pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare

HOTĂRÂRE nr. 49 din 11.02.2026 · GUVERNUL · publicat 13.02.2026
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4
pe legis.md
Trimiteri: 62 legate · 11 nerezolvateActe din afara site-ului: 1 parte legată de actul întreg · 1 fără adresăMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (11)
  • pct. 3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 16 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 75 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • Metodologia privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare Trimitere recunoscută, fără legătură
  • art. 26 alin. (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • (5) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • (7) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 26 alin. (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • (5) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 24 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 26 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
Din afara site-ului: părți legate de actul întreg (1)
  • art. 2 Parte a unui act al Uniunii Europene. Legătura deschide actul întreg pe EUR-Lex.
Din afara site-ului: fără adresă (1)

UE

În temeiul art.18 alin.(4) din Legea nr. 162/2023 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 272-273, art. 468), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

Prezenta hotărâre transpune parțial (transpune art. 2 și Anexa II) Regulamentul delegat (UE) 2024/3173 al Comisiei din 27 august 2024 de completare a Regulamentului (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind accesul la Sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” și funcționarea acestuia, informațiile care trebuie introduse în sistemul respectiv, cerința privind notificările și criteriile de evaluare a nivelului de risc, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L din 13 decembrie 2024, CELEX: 32024R3173.

1. Se aprobă Metodologia privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare (se anexează).

2. La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se abrogă:

2.1. Hotărârea Guvernului nr. 1212/2016 cu privire la aprobarea Metodologiei privind evaluarea riscurilor în cazul produselor nealimentare destinate consumatorilor și selectarea măsurilor corective (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 388-398, art. 1311), cu modificările ulterioare.

2.2. Hotărârea Guvernului nr. 1054/2016 cu privire la gradele de risc pentru produsele nealimentare și criteriile de atribuire a acestora (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 315-328, art. 1146), cu modificările ulterioare.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 11 martie 2026, cu excepția pct. 3, 16 și 75 din Metodologia privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare, care fac referire la art. 24 din Legea 196/2025 privind siguranța generală a produselor, care se pun în aplicare de la data ratificării Acordului internațional privind accesul la Sistemul de alertă rapidă al Uniunii Europene „Safety Gate”.

PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării

economice și digitalizării Eugeniu Osmochescu

Nr. 49. Chişinău, 11 februarie 2026.

Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.49/2026

METODOLOGIE privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Metodologia privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare (în continuare – Metodologie) stabilește cadrul normativ privind evaluarea nivelului de risc prezentat de produsele care sunt introduse sau puse la dispoziție pe piață pentru consumatori și utilizatorii finali.

2. Prezenta Metodologie reglementează condițiile în care autoritățile de supraveghere a pieței, în domeniul lor de competență, selectează și aplică măsuri corective în legătură cu comercializarea și utilizarea produselor care prezintă risc pentru interesele publice, precum sănătatea și siguranța în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului și a securității publice, precum și a oricăror alte interese publice protejate de legislație.

3. Metodologia definește criteriile de evaluare a nivelului de risc al produselor, pentru a sprijini autoritățile de supraveghere a pieței să respecte obligațiile care le revin în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 196/2025 privind siguranța generală a produselor (în continuare – Legea nr. 196/2025), inclusiv transmiterea notificărilor prin intermediul Sistemului de schimb rapid de informații privind produsele periculoase, în temeiul art. 26 alin. (4), (5) sau (7) din legea sus-menționată.

4. De asemenea, prezenta Metodologie stabilește cerințele pentru evaluarea riscurilor pentru sănătate și siguranță ale produselor care fac obiectul Legii nr. 196/2025 și al Legii nr.162/2023 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor (în continuare – Legea nr.162/2023), precum și pentru evaluarea riscurilor pentru alte interese publice în ceea ce privește produsele care intră sub incidența Legii nr. 162/2023, în măsura în care aceste interese publice sunt protejate de reglementările tehnice aplicabile ce transpun legislația de armonizare a Uniunii Europene.

5. Suplimentar la noțiunile definite la art. 3 din Legea nr. 196/2025 și la art. 3 din Legea nr. 162/2023, în sensul prezentei Metodologii se definesc următoarele noțiuni:

5.1. evaluare a riscurilor – procedură de identificare și evaluare a pericolelor, care constă în identificarea gravității unui pericol, determinarea probabilității ca un consumator să fie vătămat de pericolul respectiv, precum și combinația dintre pericol și probabilitate;

5.2. gestionare a riscului – acțiune subsecventă care vizează reducerea sau eliminarea unui risc identificat în cadrul unei evaluări a riscurilor;

5.3. pericol – sursă de amenințate care implică probabilitatea de a fi vătămat sau de a suferi leziuni. O metodă de cuantificare a pericolului în cadrul unei evaluări a riscului este gravitatea posibilelor vătămări sau lezări;

5.4. pericol intrinsec al produsului – pericol generat de proprietățile unui produs;

5.5. probabilitate de vătămare – probabilitate ca prejudiciul să se producă efectiv;

5.6 scenariu de vătămare – succesiune de evenimente care duce la materializarea vătămării.

6. În sensul prezentei Metodologii, nivelul de risc reprezintă combinația dintre nivelul de gravitate al vătămării și probabilitatea ca pericolul intrinsec al produsului să determine efectiv o vătămare a consumatorului.

7. Nivelul de risc se determină printr-o evaluare a pericolelor existente sau a potențialelor pericole asociate ale produsului.

8. Nivelul de risc estimat a unui produs determină măsurile corective care urmează a fi aplicate, după caz, asupra producției totale a unei anumite mărci (model, articol, modificare) sau părți componente ori asupra unor serii ale acestora.

9. Prezenta Metodologie nu se aplică de către producători în procesul de proiectare și fabricare a produselor exclusiv în scopul evitării riscurilor grave. Produsele trebuie să prezinte siguranță, iar prezenta Metodologie are rolul de a sprijini autoritățile de supraveghere a pieței să identifice riscurile grave în cazul în care, în pofida eforturilor producătorului, un produs nu prezintă siguranță.

II.

CRITERIILE DE EVALUARE A RISCULUI

10. Prezenta Metodologie se aplică în scopul evaluării riscurilor asociate produselor nealimentare, după cum urmează:

10.1. evaluarea riscurilor pentru sănătate și siguranță prezentate de produsele care sunt introduse sau puse la dispoziție pe piață pentru consumatori, și, în cazul produselor care intră sub incidența reglementărilor tehnice aplicabile ce transpun legislația de armonizare a Uniunii Europene (în continuare – reglementări tehnice aplicabile), pentru utilizatorii finali fiind stabilite la capitolele III și IV;

10.2. evaluarea riscurilor pentru alte interese publice, altele decât cele menționate la subpct. 10.1, în ceea ce privește produsele care cad sub incidența reglementărilor tehnice aplicabile.

11. Interesele publice, menționate la subpct. 10.2 care fac obiectul reglementărilor tehnice aplicabile se extind dincolo de riscurile pentru sănătate și siguranță menționate la subpct. 10.1, care includ o gamă mai largă de interese protejate, cum ar fi mediul, animalele, resursele energetice, bunurile, siguranța publică sau tranzacțiile economice.

