Secțiunea 1
Organizarea serviciilor de medicină a muncii
50. Supravegherea sănătății lucrătorilor expuși riscurilor profesionale se realizează inclusiv prin efectuarea examenelor medicale profilactice obligatorii, în condițiile prevăzute în prezentul Regulament și în baza evaluării riscurilor profesionale.
51. Examenele medicale profilactice obligatorii se inițiază la solicitarea angajatorului sau a lucrătorului prin remiterea fișei de solicitare a examenului medical.
52. Angajatorul transmite medicului specialist în medicina muncii, cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de efectuarea examenului medical, următoarele documente:
52.1. fișa de solicitare a examenului medical;
52.2. fișa de evaluare a riscurilor profesionale, pentru examenul medical la angajare sau în situația în care fișă de evaluare anterioară nu este actuală ori nu reflectă realitatea. Pentru lucrătorii care desfășoară muncă la distanță sau pe platforme digitale se remite fișa de evaluare a riscurilor profesionale specifică acestui tip de activitate. În cazul în care lucrătorul își desfășoară activitate atât la distanță, cât și cu prezență fizică, se transmit ambele fișe de evaluare. Fișa de evaluare nu se prezintă la examenele medicale ulterioare, în absența unei noi evaluări a riscurilor profesionale;
52.3. suplimentul la fișa de evaluare a riscurilor profesionale, pentru lucrătorul care urmează să desfășoare munca cu expunere la radiații ionizante, pentru examenul medical la angajare sau în situația în care suplimentul anterior nu este actual și nu reflectă realitatea.
53. Termenul menționat în pct. 52 nu se aplică în cazul examenului medical la angajare și la reluarea activității.
54. Supravegherea sănătății lucrătorului prin efectuarea examenelor medicale se realizează în timpul programului de lucru, la orele stabilite de comun acord cu lucrătorul, ținând cont de solicitarea acestuia și de recomandările medicului specialist în medicina muncii, fără afectarea drepturilor salariale.
55. Examenului medical la angajare sunt supuse toate persoanele care urmează să fie încadrate în funcții cu expunere la riscuri profesionale, precum și cele care își schimbă locul de muncă sau sunt transferate ori detașate la alte locuri de muncă. Nu este necesar un nou examen medical în cazul în care noul loc de muncă și ocupație presupun expunerea la aceiași factori de risc profesional în cadrul aceleiași unități economice. Examenului medical la angajare poate fi efectuat, anterior înscrierii la instituția de învățământ, și pentru persoanele care optează pentru studii în instituțiile de învățământ cu profil tehnic, în vederea formării într-o profesie ce implică expunerea la riscuri profesionale.
56. Examenul medical la angajare are următoarele obiective:
56.1. evaluarea sănătății anterior începerii activității profesionale;
56.2. identificarea eventualelor modificări ale sănătății relevante pentru exercitarea activității;
56.3. depistarea, suspectarea sau diagnosticarea bolilor legate de profesie ori a bolilor profesionale apărute ca urmare a unei activități anterioare;
56.4. identificarea contraindicațiilor medicale pentru activitatea ce urmează a fi desfășurată și stabilirea aptitudinii pentru muncă în raport cu cerințele postului și factorii de risc profesional.
57. Examenul medical periodic are drept scop:
57.1. monitorizarea în dinamică a sănătății lucrătorilor și confirmarea, la intervale stabilite, a aptitudinii pentru muncă în raport cu ocupația și locul de muncă;
57.2. depistarea apariției unor afecțiuni care constituie contraindicații medicale pentru activitatea desfășurată;
57.3. diagnosticarea bolilor legate de profesie;
57.4. depistarea precoce a bolilor profesionale;
57.5. identificarea afecțiunilor care pot prezenta un risc pentru viața și sănătatea celorlalți lucrători;
57.6. formularea recomandărilor privind măsurile profilactice și de reabilitare necesare pentru menținerea sau restabilirea capacității de muncă.
58. Examenul medical la reluarea activității se efectuează:
58.1. în termen de cel mult șapte zile de la data reluării activității;
58.2. în cazul reluării activității după o întrerupere de cel puțin trei luni din motive de sănătate sau de cel puțin șase luni din alte motive.
