin o atribuție prevăzută la alin. (5);
b) este înființat în mod voluntar, la inițiativa producătorilor, și este alcătuit din aceștia; și
c) este organizat în mod democratic și se află sub controlul și verificarea membrilor săi.
(3) Operatorii, reprezentanții activităților economice legate de una dintre etapele lanțului de aprovizionare cu produsele desemnate printr-o indicație geografică pot fi membri ai unui grup de producători dacă au un interes specific în ceea ce privește produsele vizate de grupul de producători. Membrii respectivi nu controlează grupul de producători.
(4) Grupul de producători se asigură că producătorii din cadrul grupului respectă caietul de sarcini aferent și simbolul Republicii Moldova atunci când utilizează pe piață indicația geografică protejată.
(5) Un grup de producători îndeplinește, în special, următoarele atribuții:
1) elaborarea caietului de sarcini, solicitarea înregistrării, modificării caietului de sarcini și anulării înregistrării; dezvoltarea activităților, inclusiv sprijinirea membrilor săi în ceea ce privește propriile lor sisteme de control pentru verificarea și asigurarea conformității cu caietul de sarcini;
2) întreprinderea măsurilor corespunzătoare pentru asigurarea protecției indicației geografice și a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt direct legate de aceasta, inclusiv a acțiunilor în instanța de judecată, precum și depunerea cererilor de intervenție la Serviciul Vamal și prevenirea sau contracararea oricăror măsuri sau practici de comercializare care prejudiciază sau riscă să prejudicieze reputația sau valoarea indicației geografice în cauză;
3) reprezentarea membrilor săi în cadrul rețelelor de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală și în relația cu autoritățile de combatere a contrafacerii;
4) instituirea și realizarea controalelor interne care asigură conformitatea cu caietul de sarcini a produsului desemnat printr-o indicație geografică la toate etapele de producție, inclusiv înainte de introducerea acestuia pe piață;
5) convenirea asupra unor practici sustenabile, prevăzute la art. 7, indiferent dacă sunt incluse în caietul de sarcini sau constituie o inițiativă separată, incluzând modalități de verificare a respectării practicilor respective și de asigurare a publicității adecvate cu privire la acestea;
6) luarea de măsuri pentru îmbunătățirea performanței indicației geografice în ceea ce privește sustenabilitatea de mediu, socială și economică, inclusiv:
a) dezvoltarea, organizarea și desfășurarea de campanii colective de marketing și de publicitate;
b) activități de diseminare a informațiilor și activități de promovare destinate să le comunice consumatorilor atributele produsului desemnat printr-o indicație geografică, inclusiv dezvoltarea serviciilor de turism în aria geografică relevantă;
c) efectuarea unor analize ale performanței economice, sociale sau de mediu, ale sustenabilității producției, ale caracteristicilor tehnice ale produsului, ale profilului nutrițional și ale profilului organoleptic în ceea ce privește produsul desemnat prin indicația geografică;
d) diseminarea de informații privind indicația geografică, simbolul aferent al Republicii Moldova și abrevierea „DOP” sau „IGP”; și
e) activități de consiliere, de formare și de diseminare a informațiilor referitoare la orientările privind bunele practici pentru producătorii actuali și viitori, inclusiv în ceea ce privește practicile sustenabile, în special cele prevăzute la art. 7, progresul științific și tehnic, digitalizarea, integrarea perspectivei de gen și egalitatea de gen, precum și sensibilizarea consumatorilor;
7) combaterea încălcărilor și a cazurilor de suspectare a utilizării frauduloase pe piață a unor produse desemnate prin indicații geografice care nu sunt conforme cu caietul de sarcini, prin monitorizarea și verificarea utilizării indicației geografice pe întreaga piață internă și pe piețele altor state în care sunt protejate indicațiile geografice, inclusiv pe interfețe online, și, dacă este necesar, informarea autorităților de aplicare a legii prin intermediul unor sisteme confidențiale, în cazul în care acestea sunt disponibile;
8) adoptarea unor măsuri de creștere a valorii produselor și, dacă este necesar, întreprinderea unor demersuri pentru prevenirea sau contracararea oricăror măsuri sau practici comerciale care prejudiciază sau riscă să prejudicieze imaginea și valoarea produselor lor, inclusiv practici de comercializare și prețuri care le devalorizează;
9) desfășurarea unor activități menite să asigure conformitatea produsului desemnat prin indicația geografică cu caietul de sarcini aferent;
10) luarea oricăror alte măsuri pentru asigurarea protecției juridice a indicației geografice, inclusiv, după caz, prin notificarea autorităților competente, în conformitate cu art. 70 alin. (6) și art. 72.
