Aprobat în ședința Guvernului din 25 martie 2026 Decizia protocolară nr. 13.19/2026
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (afișarea țării de origine pentru produsele alimentare), înaintat cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 38 din 24 februarie 2026) de către un grup de deputați în Parlament, și comunică următoarele.
Inițiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art. 73 din Constituția Republicii Moldova și art. 47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797/1996.
Potrivit notei de fundamentare care însoțește proiectul de act normativ, implementarea acestuia urmărește consolidarea cadrului normativ privind informarea consumatorilor cu privire la originea produselor alimentare comercializate cu amănuntul, prin instituirea unor mecanisme clare și uniforme de afișare vizuală a țării de origine, menite să asigure transparență, corectitudine și prevenirea inducerii în eroare a consumatorilor, precum și prin introducerea unei contravenții în Codul contravențional pentru neafișarea sau afișarea necorespunzătoare a acestei informații.
Din punctul de vedere al dreptului Uniunii Europene, menționăm că, prin prisma obiectului de reglementare, prezentul proiect de lege se circumscrie reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate politicii Uniunii Europene în domeniul capitolului 28 „Protecția consumatorului și a sănătății”.
Din perspectiva proiectului de lege examinat, relevanță directă prezintă Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
La articolul I, care prevede modificarea Legii nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior
Cerințele și responsabilitățile generale care reglementează informațiile referitoare la produsele alimentare sunt definite prin Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, menționarea țării de origine sau a locului de proveniență este obligatorie în cazurile prevăzute la art. 24 din aceeași lege. Totodată, aceste dispoziții se aplică fără a aduce atingere cerințelor de etichetare stabilite în Legea nr. 66/2008 privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate, precum și cerințelor referitoare la indicațiile protejate în temeiul acordurilor internaționale și la mărcile înregistrate care constituie o indicație geografică. În concret, mențiunile privind țara de origine sau locul de proveniență sunt obligatorii în următoarele cazuri:
1. în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce în eroare consumatorul în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului alimentar, în mod special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență;
2. pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din Nomenclatura combinată a mărfurilor, enumerate în anexa nr. 10, având în vedere următoarele date referitoare la viața animalului: a) locul nașterii; b) locul unde a fost crescut; c) locul unde a fost sacrificat.
Prin prisma reglementărilor corespondente legislației Uniunii Europene, se evidențiază următoarele.
La art. 191 alin. (1), cu referire la informarea obligatorie a consumatorului privind țara de origine a produselor alimentare, se constată că acesta este în acord parțial cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Astfel, art. 26 alin. (2) din Regulamentul UE stabilește expres cazurile în care mențiunile privind țara de origine sau locul de proveniență sunt obligatorii în cazul produselor alimentare, prevederi preluate integral de art. 24, alin. (2) din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare. Pe de altă parte, proiectul de lege examinat, prin noul art. 191 alin. (1) extinde informarea obligatorie a consumatorului privind țara de origine în cazul tuturor produselor alimentare (nu doar cele menționate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 279/2017), prevedere care cade sub incidența art. 38 și 39 din Regulamentul (UE)
nr. 1169/2011, care prevede acest drept „condiționat” al statelor membre. Totuși, dreptul de extindere al unui stat membru nu este nelimitat și poate fi aplicat/implementat prin norme naționale doar cu îndeplinirea cumulativă a două condiții:
1. introducerea unor mențiuni suplimentare are loc doar din următoarele motive: a) protecția sănătății publice; b) protecția consumatorilor; c) prevenirea fraudelor; d) protecția drepturilor de proprietate industrială și comercială, a indicațiilor de proveniență, a denumirilor de origine înregistrate și prevenirea concurenței neloiale;
2. în cazul locului de origine, doar atunci când există dovada unei legături între anumite calități ale produsului și originea sau proveniența sa, cu notificarea obligatorie în acest sens a Comisiei Europene în legătură cu astfel de dispoziții interne și cu prezentarea dovezilor conform cărora majoritatea consumatorilor consideră că furnizarea acestor informații are o importanță deosebită. Această normă a Uniunii Europene a fost interpretată și prin prisma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia) din 1 octombrie 2020 Cauza
C-485/18 Groupe Lactalis împotriva Premier ministre ș.a., care a subliniat această arhitectură normativă, statuând că indicarea țării de origine sau a locului de proveniență intră în „chestiunile armonizate în mod specific” de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, iar statele membre nu pot să adopte sau să mențină dispoziții de drept intern, cu excepția cazurilor permise de dreptul Uniunii Europene (art. 38 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011). Măsurile luate de un stat membru trebuie să respecte condițiile art. 39 din Regulamentul menționat și să formeze un ansamblu coerent cu prevederile acestuia.
