cu privire la modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1207/2016 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind produsele cosmetice
Trimiteri: 139 legate · 37 nerezolvateMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (37)
- alin. (2) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- II Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- din anexa Trimitere recunoscută, fără legătură
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- Capitolul I Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolul I Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr.2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolul I Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- punctul 4 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- punctul 5 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- punctul 5 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- punctul 6 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- punctul 49 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- Punctul 8 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolul I Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- punctul 8 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolul I Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolul I Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexei nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- Capitolul II Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolul I Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolului I Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- punctul 18 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- punctul 18 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- subpunctului 1.2.35 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
- punctelor 801 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- 802 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
UE
În temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:
Prezenta hotărâre:
- transpune parțial Regulamentul (CE) nr.1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (reformare), CELEX: 32009R1223, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 342 din 22 decembrie 2009, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul (UE) 2025/877 al Comisiei din 12 mai 2025;
- transpune Regulamentul (UE) nr. 655/2013 al Comisiei din 10 iulie 2013 de stabilire a unor criterii comune pentru justificarea declarațiilor utilizate în legătură cu produsele cosmetice, CELEX: 32013R0655, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 190 din 11 iulie 2013;
- transpune Decizia de punere în aplicare nr. 2013/674/UE a Comisiei din 25 noiembrie 2013 privind orientările vizând anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele cosmetice, CELEX: 32013D0674, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 315 din 26 noiembrie 2013.
1. Hotărârea Guvernului nr. 1207/2016 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind produsele cosmetice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 388-398, art. 1308), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1.1. în clauza de adoptare a hotărârii, după textul „art. 6” se introduce textul „alin. (2)”;
1.2. în Regulament:
1.2.1. punctul 3 se completează cu definiția:
„standard armonizat – standard adoptat de către un organism european de standardizare, în baza unei solicitări emise de către Comisia Europeană, a cărui aplicare conferă prezumția de conformitate cu cerințele prezentului Regulament”;
1.2.2. se completează cu punctul 32 cu următorul cuprins:
„32. Autoritatea competentă poate, fie din proprie inițiativă, fie la cererea unei părți interesate, să adopte măsurile necesare pentru a determina dacă un anumit produs sau un grup de produse intră în definiția unui produs cosmetic în conformitate cu prezentul Regulament”;
1.2.3. punctul 7 va avea următorul cuprins:
„7. Doar produsele cosmetice pentru care este desemnată o persoană responsabilă, persoană juridică sau fizică stabilită în Republica Moldova pot fi introduse pe piață.”;
1.2.4. punctul 73 va avea următorul cuprins:
„73. În cazul în care un produs cosmetic este fabricat în Republica Moldova și nu este ulterior exportat și reimportat în Republica Moldova, iar producătorul nu este stabilit în Republica Moldova, producătorul desemnează, prin mandat scris, o persoană stabilită în Republica Moldova drept persoană responsabilă, care confirmă în scris acceptul respectiv.”;
1.2.5. la punctul 10 subpunctul 1), textul „punctele 5, 13, 15-54, 56, 58-71” se substituie cu textul „ punctele 5, 6, 13, 15-23, 25, 26, 27, 29, 30, 32-52, 55, 57- 60, 63-69 și 803”;
1.2.6. la punctul 11 subpunctul 4), textul „în termen de 24 de ore” se substituie cu cuvântul „imediat”;
1.2.7. la punctul 12, subpunctul 2) va avea următorul cuprins:
„2) distribuitorul identifică distribuitorul sau persoana responsabilă de la care și distribuitorii către care a fost furnizat produsul cosmetic”;
1.2.8. la punctul 16, subpunctul 3) va avea următorul cuprins:
„3) Raportul privind siguranța produsului cosmetic se menține actualizat în lumina oricărei informații suplimentare relevante generate după ce produsul cosmetic a fost introdus pe piață.”;
1.2.9. punctul 17 se abrogă;
1.2.10. punctul 18 va avea următorul cuprins:
„18. Evaluarea siguranței produsului cosmetic, astfel cum este prevăzută în capitolul II din anexa nr. 2, se efectuează de către o persoană care deține o diplomă sau alte dovezi ale calificărilor formale obținute la finalizarea unui curs universitar de studii teoretice și practice în domeniul farmaciei, toxicologiei, medicinii sau o disciplină similară ori o calificare echivalentă.”
1.2.11. punctele181 și 182 se abrogă;
1.2.12. denumirea secțiunii a 4-a va avea următorul cuprins:
„Secțiunea a 4-a
Notificarea”;
1.2.13. punctul 27 va avea următorul cuprins:
„27. Studiile de siguranță nonclinice, menționate în evaluarea siguranței prevăzută la punctele 15 și 16 și efectuate în scopul evaluării siguranței unui produs cosmetic, trebuie să respecte principiile bunei practici de laborator, aplicabile la momentul efectuării studiului, sau alte standarde echivalente recunoscute la nivel internațional.”;
1.2.14. punctul 28 se abrogă;
1.2.15. punctul 29 va avea următorul cuprins:
„29. Înainte de a introduce produsul cosmetic pe piață, persoana responsabilă notifică Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, prin mijloace electronice, următoarele informații:
1) categoria produsului cosmetic și denumirea sau denumirile acestuia, care permit identificarea sa specifică;
2) numele și adresa persoanei responsabile care păstrează disponibil dosarul cu informații despre produs;
3) țara de origine, în cazul importului;
4) coordonatele unei persoane fizice care poate fi contactată în caz de necesitate;
5) prezența substanțelor sub formă de nanomateriale și:
a) identificarea acestora, inclusiv denumirea chimică și alți descriptori specificați prin ordin al ministrului sănătății;
b) condițiile de expunere rațional previzibile;
6) denumirea și numărul CAS sau CE al substanțelor clasificate drept cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR), din categoriile 1A sau 1B, în conformitate cu cerințele privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor, aprobate de către Guvern;
7) formularea-cadru, care permite tratamentul medical prompt și adecvat în situațiile dificile.”;
1.2.16. punctele 291, 31 și 311 se abrogă;
1.2.17. punctul 33 va avea următorul cuprins:
„33. În cazul în care informațiile menționate la punctul 29 se modifică, persoana responsabilă transmite fără întârziere, prin mijloace electronice, Agenției Naționale pentru Sănătate Publică o actualizare.”;
1.2.18. punctele 35, 36 și 37 vor avea următorul cuprins:
„35. Ministrul sănătății, având la bază reglementările Uniunii Europene, aprobă:
1) Lista substanțelor interzise în produsele cosmetice;
2) Lista substanțelor restricționate în produsele cosmetice;
3) Lista coloranților permiși în produsele cosmetice;
4) Lista conservanților permiși în produsele cosmetice;
5) Lista filtrelor UV premise în produsele cosmetice.
36. Produsele pentru colorarea părului nu trebuie să conțină alți coloranți destinați colorării părului decât cei enumerați în lista coloranților permiși în produsele cosmetice, aprobată prin ordin al ministrului sănătății, și cei destinați colorării părului care sunt enumerați, dar care nu sunt utilizați în conformitate cu condițiile stabilite în respectiva listă.
37. Se interzice utilizarea în compoziția produselor cosmetice a substanțelor clasificate drept substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR), în conformitate cu cerințele privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor, aprobate de către Guvern.”;
1.2.19. punctul 38 se abrogă;
1.2.20. punctul 391 va avea următorul cuprins:
„391. Agenția Națională pentru Sănătatea Publică, pe baza reglementărilor Uniunii Europene fundamentate pe rezultatele evaluărilor și avizelor Comitetului ştiinţific pentru siguranţa consumatorilor (CSSC) privind siguranța produselor cosmetice, preia toate informațiile referitoare la prezența anumitor substanțe chimice și înaintează Ministerului Sănătății propuneri de modificare a anexelor din ordinul ministrului sănătății.”;
1.2.21. punctele 392 și 393 se abrogă;
1.2.22. punctele 42 și 43 vor avea următorul cuprins:
„42. Pe lângă notificarea menționată la punctul 29, produsele cosmetice care conțin nanomateriale sunt notificate de către persoana responsabilă Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, prin mijloace electronice, cu șase luni înainte de introducerea pe piață.
43. Cerința de notificare prealabilă prevăzută la punctul 42 nu se aplică produselor cosmetice care conțin nanomateriale ce respectă condițiile și restricțiile stabilite prin ordin al ministrului sănătății.”;
1.2.23. la punctul 44 subpunctul 1), textul „la punctul 3 din prezentul Regulament” se substituie cu cuvintele „prin ordin al ministrului sănătății”;
1.2.24. punctele 47 și 471 se abrogă;
1.2.25. punctul 472 va avea următorul cuprins:
„472. Agenția Națională pentru Sănătatea Publică, pe baza reglementărilor Uniunii Europene, fundamentate pe rezultatele evaluărilor și avizelor CSSC privind siguranța produselor cosmetice, preia toate informațiile referitoare la nanomaterialele utilizate în produsele cosmetice introduse pe piață, inclusiv cele utilizate drept coloranți, filtre UV, conservanți și înaintează propuneri de modificare a ordinului ministrului sănătății.”;
1.2.26. punctul 50 se abrogă;
1.2.27. la punctul 51:
1.2.27.1. subpunctul 1) va avea următorul cuprins:
„1) numele sau denumirea comercială și adresa persoanei responsabile. Informațiile de acest tip pot fi prescurtate astfel încât abrevierea să facă posibilă identificarea persoanei responsabile și a adresei acesteia. În cazul în care sunt indicate mai multe adrese, este evidențiată acea adresă la care persoana responsabilă pune la dispoziție, cu promptitudine, dosarul cu informații despre produs. Pentru produsele cosmetice importate se specifică țara de origine”;
1.2.27.2. la subpunctul 4), textul „anexele nr.4- nr.7 la prezentul Regulament” se substituie cu cuvintele „ordinul ministrului sănătății”;
1.2.27.3. în subpunctul 8), textul „anexa nr. 4 la prezentul Regulament” se substituie cu cuvintele „ordinul ministrului sănătății”;
1.2.28. se completează cu punctele 581 și 582 cu următorul cuprins:
„581. Se admite aplicarea declarațiilor justificate, conform anexei nr.18, sub formă de texte, denumiri, mărci, imagini și semne figurative sau de alt tip, care transmit în mod explicit sau implicit caracteristici sau funcții ale produsului și care sunt utilizate în etichetarea, punerea la dispoziție pe piață și în publicitatea produselor cosmetice. Se aplică oricărei declarații, indiferent de calea de comunicare sau de tipul instrumentului de comercializare utilizat de funcțiile declarate ale produsului și de publicul-țintă.