12. Evaluarea riscurilor, în vederea stabilirii dacă un produs prezintă sau nu un risc grav, ia în considerare natura pericolului și probabilitatea apariției acestuia, pe baza următoarelor criterii de evaluare:

12.1. pericolele care afectează sau pot afecta sănătatea și siguranța persoanelor prin utilizarea produselor;

12.2. categoriile de consumatori care pot utiliza aceste produse;

12.3. tipurile de leziuni pe care le poate provoca consumatorilor utilizarea acestor produse;

12.4. caracteristicile și gravitatea leziunilor ce pot rezulta din prejudiciul adus unor anumite categorii de consumatori prin utilizarea produselor;

12.5. efectele care decurg din leziuni.

13. Evaluarea riscurilor pentru alte interese publice se efectuează cu respectarea cerințelor specifice prevăzute în reglementările tehnice aplicabile, inclusiv ținând cont de natura specifică a intereselor protejate de legislația în domeniu și de cerințele pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a asigura protecția acestor interese.

14. Riscurile pentru interesele publice, altele decât sănătatea și siguranța, pot fi legate de riscurile asociate unor produse care nu cauzează vătămări utilizatorilor finali, dar care pot genera diferite tipuri de efecte negative sau prejudicii care trebuie identificate și evaluate pe parcursul evaluării riscurilor, având în vedere cerințele reglementărilor tehnice aplicabile și interesele publice pe care acestea urmăresc să le protejeze.

15. Capitolele III și IV se aplică pentru evaluarea riscurilor pentru alte interese publice protejate de reglementările tehnice aplicabile, ținând seama de pct. 11-14 și de cerințele și obiectivele specifice ale reglementărilor tehnice aplicabile riscului în cauză.

III.

ETAPELE EVALUĂRII NIVELULUI DE RISC

16. În vederea respectării obligațiilor de notificare a produselor periculoase care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, în temeiul art. 24 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 196/2025, precum și pentru transmiterea notificărilor în temeiul art. 26 alin. (4) sau (5) din legea sus-menționată, autoritățile de supraveghere a pieței parcurg următoarele etape:

16.1. analiza modului în care anumite pericole se pot materializa în potențiale vătămări;

16.2. determinarea nivelului de risc în raport cu produsele, prin includerea elementului de probabilitate.

17. În situațiile enumerate în capitolul IV, autoritățile de supraveghere a pieței nu au obligația de a respecta etapele menționate la pct. 16.

Secțiunea 1

Evaluarea scenariului de vătămare anticipat

18. Autoritățile de supraveghere a pieței evaluează scenariul în care pericolul intrinsec al produsului poate duce la o vătămare. Un astfel de pericol intrinsec al produsului se determină în funcție de amploarea efectului advers pe care un produs îl poate avea pentru utilizatori.

19. Se stabilește un scenariu de vătămare, în care se descrie în detaliu:

19.1. modul în care pericolul duce la vătămare;

19.2. gravitatea vătămării cauzate.

20. În cazul în care se evaluează scenariul de vătămare anticipat, autoritățile de supraveghere a pieței iau în considerare că o vătămare poate varia ca gravitate, în funcție de mai mulți factori, cum ar fi:

20.1. pericolul intrinsec al produsului;

20.2. modul în care produsul este utilizat sau poate fi utilizat de către utilizator; sau

20.3. tipul de utilizator care folosește produsul în cauză.

21. Pentru a sprijini elaborarea unui număr potrivit de scenarii, prezenta Metodologie cuprinde mai multe scenarii de vătămare tipice, conform anexei nr. 1. Acestea ar trebui să fie adaptate la produsul în cauză, la tipul consumatorului și la alte circumstanțe.

Decizia privind numărul scenariilor de vătămare rămâne responsabilitatea evaluatorului riscurilor și depinde de o serie de factori care trebuie luați în considerare la determinarea riscului produsului.

Secțiunea a 2-a

Produsul

22. Prezenta secțiune descrie detaliat aspectele care trebuie avute în vedere și întrebările care trebuie formulate în procesul de elaborare a evaluării riscurilor asociate produsului, cu scopul de a asigura o identificare completă și corectă a tuturor factorilor ce pot influența siguranța utilizatorului pe întreg ciclul de viață al produsului.

23. Identificarea produsului trebuie să fie lipsită de ambiguitate și să cuprindă următoarele elemente:

23.1. denumirea produsului;

23.2. marca comercială;

23.3. numele modelului;

23.4. numărul tipului;

23.5. numărul lotului de fabricație (după caz);

23.6. toate certificatele care pot însoți produsul;

23.7. dispozitivul de siguranță pentru copii (dacă este cazul);

23.8. identitatea persoanei juridice care a introdus sau a pus la dispoziție produsul pe piață;

23.9. țara de origine.

În cadrul descrierii produsului pot fi incluse imagini ale produsului, ale ambalajului și ale plăcuței cu datele produsului (după caz), precum și raportul (rapoartele) de testare în care sunt identificate pericolele asociate produsului.

24. În situații speciale în care pericolul este generat exclusiv de o componentă distinctă a produsului care poate fi separată de acesta și pusă la dispoziția consumatorilor în mod individual, evaluarea riscurilor se limitează la acea componentă.

25. Descrierea produsului include orice etichetă relevantă pentru evaluarea riscurilor, în special etichetele de avertizare. Instrucțiunile de utilizare trebuie să cuprindă informații pertinente privind riscurile asociate produsului și măsurile de minimizare a acestora, precum utilizarea echipamentelor individuale de protecție sau restricțiile privind utilizarea de către anumite categorii de persoane, inclusiv copii.

26. În cazul produselor care necesită asamblare de către consumatori înainte de utilizare, instrucțiunile de asamblare trebuie să fie formulate clar și comprehensiv, astfel încât produsul asamblat să respecte toate cerințele relevante privind siguranța. Se evaluează posibilitatea apariției unor riscuri neprevăzute generate de erori comise de către consumatori în procesul de asamblare a produsului.

27. Evaluarea riscurilor se realizează pe întreaga durată a ciclului de viață al produsului, acest aspect fiind esențial mai ales în cazul produselor nou- dezvoltate. Se analizează dacă vechimea și uzura produsului modifică natura sau amploarea pericolelor, dacă apar noi riscuri în urma unei utilizări necorespunzătoare previzibile în mod rezonabil, precum și durata de viață estimată a produsului până la apariția defecțiunilor, perioada de păstrare și durata medie de utilizare practică până va deveni deșeu.

28. Se ia în considerare posibilitatea ca produsul să devină inutilizabil după o anumită perioadă de timp, chiar dacă nu a fost utilizat. În aceste situații, se analizează riscul deteriorării elementelor componente și efectele potențiale asupra siguranței utilizatorului.

29. Ambalajul produsului este inclus în evaluarea riscurilor, în măsura în care acesta poate influența siguranța în timpul utilizării, manipulării, depozitării sau eliminării produsului.

Secțiunea a 3-a

Pericolul intrinsec al unui produs

30. Pericolul este proprietatea intrinsecă a unui produs care poate provoca o vătămare consumatorului care îl utilizează.

