Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică:
a) daunei aduse mediului, cauzată de orice tip de activitate profesională prevăzută în anexa nr. 2, și oricărei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune determinată de oricare dintre aceste activități;
b) daunei aduse speciilor și habitatelor naturale protejate și oricărei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de activitatea profesională, alta decât cele prevăzute în anexa nr. 2, ori de câte ori operatorul acționează cu intenție sau din culpă;
c) daunei aduse mediului și oricărei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de poluarea cu caracter difuz, numai când se poate stabili o legătură de cauzalitate între daună și activitățile operatorilor individuali.
(2) Prezenta lege se aplică fără a aduce atingere actelor normative care:
a) reglementează mai sever desfășurarea oricăror activități ce cad sub incidența prezentei legi;
b) prevăd reguli în cazul conflictelor de norme.
(3) Prezenta lege nu acordă persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensație ca o consecință a daunei aduse mediului sau a amenințării iminente de producere a unei astfel de daune. În aceste situații se aplică prevederile legislației civile.
(4) Prezenta lege nu se aplică:
1) daunei aduse mediului și nici amenințării iminente de producere a unei astfel de daune cauzată de:
a) un conflict armat, ostilități, un război civil;
b) un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și irezistibil;
2) daunelor aduse mediului și nici amenințării iminente de producere a unei astfel de daune determinate de un incident pentru care răspunderea sau despăgubirile cad sub incidența domeniului de aplicare a uneia dintre convențiile internaționale prevăzute în anexa nr. 4, inclusiv orice modificare viitoare a acestor convenții, la care Republica Moldova este parte;
3) activităților al căror scop principal este apărarea națională sau securitatea internațională ori celor al căror unic scop este apărarea împotriva calamităților naturale;
4) daunei cauzate de o emisie, eveniment sau incident care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;
5) daunei produse în urma unei emisii, a unui eveniment sau a unui incident de la a cărui producere au trecut mai mult de 30 de ani.
(5) Metodologia de evaluare a daunelor aduse mediului este aprobată de Guvern.
Articolul 3. Noțiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. activitate profesională – activitate desfășurată în cadrul unei activități economice, afaceri sau în cadrul unei întreprinderi, indiferent de caracterul său privat sau public, profit sau nonprofit;
2. amenințare iminentă de producere a unei daune – probabilitate suficientă de producere a unei daune aduse mediului în viitorul apropiat;
3. corp de apă – ape de suprafață și subterane, cu sensurile definite în Legea apelor nr. 272/2011;
4. costuri – costuri justificate de necesitatea de a asigura o implementare corectă și eficientă a prezentei legi, inclusiv costuri ale evaluării daunelor aduse mediului, a amenințării iminente cu astfel de daune, ale opțiunilor de acțiune, precum și costuri administrative, juridice și de executare, de punere în aplicare a prezentei legi, costuri de colectare a datelor și alte costuri generale, costuri de monitorizare și supraveghere a implementării prezentei legi;
5. daună – modificare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau deteriorare măsurabilă a unui serviciu privind resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect;
6. daună adusă mediului înseamnă:
a) daună adusă speciilor și habitatelor naturale protejate – daună care are efecte negative semnificative asupra atingerii sau menținerii unei stări favorabile de conservare a speciilor și habitatelor naturale protejate. Caracterul semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu starea inițială, ținând cont de criteriile prevăzute în anexa nr. 1. Daunele aduse speciilor și habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative identificate anterior care rezultă din acțiunile operatorului;
b) daună adusă apelor – prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra stării ecologice, chimice și/sau cantitative și/sau asupra potențialului ecologic al apelor, așa cum sunt definite în Legea apelor nr. 272/2011;
c) daună adusă solului – contaminare a solului care creează un risc semnificativ de consecințe negative asupra sănătății umane prin introducerea directă sau indirectă în sol sau în subsol a unor substanțe, preparate, organisme sau microorganisme;
7. emisie – evacuare directă sau indirectă în aer, apă și sol a unor substanțe, vibrații, a căldurii sau a zgomotului din surse punctiforme sau difuze dintr-o instalație;
