Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează:
a) activitățile de deținere, întreținere, identificare, comercializare, transportare și de protecție a animalelor de companie cu și fără stăpân, cu respectarea principiilor menționate la art. 3, indiferent de forma de proprietate, precum și alte activități care implică animale de companie;
b) responsabilitățile deținătorilor de animale de companie și ale autorităților responsabile de gestionarea efectivului de animale fără stăpân;
c) supravegherea și mecanismele de participare civică la asigurarea protecției și bunăstării animalelor de companie;
d) mecanismele de monitorizare, de control și de sancționare a încălcărilor legislației din domeniu.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor activități:
a) întreținerea, creșterea, comercializarea și transportarea animalelor de companie;
b) acordarea asistenței medicale veterinare;
c) reglementarea, gestionarea și controlul efectivului de animale fără stăpân;
d) utilizarea animalelor de companie în activități publice și recreative;
e) utilizarea animalelor de companie în terapia asistată de animale.
(3) Prezenta lege nu se aplică întreținerii, creșterii și comercializării animalelor destinate utilizării în scopuri științifice.
Articolul 3. Principii fundamentale
La executarea prezentei legi se respectă următoarele principii fundamentale:
a) principiul tratamentului uman – tratarea animalelor cu respect, fără cruzime, fără provocarea suferinței inutile sau a vătămării nejustificate;
b) principiul egalității – acordarea unei protecții egale tuturor animalelor, fără discriminare pe criterii de specie, rasă, vârstă, stare de sănătate, valoare economică sau statut juridic (cu sau fără stăpân);
c) principiul respectului – manifestarea unui comportament respectuos față de animale ca ființe vii, capabile să simtă, să manifeste emoții și să sufere;
d) principiul responsabilității – purtarea de către deținătorii de animale de companie, de către autoritățile competente și alte persoane implicate în activități cu animale de companie a răspunderii pentru viața și bunăstarea acestora;
e) principiul prevenției – promovarea și aplicarea măsurilor de prevenire a cruzimii față de animale și de asigurare a bunăstării acestora, inclusiv prin educarea unei atitudini morale și umane față de ele.
Articolul 4. Noțiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
1. abandon – părăsire intenționată a unui animal de companie aflat în proprietatea sau îngrijirea unei persoane, în afara locului său obișnuit de deținere, fără a i se asigura hrana, adăpostul și asistența medicală veterinară necesare, cu scopul de a renunța la dreptul de proprietate sau la responsabilitatea față de acesta;
2. activitate educațională și recreativă asistată de animale – activitate cu caracter educațional și recreativ desfășurată cu implicarea animalelor de companie, destinată îmbunătățirii stării intelectuale și calității vieții umane, practicată de specialiști sau voluntari instruiți în acest scop;
3. adopție – procedură de luare la întreținere și asumare a responsabilității directe sau prin asigurarea îngrijirii la distanță a unui animal de companie abandonat, dintr-un azil sau dintr-un centru de întreținere temporară a animalelor ori de la o persoană fizică sau juridică, precum și direct din habitat, cu respectarea prevederilor prezentei legi;
4. animal de companie – animal deținut sau destinat a fi deținut de către om, în scopuri private necomerciale, pentru companie sau agrement;
5. animal fără stăpân – animal de companie care nu are adăpost și nu se află în posesia, sub controlul sau supravegherea directă a vreunei persoane;
6. azil – unitate specializată destinată plasării temporare, întreținerii și protecției animalelor de companie cu și fără stăpân confiscate sau capturate, care funcționează în conformitate cu prevederile prezentei legi și îndeplinește următoarele funcții:
a) acordarea ajutorului operativ și asistenței medicale veterinare animalelor, inclusiv ameliorarea suferinței acestora prin intervenții de specialitate;
b) asigurarea îngrijirii pe termen lung pentru animalele care nu au fost revendicate sau cărora nu li s-a găsit un nou deținător;
c) facilitarea reunirii animalelor pierdute cu fostul deținător;
d) identificarea unui nou adăpost sau a unui nou deținător pentru animalele fără stăpân;
7. bunăstare a animalului – stare fizică și psihică a animalului determinată de asigurarea unui tratament uman față de acesta, precum și a unor condiții de întreținere corespunzătoare pentru satisfacerea necesităților sale biologice și etologice, pentru adaptare și creștere;
8. capturare a animalului – prindere intenționată a animalului realizată cu ajutorul unor mijloace care nu-i provoacă suferință inutilă, având ca scop protecția, relocarea, îngrijirea sau desfășurarea altor acțiuni prevăzute de prezenta lege;
9. carantină – măsură sanitară veterinară care constă în izolarea animalelor, prin excluderea contactului direct sau indirect cu alte animale din afara unității epidemiologice, pentru prevenirea răspândirii unor boli transmisibile, pe o perioadă determinată, pe a cărei durată animalele izolate se supun supravegherii și, în caz de necesitate, testării și tratamentului medical veterinar;