31. Pericolul poate avea diferite forme:

31.1. pericol de natură mecanică (de exemplu, muchii ascuțite în care utilizatorul se poate tăia la degete sau orificii înguste în care acesta își poate prinde degetele);

31.2. pericol de înecare (de exemplu, din cauza unor piese mici care se pot detașa dintr-o jucărie și care pot fi înghițite de către un copil, făcându-l să se înece);

31.3. pericol de sufocare (cum ar fi cel cauzat de șnururile glugii unui hanorac care pot duce la strangulare);

31.4. pericol de natură electrică (de exemplu, pericol cauzat de piesele electrice sub tensiune care pot provoca electrocutare);

31.5. pericol legat de căldură sau de incendiu (de exemplu, un ventilator de încălzire care se supraîncălzește ia foc și provoacă arsuri);

31.6. pericol de natură termică (de exemplu, suprafața exterioară fierbinte a unui cuptor care poate provoca arsuri);

31.7. pericol de natură chimică (de exemplu, o substanță toxică care poate otrăvi consumatorul imediat după ingestie sau o substanță cancerigenă care poate provoca, pe termen lung, cancer. Unele substanțe chimice pot produce vătămare consumatorului numai după o expunere repetată);

31.8. pericol microbiologic (de exemplu, o contaminare bacteriologică a produselor cosmetice, care poate cauza infecții cutanate);

31.9. pericol asociat zgomotului (de exemplu, nivelul sonor ridicat al telefoanelor mobile jucării poate afecta capacitatea auditivă a copiilor);

31.10. alte pericole (de exemplu, cele legate de explozie, implozie, presiunea sonică și ultrasonică, presiunea fluidelor sau radiațiile surselor laser).

32. În sensul prezentei Metodologii, pericolele sunt grupate în funcție de:

32.1. dimensiunea, forma și suprafața unui produs;

32.2. energia sa potențială, cinetică sau electrică;

32.3. temperaturile extreme;

32.4. radiații;

32.5. incendii și explozii;

32.6. toxicitate;

32.7. contaminare microbiologică;

32.8. alte pericole asociate utilizării sau funcționării produsului.

33. Clasificarea pericolelor se face conform categoriilor orientative prezentate în anexa nr. 1, care are rol exclusiv de ghidare. Evaluatorul riscurilor are obligația de a adapta scenariul de vătămare la specificul produsului analizat. Nu orice tip de pericol se aplică tuturor produselor.

34. Anexa nr.1 ajută evaluatorii riscurilor să caute și să identifice toate pericolele posibile aferente produselor care sunt evaluate. În cazul în care un produs prezintă mai multe pericole, fiecare pericol este analizat separat, având propria sa evaluare a riscurilor, iar riscul cel mai ridicat identificat este „riscul” produsului. Riscurile care necesită măsuri specifice de gestionare sunt, de asemenea, semnalate, astfel încât să poată fi gestionate toate riscurile.

35. Un singur pericol poate provoca mai multe vătămări în cadrul aceluiași scenariu; prin urmare, toate vătămările aparțin aceluiași scenariu de vătămare, iar gravitatea acestora trebuie evaluată cumulativ.

36. Toate vătămările asociate aceluiași scenariu se consideră a fi foarte grave. Nu se cumulează mai multe vătămări provenind din scenarii diferite.

37. În practică, poate fi suficientă evaluarea riscului asociat unui singur pericol. Dacă riscul aferent acelui pericol impune o măsură de gestionare, aceasta poate fi adoptată fără demersuri suplimentare. Totuși, pentru a se asigura că măsura de gestionare a riscului este suficient de eficace, evaluatorul trebuie să verifice dacă riscul identificat este cel mai ridicat (sau se regăsește printre cele mai ridicate). Acest lucru este întotdeauna valabil în cazul în care clasificat ca grav, deoarece acesta reprezintă cel mai înalt nivel de risc stabilit prin prezenta Metodologie.

38. În cazul unui risc mai puțin grav, pot fi necesare alte evaluări ale riscurilor și, eventual, măsuri specifice de gestionare a riscurilor în etapele ulterioare.

39. Pericolele sunt adesea identificate și cuantificate prin intermediul testărilor. Aceste testări, precum și modul lor de desfășurare sunt definite de Standardele moldovenești care adoptă standarde europene sau internaționale referitoare la produse. Conformitatea unui produs cu un standard european armonizat („EN …”), ale cărui referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, oferă prezumția de siguranță (chiar dacă aceasta se limitează numai la caracteristicile de siguranță vizate de valoarea (valorile) sau standardul (standardele) respectiv(e)).

În astfel de cazuri, produsul este considerat că prezentă un risc minim și un grad înalt de protecție în raport cu pericolul specific vizat de standardul aplicabil.

40. Cu toate acestea, pot exista situații în care nu se poate pleca de la prezumția de siguranță a produsului. În astfel de cazuri, va trebui elaborată o evaluare a riscului extrem de bine documentată, însoțită de o cerere de modificare a standardului armonizat.

41. În cazul în care un produs nu trece un anumit test, se prezumă existența unui risc, cu excepția cazului în care producătorul poate demonstra că produsul este sigur.

42. Un produs poate fi considerat ca prezintă un risc chiar dacă nu provoacă vătămări. Un produs poate prezenta un risc și în cazul în care nu este conform destinației sale.

Secțiunea a 4-a

Tipurile de consumatori și modul în care aceștia utilizează produsele

43. În înțelesul prezentei secțiuni, prin „consumator” se înțelege atât utilizatorul direct al produsului, cât și oricare altă persoană care, fără a utiliza efectiv produsul, poate fi afectată de utilizarea acestuia prin simpla sa prezență în vecinătatea utilizatorului.

Competențele și comportamentul consumatorului care utilizează un produs pot avea o influență mare asupra nivelului de risc. Prezența unei imagini clare a tipului de consumator în scenariul de vătămare are, în acest caz, o importanță primordială.

44. În cadrul unei evaluări a nivelului de risc, poate fi necesar să fie generate scenarii de vătămare cu diferite tipuri de consumatori (a se vedea tabelul 1), pentru a identifica cel mai ridicat risc și, respectiv, „riscul” produsului.

Tabelul 1

Consumatorii

Tipurile de consumatoriDescrierea
Consumatori foarte vulnerabiliCopii foarte mici: de la 0 la 36 de luni
Alți consumatori: persoane cu diferite tipuri de dizabilități
Consumatori vulnerabiliCopii mici: copii cu vârsta mai mare de 36 de luni și mai mică de 8 ani
Copii mari: copii de la 8 la 14 ani
Alți consumatori: persoane cu aptitudini fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale reduse (de exemplu: persoane cu dizabilități, persoane vârstnice, inclusiv cu vârste peste 65 de ani) sau persoane lipsite de experiență sau de cunoștințe
Alte tipuri de consumatoriConsumatori care nu se încadrează la consumatorii foarte vulnerabili sau vulnerabili

45. Se impune luarea în considerare a persoanelor care, deși nu utilizează în mod direct produsul, se pot afla în proximitatea utilizatorilor acestuia. În acest sens, se vor elabora avertismente explicite privind potențialele riscuri pentru persoanele aflate în apropiere, precum și măsuri necesare pentru reducerea la minimum a acestora.