În situația în care intenția autorului a fost de a completa prevederile Legii nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior și de a aplica prevederile respective doar pentru produsele alimentare menționate de art. 24 alin. (2) din legea menționată, acest lucru urmează a fi specificat expres în textul art. 191 alin. (1) din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior, după cum urmează: „La comercializarea cu amănuntul a produselor alimentare, în cazurile în care indicarea țării de origine sau a locului de proveniență este obligatorie potrivit
art. 24 din Legea nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, comerciantul asigură informarea consumatorului cu privire la țara de origine sau la locul de proveniență pe indicatorul de preț sau pe un anunț în imediata vecinătate a produsului”.
În cazul în care intenția autorului este de a introduce această mențiune obligatorie pentru toate produsele alimentare, riscul de nealiniere cu acquis-ul Uniunii Europene este ridicat și ar echivala cu introducerea unei măsuri naționale extinse și greu de justificat potrivit art. 39 din Regulamentul UE) nr. 1169/2011.
La art. 191 alin. (2) se constată că, în cazul produselor preambalate, cerința de a corespunde etichetei este în acord cu cerințele art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, care stabilește practicile corecte de informare a consumatorului și modalitatea de oferire a informațiilor referitoare la produsele alimentare, care trebuie să nu ducă cumpărătorul în eroare și să fie precise, clare și ușor de înțeles de către consumator. În ceea ce privește produsele alimentare nepreambalate, pentru care informația afișată trebuie să corespundă celei furnizate comerciantului de către importator sau furnizor pentru lotul expus, confirmată prin documente comerciale, această prevedere este în consonanță cu prevederile art. 44 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, în speță cu art. 44 alin. (2), care lasă la latitudinea statelor membre adoptarea măsurilor naționale privind mijloacele prin care trebuie puse la dispoziție mențiunile specificate sau elementele din mențiunile respective și, după caz, forma de exprimare și de prezentare a acestora.
La art. 191 alin. (3) se constată că acesta este în acord cu art. 26 alin. (2) (a) din Regulamentul UE) nr. 1169/2011, care stabilește că „mențiunile privind țara de origine sau locul de proveniență sunt obligatorii în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului alimentar, în mod special, dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență”. Totodată, această normă corespunde și concluziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene formulate în Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 iunie 2015 C-195/14 Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände –Verbraucherzentrale Bundesverband e.V. împotriva Teekanne GmbH & Co. KG și Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 noiembrie 2019 C-363/18 Organisation juive européenne și Vignoble Psagot Ltd împotriva Ministre de l’Économie et des Finances.
Art. 191 alin. (4) prevede că obligațiile stabilite se aplică pentru unitățile de comerț cu amănuntul cu o suprafață mai mare de 50 m2. Stabilirea acestui prag creează o situație de neclaritate sporită deoarece nu este specificat dacă suprafața se referă la suprafața totală a unității comerciale sau doar la suprafața spațiului de vânzare. Concomitent, nota de fundamentare nu conține o justificare explicită pentru selectarea pragului de 50 m2, ceea ce poate crea percepția selectării în mod arbitrar a acestui criteriu de delimitare a domeniului de aplicare.
La articolul II, care prevede modificarea Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008
Prin proiect se propune completarea art. 273 din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008 cu punctul 61, prin care se instituie o nouă componență contravențională pentru neafișarea, afișarea incompletă sau necorespunzătoare a țării de origine a produselor alimentare, precum și pentru utilizarea drapelului cu încălcarea prevederilor art. 191 din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior. În acest caz, se constată că textul utilizează termeni precum „afișarea incompletă” sau „afișarea necorespunzătoare” fără a stabili criterii obiective pentru determinarea acestor situații. În lipsa unor criterii clare pentru astfel de situații, constatarea contravenției poate depinde de interpretarea subiectivă a agentului constatator.
