la proiectul de lege cu privire la protecția socială a copiilor războiului (inițiativa legislativă nr. 151 din 7 mai 2026)

AVIZ nr. 27.34 din 24.06.2026 · GUVERNUL · publicat 25.06.2026
pe legis.md
Trimiteri: 14 legate

Aprobat în ședința Guvernului din 24 iunie 2026 Decizia protocolară nr. 27.34/2026

PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la protecția socială a copiilor războiului, înaintat cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 151 din 7 mai 2026) de către un grup de deputați în Parlament, și comunică următoarele.

Inițiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituția Republicii Moldova și cu art. 47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797/1996.

Sub aspectul intenției de reglementare, proiectul de lege a fost elaborat în vederea instituirii unui cadru normativ distinct privind protecția socială a copiilor războiului din Republica Moldova, prin recunoașterea statutului juridic al acestei categorii de cetățeni și reglementarea unui sistem complex de drepturi, garanții și facilități sociale specifice.

Conform prevederilor proiectului, statutul de „copil al războiului” se atribuie cetățenilor Republicii Moldova care, la data încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial (2 septembrie 1945), nu împliniseră vârsta de 18 ani.

În acest sens, se precizează că art. 3 din Legea nr. 370/2023 privind drepturile copilului definește noțiunea de „copil” ca fiind persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Cadrul normativ actual nu recunoaște menținerea statutului juridic de „copil” după atingerea vârstei majoratului și dobândirea capacității depline de exercițiu. În acest context, este necesar ca terminologia utilizată în proiectul actului normativ să reflecte realitatea juridică actuală a beneficiarilor vizați, care, potrivit criteriilor stabilite de proiect, au în prezent vârsta de peste 80 de ani.

Totodată, se constată că utilizarea exclusivă a datei de 2 septembrie 1945 ca reper pentru acordarea statutului de „copil al războiului” poate conduce la instituirea unui tratament diferențiat între persoane aflate în situații comparabile, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. Or, în contextul istoric al Republicii Moldova, efectele celui de-Al Doilea Război Mondial și ale regimului represiv au continuat să se manifeste și în perioada postbelică, inclusiv prin foametea organizată din anii 1946-1947, deportările ulterioare și condițiile socioeconomice severe care au afectat și persoanele născute după data de 2 septembrie 1945.

Complementar, este important de menționat că persoanele vizate de proiect fac deja parte din categoria beneficiarilor sistemului public de protecție socială, inclusiv ai sistemului de pensii și ai altor mecanisme de asistență și suport reglementate de cadrul normativ. În condițiile legii, aceștia beneficiază de diverse prestații sociale, compensații, facilități și garanții sociale acordate de stat.

Prin urmare, se constată existența unui paralelism normativ, întrucât o parte semnificativă a drepturilor și facilităților sociale propuse sunt deja reglementate prin acte normative speciale, aplicabile inclusiv categoriilor de persoane vizate de inițiativa legislativă. Relevante în acest sens sunt prevederile Legii nr. 121/2001 cu privire la protecția socială suplimentară a unor categorii de populație, ale Legii nr. 317/2024 cu privire la veteranii de război, ale Legii nr. 1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, precum și ale altor acte normative conexe din domeniul protecției sociale și al asigurărilor sociale de stat.

Totodată, Nota de fundamentare aferentă proiectului de lege nu evidențiază în ce măsură drepturile și facilitățile propuse diferă de cele deja existente și nici nu justifică necesitatea instituirii unor reglementări suplimentare distincte. În lipsa unei delimitări clare între mecanismele existente și cele propuse, există riscul apariției unor suprapuneri legislative, al dificultăților de aplicare practică și al unor interpretări neuniforme ale normelor juridice.

De asemenea, instituirea unor beneficii suplimentare fără o evaluare complexă a impactului asupra sistemului de protecție socială și asupra resurselor bugetare disponibile poate afecta coerența și sustenabilitatea politicilor sociale, inclusiv prin generarea unor tratamente diferențiate între diverse categorii de beneficiari ai prestațiilor sociale.

Adițional, implementarea măsurilor propuse implică cheltuieli bugetare suplimentare semnificative, inclusiv pe termen mediu.

Astfel, potrivit Notei de fundamentare, acordarea alocației lunare în cuantum de 500 de lei pentru aproximativ 500 398 de beneficiari ar implica cheltuieli anuale estimate la circa 300 de milioane de lei, fără a include costurile aferente celorlalte facilități și prestații prevăzute de proiect.

Totodată, Nota de fundamentare nu conține o estimare exhaustivă a impactului financiar aferent tuturor măsurilor propuse și nici nu identifică sursele de finanțare necesare pentru implementarea acestora, contrar cerințelor prevăzute la art. 30 din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative și la art. 17 din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr.181/2014.

Drept urmare, proiectul riscă să genereze presiuni suplimentare asupra bugetului public național și să afecteze sustenabilitatea financiară pe termen mediu și lung a sistemului de protecție socială, inclusiv în contextul angajamentelor financiare deja asumate de stat față de alte categorii de beneficiari ai prestațiilor sociale.

Având în vedere cele expuse supra, Guvernul nu susține proiectul de lege.