59. Examenului medical la reluarea activității are următoarele scopuri:
59.1. confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea funcției deținute anterior sau a noii funcții;
59.2. identificarea eventualelor modificări ale sănătății care pot influența capacitatea de muncă;
59.3. identificarea contraindicațiilor medicale pentru activitatea desfășurată;
59.4. stabilirii măsurilor de adaptare a locului de muncă sau a activităților specifice profesiei ori funcției, după caz;
59.5. recomandarea reorientării către un alt loc de muncă care să asigure menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorului.
60. Examenul medical la încetarea expunerii profesionale se efectuează la finalizarea activității care implică expunerea la factori de risc profesional, în cazul în care au trecut mai mult de 11 luni de la data eliberării ultimei fișe de aptitudine, și are ca scop:
60.1. evaluarea sănătății lucrătorului;
60.2. identificarea efectelor determinate de expunerea profesională;
60.3. diagnosticarea bolilor legate de profesie;
60.4. formularea recomandărilor privind tratamentul, monitorizarea și reabilitarea, după caz.
61. Examenul medical post-expunere reprezintă supravegherea medicală realizată după încetarea expunerii profesionale și se efectuează în cazul expunerii la factori de risc profesional cu efecte întârziate sau grave asupra sănătății, inclusiv agenți chimici periculoși (de exemplu, azbest, agenți cancerigeni, mutageni, substanțe toxice pentru reproducere), agenți biologici sau radiații ionizante.
62. Frecvența efectuării examenului medical post-expunerii profesionale se stabilește de către medicul specialist în medicina muncii, în funcție de natura expunerii și riscurile asociate activității desfășurate, pe perioada considerată necesară pentru protejarea sănătății lucrătorului.
63. Examenul medical post-expunere profesională are ca scop:
63.1. evaluarea sănătății lucrătorului după încetarea expunerii;
63.2. identificarea precoce a eventualelor efecte asupra sănătății determinate de expunerea profesională;
63.3. stabilirea necesității de monitorizare medicală ulterioară;
63.4. formularea recomandărilor privind măsurile profilactice, tratamentul și reabilitarea necesare pentru menținerea sau restabilirea capacității de muncă.
64. Examenul medical post-expunere profesională se inițiază la solicitarea persoanei care a fost expusă profesional, aceasta prezentând medicului specialist în medicina muncii copia dosarului medical deținut, în vederea efectuării evaluării medicale corespunzătoare.
65. În cazul apariției unor modificări ale sănătății lucrătorului, medicul specialist în medicina muncii și medicul de familie pot comunica reciproc informațiile necesare, cu consimțământul scris al lucrătorului.
Secțiunea a 2-a
Organizarea și efectuarea examenelor medicale profilactice obligatorii
66. Examenele medicale profilactice obligatorii se efectuează proporțional cu natura, nivelul și durata expunerii la riscuri profesionale și au caracter preventiv.
67. Medicul specialist în medicina muncii asigură un timp suficient pentru efectuarea consultației și a investigațiilor instrumentale necesare, astfel încât evaluarea sănătății să fie completă și adecvată riscurilor profesionale identificate.
68. Medicul specialist în medicina muncii efectuează supravegherea sănătății lucrătorilor prin aplicarea măsurilor medicale individuale adecvate, în conformitate cu principiile și bunele practici ale medicinei muncii:
68.1. colectează anamneza medicală și profesională, inclusiv prin discuție individuală cu lucrătorul;
68.2. întocmește, completează și actualizează dosarul medical al lucrătorului;
68.3. înregistrează antecedentele medicale și profesionale relevante;
68.4. efectuează examinarea clinică generală și, după caz, examinări clinice specifice riscurilor profesionale;
68.5. stabilește și indică testele funcționale, investigațiile paraclinice și alte examinări necesare;
68.6. efectuează sau asigură monitorizarea biologică, după caz, precum și detectarea efectelor reversibile și ireversibile asupra sănătății;
68.7. evaluează individualizat starea de sănătate a fiecărui lucrător în raport cu cerințele postului și factorii de risc profesional.