46. La elaborarea unui scenariu de vătămare se va ține cont de aspectele enumerate mai jos privind tipul de consumator și modul în care acesta trebuie să utilizeze produsul:

46.1. utilizator pentru care este/nu este destinat: se diferențiază riscurile asociate utilizării produsului în funcție de profilul utilizatorului:

46.1.1. utilizatorul pentru care este destinat un anumit produs poate folosi produsul cu ușurință, fie că urmează instrucțiunile, fie că este obișnuit cu acest tip de produs și cu pericolul (pericolele) sale aferente, aparente sau mai puțin evidente. În acest caz, pericolul asociat produsului poate să nu se materializeze, iar riscul asociat produsului poate fi minor;

46.1.2. utilizatorul pentru care nu este destinat produsul poate să nu fie obișnuit cu acesta și să nu identifice pericolul (pericolele) aferent(e), ceea ce implică un risc crescut de vătămare;

46.2. consumatori vulnerabili (a se vedea tabelul 1), această categorie de consumatori:

46.2.1. au capacitate redusă de a identifica un pericol;

46.2.2. pot avea dificultăți să țină cont de etichetele de avertizare sau să aibă probleme speciale la utilizarea unui produs pe care nu l-au mai folosit niciodată;

46.2.3. consumatorii, în special, copii, în cazul substanțelor chimice, pot manifesta o sensibilitate mai mare decât adulții;

46.2.4. consumatorii, care în mod obișnuit nu sunt vulnerabili, pot deveni vulnerabili în anumite situații (de exemplu, în cazul în care instrucțiunile sau avertismentele aferente unui produs sunt într-o limbă străină pe care consumatorul respectiv nu o înțelege);

46.3. utilizare prevăzută și rezonabil previzibilă: consumatorii pot utiliza un anumit produs în alte scopuri decât cele pentru care acesta este destinat, chiar dacă instrucțiunile de utilizare, inclusiv avertismentele furnizate, sunt clare;

46.4. frecvența și durata utilizării:

46.4.1. pot varia semnificativ de la un consumator la altul, în funcție de atractivitatea produsului și de ușurința de utilizare a acestuia;

46.4.2. utilizarea frecventă sau pe termen lung a unui produs poate contribui la familiarizarea consumatorului cu caracteristicile acestuia, inclusiv cu eventualele pericole, instrucțiuni de utilizare și etichete de avertizare, ceea ce poate conduce la o diminuare a riscului asociat;

46.4.3. în același timp, poate determina o diminuare a vigilenței consumatorului, acesta devenind prea obișnuit cu produsul și ignorând, în mod imprudent, instrucțiunile sau avertismentele, ceea ce poate duce la o creștere a riscului;

46.4.4. utilizarea zilnică sau pe termen lung poate grăbi, de asemenea, procesul de învechire a produsului, iar orice componentă care nu poate rezista unei utilizări atât de frecvente poate ceda și genera un pericol sau o posibilă vătămare, ceea ce, de asemenea, sporește riscul;

46.5. recunoașterea pericolului, comportamentul de siguranță și echipamentul de protecție:

46.5.1. anumite produse sunt cunoscute pentru pericolele pe care le prezintă (de exemplu, foarfeci, cuțite, bormașini, fierăstraie cu lanț, patine cu rotile, biciclete, motociclete și autoturisme). În toate aceste cazuri, pericolul aferent produsului este clar cunoscut și ușor de identificat sau este descris în instrucțiunile de utilizare care vor include măsuri de gestionare a riscurilor;

46.5.2. consumatorii pot reduce riscul prin adoptarea unui comportament prudent și utilizarea echipamentelor individuale de protecție (mănuși, căști sau centuri de siguranță);

46.5.3. în cazul altor produse, pericolul aferent produsului poate fi identificat cu dificultate (de exemplu, un scurtcircuit în interiorul unui fier de călcat), iar etichetele de avertizare pot fi ignorate sau interpretate greșit, limitând capacitatea consumatorului de a întreprinde măsuri preventive;

46.6. comportamentul consumatorului în caz de incident: în procesul de evaluare a riscurilor trebuie analizat, inclusiv, modul în care consumatorul reacționează în situația producerii unui incident asociat produsului, inclusiv dacă acesta este susceptibil să adopte un comportament precaut și să întreprindă măsuri preventive, precum izolarea sau stingerea unei surse de pericol, ori, dimpotrivă, să reacționeze impulsiv (de exemplu, prin abandonarea produsului în condiții care pot amplifica riscul). Consumatorii vulnerabili, în special copiii, pot avea un comportament diferit de cel al altor consumatori, nevulnerabili;

46.7. contextul cultural al consumatorului și modul în care produsul este utilizat în țara sa de origine pot influența riscul unui produs: producătorii au responsabilitatea de a ține cont de diferențele și de specificul pieței locale culturale în cazul în care lansează un produs nou pe piață. Experiența producătorilor privind modul în care un produs este perceput și utilizat în diferite contexte culturale constituie o sursă valoroasă de informații pentru autoritățile de supraveghere a pieței implicate în evaluarea riscurilor.

Secțiunea a 5-a

Scenariul de vătămare și etapele care duc la producerea vătămării(lor)

47. În funcție de natura și numărul de factori care trebuie luați în considerare pentru determinarea riscului prezentat de un produs, se pot elabora diferite scenarii de vătămare. Autoritățile de supraveghere a pieței încep cu un scenariu în care utilizatorul preconizat utilizează produsul în conformitate cu utilizarea previzibilă a acestuia.

48. În cazul în care un produs prezintă mai multe pericole, trebuie să se elaboreze scenarii de vătămare pentru fiecare dintre acestea.

49. Un scenariu de vătămare constă în analiza cel puțin a următoarelor etape:

49.1. produsul prezintă un defect sau poate duce la o situație periculoasă în timpul duratei sale previzibile de viață;

49.2. defectul sau situația periculoasă are ca rezultat un accident sau un efect negativ asupra sănătății sau siguranței unei persoane (sau asupra altor interese publice protejate, după caz, în conformitate cu subpct. 10.2);

49.3. accidentul sau efectul negativ provoacă o vătămare.

50. Pe baza unei analize de la caz la caz, autoritățile de supraveghere a pieței pot împărți etapele menționate la pct. 49 în maximum cinci subetape, pentru a demonstra modul în care pericolul prezentat de produs poate duce la vătămare.

51. Având în vedere că fiecare etapă menționată la pct. 49 și 50 poate reduce în mod considerabil probabilitatea producerii vătămării, autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că etapele respective sunt clare, concise și ilustrează calea cea mai scurtă către producerea vătămării.

Secțiunea a 6-a

Gravitatea vătămării sau a prejudiciului

52. Vătămarea pe care un pericol o poate cauza consumatorului poate avea diferite grade de gravitate. Gravitatea vătămării reflectă efectul pe care un anumit produs îl poate avea asupra consumatorului în condițiile descrise în scenariul de vătămare.

53. Gravitatea vătămării sau a prejudiciului asupra sănătății și siguranței utilizatorilor poate fi determinată ținând cont de următoarele elemente:

53.1. tipul de pericol (a se vedea lista pericolelor din anexa nr. 1);

53.2. gravitatea și mărimea pericolului (de exemplu, o suprafață încălzită la 50 °C poate provoca arsuri ușoare, în timp ce o suprafață cu temperatura de 180 °C va provoca arsuri grave);

53.3. modul în care pericolul afectează utilizatorul (de exemplu, un contact de scurtă durată cu o suprafață abrazivă poate provoca leziuni superficiale, însă dacă acest contact se prelungește pot fi cauzate leziuni grave);

53.4. partea corpului care este vătămată (de exemplu, dacă un obiect ascuțit străpunge pielea brațului, provoacă dureri, însă dacă același obiect intră în ochi, vătămarea este mult mai gravă, poate chiar ireversibilă);

53.5. impactul pericolului asupra unei sau a mai multe părți ale corpului (de exemplu, un pericol de natură electrică poate provoca un șoc electric care este posibil să ducă la pierderea cunoștinței și, drept urmare, să provoace un incendiu care va afecta plămânii persoanei care și-a pierdut cunoștința și a inhalat fum);

53.6. tipul și comportamentul utilizatorului (de exemplu, un produs etichetat cu un mesaj de avertizare poate fi utilizat fără consecințe negative de către un utilizator adult, deoarece acesta utilizează produsul ținând cont de avertizare. În schimb, un copil sau un alt consumator vulnerabil (a se vedea tabelul 1) care nu poate citi sau nu poate înțelege eticheta de avertizare poate fi grav vătămat).

