cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind criteriile minime pentru protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării

HOTĂRÂRE nr. 859 din 14.07.2008 · GUVERNUL · publicat 18.07.2008
Modificat prin: HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34
pe legis.md
Trimiteri: 35 legate · 2 fără țintăMonitorul Oficial: 8 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Fără țintă (2)
  • Pct.2 Fără legătură: partea citată a fost abrogată, după cum arată nota din text.
  • Pct.2 Fără legătură: partea citată a fost abrogată, după cum arată nota din text.

Denumirea modificată prin HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34; în vigoare 01.03.26

NOTĂ:

În denumire și pe tot parcursul textului, textul „sanitar-veterinare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „sanitare veterinare”, la forma gramaticală corespunzătoare HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34; în vigoare 01.03.26

În temeiul art. 35 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitară veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), precum şi în scopul perfecţionării sistemului de inofensivitate alimentară pentru consumatorii din Republica Moldova şi facilitării comerţului prin reformarea şi modernizarea sectorului sanitar veterinar, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre transpune:

- Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor (versiune codificată), CELEX: 32008L0120, publicată în Jurnalul oficial al Uniunii Europene L 10 din 15 ianuarie 2009, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017;

- Recomandarea (UE) 2016/336 a Comisiei din 8 martie 2016 privind aplicarea Directivei 2008/120/CE a Consiliului de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor în ceea ce privește măsurile vizând reducerea necesității codotomiei, CELEX: 32016H0336, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 62 din 9 martie 2016.

[Clauza de armonizare introdusă prin HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34; în vigoare 01.03.26]

1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind criteriile minime pentru protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării (se anexează).

[Pct.2 abrogat prin HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34; în vigoare 01.03.26]

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

PRIM-MINISTRU Zinaida GRECEANÎI

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii

şi industriei alimentare Anatolie GORODENCO

Nr. 859. Chişinău, 14 iulie 2008.

Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 859 din 14 iulie 2008

Norma sanitară veterinară privind criteriile minime pentru protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării

Capitolul I

Dispoziţii generale

1. Norma sanitară veterinară privind criteriile minime pentru protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării (în continuare – Normă sanitară veterinară) stabileşte cerinţe minime pentru protecţia porcinelor la etapele ciclului de producţie.

[Pct.2 abrogat prin HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34; în vigoare 01.03.26]

3. În sensul prezentei Norme sanitare veterinare, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

vier - porc mascul puber, destinat reproducţiei;

scrofiţă - femelă din specia porcine, puberă, care încă nu a fătat;

scroafă - femelă din specia porcine, după prima fătare;

scroafă care alăptează - femelă din specia porcine, între perioada perinatală şi înţărcarea purceilor;

scroafă fără lapte şi gestantă - scroafă între înţărcarea purceilor şi perioada perinatală;

purcel - porc de la naştere până la înţărcare;

purcel înţărcat - porc de la înţărcare pînă la vârsta de 10 săptămâni;

porc – animal din specia porcină, indiferent de vârstă, crescut pentru reproducere sau îngrășare porc de producţie - porc de la vârsta de 10 săptămâni până la tăiere sau montă;

autoritate competentă – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, competentă să efectueze controale veterinare.

Capitolul II

Cerinţe faţă de exploataţiile de creştere a porcinelor

4. Toate exploataţiile de porcine trebuie să dispună de suprafaţă liberă de teren, disponibilă pentru fiecare purcel înţărcat sau porc adult crescut în grup, cu excepţia scrofiţelor şi scroafelor, care trebuie să fie de cel puţin:

0,15 m2 pentru purceii cu o greutate vie de până la 10 kg;

0,20 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 10 şi 20 kg;

0,30 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 20 şi 30 kg;

0,40 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 30 şi 50 kg;

0,55 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 50 şi 85 kg;

0,65 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 85 şi 110 kg;

1,00 m2 pentru porcii cu o greutate vie de peste 110 kg.

Aceste dispoziţii nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 6 porci sau 5 scroafe cu purceii lor.

Materialele utilizate pentru construcţia grajdurilor, în special boxele şi echipamentele cu care porcii pot veni în contact, nu trebuie să cauzeze leziuni şi să poată fi curăţate şi dezinfectate temeinic. Echipamentele şi circuitele electrice trebuie instalate în conformitate cu normele naţionale în vigoare, pentru a se evita orice şoc electric.