8. măsuri de prevenire – măsuri luate pentru a răspunde la un eveniment, o acțiune sau lipsă de acțiune care a creat o amenințare iminentă de producere a unei daune asupra mediului, pentru a preveni sau a limita această daună;
9. măsuri de reparare a daunei aduse mediului – acțiune sau combinație de acțiuni, inclusiv măsuri de atenuare a daunei sau măsuri intermediare, menite să refacă, să reabiliteze sau să înlocuiască resursele naturale prejudiciate și/sau serviciile deteriorate ori să furnizeze o alternativă echivalentă pentru aceste resurse sau servicii, în conformitate cu secțiunea a 2-a din cap. II;
10. operator – persoană fizică sau juridică de drept public sau privat care desfășoară sau deține controlul unei activități profesionale ori, în cazul în care legislația națională prevede acest lucru, care a fost investită cu putere economică decisivă asupra funcționării tehnice a unei astfel de activități, inclusiv deținătorul unui act permisiv pentru o astfel de activitate sau persoana care înregistrează sau notifică o astfel de activitate;
11. pierderi interimare – pierderi care rezultă din faptul că resursele naturale și/sau serviciile prejudiciate nu-și pot îndeplini funcțiile ecologice sau nu pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului până când își fac efectul măsurile primare sau complementare;
12. prejudiciu – efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluanți, activități dăunătoare sau dezastre;
13. regenerare/regenerare naturală – readucere la starea inițială a resurselor naturale prejudiciate și/sau a serviciilor deteriorate (în cazul apelor, al speciilor și al habitatelor naturale protejate) sau eliminare a oricărui risc semnificativ cu efect negativ asupra sănătății umane (în cazul prejudiciului adus solului);
14. reparare primară – măsură de remediere care readuce resursele naturale prejudiciate și/sau serviciile deteriorate la starea inițială sau la o stare apropiată de aceasta;
15. reparare complementară – măsură de remediere întreprinsă cu privire la resurse naturale și/sau servicii, pentru a compensa faptul că repararea primară nu a condus la refacerea completă a resurselor naturale prejudiciate și/sau a serviciilor deteriorate;
16. reparare compensatorie – măsură întreprinsă pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale și/sau de servicii care au loc între data producerii daunei și momentul în care repararea primară își produce pe deplin efectul;
17. resurse naturale – speciile și habitatele naturale protejate, apele și solul;
18. servicii/servicii privind resursele naturale – funcțiile asigurate de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului;
19. specii și habitate naturale protejate:
a) speciile incluse la lit. d) din anexa nr. 3 la Legea nr. 1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat;
b) habitatele speciilor de păsări migratoare sau a speciilor prevăzute de Legea nr. 94/2007 privind rețeaua ecologică;
20. stare inițială – stare a resurselor naturale și a serviciilor, în momentul producerii daunei, care ar fi existat în cazul în care nu ar fi survenit dauna asupra mediului, estimată pe baza informațiilor disponibile;
21. stare de conservare a unui habitat natural – totalitate a factorilor ce acționează asupra unui habitat natural, precum și asupra speciilor caracteristice acestuia, și care pot afecta, pe termen lung, distribuția, structura și funcțiile lui, precum și supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice pe teritoriul național sau, după caz, în arealul natural al acestui habitat. Starea de conservare a unui habitat natural se consideră favorabilă în cazul în care:
a) arealul lui natural și suprafețele pe care le acoperă în interiorul acestui areal sunt stabile sau în creștere;
b) structura și funcțiile specifice necesare menținerii lui pe termen lung există și este posibilă existența acestora în viitorul previzibil;
c) speciile lui caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă, în sensul pct. 22;
22. stare de conservare a unei specii – totalitatea factorilor care acționează asupra unei specii și care poate afecta pe termen lung distribuția și abundența populațiilor ei pe teritoriul național sau, după caz, în arealul natural al speciei respective. Starea de conservare a unei specii se consideră favorabilă în cazul în care:
a) datele privind dinamica populațiilor speciei respective indică faptul că aceasta se menține și are șanse să se mențină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatelor sale naturale;
b) arealul natural al speciei nu se reduce și nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil;
c) există și probabil va continua să existe un habitat suficient de mare pentru ca populațiile speciei să se mențină pe termen lung.
