Aprobat în ședința Guvernului din 11 iunie 2026 Decizia protocolară nr. 25.23/2026
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova (prevenirea și combaterea traficului de droguri, etnobotanicelor sau analogilor acestora), înaintat cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 138 din 29 aprilie 2026) de către un grup de deputați în Parlament, și comunică următoarele.
Inițiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art. 73 din Constituția Republicii Moldova și cu art. 47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797/1996.
Sub aspectul intenției de reglementare, potrivit notei de fundamentare, scopul elaborării proiectului rezidă în necesitatea consolidării cadrului normativ penal în domeniul prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora, în contextul riscurilor generate de implicarea în asemenea activități infracționale a persoanelor care exercită funcții publice, funcții de răspundere ori atribuții de serviciu în cadrul autorităților și instituțiilor publice. În vederea realizării acestui obiectiv, nota de fundamentare relevă că soluția normativă propusă constă în înăsprirea regimului sancționator aplicabil infracțiunilor prevăzute la art. 217-2174 și 218 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002, prin instituirea unor forme agravante pentru faptele săvârșite prin folosirea funcției, atribuțiilor, influenței, informațiilor de serviciu ori autorității conferite de lege, precum și prin completarea sancțiunilor cu pedeapsa complementară a privării de dreptul de a ocupa funcții publice sau de a exercita activități în cadrul autorităților publice.
Preliminar, se impune evidențierea unor aspecte de ordin conceptual relevante pentru intenția autorilor de a adopta un act normativ privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri, de etnobotanice și de analogi ai acestora.
Potrivit art.72 alin.(3) lit.n) din Constituția Republicii Moldova, reglementarea infracțiunilor, a pedepselor și a regimului de executare a acestora ține de competența Parlamentului. Totuși, această competență urmează a fi exercitată cu respectarea principiului legalității, clarității și previzibilității normei penale. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că incriminarea faptelor în legile penale, stabilirea pedepsei pentru acestea, precum și alte reglementări în materie penală se întemeiază pe rațiuni de politică penală, iar legea penală constituie un ansamblu de reguli juridice formulate într-o manieră clară, concisă și precisă (Hotărârea Curții Constituționale nr. 21 din 22 iulie 2016, § 54).
Totodată, competența exclusivă a legiuitorului de a stabili faptele care constituie infracțiuni sau contravenții, precum și sancțiunile aplicabile acestora, nu exclude obligația de respectare a principiului legalității, derivat din art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova, care consacră principiul statului de drept.
Principiul constituțional al legalității impune o diferențiere adecvată a sancțiunilor prevăzute pentru încălcarea legii, astfel încât să fie asigurat un echilibru între scopul legii contravenționale și mijloace utilizate pentru realizarea acestuia. În acest sens, măsurile instituite nu trebuie să restrângă drepturile și libertățile persoanei mai mult decât este necesar pentru atingerea scopului urmărit (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 10 mai 2016 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. 345 alin. (2) din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008 (individualizarea sancțiunii, § 51).
În aceeași ordine de idei, potrivit art. 7 și 75 din Codul penal, individualizarea răspunderii penale și a pedepsei penale trebuie realizată în funcție de caracterul și de gradul prejudiciabil al infracțiunii, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei și de influența pedepsei asupra corectării și reeducării condamnatului. Prin urmare, instituirea unor forme agravante noi trebuie fundamentată prin raportare la gradul concret de pericol social al faptei, la rolul efectiv al făptuitorului și la coerența cu sistemul sancționator deja consacrat de Codul penal.
Examinarea proiectului de lege prin prisma principiilor activității de legiferare relevă faptul că acesta nu asigură o corelare coerentă cu normele existente ale Părții speciale a Codului penal și nici cu intervențiile legislative aflate în procedură parlamentară, în special, cu proiectul de lege înregistrat cu nr. 104/2026 pentru modificarea unor acte normative (privind prevenirea și combaterea circulației ilegale a drogurilor, substanțelor stupefiante, psihotrope, produselor etnobotanice, precursorilor sau substitutelor de droguri), votat deja în prima lectură de Parlament.
În partea ce ține de categoriile de subiecți indicate în proiect, se constată că soluția legislativă propusă nu este corelată cu terminologia deja consacrată de Codul penal. Astfel, potrivit art. 123 alin. (2) din Codul penal, noțiunea de „persoană publică” include, printre altele, funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut special, persoanele care dețin grade speciale sau militare, angajații autorităților publice, precum și persoanele autorizate sau învestite de stat să presteze servicii publice ori să îndeplinească activități de interes public. În acest context, enumerarea distinctă a angajaților organelor de drept, ai sistemului penitenciar, ai organelor vamale, ai organelor de urmărire penală sau ai altor autorități publice apare ca fiind redundantă, în măsura în care aceste categorii sunt deja absorbite de noțiunea de „persoană publică”. Prin urmare, utilizarea unor enumerări descriptive și extensive, pe lângă noțiunile deja consacrate de Codul penal, nu poate fi reținută, întrucât poate genera suprapuneri, omisiuni sau interpretări divergente.