(6) În cazul în care nu există niciun grup de producători pentru un produs desemnat printr-o indicație geografică, autoritățile competente menționate la art. 67 alin. (1) pot îndeplini atribuțiile menționate la alin. (5) pct. 2), 6) și 7).
(7) Autoritățile publice pot acorda asistență producătorilor în ceea ce privește crearea și funcționarea grupurilor de producători.
(8) Informația privind grupurile de producători pentru produsele desemnate prin indicații geografice se înscrie în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
Articolul 37. Grupurile de producători recunoscute
(1) Grupurile de producători ai căror membri produc un produs cu indicație geografică sau grupurile de producători care produc anumite categorii de produse cu indicații geografice pot depune o cerere la autoritatea competentă menționată la art. 67 alin. (1) pentru a fi desemnați în calitate de grup de producători recunoscut.
(2) Autoritățile menționate la art. 9 alin. (2) și producătorii menționați la art. 9 alin. (3) pot fi considerați grupuri de producători recunoscute.
(3) Autoritatea competentă desemnează grupul de producători recunoscut dacă acesta corespunde următoarelor criterii:
1) are o anumită formă juridică de organizare;
2) îndeplinește una dintre următoarele condiții:
a) are o pondere minimă de peste 50% dintre producătorii produsului în rândul membrilor; sau
b) are o pondere minimă a membrilor în rândul producătorilor produsului și o pondere minimă de peste 50% din volumul sau valoarea producției comercializabile; și
3) deține un statut scris care conține norme privind admiterea și încetarea calității de membru, cotizațiile de membru și încălcarea obligațiilor care decurg din calitatea de membru.
(4) Autoritatea competentă menționată la art. 67 alin. (1) transmite AGEPI, în termen de 10 zile lucrătoare, informația privind desemnarea grupului de producători recunoscut pentru a fi înscris în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice, după caz.
(5) În cazul în care un grup de producători nu mai corespunde criteriilor menționate la alin. (3), autoritatea competentă suspendă sau revocă recunoașterea și informează în acest sens AGEPI.
(6) Un grup de producători recunoscut în temeiul prezentei legi este singurul grup care are dreptul:
a) să îndeplinească sarcinile menționate la art. 36 în numele tuturor producătorilor care produc produsul desemnat prin indicația geografică în cauză, fără a aduce atingere dreptului producătorilor individuali de a acționa pentru a-și apăra interesele;
b) să primească o notificare din partea unui producător de produse alimentare preambalate cu privire la utilizarea indicației geografice a unui ingredient în denumirea unui produs alimentar preambalat, conform art. 29 alin. (2);
c) să solicite norme cu caracter obligatoriu pentru regularizarea ofertei de produse desemnate printr-o indicație geografică, inclusiv pentru o perioadă de până la 6 ani;
d) să stabilească cu operatorii din aval clauze standard de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață, pentru a determina modul în care urmează să fie repartizate între ei informațiile privind orice evoluție a prețurilor relevante de pe piață pentru produsele în cauză sau de pe alte piețe ale produselor de bază;
e) să convină asupra unor practici sustenabile în conformitate cu art. 7;
f) să solicite aprobarea unei modificări în conformitate cu art. 26 alin. (1);
g) să depună o cerere de anulare a înregistrării în conformitate cu art. 27 alin. (1) lit. d).