582. Persoana responsabilă menționată la punctul 7 se asigură că formularea declarației referitoare la un produs cosmetic este în conformitate cu criteriile comune prevăzute în anexa nr. 18 și cu documentația care demonstrează efectele declarate ale produsului cosmetic în dosarul cu informații despre produs, menționat la punctul 21.”;
1.2.29. la punctul 60, textul „Legea nr. 1236-XIII din 3 iulie 1997 cu privire la regimul produselor și substanțelor nocive” se substituie cu textul „Legea nr. 277/2018 privind substanțele chimice”;
1.2.30. la punctul 63, textul „în cel mult 24 de ore” se substituie cu cuvântul „imediat”;
1.2.31. punctele 64, 65 și 66 vor avea următorul cuprins:
„64. În cazul în care persoana responsabilă raportează efecte nedorite grave Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, aceasta transmite imediat informațiile prevăzute la punctul 63 autorităților competente din țările în care produsul a fost disponibil pe piață.
65. În cazul în care distribuitorii raportează efecte nedorite grave Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, aceasta transmite imediat informațiile prevăzute la punctul 63 persoanei responsabile și autorităților competente din țările în care produsul cosmetic a fost disponibil pe piață.
66. În cazul în care utilizatorii finali sau profesioniștii din domeniul sănătății raportează efecte nedorite grave Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, atunci când efectul s-a produs pe teritoriul Republicii Moldova, Agenția Națională pentru Sănătate Publică transmite imediat autorităților competente din țările în care produsul a fost fabricat sau exportat și persoanei responsabile informațiile referitoare la acel produs cosmetic.”;
1.2.32. la punctul 70:
1.2.32.1. la subpunctul 5), textul „punctele 28-34 și 40-47” se substituie cu textul „punctele 29-34 și 40-472”;
1.2.32.2. la subpunctul 7), textul „punctele 49 și 50” se substituie cu textul „punctul 49”;
1.2.33. la punctul 732, textul „prevăzut la articolul 81 din Legea nr.422/2006 privind securitatea generală a produselor” se substituie cu textul „prevăzut la articolul 25 din Legea nr.196/2025 privind siguranța generală a produselor”;
1.2.34. la punctul 76, textul „în conformitate cu Legea nr. 422-XVI din 22 decembrie 2006 privind securitatea generală a produselor” se substituie cu textul „în conformitate cu Legea nr. 196/2025 privind siguranța generală a produselor”;
1.2.35. punctele 801 și 802 vor avea următorul cuprins:
„801. Agenția Națională pentru Sănătate Publică cooperează cu autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene pentru asigurarea aplicării adecvate și pentru respectarea corespunzătoare a legislației privind produsele cosmetice și face schimb de informații necesare pentru aplicarea uniformă a acesteia.
802. În scopul verificării conformității produselor cosmetice:
1) în cazul în care un produs cosmetic este pus la dispoziție pe piața națională, Agenția Naționale pentru Sănătate Publică poate solicita autorității competente din statul membru al Uniunii Europene în care este disponibil dosarul cu informații despre produs să verifice dacă dosarul îndeplinește cerințele legale și dacă informațiile conținute în acesta demonstrează siguranța produsului cosmetic;
2) solicitarea prevăzută la subpunctul 1) se motivează corespunzător;
3) în cazul primirii unei solicitări din partea unei autorități competente a unui stat membru al Uniunii Europene, Agenția Națională pentru Sănătate Publică efectuează verificarea în cel mai scurt termen posibil, ținând seama de gradul de urgență, și comunică solicitantului concluziile verificării;
4) cooperarea prevăzută la prezentul punct se realizează în conformitate cu angajamentele internaționale asumate de Republica Moldova și operează pe deplin în cadrul sistemului de cooperare al Uniunii Europene.”;
1.2.36. punctul 83 va avea următorul cuprins:
„83. Denumirea comună a ingredientelor se aplică în scopul etichetării produselor cosmetice introduse pe piață în cel mult 12 luni de la publicarea Glosarului, conform ordinului ministrului sănătății.”;
1.2.37. se completează cu anexa nr. 21 cu următorul cuprins:
„Anexa nr. 21
la Regulamentul sanitar privind produsele cosmetice
Prezenta anexă transpune Decizia de punere în aplicare nr. 2013/674/UE a Comisiei din 25 noiembrie 2013 privind orientările vizând anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele cosmetice, CELEX: 32013D0674, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 315 din 26 noiembrie 2013.
ORIENTĂRI referitoare la elaborarea Raportului privind siguranța produsului cosmetic
1. Raportul privind siguranța produsului cosmetic
În conformitate cu anexa nr. 2 la Regulament, Raportul privind siguranța produsului cosmetic conține, cel puțin, informațiile necesare în temeiul fiecărei rubrici ale capitolelor I și II din anexa menționată.
Capitolul I vizează colectarea tuturor datelor necesare pentru evaluarea siguranței produsului, în timp ce capitolul II prezintă argumentarea, începând de la date, pentru a se putea formula concluzii cu privire la siguranța produsului.
Structura și conținutul Raportului privind siguranța produsului cosmetic reflectă cerințele din anexa nr. 2 la Regulament. În cazul în care Raportul menționat nu conține în mod direct informațiile necesare, conține o trimitere la o altă sursă ușor accesibilă.
Persoana responsabilă se asigură că Raportul privind siguranța produsului cosmetic este permanent actualizat, ținând cont de informațiile relevante suplimentare apărute după ce produsul a fost introdus pe piață.
2. Informații privind siguranța produsului cosmetic
Capitolul I din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este destinat să colecteze datele necesare pentru a demonstra că acesta este sigur. Informațiile permit evaluatorului siguranței să identifice și să cuantifice în mod clar, pe baza pericolelor identificate, riscurile pe care un produs cosmetic le poate avea pentru sănătatea umană. Un pericol poate fi cauzat, de exemplu, de materiile prime, de procesul de fabricație, de ambalaj, de condițiile de utilizare a produsului, de specificațiile microbiologice, de cantitățile utilizate, de profilul toxicologic al substanțelor etc.
Deoarece capitolul I din anexa nr.2 la Regulament prevede că datele corespunzătoare rubricilor sale sunt date minime, orice discrepanță în ceea ce privește cerințele capitolului I se justifică.
Acesta conține datele minime disponibile pentru ca evaluatorul siguranței să fie în măsură să efectueze evaluarea siguranței.
În plus față de datele minime conținute în capitolul I din anexa nr. 2 la Regulament, evaluatorul siguranței poate utiliza orice date suplimentare, dacă este cazul. Pe de altă parte, acesta sau persoana responsabilă poate considera că, în funcție de tipul de produs, unele dintre datele solicitate nu sunt relevante sau necesare pentru evaluarea siguranței produsului (de exemplu, testul de verificare a conservabilității). În acest caz, absența unor date specifice se justifică în mod clar în capitolul I, iar justificarea este repetată și validată de către evaluatorul siguranței în argumentația lor din capitolul II. Persoana responsabilă verifică prezența datelor necesare sau justificarea absenței lor.
Datele solicitate în capitolul I pot fi obținute din orice sursă sigură. Exemplele includ date de la furnizori, literatură științifică, experiență dobândită cu categorii de produse similare sau cu alte categorii de produse, rezultate ale studiilor efectuate cu însuși produsul sau cu substanțele pe care le conține, date disponibile pentru formule similare sau modele computerizate. Raportul privind siguranța produsului cosmetic evidențiază relevanța datelor în raport cu produsul.
2.1. Compoziția cantitativă și calitativă a produsului cosmetic
2.1.1. Obiectivul respectivei secțiuni din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este de a oferi cu exactitate compoziția cantitativă și calitativă a produsului finit, pornind de la materiile prime. Materiile prime sunt substanțe sau amestecuri utilizate în procesul de fabricație a produsului cosmetic. Se indică funcția preconizată a fiecărei substanțe.
2.1.2. Compoziția completă a produsului se specifică, precizându-se denumirea și identitatea (calitativă) a fiecărei materii prime (inclusiv denumirea chimică, INCI, CAS) și cantitatea din fiecare materie primă, precizându-se procentul din greutate (cantitativă). Intervalele nu se utilizează, cu excepția cazului în care se poate justifica (de exemplu, vâscozitatea sau agenții de ajustare a pH- ului). Dacă intervalele de concentrație nu pot fi evitate, considerațiile toxicologice și calculele se bazează pe valoarea cea mai mare a concentrației. De asemenea, ar putea fi util să se indice furnizorul (furnizorii) de materii prime.