În același context, legislația penală operează deja, în materia infracțiunilor privind circulația ilegală a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora, cu circumstanța agravantă de săvârșire a faptei „cu folosirea situației de serviciu”. Potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 26 decembrie 2011 cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora și precursorilor, prin persoană care s-a folosit de situația sa de serviciu la comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 217-2174 din Codul penal urmează a fi înțeleasă persoana cu funcție de răspundere sau persoana care gestionează o organizație comercială, obștească ori o altă organizație nestatală, precum și persoana ale cărei atribuții de serviciu au legătură cu operarea cu droguri sau cu etnobotanice.
În aceste condiții, soluția legislativă propusă, care operează cu formule precum „prin folosirea funcției”, „atribuțiilor”, „influenței”, „informațiilor de serviciu” sau „autorității conferite de lege”, riscă să instituie un paralelism impropriu în raport cu circumstanțe agravante deja reglementate de legislația penală și dezvoltate în practica judiciară. În acest sens, utilizarea unor formulări apropiate ca semnificație juridică de circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii „cu folosirea situației de serviciu” poate genera dificultăți de aplicare a normei, cu impact asupra coerenței și unității reglementării penale.
Mai mult decât atât, o parte dintre conduitele avute în vedere de proiectul de lege pot fi subsumate, după caz, unei instituții și componenței de infracțiune deja reglementate de Codul penal, inclusiv participației penale, favorizării infracțiunii, coruperii pasive, traficului de influență, abuzului de putere sau abuzului de serviciu, excesului de putere ori depășirii atribuțiilor de serviciu, precum și divulgării datelor urmăririi penale sau a altor informații protejate de lege. În absența unei analize care să demonstreze insuficiența sau ineficiența acestor mecanisme juridico-penale în raport cu scopul urmărit, instituirea unor circumstanțe agravante suplimentare pentru ipoteze care vizează, în esență, valorificarea funcției sau atribuțiilor de serviciu nu este suficient fundamentată.
Sub aspectul clarității normei penale, formulările „protejează”, „favorizează” sau „acoperă” circulația ilegală a drogurilor, precum și expresiile „influență” sau „autoritate conferită de lege” au caracter general și pot genera interpretări extensive. În lipsa criteriilor obiective, verificabile și determinate, acestea pot conduce la aplicarea neuniformă a normei penale și la extinderea nejustificată a răspunderii penale. Totodată, urmează a fi evitate formulările nedeterminate strict sub aspect penal, precum sintagma „urmări grave”, declarată ca neconstituțională, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 24 din 17 octombrie 2019 privind controlul constituționalității unor prevederi din art. 189 alin. (3) lit. f), 307 alin. (2) lit. c), 327 alin. (2) lit. c), 329 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și 335 alin. (11) din Codul penal1, întrucât aceasta permite interpretări subiective și nu satisface exigențele de previzibilitate ale normei de incriminare.
Cu referire la art. 217 din Codul penal, prin care se propune completarea cu alin. (41), se constată că soluția propusă dublează, în esență, circumstanțele agravante referitoare la săvârșirea faptei „cu folosirea situației de serviciu”. Norma propusă nu explică diferența juridică dintre această circumstanță agravantă și folosirea funcției, atribuțiilor, influenței, informațiilor de serviciu sau a autorității conferite prin lege. Totodată, sancțiunea propusă, închisoare de la 5 la 10 ani și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de până la 15 ani, impune o fundamentare suplimentară sub aspectul proporționalității, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute pentru alte infracțiuni grave reglementate de Codul penal.
Referitor la completarea art. 2171 din Codul penal cu alin. (5) și (6), se constată existența unui paralelism normativ între circumstanța agravantă deja promovată pentru săvârșirea faptei „cu folosirea situației de serviciu” și noua ipoteză prevăzută la alin. (5). Ambele ipoteze vizează, în esență, comiterea infracțiunii prin valorificarea funcției sau a atribuțiilor de serviciu, fără ca proiectul să delimiteze situațiile care ar urma să fie încadrate potrivit fiecărei norme. Or, în lipsa unei delimitări precise, se creează riscul unor dificultăți de calificare juridică.
Suplimentar, alin. (6) propus pentru art. 2171 ridică probleme de coerență normativă și de proporționalitate. Pe de o parte, acesta se suprapune parțial cu formele agravante privind grupurile criminale organizate și cu proporțiile deosebit de mari. Pe de altă parte, unele dintre faptele vizate nu țin, de jure, de domeniul traficului de droguri, ci se circumscriu, mai degrabă, categoriei infracțiunilor contra justiției. În plus, proiectul de lege plasează conduite diferite ca natură și gravitate, divulgarea unor informații de serviciu, favorizarea indirectă, acoperirea activității infracționale sau organizarea efectivă a traficului, în același regim sancționator, ceea ce poate afecta principiul individualizării pedepsei.
În mod special, pedeapsa propusă la alin. (6), respectiv închisoarea de la 16 la 20 de ani sau detențiunea pe viață, apare ca fiind disproporționată în raport cu obiectul juridic al infracțiunii, depășind marja de apreciere a legiuitorului în materie penală. Această sancțiune este, prin tradiție juridică, rezervată exclusiv infracțiunilor care aduc atingere valorii supreme, respectiv vieții și integrității persoanei.