5. Toate exploataţiile de porcine trebuie să dispună de suprafaţă totală de mişcare, disponibilă pentru fiecare scrofiţă după montă, precum şi pentru fiecare scroafă. În cazul în care scrofiţele şi/sau scroafele sunt ţinute în grup, suprafaţa trebuie să fie de cel puţin 1,64 m2 şi, respectiv, de 2,25 m2. În cazul în care aceste animale sunt ţinute în grupuri mai mici de 6 animale, suprafaţa liberă de mişcare trebuie să fie mărită cu 10%. În cazul în care aceste animale sunt ţinute în grupuri de 40 sau mai multe animale, suprafaţa liberă de mişcare poate fi redusă cu 10%.

6. Suprafaţa pardoselii trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) pentru scrofiţe după montă şi scroafe gestante: o parte din suprafaţa prevăzută la pct. 5 din prezenta Normă sanitară veterinară, egală cu cel puţin 0,95 m2 pentru o scrofiţă şi cel puţin 1,3 m2 pentru o scroafă, trebuie să fie suprafaţă continuă, solidă, din care maximum 15% să fie rezervate gurilor de scurgere;

b) în cazul în care sunt utilizate suprafeţe din plăci de ciment, pentru porcii ţinuţi în grup:

lăţimea maximă a gurilor de scurgere trebuie să fie de:

11 mm - pentru purcei sugari;

14 mm - pentru purcei înţărcaţi;

18 mm - pentru porci adulţi ;

20 mm - pentru scrofiţe după montă şi scroafe;

lăţimea minimă a plăcilor de ciment trebuie să fie de:

50 mm - pentru purcei sugari şi purcei înţărcaţi şi

80 mm - pentru porci adulţi, scrofiţe după montă şi scroafe.

Construirea sau montarea de instalaţii pentru priponire şi priponirea scroafelor şi scrofiţelor sunt interzise.

Scroafele şi scrofiţele trebuie ţinute în grupuri, pe parcursul unei perioade începând cu 4 săptămâni după montă şi până la o săptămână înainte de data preconizată fătării. Boxa în care este ţinut grupul de scroafe trebuie să aibă laturile mai mari de 2,8 m lungime. Când sunt ţinute mai puţin de 6 animale într-un grup, boxa respectivă trebuie să aibă laturile mai mari de 2,4 m lungime. Prevederile prezentului punct nu se aplică exploatațiilor cu mai puțin de 10 scroafe.

Prin derogare de la prevederile prezentului punct, scroafele şi scrofiţele crescute în exploataţii de mai puţin de 10 scroafe pot fi ţinute individual, în timpul perioadei menţionate la prezentul punct, cu condiţia ca acestea să se poată întoarce cu uşurinţă în boxele proprii. Scroafele şi scrofiţele trebuie să aibă acces permanent la materiale manevrabile, respectându-se cel puţin cerinţele relevante ale pct. 7-21 din prezenta Normă sanitară veterinară. Scroafele şi scrofiţele ţinute în grupuri trebuie să fie hrănite utilizîndu-se un sistem ce asigură fiecărui animal accesul la hrană suficientă, chiar şi în cazul în care sînt concurenţi la hrană. Tuturor scroafelor şi scrofiţelor gestante trebuie să li se asigure o cantitate suficientă de nutreţuri grosiere sau bogate în celuloză, precum şi hrană energizantă, pentru a le satisface necesităţile în substanţe nutritive, ținându-se cont de digerarea acestora.

Porcii care trebuie ţinuţi în grupuri şi care sunt agresivi, mai cu seamă cei care au fost atacaţi de alţi porci sau sunt bolnavi ori răniţi, pot fi ţinuţi temporar în boxe individuale. Boxa individuală utilizată trebuie să permită animalului să se rotească cu uşurinţă, dacă acest lucru nu vine în contradicţie cu recomandarea medicului veterinar. Prevederile prezentului punct nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 10 scroafe.

7. În partea clădirii unde sunt ţinuţi porcii trebuie evitate niveluri de zgomot de peste 85dBA, precum şi zgomotul constant sau brusc.

8. Porcii trebuie ţinuţi în condiţii de iluminat cu o intensitate de cel puţin 40 lux, pentru o perioadă de minimum 8 ore pe zi.

9. Adăposturile pentru porci trebuie construite astfel încât să permită animalelor:

a) să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din punct de vedere fizic şi termic, drenată şi curăţată corespunzător şi care să permită tuturor animalelor să stea întinse în acelaşi timp;

b) să doarmă şi să se trezească în mod normal, să dispună de un loc curat pentru odihnă;

c) să vadă alţi porci. În săptămâna ce precede data preconizată fătării şi în timpul fătării, scroafele şi scrofiţele pot fi separate de celelalte porcine.