2.1.3. Toate substanțele care intră în compoziția amestecurilor comerciale furnizate ca materii prime (inclusiv conservanții, antioxidanții, chelatorii, agenții de tamponare, solvenții, alți aditivi direct adăugați etc.) se identifică și se cuantifică în formula produsului finit. Aceasta se aplică, de asemenea, tuturor substanțelor adăugate indirect produsului, cum ar fi conservanții utilizați pentru conservarea materiilor prime. Se indică funcția preconizată a fiecărei substanțe.
2.1.4. În cazul în care sunt prezente substanțe bine definite din punct de vedere chimic, cantitatea și formula lor moleculară se precizează împreună cu specificațiile lor analitice (gradul de puritate, identificarea impurităților majore, criteriile și metodele de testare utilizate).
2.1.5. În cazul în care sunt prezente ingrediente complexe, se precizează natura și cantitatea lor, împreună cu definiția clară a amestecului și a materialului (materialelor) utilizat(e), cu scopul de a identifica substanțele în ceea ce privește compoziția și efectele lor (procesele de producție și de purificare, inclusiv etapele fizice, chimice, enzimatice, biotehnologice și microbiologice). Criteriile de puritate și metodele de testare utilizate se precizează. Exemple de ingrediente complexe sunt cele de origine minerală, botanică, animală sau biotehnologică.
2.1.6. În cazul în care este prezent un amestec de substanțe bine definit din punct de vedere chimic și de ingrediente complexe, se aplică, de asemenea, îndrumările de mai sus.
2.1.7. În cazul în care orice compus cu rol de parfum (sau „aromă”) care conține un amestec de ingrediente de parfumare (sau de „aromatizare”) și componente funcționale cu proprietăți olfactive, de ameliorare a mirosului, de atenuare a mirosului sau de amestecare este formulat și adăugat în mod intenționat unui produs cosmetic pentru a-i conferi un miros (sau o „aromă”) sau pentru a acoperi un miros neplăcut, identificarea sa include numele și numărul codului, precum și identitatea furnizorului. Informațiile calitative și cantitative cu privire la substanțele reglementate din compusul cu rol de parfum (sau de „aromă”) și informațiile relevante pentru evaluarea siguranței se comunică persoanei responsabile și evaluatorului siguranței și se includ în Raportul privind siguranța produsului cosmetic.
2.2. Caracteristicile fizice/chimice și stabilitatea produsului cosmetic
Obiectivul secțiunii respective din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este de a descrie specificațiile fizice și chimice relevante ale substanțelor sau ale amestecurilor utilizate și produsul cosmetic însuși. Aceste specificații sunt esențiale pentru evaluarea corectă a siguranței, deoarece ele pot influența siguranța unui produs cosmetic. De exemplu, proprietățile fizico-chimice în combinație cu alte informații pot ajuta evaluatorul siguranței să determine necesitatea de a investiga parametrii toxicologici relevanți.
Caracteristicile fizico-chimice ale substanțelor sau ale amestecurilor și ale produselor finite stabilesc reperele față de care produsele și materiile prime pot fi considerate acceptabile din punctul de vedere al calității.
Secțiunea respectivă din Raportul privind siguranța produsului cosmetic impune, de asemenea, evaluarea stabilității acestuia în condiții de depozitare rațional previzibile. Scopul este de a evalua dacă stabilitatea produsului cosmetic afectează siguranța și calitatea produsului și de a utiliza informațiile pentru a-i determina valabilitatea minimă și perioada de utilizare după deschidere (period after opening – PAO).
2.2.1. Caracteristicile fizice/chimice ale substanțelor sau ale amestecurilor
Această descriere include cele mai relevante proprietăți fizico-chimice ale fiecărei substanțe și ale amestecului conținute în produs (de exemplu, identificarea chimică, forma fizică, greutatea moleculară, solubilitatea, coeficientul de partiție și puritatea substanței), alți parametri relevanți pentru caracterizarea unor substanțe și amestecuri specifice și, pentru polimeri, greutatea moleculară medie și intervalul corespunzător.
Dacă este cazul, curba distribuției dimensiunilor particulelor de substanțe se include în caracteristicile fizico-chimice, în mod special pentru nanomateriale.
Fabricanții de produse cosmetice se asigură că specificațiile materiilor prime sunt documentate în modul corespunzător de către furnizorii lor. Specificațiile sunt disponibile pentru fiecare materie primă utilizată efectiv în produs. Pe baza funcției îndeplinite ar putea fi necesare specificații suplimentare. Pentru absorbanții de UV, de exemplu, se precizează spectrele de absorbție.
În Raportul privind siguranța produsului cosmetic se precizează metodele de referință pentru fiecare descriere a proprietăților fizico-chimice și a specificațiilor (pentru fiecare substanță și amestec conținute în produs).
2.2.2. Caracteristicile fizice/chimice ale produsului cosmetic finit
Această descriere conține specificațiile produsului finit. Fiecare specificație este însoțită de limitele relevante (de exemplu, pH cuprins între 5,5 și 6,5).
Pentru fiecare descriere a proprietăților fizico-chimice și pentru specificațiile produsului finit, metodele de referință se precizează în Raportul privind siguranța produsului cosmetic.
2.2.3. Stabilitatea produsului cosmetic
Deoarece cerința este de a evalua stabilitatea produsului cosmetic în condiții de depozitare rațional previzibile în cazul în care stabilitatea depinde de condițiile de depozitare, informațiile despre aceste condiții se comunică de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și, în cazul în care este relevant pentru utilizatorul final, se indică pe eticheta produsului.
Se descrie metodologia utilizată pentru determinarea valabilității minime a produsului. Orice măsuri de precauție specifice referitoare la conservare se menționează.
Toate datele disponibile utilizate pentru a justifica valabilitatea minimă indicată se includ în Raportul privind siguranța produsului cosmetic. Pentru a determina coerența studiului realizat privind stabilitatea și pentru a verifica relevanța datei de valabilitate minimă aleasă pentru produs, descrierea testelor specifice utilizate în studiul privind stabilitatea și rezultatele acestor teste se includ în Raportul privind siguranța produsului cosmetic. În plus, se precizează, de asemenea, următoarele:
1) dovezile care atestă că compoziția produsului utilizat pentru testarea stabilității corespunde produsului efectiv introdus pe piață;
2) rezultatele studiului eficacității conservării (de exemplu, testul de provocare), dacă este cazul;
3) dacă este cazul, perioada de utilizare după deschidere (PAO) și justificarea acesteia.
2.3. Calitatea microbiologică
Obiectivul secțiunii respective din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este determinarea specificațiilor acceptabile ale materiilor prime (substanțe sau amestecuri) și ale produsului finit din punct de vedere microbiologic. În conformitate cu anexa nr. 2 la Regulament, o atenție specială se acordă specificațiilor microbiologice ale produselor cosmetice destinate a fi utilizate pe părți sensibile ale corpului și la populații specifice. În plus, informațiile privind calitatea microbiologică sunt esențiale pentru a justifica eficacitatea sistemului de conservare și valabilitatea minimă indicată a produsului cosmetic depozitat în condiții corespunzătoare, precum și perioada de utilizare după deschidere (PAO) a produsului finit din punctul de vedere al siguranței.
Specificațiile microbiologice ale materiilor prime (substanțe sau amestecuri) și ale produsului cosmetic fac parte din evaluarea siguranței. O atenție specială se acordă specificațiilor microbiologice ale produselor cosmetice destinate a fi utilizate în jurul ochilor, pe mucoase în general, pe pielea care prezintă leziuni (de exemplu, produsele de îngrijire a pielii utilizabile pe pielea atopicilor sau pe pielea iritată), la copiii sub trei ani, la persoanele în vârstă sau la persoanele cu sistem imun compromis.
2.3.1. Calitatea microbiologică a substanțelor și a amestecurilor
Principalii parametri ai calității microbiologice sunt nivelul inițial de contaminare și posibilitatea multiplicării microbiene. Se acordă o atenție deosebită materiilor prime (substanțe și amestecuri) care sunt cele mai susceptibile la multiplicarea microbiană (de exemplu, amestecurile pe bază de apă, materiile bogate în proteine, materiile prime de origine vegetală sau animală). Pe de altă parte, există materii prime care nu favorizează multiplicarea microbiană (de exemplu, solvenții organici).
2.3.2. Calitatea microbiologică a produsului cosmetic finit
Cu privire la susceptibilitatea microbiologică, există diferențe între trei categorii de produse:
1) produsele cu risc microbiologic mic (de exemplu, cele cu conținut de alcool > 20 %, cele pe bază de solvenți organici, cele cu pH mare/mic) pentru care nu sunt necesare nici testul de verificare a conservabilității, nici teste de verificare a calității microbiologice. Totuși, este necesară o justificare științifică;
2) produsele de unică folosință și cele care nu pot fi deschise (de exemplu, cele pentru care ambalajul permite dozarea produsului fără a intra în contact cu aerul) pentru care sunt necesare numai testele de verificare a calității microbiologice. Totuși, este necesară o justificare științifică;
3) toate celelalte produse pentru care sunt necesare atât testul de verificare a conservabilității, cât și testele de verificare a calității microbiologice efectuate pe produsul finit.