Extinderea acesteia asupra infracțiunilor din sfera traficului de droguri contravine principiului proporționalității, care impune existența unei corelații stricte între severitatea pedepsei și gradul de pericol social al faptei sancționate.
Analizând coroborat propunerile de completare a art. 2172-2174 și 218 din Codul penal, se constată că acestea generează riscuri similare de suprapunere normativă cu circumstanțele agravante deja consacrate de cadrul penal existent. Astfel, normele propuse operează cu formule apropiate ca sens juridic, prin raportare la folosirea funcției, a atribuțiilor, a accesului sau a informațiilor de serviciu de către anumite categorii de persoane, fără a delimita în mod clar aceste ipoteze de circumstanța agravantă a săvârșirii faptei „cu folosirea situației de serviciu”. În mod special, art. 2172 alin. (3) lit. b) și art. 218 alin. (3) lit. b) sancționează deja săvârșirea faptelor respective, iar art. 218 alin. (5) lit. a) include interesul material ca circumstanță agravantă. În aceste condiții, proiectul de lege nu justifică necesitatea instituirii unor circumstanțe agravante distincte și nu stabilește criterii obiective de diferențiere față de reglementările deja existente.
Subsecvent, nu este clară rațiunea operării modificărilor doar pentru anumite infracțiuni ce țin de traficul de droguri, în condițiile în care și alte componențe de infracțiune prevăzute de Codul penal, spre exemplu art. 2175 alin. (2), art. 2176 sau art. 219, pot fi săvârșite de către persoane cu statut special, prin folosirea atribuțiilor de serviciu. O intervenție legislativă fragmentară, care instituie circumstanțe agravante doar pentru unele componențe, fără o justificare sistemică, afectează unitatea de concepție a reglementării penale.
În ceea ce privește pedepsele complementare, se consideră necesară corelarea textului proiectului de lege cu terminologia consacrată de Codul penal. Formulări precum „privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, funcții în organele de drept sau de a exercita activități în cadrul autorităților publice” urmează a fi substituite cu formula generală utilizată în Codul penal, respectiv „privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate”. Această soluție asigură coerența terminologică a normei și evită restrângerea sau extinderea nejustificată a sferei pedepsei complementare prin enumerări paralele.
Sub aspectul politicii penale, proiectul propune o agravare substanțială a răspunderii penale fără a demonstra, prin date obiective, insuficiența cadrului sancționator existent. Înăsprirea răspunderii penale nu trebuie să constituie răspunsul automat la situații punctuale care evidențiază disfuncționalități în activitatea autorităților publice. Astfel de situații pot releva, în egală măsură, vulnerabilități ale mecanismelor interne de control, de supraveghere, de evaluare a integrității, de verificare disciplinară și de investigare internă. Din această perspectivă, obiectivele urmărite de proiectul de lege pot fi realizate și prin consolidarea mecanismelor administrative și instituționale de responsabilizare, și nu exclusiv prin multiplicarea normelor penale represive.
În partea referitoare la compatibilitatea cu acquis-ul Uniunii Europene, se reține că nota de fundamentare indică faptul că proiectul de lege nu transpune un act anume al Uniunii Europene. Totuși, având în vedere angajamentele Republicii Moldova aferente capitolului 24 „Justiție, libertate și securitate”, intervențiile legislative naționale în domeniul politicilor antidrog trebuie să respecte principiile fundamentale promovate de Uniunea Europeană, inclusiv proporționalitatea sancțiunilor penale, previzibilitatea normei și echilibrul dintre măsurile de combatere și cele de prevenire. Or, abordarea predominant represivă propusă nu este însoțită de măsuri complementare privind prevenirea consumului, reducerea riscurilor, tratamentul dependenței sau consolidarea mecanismelor instituționale de integritate și control intern.
Sub aspect tehnico-legislativ, în privința intrării în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, actele normative intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării. Potrivit art. 56 alin. (3) din Legea nr. 100/2017, „intrarea în vigoare a actelor normative poate fi stabilită pentru o altă dată doar în cazul în care se urmărește protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, realizarea angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova, conformarea cadrului normativ hotărârilor Curții Constituționale, eliminarea unor lacune din legislație sau contradicții între actele normative ori dacă există alte circumstanțe obiective”. Prin urmare, intrarea în vigoare a legii la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova urmează a fi argumentată în nota de fundamentare.
În concluzie, proiectul de lege necesită o revizuire conceptuală şi tehnico-legislativă substanțială, în vederea asigurării unei reglementări coerente, clare şi compatibile cu structura existentă a normelor penale. Totodată, se impune reanalizarea oportunității intervențiilor propuse, ținând cont de existența unor reglementări similare în vigoare, pentru a evita suprapuneri normative şi riscul dublării acelorași ipoteze de incriminare.
Ținând cont de cele expuse mai sus, Guvernul nu susține proiectul de lege pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova (prevenirea și combaterea traficului de droguri, etnobotanicelor sau analogilor acestora).aaaaaa