54. Pentru a evalua gravitatea consecințelor, autoritățile de supraveghere a pieței stabilesc criterii de evaluare obiective, luând în considerare, pe de o parte, nivelul necesar de intervenție medicală și, pe de altă parte, consecințele vătămării asupra calității vieții utilizatorului.

55. În cazul în care la evaluarea riscului se iau în considerare mai multe scenarii de vătămare, trebuie să se stabilească separat, pentru fiecare vătămare, nivelul de gravitate și să se țină seama de acesta pe parcursul întregului proces de evaluare a riscurilor.

56. Gravitatea vătămărilor sau a prejudiciilor se clasifică în patru niveluri, în funcție de reversibilitatea acestora și, respectiv de posibilitatea și măsura în care este posibilă recuperarea după vătămare.

57. În cazul în care se evaluează nivelul de risc al unui produs, se aplică clasificarea prezentată în tabelul 2.

Tabelul 2

Gravitatea vătămărilor sau a prejudiciilor

Nivelul de vătămareDescrierea gravității
vătămare care pune în pericol sănătatea/siguranțaalt tip de vătămare
4Foarte grav: vătămare sau consecință care este sau ar putea fi fatală, inclusiv moartea cerebrală; consecințe care afectează reproducerea sau urmașii; pierdere gravă a unui membru și/sau a capacității funcționale, care determină un grad de invaliditate mai mare de aproximativ 10 %Efect negativ major, acut sau ireversibil în privința mai multor aspecte
3Grav: vătămare sau consecință care în mod normal necesită spitalizare și care va afecta capacitatea funcțională timp de mai mult de șase luni sau va determina o pierdere definitivă a capacității funcționaleEfect negativ semnificativ pentru care sunt necesare eforturi considerabile de inversare prin intervenții de specialitate și care este ireversibil în absența acestor intervenții și eforturi
2Moderat: vătămare sau consecință pentru care poate fi necesară o deplasare la spital, dar pentru care, în general, nu este nevoie de spitalizare. Capacitatea funcțională poate fi afectată pentru o perioadă limitată, care nu depășește șase luni, iar recuperarea este mai mult sau mai puțin completăEfect negativ, reversibil într-o anumită perioadă de timp, pentru care este necesară o intervenție a medicilor specialiști
1Minor: vătămare sau consecință care, după un tratament de bază (prim ajutor, în mod normal prestat de către o altă persoană decât doctorul), nu afectează substanțial capacitatea funcțională sau nu cauzează durere excesivă; de obicei, consecințele sunt complet reversibileEfect negativ, de obicei complet reversibil pe termen scurt, fără a fi necesară o intervenție a medicilor specialiști

58. În cazuri excepționale, inclusiv în cele legate de particularitățile culturale sau climatice, autoritățile de supraveghere a pieței se pot abate de la clasificarea prevăzută în tabelul 2. În astfel de cazuri, autoritățile de supraveghere a pieței furnizează justificarea abaterii în cadrul evaluării riscurilor care însoțește notificarea relevantă.

59. Dacă este cazul, în conformitate cu prevederile pct. 14, vătămările care afectează alte interese protejate pot fi clasificate, de asemenea, în termeni mai abstracți, în patru niveluri, astfel cum este prevăzut în tabelul 2.

60. Pentru a cuantifica gravitatea vătămării (vătămărilor), anexa nr. 2 cuprinde clasificarea vătămărilor în patru niveluri, în funcție de gradul lor de reversibilitate și de posibilitatea de recuperare în urma vătămării. Această clasificare are doar un scop orientativ, iar evaluatorul riscurilor trebuie să modifice categoria, dacă este necesar, și să indice acest lucru în evaluarea riscurilor.

61. În cazul în care în evaluarea riscului sunt luate în considerare mai multe scenarii de vătămare, gravitatea fiecărei vătămări trebuie clasificată separat și utilizată în întregul proces de evaluare a riscurilor.

Secțiunea a 7-a

Probabilitatea producerii vătămării

62. Probabilitatea producerii vătămării este probabilitatea materializării efective a scenariului de vătămare în timpul duratei de viață preconizate a produsului.

63. Această probabilitate este greu de estimat, însă, în cazul în care un scenariu este prezentat în etape distincte, fiecărei etape i se poate atribui o anumită probabilitate și, prin efectuarea înmulțirii între aceste probabilități parțiale, se obține probabilitatea globală a scenariului. Această abordare pe etape trebuie să ușureze estimarea probabilității globale. În cazul în care sunt elaborate mai multe scenarii, fiecare dintre acestea trebuie să dispună de propria probabilitate globală.

64. Autoritățile de supraveghere a pieței atribuie pentru fiecare etapă a scenariului de vătămare, stabilit în conformitate cu secțiunea a 5-a, un punctaj de probabilitate.

65. Autoritățile de supraveghere a pieței calculează probabilitatea producerii unei vătămări ca produsul probabilităților tuturor etapelor care au loc într-un anumit scenariu de vătămare. În cazul în care se elaborează mai multe scenarii de vătămare, autoritățile de supraveghere a pieței calculează probabilitatea producerii unei vătămări pentru fiecare dintre aceste scenarii.

66. Probabilitatea globală a scenariului se determină după următoarea formulă:

Р = P1 х P2 х...х Pn,

unde:

P – probabilitatea globală;

P1, P2, ... Pn – probabilitatea etapei (variantei).

67. Autoritățile de supraveghere a pieței aplică indicele de probabilitate stabilit în tabelul 3.

Tabelul 3

Probabilitatea producerii scenariului de vătămare pe durata de viață previzibilă a produsului
Mai mare sau egală cu 50 %Foarte frecventă
Între 5/10 și 1/10Frecventă
Între 1/10 și 1/100Obișnuită
Între 1/100 și 1/1 000Ocazională
Între 1/1 000 și 1/10 000Improbabilă
Între 1/10 000 și 1/100 000Neobișnuită
Între 1/100 000 și 1/1 000 000Rară
Mai mică sau egală cu 1/1 000 000Extrem de rară

68. Dacă un scenariu de vătămare este descris într-o singură etapă, probabilitatea acestuia poate fi, la rândul ei, estimată într-o singură etapă. O astfel de abordare ar constitui însă doar o estimare aproximativă, susceptibilă de critici severe și de a pune sub semnul întrebării validitatea întregii evaluări a riscurilor. Prin urmare, este de preferat o atribuire mai transparentă a probabilităților într-un scenariu alcătuit din mai multe etape, în special în cazul în care probabilitățile parțiale se pot fundamenta pe dovezi incontestabile.