10. Porcii trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficientă de material cum ar fi paiele, fânul, lemnul rumeguş, compostul de ciuperci, turba sau un amestec din acestea, care să nu le compromită sănătatea şi să le permită activităţi adecvate de provocare a curiozităţii şi contactul cu acestea.

11. Pardoseala trebuie să fie netedă, dar nealunecoasă, pentru a se preveni rănirea porcilor şi astfel proiectată, construită şi menţinută încât să nu cauzeze răni sau suferinţe porcilor. Pardoseala trebuie să fie adecvată pentru mărimea şi greutatea porcilor şi, dacă nu este asigurat aşternut, să formeze o suprafaţă rigidă, netedă şi stabilă.

12. Toţi porcii trebuie hrăniţi cel puţin o dată pe zi. În cazul în care porcii sunt hrăniţi în grupuri şi nu la discreţie sau printr-un sistem automat de hrănire individuală a animalelor, fiecare porc trebuie să aibă acces la hrană în acelaşi timp cu celelalte animale din grup.

13. Toţi purceii în vârsta de peste două săptămâni trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficientă de apă proaspătă.

14. Toate procedurile ce reprezintă o intervenţie, efectuată pentru alte scopuri decât cele de terapie sau de diagnostic sau pentru identificarea porcilor şi care determină afectarea ori pierderea sensibilităţii unei părţi a corpului sau modificarea structurii osoase, sunt interzise, cu următoarele excepţii:

a) reducerea uniformă a colţilor purceilor sugari prin pilire sau tăiere, efectuată nu mai târziu de vârsta de 7 zile şi lăsându-se o suprafaţă netedă. Colţii vierilor pot fi reduşi în lungime, în caz de necesitate, pentru a se preveni rănirea altor animale sau din motive de siguranţă;

b) tăierea parţială a cozii;

c) castrarea porcilor masculi prin alte mijloace decât prin ruperea ţesuturilor;

d) aplicarea inelului nazal numai în cazul în care animalele sunt ţinute în sisteme de creştere în aer liber.

15. Tăierea cozilor şi reducerea colţilor nu trebuie efectuate ca un procedeu de rutină, ci numai în cazul în care există o dovadă clară că au apărut leziuni ale mameloanelor scroafelor sau ale urechilor şi cozilor la ceilalţi purcei. Înainte de efectuarea acestor proceduri trebuie să fie luate şi alte măsuri pentru a se preveni muşcarea cozii şi alte vicii, luându-se în considerare mediul şi densitatea animalelor. În acest scop, condițiile de mediu și sistemele de management inadecvate urmează a fi modificate în conformitate cu orientările tehnice stabilite în anexa la prezenta Normă sanitară veterinară.

[Pct.15 modificat prin HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34; în vigoare 01.03.26]

16. Oricare dintre procedurile descrise anterior trebuie efectuate numai de un medic veterinar sau de o persoană instruită, aşa după cum este prevăzut la punctul 23 literele b) și c) din prezenta Normă sanitară veterinară, cu experienţă în efectuarea, în mod practic, a tehnicilor cu mijloace corespunzătoare şi în condiţii igienice.

17. Castrarea sau tăierea cozilor după vârsta de 7 zile trebuie efectuate numai sub anestezie şi analgezie prelungită şi numai de un medic veterinar.

Capitolul III

Dispoziţii specifice pentru diferite categorii de porcine

18. Boxele pentru vieri trebuie construite şi situate astfel încât să le permită acestora să se rotească, să se miroase, să se audă şi să se vadă între ei. Suprafaţa liberă disponibilă pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 6 m2. În cazul în care boxa este folosită şi pentru montă naturală, suprafaţa pardoselii disponibilă pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 10 m2 şi boxa nu trebuie să conţină obstacole.

19. Condiţii cu referinţă la scroafe şi scrofiţe:

a) trebuie să fie luate măsuri pentru reducerea agresiunii în grupuri;

b) dacă este necesar, scrofiţele şi scroafele gestante trebuie tratate contra paraziţilor interni şi externi, iar când sunt transferate în spaţiile special amenajate pentru fătare, acestea sunt spălate cu grijă pe tot corpul;

c) în săptămâna anterioară datei preconizate fătării, scroafelor gestante sau scrofiţelor trebuie să li se repartizeze material adecvat pentru culcuş, în cantitate suficientă, cu excepţia cazului în care, din punct de vedere tehnic, nu este compatibil cu materialul de suspensie utilizat în exploataţie;

d) în spatele scroafelor şi scrofiţelor trebuie să fie disponibilă o zonă liberă, pentru a permite fătarea naturală sau asistată;

e) în cazul în care scroafele sunt ţinute liber, boxele de fătare trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie a purceilor, cum ar fi bare despărţitoare pentru fătare.