(7) Grupul de producători recunoscut este singurul grup de producători care are dreptul să îndeplinească atribuțiile:
a) menționate la art. 36 alin. (5) pct. 1) și 5), în cazul în care efectul îndeplinirii acestor sarcini se răsfrânge asupra tuturor producătorilor produsului desemnat prin indicația geografică în cauză;
b) menționate la art. 36 alin. (5) pct. 2), 6) și 7), în cazul în care sarcinile respective sunt îndeplinite la nivel internațional, național sau regional, fără a aduce atingere posibilității ca producătorii produsului desemnat prin indicația geografică în cauză să efectueze sarcinile respective la nivel local.
(8) În cazul în care o indicație geografică desemnează o arie geografică transfrontalieră, autoritățile statelor în cauză cooperează pentru desemnarea unui singur grup de producători recunoscut. Dacă statele nu ajung la un acord sau dacă unul dintre statele vizate nu aplică sistemul de recunoaștere a grupurilor de producători, atunci niciun grup de producători nu este recunoscut pentru indicația geografică respectivă.
Articolul 38. Asociațiile grupurilor de producători
Grupurile de producători interesate pot înființa, din proprie inițiativă, o asociație a grupurilor de producători, care poate îndeplini, în special, următoarele atribuții:
a) participarea la organisme consultative;
b) efectuarea schimbului de informații cu autoritățile publice pe teme legate de politica din domeniul indicațiilor geografice;
c) formularea recomandărilor pentru îmbunătățirea procesului de elaborare a politicilor în domeniul indicațiilor geografice, în special în ceea ce privește sustenabilitatea, combaterea fraudelor și a contrafacerii, crearea de valoare pentru operatori, normele în materie de concurență și dezvoltarea rurală;
d) promovarea și difuzarea în rândul producătorilor a bunelor practici referitoare la politicile în domeniul indicațiilor geografice, precum și a informațiilor privind produsele cu indicații geografice.
Articolul 39. Protecția indicațiilor geografice în nume de domeniu
Drepturile asupra indicațiilor geografice înregistrate pot fi invocate în procedurile de soluționare alternativă a litigiilor referitoare la numele de domeniu.
Articolul 40. Dreptul de utilizare
(1) O indicație geografică înregistrată poate fi utilizată de orice producător al unui produs sau de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini aferent.
(2) Operatorii sunt incluși în procedura de verificare a conformității cu caietul de sarcini prevăzută la art. 69.
(3) În situația în care o indicație geografică constă din numele proprietății unui producător individual solicitant sau conține numele respectiv, acest lucru nu împiedică alți operatori să utilizeze indicația geografică înregistrată, cu condiția ca aceasta să fie utilizată pentru desemnarea unui produs care este conform cu caietul de sarcini.
(4) Producătorii se asigură că produsele lor sunt conforme cu caietul de sarcini aferent.
Articolul 41. Simboluri, indicații și abrevieri
(1) Simbolurile, indicațiile și abrevierile care se referă la indicații geografice se utilizează doar în legătură cu produse fabricate în conformitate cu caietul de sarcini aferent. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, în scopuri de informare și educaționale, cu condiția ca această utilizare să nu inducă în eroare consumatorul.
(2) Simbolurile aprobate prin Legea nr. 101/2014 pentru aprobarea simbolurilor naționale asociate indicațiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate și specialităților tradiționale garantate se utilizează pentru promovarea indicațiilor geografice.
(3) În cazul produselor originare din Republica Moldova comercializate cu o indicație geografică, simbolul național asociat acestei indicații geografice se plasează pe etichete și în materialele publicitare.
(4) În ceea ce privește eticheta, indicația geografică se plasează în același câmp vizual cu cel al simbolului asociat acesteia.
(5) Prin derogare de la alin. (3), pentru băuturile spirtoase simbolurile naționale asociate indicațiilor geografice protejate pot fi omise.
(6) În cazul în care produsele agricole sunt desemnate printr-o indicație geografică, numele producătorului sau numele operatorului se plasează pe etichete în același câmp vizual cu cel al indicației geografice. În acest caz, prin numele operatorului se înțelege numele operatorului responsabil de etapa de producție în care este obținut produsul vizat de indicația geografică sau al operatorului responsabil de efectuarea prelucrării substanțiale a produsului respectiv.