10. centru de întreținere temporară a animalelor (în continuare – CÎTA) – unitate specializată destinată deținerii temporare a animalelor de companie cu și fără stăpân, confiscate, înstrăinate, găsite sau capturate în conformitate cu prezenta lege, care prestează servicii de capturare, sterilizare, vaccinare, asistență medicală veterinară și oferă facilități pentru adopția ulterioară a animalelor;
11. comerț cu animale de companie – ansamblu de tranzacții practicate în scopuri lucrative, care implică transferul de proprietate asupra animalelor de companie;
12. creștere și reproducere a animalelor de companie în scop comercial – activitate de deținere, reproducere și întreținere a animalelor de companie, desfășurată cu scopul principal de obținere a beneficiului economic, indiferent de forma juridică de organizare a entității care o desfășoară;
13. cruzime față de animale – orice acțiune sau omisiune intenționată ori săvârșită din neglijență, care provoacă animalului durere, suferință, traume sau moarte, precum și orice altă faptă prevăzută la art. 26;
14. eutanasie – act efectuat de un medic veterinar sau sub responsabilitatea acestuia, care are ca efect moartea animalului, realizat fără suferință sau cu un minimum de durere fizică și psihică, printr-o metodă umană și cu efect imediat, aprobată de Colegiul Medicilor Veterinari din Republica Moldova;
15. identificare a animalului – proces de atribuire unui animal, prin mijloace autorizate, a unui număr unic care permite stabilirea identității și înregistrarea acestuia;
16. înregistrare a animalului – introducere în Sistemul informațional automatizat „Registrul animalelor de companie” a datelor privind animalul de companie și deținătorul acestuia;
17. mutilare – vătămare a unui animal, care îi cauzează pierderea totală sau parțială a unui organ sau a unei părți a corpului, cu sau fără afectarea funcției fiziologice;
18. Programul național de control și supraveghere epidemiologică (în continuare – Programul CSE) – componentă a Programului național de reglementare a efectivului de animale fără stăpân, având ca obiectiv aplicarea unor măsuri de gestionare a efectivului de animale fără stăpân și incluzând activități precum capturarea, sterilizarea, vaccinarea, identificarea, crotalierea, înregistrarea în Sistemul informațional automatizat „Registrul animalelor de companie” și returnarea acestora în habitatul lor (locul capturării);
19. Programul național privind reglementarea efectivului de animale fără stăpân (în continuare – Programul REAFS) – document de politici publice care stabilește un plan de acțiuni la nivel național în scopul reglementării efectivului de animale fără stăpân, al protejării sănătății publice și asigurării bunăstării animalelor;
20. Sistemul informațional automatizat „Registrul animalelor de companie” (în continuare – SIA „RAC”) – componentă a Sistemului informațional automatizat „Registrul de stat al animalelor”, destinată colectării, stocării și actualizării informațiilor cu privire la animalele de companie și deținătorii acestora;
21. secție teritorială de control și de protecție a animalelor (în continuare – STCPA) – structură creată și abilitată de către o autoritate a administrației publice locale de nivelul al doilea sau, după caz, de către o autoritate a administrației publice locale de nivelul întâi, în limita resurselor disponibile, care are atribuții de supraveghere, control și reglementare în domeniul protecției animalelor de companie, precum și de gestionare a efectivului de animale fără stăpân;
22. semn de proprietate – element aplicat sau atașat animalului (zgardă, botniță, lesă, transponder, tatuaj, medalion, crotalie sau un alt semn distinctiv) care permite identificarea apartenenței acestuia față de un deținător;
23. situație de pericol iminent – circumstanță în care un animal necesită intervenție umană imediată sau asistență medicală veterinară urgentă pentru a se preveni orice pericol pentru viața și sănătatea acestuia;
24. sterilizare (sau castrare) – intervenție chirurgicală sau tratament medicamentos efectuat cu scopul de a împiedica reproducerea animalului, prin suprimarea funcției lui de reproducere;
25. terapie asistată de animale – formă de terapie complementară care are drept scop atenuarea tulburărilor fizice, emoționale sau cognitive ale persoanelor, practicată în exclusivitate de personal medical calificat, în care un animal special pregătit este implicat, în mod controlat, ca parte integrantă a procesului terapeutic;
26. transponder (microcip) – dispozitiv electronic de identificare având o dublă funcție: stocarea unui număr unic de identificare și transmiterea acestuia în cazul în care este activat de un câmp de radiofrecvență corespunzător;
27. tratament uman – atitudine și comportament față de animale prin care se respectă demnitatea acestora, excluzând orice formă de neglijență, abuz sau cruzime;
28. zonă de contact cu animale – spațiu special amenajat, inclusiv pentru expoziții, spectacole, precum și volieră, zonă, teren sau încăpere destinate întreținerii și/sau utilizării animalelor în scopuri de divertisment sau educative, pentru a le oferi vizitatorilor posibilitatea de a intra în contact fizic direct cu animalele, inclusiv prin atingere, mângâiere sau hrănire.