Articolul 4. Autoritățile competente
(1) Inspectoratul pentru Protecția Mediului este autoritatea competentă pentru constatarea daunei aduse mediului, a unei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune, repararea daunei aduse mediului, precum și pentru identificarea operatorului responsabil de cauzarea acestei daune.
(2) Agenția de Mediu este autoritatea competentă pentru stabilirea și luarea măsurilor de prevenire, precum și pentru evaluarea caracterului semnificativ a daunei aduse mediului, conform anexei nr. 1.
(3) La stabilirea măsurilor de prevenire, Agenția de Mediu se consultă cu Inspectoratul pentru Protecția Mediului. În funcție de factorul de mediu potențial afectat, Agenția de Mediu se consultă și cu alte autorități ale administrație publice centrale și locale interesate în sensul art. 2 din Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.
(4) La evaluarea caracterului semnificativ al daunei aduse mediului și la stabilirea măsurilor de reparare a daunei aduse mediului, Agenția de Mediu consultă, pe lângă autoritățile prevăzute la alin. (3), și, după caz, Ministerul Mediului.
(5) Autoritățile și instituțiile consultate au următoarele obligații:
a) să analizeze informațiile sau documentele transmise de către Agenția de Mediu;
b) să transmită Agenției de Mediu opinia în termen de 24 de ore, în cazul măsurilor de prevenire, sau în termen de 5 zile, în cazul măsurilor de reparare a daunei aduse mediului, de la primirea informațiilor sau a documentelor prevăzute la lit. a).
Articolul 5. Atribuțiile autorităților competente și ale operatorului
(1) Pentru realizarea prevederilor art. 4 alin. (1), Inspectoratul pentru Protecția Mediului:
a) îndeplinește măsurile stabilite de reparare a daunei aduse mediului, direct sau prin încheierea de contracte cu persoane fizice sau juridice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2015 privind achizițiile publice și ale Legii nr. 74/2020 privind achizițiile în sectoarele energeticii, apei, transporturilor și serviciilor poștale;
b) întreprinde măsuri de constatare a daunei asupra mediului sau a unei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune;
c) identifică operatorul responsabil de cauzarea daunei asupra mediului;
d) efectuează evaluarea costurilor de prevenire și de reparare a daunei aduse mediului.
(2) Pentru realizarea prevederilor art. 4 alin. (2), Agenția de Mediu:
a) stabilește și întreprinde măsuri de prevenire a daunei asupra mediului;
b) stabilește măsurile de reparare a daunei aduse mediului;
c) dispune luarea măsurilor necesare de prevenire sau de reparare a daunelor aduse mediului pe proprietatea unei terțe părți;
d) efectuează evaluarea caracterului semnificativ al daunei;
e) solicită operatorului realizarea unei evaluări proprii și furnizarea oricăror informații și date necesare.
(3) Operatorul, în termen de 3 zile de la primirea solicitării prevăzute la alin. (2) lit. e), transmite Agenției de Mediu rezultatele evaluărilor proprii, precum și informațiile și datele solicitate.
(4) Terții au obligația de a permite realizarea măsurilor de prevenire sau de reparare a daunei aduse mediului pe proprietățile lor. Aceste măsuri nu trebuie să conducă la scăderea valorii proprietății.