2.4. Impurități, urme și informații privind materialul ambalajului
Obiectivul secțiunii respective din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este de a evalua dacă produsul cosmetic conține sau nu substanțe care nu au fost adăugate intenționat în formula sa și care ar putea avea impact asupra siguranței.
Impuritățile sunt substanțele nedorite în materiile prime.
O urmă de substanță este o mică cantitate de substanță nedorită în produsul finit. Urmele de substanță se evaluează din punctul de vedere al siguranței produsului finit. Atunci când sunt prezente urme de substanțe interzise, se furnizează dovezi ale inevitabilității lor tehnice.
Urmele de substanțe pot proveni din următoarele surse:
- impuritățile din materii/substanțe prime;
- procesul de fabricație;
- evoluția/interacțiunea chimică potențială și/sau migrarea unor substanțe în produs, ceea ce ar putea apărea în condiții normale de depozitare și/sau prin contact cu materialul ambalajului.
Deoarece din ambalaj pot migra substanțe în formulă, se iau în considerare caracteristicile relevante ale materialului ambalajului.
În conformitate cu punctul 4 din anexa nr. 2 la Regulament, secțiunea „Impurități, urme, informații privind materialul ambalajului” vizează abordarea a trei aspecte specifice:
a) puritatea substanțelor și a amestecurilor;
b) în cazul unor urme de substanțe interzise, dovezile inevitabilității lor tehnice;
c) caracteristicile relevante ale materialului ambalajului, în mod special puritatea și stabilitatea sa.
În practică, aceste elemente pot fi interpretate după cum urmează:
a) definiția precisă a impurităților și a urmelor de substanțe;
b) dovezile inevitabilității tehnice a substanțelor interzise;
c) potențiala eliberare de substanțe din ambalaj sau posibila deteriorare a produsului în contact cu ambalajul.
Pentru analiza impurităților și a materialului ambalajului, datele provenind de la furnizori sunt de o importanță deosebită și cu prioritate.
2.4.1. Puritatea substanțelor și a amestecurilor
Prezența substanțelor nedorite, cum ar fi impuritățile și urmele de substanțe, poate avea un impact asupra siguranței produsului finit. Raportul privind siguranța produsului cosmetic include date privind puritatea materiilor prime (substanțe și amestecuri) și datele de identificare ale substanțelor nedorite care sunt relevante din punct de vedere toxicologic. Aceste substanțe se iau în considerare în evaluarea siguranței produsului.
Impuritățile sunt substanțele nedorite din materiile prime.
O urmă de substanță este o cantitate mică de substanță nedorită în produsul finit. Prezența urmelor de substanțe în produsul finit poate fi evaluată în două moduri:
a) prin intermediul specificațiilor/datelor tehnice pentru fiecare materie primă în parte, pe baza cunoștințelor privind procesul de fabricare a materiei prime (originea substanței, procesul de producție, calea de sinteză, procesul de extracție, solventul utilizat etc.);
b) prin intermediul unei analizei fizico-chimice a eventualelor impurități din materiile prime și, dacă este necesar, din produsul finit (de exemplu, nitrozaminele, care pot fi generate în timpul sau după procesul de fabricație).
Urmele de substanțe interzise sunt abordate la subpunctul 2.4.2 din prezentele Orientări.
Unele urme de substanțe au limite de concentrație reglementate. Pentru prezența urmelor de substanțe care nu sunt interzise și pentru care nu există limite de concentrație reglementate, dar care ar putea avea un impact asupra siguranței consumatorilor, evaluarea siguranței se realizează de evaluatorul siguranței.
2.4.2. Dovezi ale inevitabilității tehnice a urmelor de substanțe interzise
În timp ce procedura descrisă la subpunctul 2.4.1 este urmată pentru toate impuritățile și urmele de substanțe cunoscute pentru a le evalua impactul toxicologic, pentru substanțele interzise prezente ca urme în produsul finit sunt necesare investigații suplimentare.
În cazul în care această prezență este tehnic inevitabilă, fabricanții de produse cosmetice prezintă dovezi ale inevitabilității tehnice. Aceasta înseamnă că ei justifică prezența acestor urme de substanțe prin toate mijloacele necesare. Prezența urmelor de substanțe interzise este menținută la cel mai mic nivel care poate fi obținut în mod rezonabil în condițiile aplicării bunelor practici de fabricație. În plus, evaluatorul siguranței decide dacă nivelurile lor sunt acceptabile din punct de vedere toxicologic și dacă produsul este încă sigur.
În special în cazul substanțelor genotoxice și cancerigene fără prag de toxicitate, industria produselor cosmetice continuă îmbunătățirea celor mai bune practici ale sale pentru a evita prezența acestor substanțe (principiul ALARA) în produsul cosmetic finit. Principala preocupare este asigurarea protejării sănătății umane, în conformitate cu punctul 5 din Regulament.
Urmele de substanțe generate prin degradarea substanțelor în produsul finit (probleme de stabilitate), prin existența unor probleme de conservare sau de transport ori prin interacțiunea materiilor prime, se evită prin bunele practici de fabricație sau, eventual, prin reformularea produsului.
2.4.3. Caracteristicile relevante ale materialului ambalajului
Materialul ambalajului înseamnă recipientul (sau ambalajul primar) care se află în contact direct cu formula. Caracteristicile relevante ale materialelor ambalajelor aflate în contact direct cu produsul finit sunt importante pentru siguranța produsului cosmetic. Trimiterea la Regulamentul sanitar privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 308/2011 ar putea fi utilă.
Experiența cu combinații de formule/ambalaje aflate deja pe piață oferă indicații utile. Materialele care au fost dezvoltate pentru ambalarea alimentelor au fost adesea testate deja, astfel încât pot fi disponibile informații relevante privind stabilitatea și migrarea. Este posibil să nu fie necesare teste suplimentare. Cu toate acestea, pentru ambalajele noi sau inovatoare pot fi necesare evaluări suplimentare.
Combinația dintre materialul ambalajului, formula produsului cosmetic și contactul cu mediul extern pot avea un impact asupra siguranței produsului finit, din cauza următorilor factori:
1) interacțiunea dintre produs și materialul ambalajului;
2) proprietățile de barieră ale materialului ambalajului;
3) migrarea substanțelor din/în materialul ambalajului.
Informațiile cu privire la caracteristicile relevante ale materialelor ambalajului aflate în contact direct cu produsul permit o estimare a riscurilor potențiale.
Caracteristicile relevante ar putea include, de exemplu, următoarele:
1) compoziția materialului ambalajului, inclusiv substanțele tehnice, de exemplu aditivii;
2) impuritățile inevitabile din punct de vedere tehnic;
3) migrarea posibilă din ambalaj.
Aceste informații indică numai pericolul. Este la latitudinea evaluatorului siguranței să evalueze riscul.
Studiile privind interacțiunea/potrivirea dintre formulă și ambalaj permit testarea potențialei migrări a unor cantități mici de substanțe din materialul ambalajului primar în produs. Aceste teste sunt efectuate în condiții de testare specifice și relevante. Cu toate acestea, nu există proceduri standard pentru produsele cosmetice. O evaluare corespunzătoare poate fi efectuată cunoscând formula și materialele ambalajului primar, în condițiile unui raționament de nivel expert bazat pe experiență.
Dacă migrarea este dependentă de condițiile de depozitare, condițiile corecte se indică pe eticheta produsului. În cazul în care formula este sensibilă la lumină sau la aer și s-ar degrada astfel încât să existe un impact asupra siguranței sau a eficacității produsului, se utilizează ambalaje corespunzătoare.
2.5. Utilizarea normală și rațional previzibilă a produsului
Utilizarea normală și rațional previzibilă a produsului este esențială pentru ca evaluatorul siguranței să poată determina un scenariu de expunere relevant. Utilizarea preconizată se comunică în modul corespunzător consumatorului, pentru a evita utilizarea incorectă a produsului.
În plus, avertismentele și alte explicații de pe etichetă sunt coerente cu utilizarea normală și rațional previzibilă identificată, iar motivele care justifică includerea lor se precizează.
Se furnizează o explicație clară a utilizării normale preconizate și a utilizării rațional previzibile. De exemplu, în cazul unui șampon, utilizarea normală preconizată ar fi utilizarea la nivelul scalpului; o utilizare (neintenționată) rațional previzibilă ar fi utilizarea ca gel pentru duș. Ingestia ar fi o utilizare clar incorectă.
În acest sens, o abordare practică poate fi utilă. De exemplu, în Raportul privind siguranța produsului cosmetic se poate include o fotografie a ambalajului sau o reprezentare grafică, pentru a reflecta prezentarea produsului și utilizarea sa preconizată. De asemenea, ar fi util să se facă legătura cu avertismentele și etichetarea, astfel cum este evidențiat în anexa nr. 2 la Regulament.
2.6. Expunerea la produsul cosmetic
Evaluarea expunerii este un element esențial al evaluării riscurilor. Scopul acestei secțiuni este de a determina cantitatea de produs cosmetic care intră în contact cu părțile externe ale corpului uman sau cu dinții și membranele mucoase ale cavității bucale, în cadrul utilizării normale sau rațional previzibile, pentru fiecare utilizare și frecvență de utilizare.
Evaluarea expunerii la produsul cosmetic ia în considerare constatările privind „utilizarea normală și rațional previzibilă” de la punctul 5 din anexa nr. 2 la Regulament în raport cu un set de elemente care sunt enumerate în mod explicit la punctul 6 din aceeași anexă. De asemenea, dacă este cazul, se iau în considerare căile de expunere secundară.