69. În cadrul supravegherii sănătății lucrătorilor expuși riscului profesional cu efect toxic pentru reproducere, medicul specialist în medicina muncii ia în considerație:
69.1. modificările în comportamentul sexual;
69.2. reducerea capacității de reproducere, incluzând modificări ale proceselor de spermatogeneză și ovogeneză;
69.3. efectele adverse asupra funcției endocrine, cu impact asupra reglării hormonale;
69.4. perturbarea altor funcții dependente de integritatea sistemului reproducător, cu posibile implicații asupra sănătății reproductive.
70. În situația în care informațiile privind atribuțiile postului și factorii de risc profesional consemnate în fișa de evaluare nu corespund datelor furnizate de lucrător, medicul specialist în medicina muncii are obligația de a informa angajatorul. În cazul în care fișa de evaluare nu este actualizată, medicul informează Agenția Națională pentru Sănătate Publică și Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la suspiciunea privind calitatea evaluării riscurilor profesionale.
71. Medicul specialist în medicina muncii nu poate efectua primul examen medical al unui lucrător fără a consulta, în prealabil, dosarul medical, în vederea asigurării continuității supravegherii sănătății.
Prin excepție, examinarea medicală poate fi inițiată în absența dosarului medical numai în cazul în care lipsa examenelor medicale profilactice obligatorii este confirmată în scris de către:
71.1. angajator, în situația în care medicul specialist în medicina muncii efectuează examenele medicale ulterioare începerii activității lucrătorilor;
71.2. lucrător, atunci când este supus examenului medical la angajare.
72. Medicul specialist în medicina muncii asigură:
72.1. organizarea completă și corectă a supravegherii sănătății lucrătorilor, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament;
72.2. întocmirea fișei de aptitudine în muncă, conform anexei nr. 6, care constituie un aviz medical cu privire la aptitudinea pentru muncă, în două exemplare (câte un exemplar pentru angajator și pentru lucrător), în termen de trei zile de la finalizarea examenului medical. La solicitarea lucrătorului sau a angajatorului, se eliberează un duplicat al fișei de aptitudine;
72.3. stabilirea și comunicarea măsurilor individuale de protecție sau de prevenire care trebuie aplicate de angajator pentru fiecare lucrător, inclusiv, după caz, retragerea temporară sau definitivă de la expunerea la riscuri profesionale;
72.4. transmite dosarul medical Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, în cazul contestației concluziei privind aptitudinea în muncă;
72.5. transmite dosarul medical Comisiei, în cazul unor situații medicale complexe.
73. În cadrul supravegherii sănătății, medicul specialist în medicina muncii aplică tehnici adecvate pentru identificarea precoce a semnelor bolii sau a efectelor adverse asupra sănătății determinate de expunerea profesională.
74. În cazul revenirii lucrătorului după concediu medical, pot fi luate în considerare rezultatele investigațiilor medicale efectuate anterior examenului medical, inclusiv cele realizate în alte unități medicale, în măsura în care sunt relevante și suficiente pentru evaluarea aptitudinii în muncă.
75. Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist în medicina muncii are competența:
75.1. să solicite fișa medicală a lucrătorului sau un extras din aceasta completat de medicul de familie, precum și alte documente medicale relevante;
75.2. să solicite angajatorului informații suplimentare privind condițiile de muncă și factorii de risc profesional sau să efectueze vizite la locul de muncă;
75.3. să indice investigații paraclinice și/sau consultații medicale suplimentare față de cele inițial prevăzute, inclusiv consultații de specialitate, cum ar fi psihiatrie sau sănătate mentala, în baza unor premise medicale justificate și în conformitate cu evoluțiile actuale ale medicinei muncii.
76. Contraindicațiile medicale pentru exercitarea activității profesionale pot fi relative și absolute:
76.1. contraindicațiile relative necesită evaluarea raportului dintre gravitatea afecțiunii și natura, nivelul și durata expunerii la factorii de risc profesional de la locul de muncă și ocupației, în vederea stabilirii aptitudinii condiționate sau a necesității adaptării activității;
76.2. contraindicațiile absolute reprezintă afecțiuni sau stări patologice care nu permit desfășurarea activității respective, inclusiv bolile acute, până la vindecare sau stabilizare.