69. Atribuirea de probabilități pentru diferite scenarii de vătămare ale aceluiași produs poate genera situațiile de mai jos:

69.1. în cazul în care într-un scenariu produsul este utilizat de către consumatori mai vulnerabili, este posibil să fie necesară mărirea probabilității, deoarece consumatorii mai vulnerabili se pot vătăma mai ușor. Acest lucru este valabil, în special, pentru copii, deoarece aceștia nu dispun, în mod normal, de experiența necesară pentru a întreprinde măsuri preventive (a se vedea, de asemenea, tabelul 1);

69.2. în cazul în care un risc este identificabil cu ușurință, inclusiv prin etichetele de avertizare, este posibil să fie necesară diminuarea probabilității, deoarece utilizatorul va folosi produsul cu mai multă grijă pentru a evita, pe cât este posibil, vătămarea. Acest fapt poate să nu fie valabil pentru un scenariu de vătămare care implică copiii (mici) sau alți utilizatori vulnerabili (a se vedea tabelul 1), care nu pot/nu știu să citească;

69.3. în situația în care au fost semnalate accidente care se încadrează în scenariul de vătămare, probabilitatea acelui scenariu poate fi mărită. În cazurile în care au fost semnalate foarte rar accidente sau nu se cunoaște existența vreunui accident, poate fi util să solicite informații de la producător despre orice accident sau efecte negative cauzate de produs;

69.4. în situația în care pentru producerea unei vătămări este necesară îndeplinirea unui număr relativ mare de condiții, probabilitatea globală aferentă scenariului este, de regulă, mai redusă;

69.5. atunci când condițiile necesare pentru producerea unei vătămări sunt îndeplinite cu ușurință, probabilitatea poate să crească;

69.6. în cazul în care rezultatele testării unui produs sunt departe de a corespunde valorilor-limită necesare (specificate în standardele sau în reglementările tehnice aplicabile), probabilitatea producerii unei vătămări (a unui scenariu de vătămare) poate fi mai mare decât în cazul în care rezultatele testării produsului ar fi fost aproape de valorile-limită.

Secțiunea a 8-a

Exprimarea probabilității de producere a vătămării

70. Pentru a determina probabilitatea de producere a unei vătămări în cadrul unui scenariu de vătămare, aceasta poate fi exprimată după cum urmează:

70.1. cantitativ: probabilitatea poate fi exprimată sub formă de fracție (de exemplu, >50 % sau >1/1 000);

70.2. calitativ: probabilitatea poate fi exprimată ca „foarte frecventă” sau „frecventă”, astfel este prevăzut în secțiunea a 7-a.

Secțiunea a 9-a

Determinarea nivelului de risc

71. Nivelul de risc al unui produs se determină prin combinarea gravității vătămării, astfel cum este menționat în secțiunea a 6-a, și probabilitatea producerii vătămării, în conformitate cu secțiunea a 7-a.

72. Autoritățile de supraveghere utilizează grila prevăzută în tabelul 4, pentru a evalua și a determina, în mod corespunzător, nivelul de risc, după cum urmează:

72.1. grav;

72.2. ridicat;

72.3. mediu; sau

72.4. scăzut.

Tabelul 4

Probabilitatea producerii vătămării pe durata de viață previzibilă a produsuluiGravitatea vătămării
1234
Ridicată

Scăzută
> 50 %RGGG
> 1/10MGGG
> 1/100MGGG
> 1/1 000SRGG
> 1/10 000SMRG
> 1/100 000SSMR
> 1/1 000 000SSSM
< 1/1 000 000SSSS

G – Risc grav

R – Risc ridicat

M – Risc mediu

S – Risc scăzut

Secțiunea a 10-a

Determinarea nivelului de risc pentru diferite scenarii de vătămare

73. În cazul în care sunt evaluate diferite scenarii de vătămare în legătură cu un produs, autoritățile de supraveghere a pieței stabilesc nivelul de risc pentru fiecare dintre scenariile respective.

74. În cazul în care evaluarea indică niveluri de risc diferite, legate de diferitele scenarii de vătămare, autoritățile de supraveghere a pieței iau în considerare, în sensul art. 24 și 26 din Legea nr. 196/2025, cel mai ridicat nivel de risc identificat.

75. Între nivelurile de risc învecinate sau probabilități învecinate, nivelul riscului se modifică cu un singur nivel. Această abordare este în conformitate cu experiența generală, potrivit căreia riscul nu crește incremental în cazul în care valorile de intrare se modifică progresiv. Cu toate acestea, atunci când gravitatea unei vătămări crește de la nivelul 1 la nivelul 2 (conform datelor din partea dreaptă a tabelului 4), anumite niveluri de risc se majorează cu două niveluri, și anume – de la „mediu” la grav și de la „scăzut” la „ridicat”.

76. La încheierea evaluării nivelului riscului, pentru un scenariu de vătămare individual sau pentru riscul global al produsului, ar trebui luate în considerare plauzibilitatea nivelului de risc și incertitudinile aferente estimărilor.

77. Analiza de sensibilitate poate fi, de asemenea, foarte valoroasă. În cadrul acesteia se cercetează modul în care nivelul riscului se modifică în cazul în care gravitatea vătămării sau probabilitatea producerii vătămării variază cu un nivel în sens ascendent sau descendent. În cazul în care nivelul riscului nu se modifică deloc, se poate aprecia că acesta a fost estimat corect. La finalul analizei de sensibilitate, evaluatorul riscurilor ar trebui să fie, în mod rezonabil, sigur că nivelul riscului este suficient de plauzibil și că poate documenta acest aspect și transmite informația mai departe.

Secțiunea a 11-a

Documentarea determinării nivelului de risc

78. Autoritățile de supraveghere a pieței documentează în mod corespunzător determinarea nivelului de risc al unui produs și includ această documentare în notificarea lor prin intermediul Sistemului de schimb rapid de informații privind produsele periculoase (SI SRIPP), cu excepția cazurilor în care se presupune că un risc este grav în conformitate cu prevederile din capitolul IV.

79. Pentru elaborarea scenariului de vătămare, autoritatea de supraveghere a pieței întreprinde următoarele acțiuni:

79.1. descrie produsul și pericolul aferent:

79.1.1. descrie produsul în mod clar, constată dacă pericolul este prezentat de produs în ansamblul său sau este aferent doar unei componente (detașabile) a acestuia;

79.1.2. identifică numărul de pericole pe care le prezintă produsul, în conformitate cu anexa nr.1;

79.1.3. identifică norma (normele) sau legislația aplicabilă produsului;

79.2. identifică tipul consumatorului care urmează a fi inclus în scenariul de vătămare pentru produsul periculos:

79.2.1. pentru primul scenariu de vătămare, operează cu utilizatorul și activitatea de utilizare pentru care este destinat produsul;

79.2.2. pentru alte scenarii, ține cont de alți consumatori și alte utilizări (a se vedea tabelul 1);

79.3. prezintă un scenariu de vătămare în care pericolul (pericolele) produsului selectat provoacă vătămare (vătămări) sau are/au un efect(e) negativ(e) asupra consumatorului vizat:

79.3.1. descrie în mod clar și concis etapele care produc vătămare (vătămări) („drumul cel mai scurt spre vătămare”, „drumul critic spre vătămare”). Mai multe vătămări concomitente se includ în același scenariu;

79.3.2. la descrierea scenariului de vătămare se ia în considerare frecvența și durata utilizării, identificarea pericolului de către consumator, caracterul vulnerabil al consumatorului (în special copiii), echipamentele de protecție, comportamentul consumatorului în caz de accident, mediul cultural de proveniență al consumatorului, precum și orice alți factori importanți pentru determinarea riscului (a se vedea anexa nr. 2);

79.4. determină nivelul de vătămare (de la 1 la 4) al consumatorului. Dacă consumatorul suferă mai multe vătămări în scenariul elaborat, se estimează gravitatea ansamblului acestora (a se vedea, pentru orientare, tabelul 2 );

79.5. determină probabilitatea generală a scenariului de vătămare, stabilind probabilitatea pentru fiecare etapă a scenariului elaborat. Pentru calcularea probabilității generale a scenariului de vătămare, se înmulțesc probabilitățile aferente fiecărei etape (a se vedea, pentru orientare, partea stângă a tabelului 4).