(7) În cazul băuturilor spirtoase desemnate printr-o indicație geografică, o indicație a numelui producătorului se plasează pe etichete în același câmp vizual cu cel al indicației geografice.
(8) În cazul în care ambalajele sau recipientele au cea mai mare față cu o suprafață astfel cum este descrisă la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, indicarea numelui producătorului sau al operatorului este opțională.
(9) Produsele agricole și băuturile spirtoase care sunt comercializate cu o indicație geografică și care au fost etichetate înainte de 14 mai 2026 pot fi introduse în continuare pe piață fără respectarea obligației de a indica numele producătorului sau al operatorului în același câmp vizual cu cel al indicației geografice până la epuizarea stocurilor existente.
(10) Dacă produsele agricole sunt desemnate printr-o denumire de origine sau indicație geografică, indicația „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi plasată pe eticheta produselor agricole și în materialele publicitare aferente. Pentru băuturile spirtoase desemnate printr-o indicație geografică, pe etichetă și în materialele publicitare aferente se indică „indicație geografică”.
(11) Abrevierile „DOP” sau „IGP”, corespunzând indicațiilor „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată”, pot fi plasate pe eticheta produselor agricole desemnate prin indicații geografice și în materialele publicitare aferente.
(12) Indicațiile și abrevierile pot fi utilizate pe etichetele și în materialele publicitare aferente produselor prelucrate atunci când indicația geografică se referă la un ingredient al acestora. În acest caz, indicația sau abrevierea se plasează lângă denumirea ingredientului identificat clar ca ingredient. Simbolul național se plasează separat, pentru a nu fi asociat cu denumirea produsului alimentar în sensul art. 15 din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
(13) Simbolul, indicația și abrevierea pot fi utilizate pe etichete și în materialele publicitare sau de comunicare pentru produsele fabricate în cazul în care indicația geografică se referă la o piesă sau la o componentă a acestora. În acest caz, indicația, abrevierea sau simbolul se plasează lângă denumirea piesei sau a componentei identificate clar ca piesă sau componentă. Simbolul, indicația sau abrevierea nu trebuie plasate într-un mod care i-ar putea sugera consumatorului că este denumirea produsului fabricat în ansamblul său, și nu denumirea unei piese sau componente a produsului respectiv care este protejat printr‑o indicație geografică.
(14) Simbolurile naționale care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată, indicațiile „denumire de origine protejată” și „indicație geografică protejată”, precum și abrevierile „DOP” sau „IGP”, după caz, pot fi plasate pe etichetă numai după publicarea datelor privind înregistrarea indicației geografice respective.
(15) Pe etichetă pot fi plasate, de asemenea, următoarele:
a) reprezentări ale ariei geografice menționate în caietul de sarcini;
b) texte, grafice sau simboluri care se referă la regiunea în care se află respectiva arie geografică, cu condiția ca aceste referiri să nu fie de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului.
(16) Simbolurile asociate cu indicații geografice înscrise în Registrul național al denumirilor de origine sau în Registrul național al indicațiilor geografice care desemnează produse originare din alte state pot fi plasate pe eticheta produsului și în materialele publicitare aferente în conformitate cu alin. (3) și (4).
Secțiunea a 7-a
Înregistrarea internațională a indicațiilor geografice
Articolul 42. Regimul aplicabil înregistrărilor internaționale ale indicațiilor geografice
Prevederile prezentei legi, cu excepția celor referitoare la procedurile privind opozițiile și observațiile, se aplică mutatis mutandis și înregistrărilor internaționale ale indicațiilor geografice, conform Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, care au ca țară de origine sau care își extind efectele în Republica Moldova, dacă aceste acte nu prevăd altfel.
Articolul 43. Cererea internațională
(1) Cererea internațională pentru o indicație geografică înregistrată având ca țară de origine Republica Moldova se depune la Biroul Internațional prin intermediul AGEPI.
(2) Cererea internațională specificată la alin. (1) poate fi depusă de persoanele fizice sau juridice care au dreptul să utilizeze indicația geografică respectivă sau de reprezentantul acestora.
(3) Cererea internațională se perfectează în conformitate cu prevederile Regulamentului comun.