Descrierea condițiilor concrete de utilizare în scopul analizei expunerii ia în considerare și următorii parametri:
1) tipul de produs (de exemplu, fără clătire, care se îndepărtează prin clătire);
2) zona de aplicare (de exemplu, întregul corp, ochii, cavitatea bucală);
3) cantitatea per aplicare în cazul utilizării normale și rațional previzibile (de exemplu, inclusiv în cazul în care un șampon se utilizează ca gel pentru duș);
4) durata și frecvența;
5) căile de expunere posibile (previzibile) (de exemplu, orală – pentru rujul de buze și pasta de dinți sau inhalare – pentru aerosoli și solvenți);
6) grupul-țintă de utilizatori (de exemplu, copiii sub vârsta de trei ani, adulți);
7) impactul dimensiunii particulelor asupra expunerii.
Totuși, deoarece este posibil ca tabelele să nu conțină valorile expunerii zilnice pentru anumite produse cosmetice, pot fi utilizate alte metode de calculare a expunerii. Sunt posibile câteva alternative. De exemplu, calculele ar putea fi efectuate fie pe baza datelor referitoare la suprafața tegumentului, fie pe baza datelor referitoare la experiența utilizatorului.
În cazul în care datele disponibile sunt considerate insuficiente, se recomandă să se ia în considerare expunerea cea mai nefavorabilă, ținând cont de condițiile de utilizare previzibile.
Populația-țintă specifică și populațiile expuse în alt mod la produs se păstrează în centrul atenției. De exemplu, în cazul produselor de uz profesional, vor exista scenarii de expunere diferite pentru consumatorii-țintă și pentru profesioniștii expuși în ceea ce privește frecvența expunerii, durata expunerii, aria suprafeței pielii expuse și posibila expunere prin inhalare (de exemplu, în cazul șampoanelor, în cazul în care se evaluează riscul pentru consumatori, se ia în considerare expunerea scalpului cu o frecvență de aproximativ o dată pe zi, în timp ce pentru frizeri/coafeze se ia în considerare expunerea mâinilor de câteva ori pe zi).
2.7. Expunerea la substanțe
Evaluarea expunerii la fiecare dintre substanțele conținute în produsul cosmetic este necesară pentru evaluarea riscurilor asociate fiecărei substanțe. Obiectivul secțiunii respective din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este acela de a determina cantitatea fiecărei substanțe care intră în contact cu părțile externe ale corpului uman sau cu dinții și membranele mucoase ale cavității bucale în cadrul utilizării normale sau rațional previzibile, pentru fiecare utilizare.
Expunerea la fiecare dintre substanțele din produsul cosmetic este calculată pe baza expunerii la produsul finit și a concentrației fiecărei substanțe în produsul finit. Calcularea acestei expuneri este necesară pentru a evalua riscul potențial al fiecărei substanțe.
Expunerea la substanțe individuale se calculează pe baza compoziției cantitative a produsului. În cazul în care în timpul utilizării produsului se generează sau se eliberează substanțe, expunerea se estimează și se ia în considerare la evaluarea siguranței.
Condițiile de expunere la fiecare substanță sunt determinate de cele pentru produsul cosmetic finit de la subpunctul 2.6.
2.8. Profilul toxicologic al substanțelor
Scopul acestui punct din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este de a descrie riscurile toxicologice ale fiecărei substanțe din produsul finit, de a determina potențiala expunere și de a schița o caracterizare a riscurilor. Aceste aspecte sunt de o importanță crucială pentru evaluarea riscurilor, întrucât ele sunt cele trei etape esențiale ale procesului de evaluare a riscurilor.
Parametrii care trebuie luați în considerare, precum și datele necesare depind de o serie de factori, inclusiv de căile de expunere, de condițiile de utilizare a produsului, de caracteristicile fizice/chimice și de posibila absorbție a substanței. Alegerea parametrilor relevanți este responsabilitatea evaluatorului siguranței, care își justifică deciziile.
Evaluatorul siguranței se asigură că datele experimentale sunt în conformitate cu cerințele de la punctul 49 din Regulament referitor la testarea pe animale.
Punctul 8 din anexa nr. 2 la Regulament stabilește cerințele-cheie pentru Raportul privind siguranța produsului cosmetic în ceea ce privește profilul toxicologic al substanțelor.
2.8.1. Considerații generale referitoare la profilul toxicologic ca parte a evaluării siguranței
Elementele relevante ale profilului toxicologic al fiecărei substanțe sau amestec se descriu în detaliu în informațiile privind siguranța produsului cosmetic (capitolul I) și se evaluează în evaluarea siguranței (capitolul II), ținând seama de situația expunerii, de toxicitatea intrinsecă (sau de pericolul intrinsec) a fiecărei substanțe, precum și de condițiile specifice de utilizare a produsului.
Experiențele umane, studiile pe animale sau metodele alternative la experimentele pe animale sunt de ajutor în înțelegerea riscului pentru sănătatea oamenilor expuși la substanțe periculoase. Pentru profilurile toxicologice se utilizează studiile toxicologice, pentru a identifica pericolele care ar putea fi asociate cu un risc pentru oameni. Este esențial să se ia în considerare calitatea și limitările studiilor care au fost efectuate. Valabilitatea unui studiu se ia în considerare pentru a determina dacă este nevoie de noi informații pentru a înțelege riscul pentru sănătatea umană. Studiile realizate în conformitate cu ghidurile internaționale sunt cele mai utile, dar, din păcate, nu toate studiile respectă standardele corespunzătoare. Prin urmare, limitările unor astfel de studii se iau în considerare la evaluarea profilului toxicologic al fiecărei substanțe.
2.8.2. Profilul toxicologic al substanțelor pentru toți parametri toxicologici relevanți
Profilul toxicologic pentru fiecare substanță este determinat prin identificarea pericolelor și caracterizarea relației doză-răspuns.
Primul pas esențial în crearea profilului toxicologic este acela de a colecta toate informațiile relevante cu privire la proprietățile intrinseci ale substanței. Informațiile includ următoarele:
1) datele privind toxicitatea, datele efective rezultate din studiile in vivo sau in vitro efectuate în conformitate cu principiile bunelor practici de laborator;
2) datele existente rezultate din teste, care nu au fost obținute în conformitate cu cea mai recentă versiune adoptată/acceptată a unui ghid de testare sau cu standardele bunelor practici de laborator, dar care sunt considerate valabile;
3) datele in vitro sau datele alternative rezultate din sisteme de testare valide, utilizate ca studiu de screening pentru a estima toxicitatea;
4) datele provenite din studii pe subiecți umani și/sau din experiență. În general, nu este acceptabil să se efectueze studii de toxicologie pe subiecți umani pentru identificarea pericolelor, dar, în cazul în care există date sau experiență, ele se includ în evaluarea finală;
5) datele (clinice) provenite din studii pe subiecți umani, inclusiv datele din trialuri clinice și din aplicații în alte industrii, cum ar fi alimentele și medicamentele;
6) datele colectate în cadrul supravegherii ulterioare introducerii pe piață;
7) studiile de compatibilitate efectuate pe voluntari umani, care se utilizează numai pentru a confirma nivelurile de siguranță a utilizării pentru o populație-țintă relevantă;
8) metodele de extrapolare, bazate pe structura chimică și pe proprietățile substanțelor înrudite, pentru a estima toxicitatea unui ingredient, clasarea substanțelor și datelor care nu sunt rezultate din teste, provenite din modelul QSAR.
Pe baza datelor obținute din toate sursele disponibile și luând în considerare calitatea datelor, evaluatorul siguranței poate evalua probabilitatea apariției efectelor adverse la oameni prin metoda „forței probatorii”.
Profilul toxicologic poate conține o serie de parametri. O decizie finală cu privire la care parametri sunt relevanți se ia de către evaluatorul siguranței de la caz la caz, ținând cont de expunere, de utilizarea produsului, de caracteristicile fizico-chimice ale substanței, de experiența cu substanța etc. Se acordă atenție efectelor locale (de exemplu, iritație și fototoxicitate), dacă sunt relevante. În cazul în care un anumit parametru este considerat irelevant se oferă justificare.
Parametrii care pot fi relevanți pentru profilul toxicologic sunt:
1) toxicitatea acută prin căi de expunere relevante;
2) iritația și corozivitatea;
3) iritația pielii și corozivitatea la nivelul pielii;
4) iritația membranelor mucoase (iritația ochilor);
5) sensibilizarea cutanată;
6) absorbția cutanată/percutanată;
7) toxicitatea la doze repetate (în mod normal, prin studii cu durată de 28 sau 90 de zile);
8) mutagenitatea/genotoxicitatea;
9) cancerigenitatea;
10) toxicitatea pentru reproducere;
11) toxicocinetica (studiile ADME);
12) toxicitatea fotoindusă.
Pentru parametri se identifică cele mai relevante concentrații sau nivelurile la care nu se observă niciun efect advers (No Observed Adverse Effect Levels – NOAEL) sau nivelurile cele mai mici la care se observă efecte adverse (Lowest Observed Adverse Effect Levels – LOAEL) pentru utilizarea ulterioară în procesul de caracterizare a riscurilor.
În cazul în care anumite pericole nu pot fi abordate în mod suficient sau dacă persistă îndoieli în ceea ce privește robustețea datelor, pot fi introduși factori de incertitudine suplimentari sau poate fi necesară generarea datelor suplimentare.