20. Dispoziţii cu referinţă la purceii sugari:

a) o parte din suprafaţa totală, suficientă pentru a permite animalelor să se odihnească împreună în acelaşi timp, trebuie să fie solidă sau acoperită cu un strat izolator ori cu un aşternut din paie sau orice alt material adecvat;

b) când se utilizează o boxă de fătare, purceii sugari trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a putea fi alăptaţi fără dificultate;

c) purceii nu trebuie înţărcaţi la mai puţin de 28 de zile, cu excepţia cazului în care bunăstarea sau sănătatea femelei ori a purceilor sugari ar fi afectată în mod nefavorabil.

Purceii pot fi înţărcaţi cu cel mult 7 zile mai devreme, dacă aceştia sunt mutaţi în adăposturi speciale care sunt depopulate, curăţate temeinic şi dezinfectate înainte de introducerea unui nou grup şi care sunt separate de adăposturile în care sunt ţinute scroafele, pentru a se diminua, pe cât posibil, transmiterea de boli la purceii sugari.

21. Dispoziţii cu referinţă la purceii înţărcaţi şi porcii adulţi:

a) în cazul în care porcii sunt ţinuţi în grupuri, trebuie luate măsuri pentru a se preveni agresiunile ce depăşesc comportamentul normal;

b) porcii trebuie ţinuţi în grupuri, cu evitarea amestecării purceilor provenind de la scroafe diferite. Dacă purceii, care nu sunt familiarizaţi unul cu altul, trebuie amestecaţi, aceasta trebuie să se facă la o vârsta cât mai fragedă, de preferat înainte de sau cu până la o săptămână după înţărcare. Când porcii sunt amestecaţi, trebuie să li se asigure posibilitatea de a se feri şi a se ascunde unii de alţii;

c) în cazul în care apar semne de agresivitate, cauzele trebuie cercetate imediat şi luate măsuri corespunzătoare, cum ar fi asigurarea de cantităţi mari de paie, dacă este posibil, sau alte materiale de explorare pentru aceştia. Animalele expuse riscului de a fi agresate sau cele agresive în mod deosebit trebuie ţinute separat de restul grupului;

d) utilizarea de medicamente tranchilizante pentru facilitarea amestecarii trebuie limitată la condiţii excepţionale şi numai după consultarea unui medic veterinar.

Capitolul IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

22. În scopul conformării cu prevederile prezentei Norme sanitare veterinare, agenţilor economici cu activitate în acest domeniu li se acordă o perioadă de tranziţie de până la şase ani de la data punerii în aplicare a prezentei Norme sanitare veterinare. Aceştia trebuie să elaboreze şi să prezinte planurile de restructurare a întreprinderilor spre coordonare autorităţii competente.

23. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor trebuie:

a) să efectueze, conform planului de controale oficiale și Legii nr. 50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor, inspecţii pentru a monitoriza respectarea prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii, ce pot fi efectuate şi cu ocazia unor controale având alte scopuri, trebuie să acopere, în fiecare an, un număr reprezentativ din punct de vedere statistic de sisteme de creştere diferite, utilizate în Republica Moldova;

b) să se asigure că orice persoană fizică sau juridică, care angajează sau recrutează personal pentru a îngriji porcinele, organizează instructajul respectiv cu privire la prevederile relevante specificate la pct. 7-21 ale prezentei Norme sanitare veterinare;

c) să asigure organizarea de cursuri corespunzătoare de instruire, care să pună accentul în special pe aspecte de bunăstare a animalelor;

d) să permită importul din alte ţări numai al porcilor care au fost crescuţi şi au primit cel puţin o îngrijire echivalentă cu cea garantată de prezenta Normă sanitară veterinară. Această cerinţă trebuie să fie inclusă în certificatul sanitar veterinar emis de autoritatea veterinară competentă din ţara exportatoare.

Anexă la Norma sanitară veterinară privind criteriile minime pentru protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării

RECOMANDAREA vizând reducerea necesității codotomiei privind aplicarea Normei sanitare veterinare privind criteriile minime pentru protecţia porcinelor destinate creşterii şi îngrăşării

1. Aplicarea cerințelor generale privind prevenirea mușcatului cozilor și, prin urmare, reducerea codotomiei de rutină ar trebui să se țină seama de orientările în materie de cele mai bune practici bazate pe cunoștințe științifice menționate la pct. 2-9.