Totodată, se remarcă faptul că legislația contravențională conține deja prevederi referitoare la încălcarea cerințelor privind informarea consumatorilor despre produsele alimentare. Astfel, potrivit art. 269 lit. a) liniuța a șasea din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008, comercializarea produselor alimentare fără informațiile obligatorii privind țara de origine sau locul de proveniență pentru anumite categorii de produse constituie contravenție, iar constatarea și examinarea acestor fapte revine Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, conform art. 414 din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor propuse, proiectul de lege stabilește amenzi cuprinse între 60 și 120 de unități convenționale, pentru persoanele cu funcție de răspundere, și între 120 și 240 de unități convenționale, pentru persoanele juridice. Comparativ cu sancțiunile prevăzute în prezent la art. 273 alin. (6) din Codul contravențional (12-18 unități convenționale), cuantumul sancțiunilor propuse este semnificativ mai ridicat. În acest context, se consideră necesară completarea notei de fundamentare cu argumente suplimentare privind stabilirea cuantumului sancțiunilor, inclusiv prin prisma criteriilor de proporționalitate și de gravitate a faptelor contravenționale.
Ținând cont de faptul că inițiativa legislativă respectivă presupune costuri adiționale pentru comercianți, se propune examinarea posibilității oferirii unui suport parțial destinat rețelelor comerciale, eventual din partea Camerei de Comerț și Industrie sau a Organizației de Dezvoltare a Antreprenorialului, pentru etapa incipientă de implementare a prevederilor proiectului, cu ulterioara acoperire a costurilor integral de către comercianți.
Cu privire la tehnica legislativă, se va reține:
- referința la actul normativ se expune conform prevederilor art. 42 alin. (5) și art. 55 alin. (5) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, astfel încât la menționarea datei de adoptare a actului normativ să se indice numărul de ordine ca element de identificare, la care să se adauge anul în care a fost adoptat acesta, datele respective fiind despărțite de o bară „/”, conform următorului exemplu: „Legea nr. 231/2010”;
- în dispoziția de modificare a art. I urmează a fi rectificată mențiunea privind sursa republicării Legii nr. 231/2010, în felul următor: „(republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr. 230-237, art. 262)”;
- în alin. (2) al art. III, termenul prevăzut pentru Guvern în vederea aducerii actelor sale normative în concordanță cu legea vizată se va ajusta la termenul de intrare în vigoare a legii, pentru a nu admite intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente legii înainte de intrarea în vigoare a acesteia.
Cu privire la nota de fundamentare, aceasta urmează a fi completată, deoarece nu este însoțită de studii de caz și nu face referire la existența unor reclamații din partea consumatorilor privind inducerea în eroare prin expunerea unor elemente de branding susceptibile să sugereze o origine locală a produsului, cum ar fi utilizarea unor denumiri tradiționale, a arhaismelor sau a imaginilor cu peisaje autohtone, deși produsul este, în realitate, de proveniență străină, fiind doar ambalat sau distribuit sub un brand local. Or, descrierea situației actuale și a problemelor care impun intervenția este mult prea generală și nu descrie problemele abordate cu mai multe detalieri. De asemenea, nota de fundamentare nu prevede argumentele care justifică determinarea cuantumului amenzilor pentru contravenția propusă, fapt pentru care acestea se vor analiza suplimentar, inclusiv prin prisma criteriilor de gravitate.
Se menționează că, în vederea implementări proiectului de lege, urmează a fi modificată Hotărârea Guvernului nr. 931/2011 cu privire la aprobarea Regulamentului de desfășurare a activităților de comerț. În acest sens, atragem atenția că hotărârea menționată a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 206/2023 cu privire la aprobarea regulamentelor și a regulilor din comerțul interior și abrogarea unor hotărâri ale Guvernului. Astfel, este necesară inserarea modificărilor de rigoare în nota de fundamentare.
În contextul celor expuse anterior, Guvernul comunică susținerea de principiu a proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (afișarea țării de origine pentru produsele alimentare), cu condiția revizuirii acestuia potrivit propunerilor de îmbunătățire a textului, în vederea excluderii unor eventuale riscuri de neconformitate cu cadrul normativ existent.