2.8.3. Luarea în considerare a tuturor căilor de absorbție semnificative
Căile de expunere cutanată, orală și prin inhalare sunt potențial relevante pentru expunerea umană la produsele cosmetice. Este esențială calcularea expunerii sistemice pentru a o compara cu NOAEL relevante. Raportul dintre acestea două este definit ca marja de siguranță, care este un indicator al faptului că produsul poate fi considerat sigur sau nu (a se vedea, de asemenea, subpunctul 2.8.4 și următoarele).
Absorbția este legată de biodisponibilitatea unei substanțe și este esențială pentru calcularea marjei de siguranță. Expunerea sistemică poate fi calculată ca:
Doza de expunere sistemică (5) (DES) = Expunerea externă × absorbția
Absorbția poate avea loc pe mai multe căi externe (cutanată, orală sau prin inhalare).
În cazul în care expunerea preconizată pentru produsul cosmetic nu este în conformitate cu calea de expunere din datele privind siguranța se ia în considerare extrapolarea de la o cale la alta.
2.8.3.1. Absorbția după expunerea cutanată
Absorbția cutanată a unei substanțe dintr-un produs depinde atât de factori intrinseci (de exemplu, log Pow, greutatea moleculară), cât și de comportamentul ei în vehicul. Absorbția umană cutanată in vivo a unei substanțe poate fi estimată prin utilizarea datelor provenite din studiile existente in vivo pe animale și din studiile in vitro efectuate cu tegument de origine animală și umană. Atunci când nu sunt disponibile date rezultate din măsurare și rata de absorbție nu poate fi determinată utilizându-se o metodă in silico valabilă din punct de vedere științific sau ratele de absorbție implicită, se utilizează valoarea cea mai nefavorabilă de 100 %, pentru a calcula expunerea sistemică. În cazul în care GM > 500 Da și log Pow este mai mic decât – 1 sau mai mare decât 4, se poate lua în considerare o valoare a absorbției cutanate de 10 %.
2.8.3.2. Absorbția după expunerea orală
În cazul în care o utilizare rațional previzibilă implică ingestie, calea orală se include în scenariile de expunere.
2.8.3.3. Absorbția după inhalare
Pentru toate substanțele aplicate prin pulverizare și pentru unele pulberi, pentru a stabili expunerea sistemică se ia în considerare și inhalarea.
De asemenea, ar putea exista posibilitatea unei expuneri prin inhalare secundară în cazul în care produsele cosmetice conțin substanțe volatile care pot fi inhalate în mod neintenționat în cazul utilizării directe (de exemplu, toluenul din lacul de unghii, diverse substanțe conținute în geluri de modelare a unghiilor etc.).
2.8.4. Luarea în considerare a efectelor sistemice și calcularea marjei de siguranță
Evaluarea siguranței unui produs din punctul de vedere al toxicității sistemice este foarte dependentă de datele privind fiecare substanță, deoarece nu vor exista date privind toxicitatea sistemică pentru produsul cosmetic finit.
Caracterizarea riscurilor implică, de obicei, o evaluare expertă a efectelor adverse potențial necuantificabile, urmată de calcularea unui factor de incertitudine sau a marjei de siguranță. Acest calcul depinde de expunerea sistemică la substanță și de parametrii ei toxicologici.
În conformitate cu punctul 8 din anexa nr. 2 la Regulament, efectele sistemice și marja de siguranță se abordează în capitolul I din Raportul privind siguranța produsului cosmetic. Deoarece sunt obligatorii, eliminarea acestor etape se justifică temeinic. Un exemplu în care aceasta s-ar putea aplica ar fi prezența unei substanțe în produsul cosmetic la un nivel mic, nivelurile de expunere preconizate (în situația cea mai nefavorabilă) fiind sub valorile-prag corespunzătoare riscului toxicologic (threshold of toxicological concern – TTC). Un alt exemplu ar putea fi includerea materiilor prime destinate alimentelor pentru care este cunoscută existența unui nivel mult mai înalt la care ingestia este inofensivă.
Atunci când cerința de a calcula marja de siguranță nu poate fi îndeplinită, în cazuri justificate, poate fi adecvată o altă modalitate de exprimare a dozei sigure pentru fiecare substanță. Atunci când NOAEL nu este disponibil, pentru calcularea marjei de siguranță pot fi utilizate alte valori toxicologice de referință, cum ar fi nivelul la care nu se observă niciun efect (No Observed Effect Level – NOEL), LOAEL, nivelul cel mai mic la care se observă un efect (Lowest Observed Effect Level – LOEL); doza de referință (Benchmark Dose – BMD) sau doza virtual sigură (Virtually Safe Dose – VSD), utilizate pentru a califica și a cuantifica un risc în alte domenii, pot fi utilizate în cadrul evaluării siguranței produselor cosmetice, cu condiția demonstrării unei relații cu expunerea, prin compararea expunerii în cazul produselor cosmetice cu aceste doze de referință.
În caz contrar, siguranța unei anumite substanțe dintr-un anumit produs nu poate fi demonstrată.
În conformitate cu procedurile descrise în Notele de orientare ale CSSC, marja de siguranță (margin of safety – MoS) pentru o anumită cale de expunere poate fi calculată cu ajutorul următoarei formule:
MoS = nivelul la care nu se observă niciun efect advers (No-Observed-Adverse
Effect Level –NOAEL)/doza de expunere sistemică (Systemic Exposure Dose – SED), în care doza de expunere sistemică (SED) este obținută prin combinarea expunerii externe (mg/kg greutate corporală/zi) cu rata absorbției (de obicei exprimată în % sau în µg/cm2), cu frecvența și cu factorii de retenție.
Este general acceptat faptul că marja de siguranță trebuie să fie de cel puțin 100 % pentru ca o substanță să fie considerată sigură pentru utilizarea într-un produs finit.
În cazul extrapolării de la o cale la alta, în mod ideal, se ia în considerare biodisponibilitatea respectivă prin fiecare rută. Ipoteza unei biodisponibilități orale de 100 % ar putea supraestima expunerea sistemică într-un studiu de toxicitate pe cale orală. Prin urmare, în lipsa datelor, se presupune că maximum 50 % dintr-o doză administrată pe cale orală este disponibilă sistemic. În cazul în care există dovezi care sugerează biodisponibilitatea orală mică (de exemplu, în cazul în care substanța este sub formă de particule greu solubile) poate să se presupună că numai 10 % din doza administrată este disponibilă sistemic. Ori de câte ori sunt disponibile date privind absorbția pe cale orală, acestea se includ în calcule.
NOAEL ales pentru calcularea marjei de siguranță este preluat din studiile de toxicitate cu doze repetate pe termen lung (testele de toxicitate subacută, subcronică și/sau cronică, teste de carcinogeneză, teste de teratogeneză, toxicitate pentru reproducere etc.).
Valoarea utilizată va fi cel mai mic NOAEL obținut în cel mai pertinent studiu cu privire la condițiile de utilizare a substanței, la sensibilitatea speciei etc.
Din profilul toxicologic complet se determină NOAEL pentru efectele sistemice. În general, pentru calcularea marjei de siguranță este selectat cel mai mic NOAEL relevant al celui mai relevant parametru.
Calcularea marjei de siguranță numai pe baza datelor privind doza letală mediană (DL50) provenite din testele cu doză unică (în locul NOAEL provenind cel puțin din testele de toxicitate subacută) nu poate fi folosită pentru a justifica utilizarea în condiții de siguranță.
Atunci când absența biodisponibilității poate fi demonstrată clar, calcularea marjei de siguranță nu este necesară. În aceste cazuri efectele locale posibile la nivelul tegumentului sau al membranelor mucoase se iau, totuși, în considerare.
2.8.5. Impactul asupra profilului toxicologic al anumitor caracteristici ale substanțelor sau ale produsului
2.8.5.1. Dimensiunea particulelor
Dimensiunea particulelor și curba distribuției lor poate avea o influență asupra toxicității unei substanțe. În cazul în care nu se poate exclude faptul că acestea au o influență asupra siguranței produsului finit, ele se includ printre caracteristicile sale fizico-chimice și se iau în considerare la evaluarea siguranței. Se urmează recomandările din cele mai recente avize științifice referitoare la subiect.
2.8.5.2. Impuritățile din substanțe și din materiile prime
Impuritățile pot avea un impact major asupra toxicității generale a oricărei substanțe. Este important să se verifice profilul impurităților asociate unei substanțe pentru a evita sau cel puțin pentru a evalua orice risc suplimentar conferit de impurități. În absența datelor privind siguranța provenite din studiile toxicologice, pragul de risc toxicologic (TTC) ar putea fi un instrument util pentru evaluarea siguranței anumitor impurități.
Atunci când studiile toxicologice sunt utilizate pentru a caracteriza profilul toxicologic al unei substanțe, se descriu puritatea și profilul impurităților asociate substanței utilizate în studiile toxicologice. Dacă loturile efectiv utilizate la formularea produsul cosmetic nu au un profil al impurităților comparabil, diferențele se evaluează.
2.8.6. Utilizarea extrapolării trebuie să fie întemeiată și justificată
Există mai multe metode pentru tehnica extrapolării. Utilizarea acestei tehnici se bazează pe elemente concrete și se justifică.
2.8.7. Identificarea surselor de informații
Determinarea profilului toxicologic necesită un minimum de informații referitoare la substanța de evaluat.
Aceste informații pot fi colectate din studiile toxicologice. Dacă există date provenite din experiența utilizării la oameni, acestea se iau în considerare.