2. Autoritatea competentă are următoarele atribuții:

2.1. să se asigure că fermierii realizează o evaluare a riscurilor incidenței mușcatului cozilor pe baza unor indicatori de natură animală și neanimală; și

2.2. să stabilească criteriile de conformitate.

3. În cursul evaluării riscurilor ar trebui să fie verificați următorii parametri:

3.1. materialele de îmbogățire puse la dispoziție;

3.2. gradul de curățenie;

3.3. confortul termic și calitatea aerului;

3.4. starea de sănătate;

3.5. gradul de competiție pentru hrană și spațiu;

3.6. alimentația.

4. Pe baza rezultatelor evaluării riscurilor, ar trebui să fie luate în considerare schimbările necesare în modul de administrare a fermelor, cum ar fi furnizarea de materiale de îmbogățire adecvate, condițiile de mediu confortabile, asigurându-se o bună stare de sănătate și/sau furnizându-se o alimentație echilibrată pentru porci.

5. Materialele de îmbogățire ar trebui să le permită porcilor să-și satisfacă necesitățile esențiale fără a le compromite sănătatea.

6. Materialele de îmbogățire ar trebui să fie sigure și să aibă următoarele caracteristici:

6.1. să fie comestibile – astfel încât porcii să le poată mânca sau mirosi, fiind preferabil să aibă și unele beneficii nutritive;

6.2. să fie masticabile – astfel încât porcii să le poată mesteca;

6.3. să fie explorabile – astfel încât porcii să le poată explora;

6.4. să fie manevrabile – astfel încât porcii să le poată muta și să le poată schimba aspectul sau structura.

7. În plus față de caracteristicile enumerate la pct. 5 și 6, materialele de îmbogățire ar trebui să fie puse la dispoziție astfel încât:

7.1. să suscite un interes continuu, încurajând comportamentul explorator al porcilor și să fie înlocuite și completate cu regularitate;

7.2. să fie accesibile manevrării orale;

7.3. să fie în cantități suficiente;

7.4. să fie curate și igienice.

8. Pentru a satisface necesitățile de bază ale porcilor, materialele de îmbogățire ar trebui să întrunească toate caracteristicile menționate la pct. 5, 6 și 7. În acest scop, ar trebui ca materialele de îmbogățire să poată fi clasificate în următoarele categorii:

8.1. materiale optime – materialele care posedă toate caracteristicile menționate la pct. 5, 6 și 7 și, prin urmare, care pot fi utilizate în mod individual;

8.2. materiale suboptime – materialele care posedă majoritatea caracteristicilor menționate la pct. 5, 6 și 7 și, prin urmare, care ar trebui să fie utilizate în combinație cu alte materiale;

8.3. materiale de interes marginal – materialele care distrag porcii și nu pot fi considerate ca satisfăcând necesitățile esențiale ale acestora; prin urmare, acestea ar trebui puse la dispoziție împreună cu materialele optime sau suboptime.

9. Pentru a verifica dacă porcii au acces la materiale de îmbogățire suficiente și adecvate, ar trebui să se asigure că fermierii aplică cele mai bune practici în ceea ce privește indicatorii adecvați pentru monitorizarea bunăstării porcilor aflați în îngrijirea lor. Ar trebui ca respectiva metodă de evaluare pentru verificarea accesului la materiale de îmbogățire să includă verificări bazate pe:

9.1. indicatorii de natură animală, cum ar fi prezența cozilor mușcate, leziuni ale pielii și/sau comportament anormal al porcilor (cum ar fi un nivel mic al interesului pentru materialele de îmbogățire puse la dispoziție, lupte pentru utilizarea materialelor de îmbogățire, mușcarea altor elemente decât a materialelor de îmbogățire puse la dispoziție, îngroparea materiilor lor fecale sau, în cazul scroafelor, o intensificare a comportamentului fals de construire a unui cuib); precum și

9.2. indicatorii de natură neanimală, cum ar fi frecvența reînnoirii, accesibilitatea, cantitatea și curățenia materialelor de îmbogățire puse la dispoziție.

10. Autoritatea competentă este responsabilă să monitorizeze aplicarea prezentei Recomandări și să furnizeze informații mai detaliate cu privire la cele mai bune practici la care se face referire la pct. 2-9, în conformitate cu cele mai recente și mai pertinente cunoștințe științifice disponibile.

11. Autoritatea competentă, cu implicarea activă a fermierilor, ar trebui să difuzeze în mod adecvat cele mai bune practici menționate la pct. 2-9.

[Anexa introdusă prin HG30 din 28.01.26, MO62-64/29.01.26 art.34; în vigoare 01.03.26]