79.6. determină nivelul de risc, prin combinarea nivelului de vătămare și probabilitatea generală a scenariului de vătămare, și verifică nivelul acestuia (tabelul 4);

79.7. verifică plauzibilitatea nivelului de risc:

79.7.1. dacă nivelul de risc nu pare plauzibil sau dacă nu există o siguranță în privința nivelului vătămării (vătămărilor) sau în privința probabilității/probabilităților de producere a vătămării, se utilizează valorile imediat superioare și imediat inferioare, precum și se recalculează riscul. Analiza de sensibilitate arată dacă riscul se modifică odată cu modificarea valorilor de intrare;

79.7.2. dacă nivelul de risc rămâne același, evaluarea nivelului de risc efectuată este credibilă. Însă dacă nivelul de risc se modifică cu ușurință, din motive de siguranță, nivelul de risc cel mai mare se consideră drept riscul produsului;

79.8. elaborează mai multe scenarii de vătămare pentru a identifica riscul cel mai mare al produsului:

79.8.1. dacă primul scenariu de vătămare identifică un nivel de risc mai mic decât cel mai mare nivel de risc prevăzut în prezenta Metodologie și dacă se consideră că produsul ar putea prezenta un risc mai mare decât cel identificat:

79.8.1.1. selectează alți consumatori (inclusiv consumatori vulnerabili, în special copiii);

79.8.1.2. identifică alte utilizări (incluzând utilizări, în mod rezonabil, previzibile), pentru a determina scenariul de vătămare care va duce la riscul cel mai mare al produsului;

79.8.2. în mod normal, nivelul cel mai mare de risc al produsului este nivelul de risc al produsului care permite adoptarea celor mai eficiente măsuri de limitare a acestuia. În cazuri speciale, un anumit pericol poate duce la un nivel mai mic al riscului decât nivelul cel mai mare al riscului și totuși poate să necesite măsuri de gestionare a riscului. Acestei situații i se va acorda atenția cuvenită. Ca regulă generală, scenariile de vătămare pot duce la un nivel cel mai mare al riscului prevăzut în prezenta Metodologie, în cazul în care:

79.8.2.1. vătămarea/vătămările avute în vedere prezintă cel puțin nivelele de gravitate 3 sau 4;

79.8.2.2. probabilitatea generală a unui scenariu de vătămare este mai mare de 1/100 (a se vedea tabelul 4);

79.9. documentează și transmite mai departe evaluarea nivelului de risc, în conformitate cu formularul-tip al Raportului de evaluare, stabilit în anexa nr. 3, prezentând toate incertitudinile identificate pe parcursul evaluării nivelului de risc.

80. Analiza de sensibilitate permite constatarea modificării nivelului de risc în cazul în care nivelul de vătămare sau probabilitatea variază cu o treaptă în sus sau în jos. Dacă nivelul de risc nu se modifică deloc, este foarte plauzibil că a fost estimat corect. Iar dacă se modifică, înseamnă că se situează la limită. În acest caz este necesar să fie reverificate scenariile de vătămare, precum și nivelul vătămării (vătămărilor) și probabilitatea (probabilitățile) atribuită/atribuite.

81. În cadrul analizei de sensibilitate se alege o valoare mai mică și una mai mare decât cea presupusă inițial pentru fiecare parametru al evaluării nivelului de risc și se utilizează la efectuarea întregii proceduri de determinare a nivelului riscului. Valorile nivelurilor de risc rezultate vor arăta cât de sensibil reacționează nivelul de risc la introducerea unor valori mai mici sau mai mari. În acest mod, poate fi estimat intervalul în care se va situa riscul real al produsului.

82. Scopul analizei de sensibilitate constă în stabilirea măsurii în care variază nivelul riscului, în cazul modificării factorilor estimați.

83. O modalitate practică de efectuare a analizei de sensibilitate este de a repeta determinarea nivelului riscului aferent unui anumit scenariu, dar cu utilizarea unei probabilități diferite pentru una sau mai multe etape din scenariu (de exemplu, o lumânare care conține semințe ar putea genera incendiu, deoarece semințele pot lua foc și produce flăcări mari, mobilierul sau perdelele pot lua foc, iar persoanele care se află în încăpere ar putea inhala fum toxic și ar putea suferi o intoxicație fatală).

84. La sfârșitul analizei de sensibilitate, evaluatorul riscurilor trebuie, în mod rezonabil, să fie sigur că nivelul de risc prezintă plauzibilitate suficientă și că poate documenta acest aspect și transmite informația mai departe.

85. Schema algoritmică a desfășurării unei evaluări a nivelului de risc este prezentată în anexa nr. 4.

IV.

PREZUMȚIA DE RISC GRAV

86. Riscurile prezentate de un produs sunt considerate riscuri grave în următoarele cazuri:

86.1. produsul este legat de niveluri probabile de vătămare corespunzătoare nivelurilor de gravitate 3 sau 4, menționate în secțiunea a 6-a, și nu se poate aștepta, în mod rezonabil, din partea consumatorilor și a utilizatorilor finali să întreprindă măsuri de precauție necesare pentru a se proteja sau pentru a preveni materializarea riscului sau aceștia nu sunt informați în mod adecvat de către operatorul economic relevant cu privire la modul de evitare a materializării riscului. Condițiile de materializare a riscului trebuie să fie legate în mod inerent de pericolul prezentat de produs;

86.2. operatorul economic care a introdus sau a pus la dispoziție produsul pe piață sau furnizorul unei piețe online care l-a prezentat pe interfața sa online a indicat că produsul prezintă un risc grav;

86.3. produsul a făcut obiectul unei rechemări, al unei retrageri sau al unei eliminări a conținutului online pe baza unor măsuri voluntare întreprinse de către operatorii economici sau furnizorii de piețe online;

86.4. produsul conține o substanță chimică interzisă de legislația privind substanțele chimice sau substanța respectivă este utilizată într-o concentrație care depășește limitele stabilite de legislație;

86.5. în cazul în care există dovezi bine documentate că anumite caracteristici ale produsului generează în mod constant un risc grav, inclusiv în cazurile de mai jos:

86.5.1. piese mici detașate sau prezente în jucării sau produse de îngrijire pentru copiii cu vârste mai mici de 36 de luni;

86.5.2. costume vestimentare pentru copii care sunt foarte inflamabile;

86.5.3. articole de îmbrăcăminte de noapte și materiale pentru îmbrăcămintea de noapte pentru copii, care sunt foarte inflamabile;

86.5.4. articole pentru îngrijirea copiilor, care prezintă un risc de înecare;

86.5.5. șnururi cu sistem de strângere în zona capului, a gâtului sau în partea superioară a pieptului, aplicate pe articolele de îmbrăcăminte destinate copiilor de vârstă mică;

86.5.6. produse electrice cu componente defecte care pot duce la electrocutare sau incendiu.

87. În cazurile enumerate la pct. 86, autoritățile de supraveghere a pieței pot transmite notificarea prin intermediul Sistemului de schimb rapid de informații privind produsele periculoase (SI SRIPP), fără o evaluare a riscurilor.

V.

SELECTAREA MĂSURILOR CORECTIVE

Secțiunea 1

De la risc la adoptarea de măsuri: gestionarea responsabilă a riscurilor

88. Evaluarea riscurilor este utilizată pentru a decide dacă sunt necesare măsuri corective pentru a reduce riscul și a preveni astfel afectarea siguranței și sănătății consumatorilor.