Alte instrumente cum ar fi relația cantitativă structură-activitate (RCSA) sau metoda corelării sunt doar estimări ale toxicității, iar forța probatorie se bazează pe elemente concrete și se justifică.
Următoarele surse de date se iau în considerare:
1) datele privind siguranța și calitatea, care pot fi incluse în dosar la respectivii furnizori de materii prime pentru formule și pe care furnizorul le partajează cu fabricantul produsului cosmetic. Acestea sunt un element important atunci când se ia în considerare disponibilitatea unor date relevante pentru a demonstra siguranța fiecărui ingredient cosmetic în formula produsului final;
2) în cazul în care există un aviz al CSSC, se utilizează NOAEL din aviz. Evaluatorul siguranței ia în considerare cel mai recent aviz științific;
3) dacă există un aviz al unui alt comitet științifice cu autoritate, ar putea fi utilizate NOAEL din aviz, în măsura în care concluziile și limitările se aplică utilizării preconizate (utilizarea luată în considerare pentru calcularea marjei de siguranță poate fi diferită). Evaluatorul siguranței ia în considerare cel mai recent aviz științific;
4) în cazul în care nu există un aviz științific, este necesar să se ofere informații pentru a caracteriza profilul toxicologic al fiecărei substanțe. Datele pot fi obținute din câteva baze de date sau din literatură;
5) clasificarea în conformitate cu cerințele privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor, aprobate de către Guvern;
6) studiile efectuate sau obținute de către fabricantul produsului;
7) predicția in silico (QSAR);
8) metoda corelării;
9) evaluări ale utilizărilor necosmetice ale substanței (alimente, aditivi alimentari, materiale care intră în contact cu alimente, biocide, înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice) pot fi, de asemenea, utilizate pentru completarea informațiilor referitoare la profilul toxicologic al substanței;
10) în cazul în care sunt disponibile, raportul de securitate chimică (RSC) sau rezumatele detaliate ale studiilor transmise, în temeiul Legii nr. 277/2018 privind substanțele chimice.
2.9. Efecte nedorite și efecte nedorite grave
Obiectivul secțiunii respective din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este de a monitoriza siguranța produsului după ce a fost introdus pe piață și de a aplica măsuri corective, dacă este necesar. În acest scop, persoana responsabilă (în colaborare cu distribuitorii) înființează un sistem pentru a colecta, a documenta, a identifica și a gestiona cauzele efectelor nedorite ale produsului după utilizarea acestuia.
Informațiile cu privire la efectele nedorite și la efectele nedorite grave se includ în Raportul privind siguranța produsului cosmetic, actualizat și pus la dispoziția evaluatorului siguranței, care poate să își revizuiască evaluarea sau să ia aceste informații în considerare atunci când evaluează produse similare.
Raportul privind siguranța produsului cosmetic trebuie să includă toate datele disponibile, inclusiv datele statistice, cu privire la efectele nedorite și la efectele nedorite grave ale produsului cosmetic sau, dacă este relevant, ale altor produse cosmetice.
În particular, informațiile privind efectele nedorite, care, în urma evaluării cauzalității, sunt foarte probabil, probabil, neclar sau improbabil atribuibile produsului cosmetic în cauză, se includ în Raportul privind siguranța produsului cosmetic.
Datele privind efectele nedorite pot fi incluse în această parte a Raportului privind siguranța produsului cosmetic sub forma unor date statistice, cum ar fi numărul și tipul de efecte nedorite pe an.
Reacția persoanei responsabile la efecte nedorite grave raportate, precum și modul în care le tratează se precizează. Măsurile corective și preventive întreprinse, în cazul în care există, se descriu.
Informațiile privind efectele nedorite se actualizează și se pun la dispoziția evaluatorului siguranței în mod regulat, care poate considera necesar să revizuiască evaluarea siguranței, să sugereze îmbunătățiri ale formulei sau să utilizeze informațiile pentru a realiza evaluarea siguranței unor produse similare.
Datele suplimentare de cosmetovigilență, cum ar fi efectele nedorite grave ale unei utilizări nepreconizate pot oferi, de asemenea, informații utile pe care evaluatorul siguranței ar trebui să le ia în considerare.
2.10. Informații cu privire la produsul cosmetic
Această secțiune din Raportul privind siguranța produsului cosmetic permite includerea oricăror informații suplimentare care nu sunt incluse la alte poziții din capitolul I al anexei nr. 2 la Regulament, dar care sunt considerate relevante pentru a realiza evaluarea siguranței produsului.
Acesta conține alte informații relevante, fie referitoare la produs sau la formulări similare (de exemplu, studii existente realizate pe voluntari umani, fie referitoare la substanțe specifice cum ar fi concluziile confirmate și dovedite temeinic ale evaluărilor riscurilor, realizate în alte domenii relevante).
Această secțiune ar putea fi utilizată pentru a face referire la informațiile privind substanțele sau amestecurile utilizate și în alte tipuri de produse, cum ar fi alimentele și produsele farmaceutice.
3. Evaluarea siguranței produsului cosmetic
Capitolul II al Raportului privind siguranța produsului cosmetic constituie evaluarea propriu-zisă a siguranței produsului. În argumentația sa, evaluatorul siguranței trebuie să ia în considerare toate pericolele identificate pentru produs și pentru expunerea la acesta.
Capitolul II din Raportul privind siguranța produsului cosmetic cuprinde:
1) concluzia evaluării;
2) avertismentele și instrucțiunile de utilizare de pe etichetă;
3) argumentația;
4) calificările evaluatorului siguranței și aprobarea lor finală.
3.1. Concluzia evaluării
Concluzia menționează dacă produsul este sigur, sigur cu restricții sau nesigur pentru sănătatea umană atunci când este utilizat în condiții normale sau rațional previzibile. În cazul în care produsul a fost evaluat ca fiind nesigur, acesta nu poate fi considerat în conformitate cu Regulamentul și, prin urmare, nu se introduce pe piață.
3.2. Avertismentele și instrucțiunile de utilizare de pe etichetă
Obiectivul secțiunii respective din Raportul privind siguranța produsului cosmetic este de a menționa în mod explicit precauțiile speciale care trebuie respectate în cursul utilizării, precum și orice informații referitoare la precauțiile speciale privind produsele cosmetice pentru uz profesional, care trebuie să figureze pe etichetă.
Este sarcina evaluatorului siguranței să determine care avertismente sau instrucțiuni de utilizare, în plus față de cele menționate în anexele la ordinul ministrului sănătății, trebuie să fie menționate pe etichetă pentru a se asigura utilizarea în siguranță a produsului.
3.3. Argumentația
Argumentația este esența evaluării siguranței, deoarece scopul ei este de a explica în mod clar și precis modul în care evaluatorul siguranței a ajuns la concluziile privind siguranța produsului cosmetic pornind de la datele colectate în conformitate cu capitolul I din anexa nr. 2 la Regulament.
Evaluarea siguranței se efectuează, de la caz la caz, pentru fiecare produs cosmetic în parte și este rezultatul unei evaluări experte a datelor disponibile. Evaluatorul siguranței se asigură că toate informațiile de care are nevoie pentru a efectua evaluarea siguranței sunt disponibile, verifică relevanța datelor furnizate referitoare la produsul care urmează a fi evaluat și justifică absența datelor necesare conform capitolului I, în cazul în care consideră că nu sunt relevante sau necesare.
Pentru a formula concluzii cu privire la siguranța unui produs cosmetic, evaluatorul siguranței trebuie să evalueze siguranța substanțelor individuale sau a amestecurilor prezente în formulă, precum și siguranța produsului finit. Concluziile sale se bazează pe dovezi care arată că, ținând cont de toate pericolele identificate, produsul poate fi considerat sigur din punctul de vedere al sănătății umane.
Argumentația evaluării siguranței conține considerentele care au dus evaluatorul siguranței, pe baza tuturor informațiilor disponibile referitoare la siguranță, la o concluzie generală cu privire la siguranța unui produs.
În argumentația sa, evaluatorul siguranței trebuie să ia în considerare toate pericolele identificate, condițiile de expunere preconizate și pe cele rațional previzibile la substanțele individuale sau la amestecurile prezente în formulă și în produsul cosmetic finit.
Analiza și evaluarea validității/fiabilității tuturor informațiilor existente este sarcina evaluatorului siguranței. Prin efectuarea acestei analize, evaluatorul siguranței este în măsură să decidă dacă datele disponibile sunt suficiente pentru a efectua o evaluare a siguranței sau dacă este necesar să fie obținute alte date privind o substanță individuală sau produsul cosmetic finit.
3.3.1. Evaluarea siguranței substanțelor și/sau a amestecurilor
Evaluarea siguranței substanțelor și/sau a amestecurilor se efectuează în trei etape principale:
1) caracterizarea pericolelor aferente substanțelor și amestecurilor;
2) evaluarea expunerii locale și sistemice (luând în considerare datele privind absorbția);
3) evaluarea riscului de efecte sistemice (calcularea marjei de siguranță) și evaluarea riscului de efecte locale (cum ar fi alergia cutanată, iritația cutanată).
Pentru compușii cu rol de parfum sau de aromă, în cazul în care informațiile privind compoziția lor este confidențială, o evaluare a siguranței îi poate fi furnizată de către producătorul amestecului respectiv persoanei responsabile de produsul cosmetic finit.