Articolul 44. Efectele înregistrării internaționale a unei indicații geografice având ca țară de origine Republica Moldova
(1) Înregistrarea internațională a unei indicații geografice având ca țară de origine Republica Moldova, efectuată de Biroul Internațional, asigură fără reînnoire, pe toată durata de protecție a indicației respective în Republica Moldova, protecția acesteia în țările membre ale Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, după caz, care nu au făcut declarații de refuz la acordarea protecției sau care le-au retras ulterior.
(2) Protecția internațională a indicației geografice menționate la alin. (1) încetează în cazul în care indicația geografică respectivă decade din protecție pe teritoriul Republicii Moldova, fapt care se notifică Biroului Internațional de către AGEPI.
Articolul 45. Taxele aferente cererii internaționale
(1) La depunerea cererii internaționale se achită următoarele taxe:
a) la AGEPI – pentru recepționarea, verificarea, examinarea și transmiterea cererii la Biroul Internațional;
b) la Biroul Internațional – pentru înregistrarea indicației geografice, inclusiv taxele individuale, după caz, conform art. 7 al Actului de la Geneva.
(2) Taxele prevăzute la alin. (1) lit. b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate Biroului Internațional prin intermediul AGEPI.
(3) În cazul neachitării taxelor, cererea internațională se consideră nedepusă, cu excepția cazului de neachitare a unei taxe individuale care are drept efect, în conformitate cu Regulamentul comun, renunțarea la protecție pentru partea contractantă care solicită taxă individuală.
Articolul 46. Procedura de verificare a cererii internaționale la AGEPI
(1) În termen de o lună de la data recepționării, AGEPI examinează și verifică documentele cererii internaționale sub aspectul respectării prevederilor art. 43 alin. (3) și al corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în registrele naționale corespunzătoare.
(2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi și ale Regulamentului comun, AGEPI semnează cererea și expediază un exemplar al acesteia Biroului Internațional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.
(3) Data înregistrării internaționale se consideră data la care cererea, conținând toate elementele prevăzute în Regulamentul comun, este recepționată de Biroul Internațional.
(4) Dacă în urma verificării efectuate în conformitate cu prevederile alin. (1) se depistează erori sau inexactități, AGEPI le notifică solicitantului și îi solicită să le înlăture.
Articolul 47. Procedura de examinare a înregistrării internaționale notificate de Biroul Internațional
(1) Orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional se publică în BOPI și face obiectul unei proceduri de opoziție și al examinării de fond.
(2) În cazul în care înregistrarea internațională supusă examinării potrivit alin. (1) nu întrunește condițiile de protecție prevăzute de prezenta lege sau în cazul în care a fost formulată o opoziție împotriva acestei înregistrări, AGEPI emite o declarație de refuz, pe care o notifică Biroului Internațional.
(3) Termenul prevăzut pentru comunicarea declarației de refuz nu poate depăși un an de la data recepționării de către AGEPI a notificării Biroului Internațional privind înregistrarea internațională în cauză.
(4) Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară emiterii declarației de refuz menționate la alin. (2), se desfășoară direct între AGEPI și solicitant, reprezentat de un mandatar autorizat.
(5) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, informează Biroul Internațional în ceea ce privește retragerea totală sau parțială a declarațiilor de refuz și a tuturor hotărârilor definitive ale instanțelor de judecată cu privire la revocarea protecției sau la anularea înregistrărilor internaționale.
(6) Dacă în urma examinării conform alin. (1) a unei înregistrări internaționale notificate de Biroul Internațional în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona se constată că denumirea de origine corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terți până la data notificării, terților li se acordă un termen de cel mult doi ani pentru a sista utilizarea denumirii respective, iar AGEPI comunică acest fapt Biroului Internațional în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut la alin. (3).
(7) Dacă în urma examinării conform alin. (1) a unei înregistrări internaționale notificate de Biroul Internațional în conformitate cu Actul de la Geneva se constată că indicația geografică corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terți până la data notificării, terților li se acordă un termen de 15 ani pentru a sista utilizarea denumirii respective, iar AGEPI comunică acest fapt Biroului Internațional în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut la alin. (3).