89. Măsurile din cadrul supravegherii pieței presupun contactul dintre autoritățile de supraveghere a pieței și producătorii, importatorii, distribuitorii și furnizorii de piețe online. Acesta poate sprijini autoritățile de supraveghere a pieței să determine modalitățile cele mai eficiente de gestionare a riscurilor.

90. În cazul în care un produs de consum prezintă un risc grav, printre măsurile de reducere a riscului se număra retragerea de pe piață sau rechemarea de la consumatori. În situația în care riscul este de un nivel mai redus, măsurile adoptate sunt, de regulă, mai puțin riguroase. Astfel, poate fi suficientă aplicarea unor etichete de avertizare sau îmbunătățirea instrucțiunilor de utilizare, pentru a conferi siguranță produsului. Prin urmare, indiferent de nivelul riscului produsului, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să examineze necesitatea adoptării unor măsuri și, după caz, să stabilească măsuri adecvate.

91. Nu există însă o legătură automată între nivelul riscului și măsurile aplicabile. În cazul în care un produs prezintă mai multe riscuri de gravitate redusă și, prin urmare, riscul global nu este calificat drept grav, pot fi necesare măsuri urgente, deoarece oricare dintre riscuri se poate materializa într-un interval de timp relativ scurt.

92. O atenție deosebită trebuie acordată expunerii populației în ansamblu. În situațiile în care un număr mare de produse se găsește pe piață și, prin urmare, produsul este utilizat de un număr mare de consumatori, chiar și un singur risc cu gravitate redusă poate să necesite măsuri rapide pentru a evita efectele negative asupra sănătății consumatorilor.

93. Riscurile cu gravitate redusă pot, de asemenea, să necesite măsuri în cazul în care produsul în cauză poate provoca accidente mortale, chiar dacă asemenea accidente pot fi extrem de improbabile.

94. Alte aspecte legate de riscuri pot fi percepția publică asupra riscului și consecințele probabile ale acestuia, sensibilitățile culturale și politice, precum și modul în care este prezentat în mass-media. Aceste aspecte pot fi, în special, relevante în cazul consumatorilor vulnerabili, mai ales în cazul copiilor. Astfel, incumbă autorității (autorităților) de supraveghere a pieței să stabilească măsurile necesare.

95. Măsurile care trebuie întreprinse pentru a preveni un risc pot depinde, de asemenea, de produsul însuși și de riscurile minime compatibile cu utilizarea produsului, considerate ca fiind acceptabile și respectând un nivel ridicat de protecție.

96. Chiar și în absența unui risc identificat, unele măsuri pot fi totuși necesare (de exemplu, în cazul în care un produs nu respectă reglementările aplicabile/legislația).

97. Selectarea și aplicarea măsurilor nu sunt determinate exclusiv de nivelul de risc, iar autoritățile de supraveghere iau în considerare o serie de factori, cum ar fi cei indicați în secțiunea a 6-a a capitolului III. Măsurile adoptate trebuie să respecte principiul proporționalității și să fie eficiente.

Secțiunea a 2-a

Selectarea măsurilor corective

98. În funcție de nivelul de risc care este prezent sau ar putea avea loc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, autoritatea de supraveghere a pieței selectează măsurile corective prevăzute de Legea nr. 162/2023 și de Legea nr. 196/2025.

99. Nivelul de risc estimat pentru un produs determină măsurile corective care urmează a fi aplicate, în funcție de caz, producției totale a unei anumite mărci (model, articol, modificare) sau părților acestora ori unor serii.

100. Autoritățile de supraveghere a pieței întreprind măsurile corespunzătoare în cazul în care un produs care face obiectul reglementărilor tehnice și este utilizat în conformitate cu scopul pentru care este preconizat sau în condiții care pot fi prevăzute în mod rezonabil și dacă este instalat și întreținut în mod corespunzător:

100.1. este susceptibil de a afecta sănătatea sau siguranța utilizatorilor; sau

100.2. nu este conform cu reglementările tehnice.

101. Autoritățile de supraveghere a pieței solicită de îndată operatorului economic să întreprindă măsuri corective adecvate și proporționale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul într-un termen rezonabil, proporțional cu natura riscului.

102. Autoritățile de supraveghere a pieței, precum și operatorii economici vor adopta măsuri corective adecvate în funcție de nivelul riscului prezentat de produs în următoarele situații:

102.1. în cazul produselor care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și/sau utilizatorilor finali:

102.1.1. neadmiterea punerii la dispoziție a produsului pe piață;

102.1.2. retragerea sau rechemarea imediată a produsului, cu excepția cazului în care există o altă modalitate eficientă de eliminare a riscului grav, și avertizarea publicului în legătură cu riscul prezentat;

102.1.3. distrugerea produsului sau aplicarea altor măsuri care îl fac inutilizabil;

102.2. în cazul unui produs care prezintă un nivel de risc ridicat:

102.2.1. suspendarea temporară a punerii la dispoziție pe piață a produselor;

102.2.2 interzicerea punerii la dispoziție pe piață a produselor;

102.3. în cazul unui produs care prezintă un nivel de risc mediu, suspendarea temporară a punerii la dispoziție pe piață a produselor;

102.4. în cazul unui produs care prezintă un nivel de risc scăzut și pentru care reglementările tehnice aplicabile nu stabilesc cerințe specifice pentru a asigura siguranța consumatorilor și/sau utilizatorilor finali, autoritatea de supraveghere a pieței nu aplică măsuri corective;

102.5. în cazul unui produs care prezintă un risc mai puțin grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și/sau utilizatorilor finali:

102.5.1. suspendarea temporară a punerii la dispoziție pe piață a produselor, în scopul înlăturării neconformității sau al eliminării riscului într-un termen rezonabil;

102.5.2. dacă în urma analizei informației privind executarea prescripției și/sau în urma controlului privind punerea acestora în aplicare se constată faptul că produsele nu îndeplinesc în continuare cerințele reglementărilor tehnice aplicabile, autoritatea de supraveghere a pieței întreprinde măsurile corespunzătoare specificate la subpct. 102.1;

102.6. în cazul unui produs neconform cu cerințele reglementărilor tehnice aplicabile, aducerea produsului în conformitate, inclusiv prin remedierea neconformității formale, astfel cum este definită de reglementarea tehnică aplicabilă, sau asigurarea faptului că produsul nu mai prezintă un risc;

102.7. în cazurile în care produsul este susceptibil să prezinte un risc numai în anumite condiții sau numai pentru anumiți utilizatori finali:

102.7.1. aplicarea pe produs a unor avertismente adecvate, scrise în limba română, clar formulate și ușor de înțeles, referitoare la riscurile pe care le prezintă;

102.7.2. stabilirea unor condiții prealabile pentru punerea la dispoziție pe piață a produsului respectiv;

102.7.3. alertarea imediată și într-un mod adecvat a utilizatorilor finali expuși riscului, inclusiv prin publicarea unor avertismente speciale în limba română.

103. În cazul prevăzut la subpct. 102.4, autoritatea de supraveghere a pieței ia decizia în legătură cu avertizarea de către producător (importator) și/sau distribuitor a consumatorilor (utilizatorilor) în privința riscurilor pe care le poate prezenta produsul în anumite condiții și decizia de a întreprinde măsuri necesare privind asigurarea securității, astfel încât produsul să fie sigur.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3

anexa nr.4