Ținând seama de concentrația în produsul cosmetic finit și de tipul său de expunere, evaluarea siguranței compusului cu rol de parfum sau de aromă se realizează în conformitate cu principiile descrise în anexa nr. 2 la Regulament și cu prezentele Orientări. Furnizorul pune la dispoziția persoanei responsabile de produsul cosmetic finit un document adecvat prin care se demonstrează siguranța compusului cu rol de parfum sau de aromă.
3.3.2. Evaluarea siguranței produsului cosmetic
Evaluarea siguranței produsului cosmetic vizează trei aspecte principale:
1) rezumatul evaluării riscurilor pe baza efectelor locale și sistemice ale tuturor substanțelor individuale/amestecurilor;
2) evaluarea suplimentară a siguranței produsului formulat, care nu poate fi evaluat prin evaluarea substanțelor/amestecurilor în mod separat. De exemplu, aceasta ar putea viza toleranța cutanată a formulei, evaluarea unor posibile efecte combinate, cum ar fi un ingredient care poate crește rata de absorbție a unui alt ingredient, efectele posibile care ar putea decurge din interacțiunea cu materialul ambalajului sau posibilele efecte datorate reacțiilor chimice între substanțele individuale/amestecurile din produsul formulat;
3) alți factori care influențează evaluarea siguranței, cum ar fi stabilitatea, calitatea microbiologică, ambalajul și etichetarea, inclusiv instrucțiunile de utilizare și precauțiile la utilizare.
La evaluarea specifică a produselor cosmetice destinate copiilor sub trei ani, necesară în conformitate cu Regulamentul, se iau în considerare recomandările specifice din Notele de orientare ale CSSC.
În evaluarea specifică a produselor cosmetice destinate exclusiv utilizării pentru igiena intimă externă, necesară în conformitate cu Regulamentul, caracteristicile particulare ale zonei de aplicare se iau, de asemenea, în considerare.
Evaluatorul siguranței poate accepta, respinge sau accepta în anumite condiții formula în cauză. Un produs care nu respectă prevederile Regulamentului este respins și nu este introdus pe piață. Se respectă recomandările evaluatorului siguranței privind utilizarea în condiții de siguranță a produsului.
În cazul în care au loc schimbări ale cerințelor juridice (de exemplu, restricții privind una dintre substanțele incluse în formulă), se verifică, printre altele (de exemplu, etichetarea), dacă formula corespunde în continuare legislației, iar evaluarea siguranței se revizuiește și, dacă este necesar, se actualizează.
Evaluarea siguranței trebuie, de asemenea, să fie revizuită și, dacă este necesar, actualizată, în cazul în care survin una sau mai multe din următoarele circumstanțe:
1) sunt disponibile noi cunoștințe științifice și noi date toxicologice privind substanțele, care ar putea modifica rezultatele existentei evaluări a siguranței;
2) modificări ale formulei sau ale specificațiilor materiilor prime;
3) modificări ale condițiilor de utilizare;
4) o tendință crescătoare în ceea ce privește natura, gravitatea și frecvența efectelor nedorite, atât în condiții de utilizare rațional previzibile, cât și în caz de utilizare incorectă.
Se instituie structuri și mecanisme pentru a se asigura că informațiile relevante pentru actualizarea Raportului privind siguranța produsului cosmetic sunt comunicate reciproc în mod eficient între persoana responsabilă și evaluatorul siguranței și că acesta este în măsură să intervină în cazul în care este necesară o actualizare.
3.4. Calificările evaluatorului și aprobarea rezultatelor evaluării
Evaluatorul siguranței trebuie să fie un profesionist care să dețină cunoștințele și experiența necesare pentru a întocmi cu precizie evaluarea siguranței, astfel cum se indică în cerințele privind calificarea de la punctul 18 din Regulament. Secțiunea respectivă din Raportul privind siguranța produsului cosmetic are scopul de a garanta că această cerință este îndeplinită și că dovezile necesare sunt furnizate.
Secțiunea respectivă a Raportului privind siguranța produsului cosmetic trebuie să conțină numele și adresa evaluatorului siguranței și să fie datată și semnată.
Rezultatul evaluării siguranței trebuie semnat, menționându-se data întocmirii, sau trebuie emis prin intermediul unui sistem electronic, stabilindu-se o relație clară între evaluator, formulă și data evaluării. Versiunea electronică se protejează de utilizarea abuzivă de către persoane neautorizate.
Se furnizează dovezi referitoare la calificările evaluatorului siguranței (și anume, copia diplomei și, dacă este necesar, dovada unui act echivalent), prevăzute la punctul 18 din Regulament.”;
1.2.38. anexele nr. 3-nr. 7 și nr. 17 se abrogă;
1.2.39. se completează cu anexa nr. 18 cu următorul cuprins:
„Anexa nr. 18
la Regulamentul sanitar privind produsele cosmetice
Prezenta anexă transpune Regulamentul (UE) nr. 655/2013 al Comisiei din 10 iulie 2013 de stabilire a unor criterii comune pentru justificarea declarațiilor utilizate în legătură cu produsele cosmetice, CELEX: 32013R0655, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 190 din 11 iulie 2013.
CRITERII COMUNE
1. Conformitatea juridică
1.1. Nu sunt permise declarațiile care indică faptul că produsul a fost autorizat sau aprobat de către o autoritate competentă.
1.2. Acceptabilitatea unei declarații trebuie să se bazeze pe percepția pe care o are despre produs un utilizator final obișnuit, suficient de bine informat, atent și circumspect și să țină seama de factorii sociali, culturali și lingvistici de pe piața respectivă.
1.3. Nu sunt permise declarațiile care transmit ideea că un produs prezintă un beneficiu specific, în situația în care acesta nu reprezintă decât simpla conformitate cu cerințele minime prevăzute în mod legal.
2. Veridicitatea
2.1. Declarațiile nu pot menționa prezența unui ingredient care în realitate nu există în acel produs.
2.2. Declarațiile referitoare la proprietățile unui anumit ingredient nu trebuie să sugereze că produsul finit prezintă aceleași proprietăți, dacă nu este cazul.
2.3. Comunicările cu caracter comercial nu trebuie să sugereze că opiniile exprimate reprezintă declarații verificate, cu excepția cazului în care respectivele opinii se sprijină pe dovezi verificabile.
3. Elementele probatorii
3.1. Declarațiile referitoare la produsele cosmetice, explicite sau implicite, trebuie susținute de elemente probatorii adecvate și verificabile, indiferent de tipul acestora. Pot fi prezentate inclusiv evaluări ale experților, dacă este cazul.
3.2. Dovezile care susțin declarațiile trebuie să țină seama de practicile cele mai avansate.
3.3. În cazul în care drept dovezi sunt utilizate studii, acestea trebuie să fie relevante pentru produs și pentru beneficiul declarat, trebuie să urmeze metode bine concepute și bine puse în practică (valabile, fiabile și reproductibile) și trebuie să respecte considerentele etice.
3.4. Nivelul dovezilor sau al elementelor de susținere trebuie să corespundă cu tipul de declarație efectuată, în mod special în cazul în care siguranța utilizatorului poate fi afectată de lipsa eficacității.
3.5. Declarațiile clar exagerate, care nu trebuie înțelese în sens literal de către utilizatorul final obișnuit (hiperbolele) sau declarațiile de natură abstractă, nu necesită elemente de susținere.
3.6. O declarație care extrapolează (explicit sau implicit) la produsul finit proprietățile unuia dintre ingredientele sale trebuie să se sprijine pe dovezi adecvate și verificabile, precum demonstrarea prezenței ingredientului respectiv în produs într-o concentrație eficientă.
3.7. Evaluarea acceptabilității unei declarații trebuie să se bazeze pe forța probantă a tuturor studiilor, datelor și informațiilor disponibile, în funcție de natura declarației și de cunoștințele generale predominante ale utilizatorilor finali.
4. Onestitatea
4.1. Prezentarea performanțelor unui produs nu trebuie să depășească elementele probatorii disponibile.
4.2. Declarațiile nu trebuie să atribuie produsului în cauză caracteristici specifice (adică unice) dacă produse similare posedă aceleași caracteristici.
4.3. Dacă acțiunea unui produs este legată de condiții specifice, de exemplu, folosirea în asociație cu alte produse, acest lucru trebuie precizat în mod clar.
5. Echitatea
5.1. Declarațiile referitoare la produsele cosmetice trebuie să fie obiective, să nu denigreze concurența și nici ingredientele utilizate în mod legal.
5.2. Declarațiile privind produsele cosmetice nu trebuie să creeze confuzie cu produsele concurenței.
6. Alegerea în cunoștință de cauză
6.1. Declarațiile trebuie să fie clare și ușor de înțeles de către utilizatorul final obișnuit.
6.2. Declarațiile sunt parte integrantă a produselor și trebuie să conțină informații care să permită utilizatorului final obișnuit să facă o alegere în cunoștință de cauză.
6.3. Comunicările cu caracter comercial trebuie să ia în considerare capacitatea publicului-țintă (populația în cauză sau anumite categorii de persoane, precum utilizatorii finali de un anumit sex sau de o anumită vârstă) de a înțelege aceste informații. Comunicările cu caracter comercial trebuie să fie clare, precise, pertinente și ușor de înțeles de către publicul țintă.”
2. Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2027, cu excepția subpunctului 1.2.35, referitor la prevederile punctelor 801 și 802 din Regulament, care va intra în vigoare la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Contrasemnează:
Ministrul sănătății Emil Ceban
Nr. 151. Chişinău, 1 aprilie 2026.