Articolul 48. Procedura de opoziție
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, orice persoană care are un interes legitim are dreptul să formuleze o opoziție împotriva înregistrării indicației geografice.
(2) Opoziția argumentată se depune în scris la AGEPI, însoțită de dovada achitării taxei stabilite. Dacă taxa nu este achitată în termen, se consideră că opoziția nu a fost formulată. Persoana care a formulat opoziția poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi și argumente suplimentare în susținerea opoziției.
(3) Sunt admisibile spre examinare doar opozițiile depuse la AGEPI în termenul prevăzut la alin. (1).
(4) Opoziția formulată împotriva înregistrării indicației geografice este admisibilă numai dacă:
a) demonstrează că nu sunt respectate condițiile menționate la art. 5 alin. (1) sau (4), după caz;
b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare este contrară prevederilor prezentei legi;
c) demonstrează că înregistrarea denumirii solicitate periclitează existența unei denumiri total sau parțial omonime ori a unei mărci de produse sau servicii, ori existența produselor care s-au aflat legal pe piață cel puțin 5 ani anteriori publicării cererii prevăzute la art. 16; sau
d) prezintă dovezi că denumirea solicitată spre înregistrare este generică în sensul art. 31.
Articolul 49. Procedura de examinare a opozițiilor
(1) Dacă opoziția este admisibilă, AGEPI:
a) o notifică, prin intermediul Biroului Internațional, solicitantului care, în termen de două luni de la data notificării, poate să își exprime punctul de vedere;
b) invită opozantul și solicitantul să desfășoare consultări pe o perioadă rezonabilă, care nu poate fi mai mare de 3 luni, în vederea obținerii unei soluționări amiabile. În orice moment al acestei perioade, AGEPI poate, la cererea comună a opozantului și a solicitantului, să prelungească perioada respectivă cu maximum 3 luni.
(2) În termen de o lună de la data încheierii consultărilor menționate la alin. (1) lit. b), solicitantul notifică AGEPI cu privire la rezultatul consultărilor, inclusiv la toate informațiile partajate, dacă s-a ajuns la un acord cu unul dintre opozanți sau cu toți opozanții și cu privire la eventualele modificări subsecvente ale cererii de înregistrare. Opozantul poate comunica AGEPI poziția sa la încheierea consultărilor.
(3) AGEPI examinează admisibilitatea opoziției și argumentele părților. Criteriile menționate la art. 48 alin. (4) lit. b)–d) se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul unor drepturi de proprietate intelectuală – în raport cu drepturile protejate pe teritoriul Republicii Moldova.
(4) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziția prezintă dovada că, pe parcursul a 5 ani înainte de data publicării cererii conform art. 16, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale în Republica Moldova în raport cu produsele și/sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care este fondată opoziția sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiția ca la această dată marca să fi fost înregistrată de cel puțin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziția se respinge.
(5) Dacă în urma examinării opoziția este admisă, AGEPI respinge cererea de înregistrare. În caz contrar, respinge opoziția, fapt care se comunică părților.
Articolul 50. Efectele înregistrării internaționale
(1) Orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional, începând cu data înregistrării internaționale, are aceleași efecte ca și în cazul în care cererea de înregistrare a indicației geografice corespunzătoare ar fi fost depusă direct la AGEPI.
(2) Dacă AGEPI nu a notificat Biroului Internațional nicio declarație de refuz în conformitate cu art. 47 alin. (2) sau dacă declarația de refuz a fost ulterior retrasă total sau parțial, protecția, în Republica Moldova, a indicației geografice corespunzătoare înregistrării internaționale în cauză, începând cu data menționată la alin. (1), este aceeași ca și în cazul în care această denumire ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.
(3) Dacă declarația de refuz specificată la art. 47 alin. (2) nu a fost ulterior retrasă, se consideră că, în Republica Moldova, înregistrarea internațională corespunzătoare nu a produs efectele menționate la alin. (1) și (2).
(4) O indicație geografică care corespunde prevederilor alin. (2) nu poate fi considerată ca devenită generică atâta timp cât ea este protejată în țara de origine.