77. În situațiile în care aprecierea aptitudinii în muncă este incertă sau necesită o evaluare suplimentară, medicul specialist în medicina muncii solicită consultarea Comisiei.
78. Informația privind supravegherea sănătății, precum și toate datele relevante în acest proces, se înregistrează în dosarul medical al fiecărui lucrător, întocmit conform formularului aprobat prin ordin al ministrului sănătății.
79. Fișele de evaluare a riscurilor profesionale și anexele acestora fac parte integrantă din dosarul medical și se anexează obligatoriu la acesta.
80. Medicul specialist în medicina muncii furnizează lucrătorului informații și consiliere privind:
80.1. rezultatele examenului medical profilactic obligator, inclusiv eventualele boli sau modificări ale sănătății cauzate de expunerea la riscuri profesionale și depășirea valorii-limită biologice;
80.2. măsurile individuale de protecție sau de prevenire ce trebuie aplicate;
80.3. măsurile de supraveghere a sănătății necesare la încetarea expunerii la factorii de risc profesional;
80.4. măsurile de supraveghere a sănătății necesare post-expunere profesională. În acest scop, medicul specialist în medicina muncii recomandă continuarea supravegherii sănătății lucrătorului împotriva efectelor pe termen lung, stabilind periodicitatea adecvată.
81. Concluziile medicale formulate de medicul specialist în medicina muncii nu pot fi utilizate într-un mod care să aducă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale lucrătorului.
82. Aptitudinea în muncă a lucrătorului, stabilită în cadrul supravegherii sănătății, se clasifică după cum urmează:
82.1. aptitudine în muncă „Apt” – lucrătorul este declarat capabil să execute atribuțiile ocupației, în condițiile reale ale locului de muncă, fără riscuri nejustificate pentru sănătatea proprie, a altor persoane sau pentru securitatea și sănătatea în muncă, fără necesitatea unor restricții sau adaptări;
82.2. aptitudine în muncă „Apt condiționat” – lucrătorul este declarat capabil să execute atribuțiile ocupației, numai cu respectarea unor condiții, restricții, limitări, adaptări, măsuri de protecție sau supraveghere/monitorizare medicală suplimentară, necesare pentru prevenirea riscurilor asupra sănătății proprii, a altor persoane și asigurarea securității și sănătății în muncă;
82.3. aptitudine în muncă „Inapt temporar” – lucrătorul este declarat incapabil, din punct de vedere medical, să execute atribuțiile ocupației în condițiile reale ale locului de muncă, pe o perioadă limitată, determinată de existența unei cauze medicale reversibile, până la dispariția acesteia și reevaluarea sănătății de către medicul specialist în medicina muncii;
82.4. aptitudine în muncă „Inapt” – lucrătorul este declarat incapabil, din punct de vedere medical, să execute atribuțiile ocupației în condițiile reale ale locului de muncă, din cauza unei contraindicații medicale care împiedică, în mod definitiv sau nedeterminat, adaptările rezonabile, restricții sau măsuri suplimentare care să permită exercitarea ocupației fără riscuri nejustificate pentru sănătatea proprie, a altor persoane ori pentru securitatea și sănătatea în muncă fiind imposibile.
83. Medicul specialist în medicina muncii este responsabil pentru completarea integrală și corectă a informației înscrise în dosarul medical și în fișa de aptitudine în muncă, precum și pentru veridicitatea acestora.
84. Medicul specialist în medicina muncii informează angajatorul, cu respectarea secretului profesional și a confidențialității datelor medicale, cu privire la:
84.1. concluziile rezultate din supravegherea sănătății, fără a divulga date medicale detaliate;
84.2. măsurile individuale de protecție sau de prevenire ce trebuie aplicate pentru fiecare lucrător;
84.3. necesitatea continuării supravegherii sănătății lucrătorului la încetarea expunerii la factorul de risc profesional;
84.4. necesitatea supravegherii sănătății post-expunere profesională.
85. În cazul în care constată că un lucrător prezintă o boală sau modificări ale sănătății determinate de expunerea la riscuri profesionale ori că a fost depășită o valoare-limită biologică obligatorie, medicul specialist în medicina muncii propune angajatorului efectuarea unui examen medical suplimentar și pentru alți lucrători expuși aceluiași risc profesional.
86. Medicul specialist în medicina muncii informează Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în condițiile legii, despre:
86.1. bolile legate de profesie identificate pentru prima dată;
86.2. efectele negative asupra funcției sexuale și a fertilității ce afectează lucrătorii adulți și efectele toxicității evolutive asupra descendenților care au fost identificate ca rezultat al expunerii profesionale la un agent mutagen ori la o substanță toxică pentru reproducere;
86.3. cazurile în care a fost stabilită inaptitudinea în muncă;
86.4. rezultatele supravegherii medicale post-expunere profesională.
87. În cazul apariției suspiciunii unei boli sau intoxicații profesionale, inclusiv al unui caz de deces survenit ca urmare a expunerii la riscuri profesionale, medicul de familie, precum și orice alt medic specialist sau medicul specialist în medicina muncii are obligația de a acționa în conformitate cu prevederile Regulamentului sanitar privind modul de cercetare și stabilire a diagnosticului de boală (intoxicație) profesională, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1282/2016.
Secțiunea a 3-a
Managementul dosarelor medicale
88. Dosarele medicale se păstrează într-o formă care să permită consultarea ulterioară a acestora, cu respectarea confidențialității informațiilor medicale și prevederilor Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal.
89. Conducătorul serviciului de medicina muncii asigură păstrarea și gestionarea dosarelor medicale și asigură:
89.1. transmiterea dosarelor medicale către noul serviciu de medicina muncii indicat de lucrător, în termen de trei zile lucrătoare de la solicitare, în cazul schimbării locului de muncă;
89.2. eliberarea unei copii a dosarului medical, în formă sigilată, la solicitarea lucrătorului care nu mai activează în unitatea deservită;
89.3. transmiterea dosarelor medicale către noul serviciu de medicină a muncii desemnat de angajator, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării scrise, în cazul rezilierii contractului de prestare a serviciilor.
90. Dosarele medicale sunt păstrate cel puțin:
90.1. 40 de ani de la încetarea expunerii pentru lucrătorii expuși la agenți cancerigeni, mutageni, inclusiv azbest;
90.2. 40 de ani de la încetarea expunerii pentru lucrătorii expuși la agenți biologici care:
90.2.1. pot provoca infecții persistente sau latente;
90.2.2. nu pot fi diagnosticate înainte ca boala să se declanșeze mulți ani mai târziu, luând în considerare informațiile actuale;
90.2.3. au perioade de incubație deosebit de lungi;
90.2.4. provoacă boli recrudescente pe o perioadă lungă, în pofida tratamentului aplicat;
90.2.5. pot lăsa sechele grave pe termen lung;
90.3. până la împlinirea vârstei de 75 de ani a lucrătorului sau până la data la care acesta ar fi împlinit această vârstă, dar pentru cel puțin 30 de ani de la încetarea activității care implică expunere la radiații ionizante;
90.4. 10 de ani după încetarea expunerii pentru lucrătorii expuși altor agenți biologici, substanțelor toxice pentru reproducere și altor factori de risc profesional.
91. Transmiterea dosarelor medicale către alte servicii de medicina muncii se realizează cu respectarea confidențialității informațiilor medicale ale lucrătorilor, în conformitate cu prevederile normative privind protecția datelor cu caracter personal.
92. La încetarea activității angajatorului, serviciul de medicină a muncii asigură păstrarea dosarelor medicale ale lucrătorilor pe o perioadă de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, dosarele medicale se transmit spre păstrare arhivei teritoriale, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.
93. În cazul în care serviciul de medicina muncii își încetează activitatea, dosarele medicale se transmit, în termen de 10 zile, către noul serviciu de medicină a muncii desemnat de angajator sau, după caz, arhivei teritoriale, unde sunt păstrate conform prevederilor pct. 90.