Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Scopul și obiectul prezentei legi
(1) Prezenta lege are drept scop stimularea fermierilor pentru asigurarea intereselor lor patrimoniale împotriva riscurilor specifice activităților agricole și protejarea acestor interese în procesul de asigurare a riscurilor de producție în agricultură.
(2) Prezenta lege reglementează relațiile dintre asigurători și fermieri apărute în procesul asigurării în agricultură, precum și relațiile care se stabilesc între aceștia, pe de o parte, și autoritățile administrației publice, pe de altă parte, în legătură cu acordarea sprijinului financiar de către stat pentru primele de asigurare.
[Art.1 al.(2) modificat prin LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
Articolul 2. Cadrul normativ al asigurării în agricultură cu acordarea sprijinului financiar de către stat
[Art.2 denumirea în redacția LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
Asigurarea în agricultură cu acordarea sprijinului financiar de către stat (în continuare – asigurare în agricultură) se desfășoară conform prevederilor prezentei legi. Situațiile nereglementate de prezenta lege sunt reglementate de Codul civil și de Legea nr. 407/2006 cu privire la asigurări.
[Art.2 modificat prin LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
Articolul 3. Subiecții și obiectul asigurării în agricultură
(1) Subiecții relațiilor de asigurare în agricultură sunt asigurătorul, asiguratul, beneficiarul asigurării, precum și statul, în partea ce ține de acordarea sprijinului financiar pentru plata primelor de asigurare în agricultură.
[Art.3 al.(1) modificat prin LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
(2) În calitate de asigurat poate fi fermierul, cu sensul definit la art. 4 din Legea nr. 126/2025 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole.
[Art.3 al.(2) în redacția LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
(3) Obiectul asigurării îl constituie bunurile agricole aflate în circuitul civil asupra cărora, prin lege, nu sunt stabilite interdicții sau limitări și care sunt reglementate de prezenta lege.
(4) În caz de transmitere în arendă a terenurilor agricole, recolta culturilor agricole și a plantațiilor multianuale se asigură de către arendaș. Primele de asigurare plătite de acesta nu pot fi trecute în contul arendei.
Articolul 4. Desfășurarea activității de asigurare în agricultură.
Drepturile și obligațiile părților
(1) Asigurători sunt persoane juridice deținătoare de licențe, eliberate de Comisia Națională a Pieței Financiare, pentru desfășurarea activității de asigurare la categoria ,,asigurări generale”, cu dreptul de a practica activitate pentru clasele de asigurări 8 și 9 specificate în compartimentul B din anexa nr.1 la Legea nr. 407/2006 cu privire la asigurări, și care, în baza primelor de asigurare încasate, plătesc despăgubiri de asigurare pentru prejudiciul cauzat de riscurile asigurate prevăzute de prezenta lege.
(2) Condițiile speciale de asigurare a riscurilor de producție în agricultură, precum și modificările acestor condiții se notifică de către asigurător Comisiei Naționale a Pieței Financiare și Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.
(3) Fără a aduce atingere cerințelor stabilite de Comisia Națională a Pieței Financiare față de conținutul condițiilor de asigurare, condițiile speciale de asigurare a riscurilor de producție în agricultură, în sensul alin. (2), includ:
a) lista bunurilor agricole și riscurilor asigurate;
b) caracteristica riscurilor asigurate;
c) gradul de cuprindere în asigurare și mărimea franșizelor utilizate pentru fiecare obiect și risc asigurat în parte;
d) modalitatea de estimare a prejudiciului și de calculare a despăgubirilor de asigurare.
(4) Asigurătorii care au notificat condițiile speciale de asigurare a riscurilor de producție în agricultură dobândesc dreptul:
a) - abrogată;
b) de a accesa, prin intermediul serviciului electronic de acces la date, parte componentă a platformei de interoperabilitate (MConnect), informațiile existente în sistemele informaționale deținute de autoritățile administrației publice, necesare încheierii și urmăririi executării contractelor de asigurare a riscurilor de producție în agricultură.
(5) Asigurătorii prezintă anual Comisiei Naționale a Pieței Financiare date cu privire la asigurarea în agricultură, la despăgubirile de asigurare achitate și la deciziile de refuz în achitarea despăgubirilor de asigurare, în baza unor formulare aprobate de Comisia Națională a Pieței Financiare, coordonate cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Capitolul III
CONTRACTUL DE ASIGURARE
Articolul 26. Clauzele obligatorii ale contractului de asigurare
Fără a aduce atingere prevederilor Codului civil, în contractul de asigurare în agricultură se indică:
a) în cazul culturilor agricole – numărul cadastral și suprafața terenului ocupat de cultura agricolă asigurată;
b) în cazul animalelor – specia, rasa și, după caz, numărul de identificare al animalului;
c) mărimea sumei asigurate;
d) mărimea franșizei și modalitatea de calcul al despăgubirii de asigurare;
e) beneficiarul asigurării;
f) drepturile și obligațiile părților.
Articolul 27. Acțiunea în timp a contractului de asigurare
(1) Contractul de asigurare în agricultură se încheie pe cel mult un an calendaristic, dacă părțile nu convin altfel.
(2) Contractul de asigurare a recoltei culturilor agricole se încheie pe un an agricol și încetează la data finalizării recoltării, dacă părțile nu convin altfel. Recoltarea culturii agricole nu poate depăși termenul practicat în respectiva unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea pentru efectuarea acestei operațiuni. Cultura agricolă se consideră recoltată din momentul încărcării producției în lăzi, în unități de transport sau al depozitării ei, pentru transportarea la procesare.
(3) Asigurarea începe cu prima oră a primei zile următoare achitării primei de asigurare sau a primei rate a acesteia și încetează la ora 24.00 a ultimei zile din perioada de asigurare, dacă părțile nu convin altfel.
(4) În cazul animalelor, asigurarea începe după împlinirea perioadei de carantină profilactică prevăzută în contractul de asigurare.
(5) În cazul asigurării animalelor pentru carne, asigurarea încetează la data sacrificării animalelor, dacă părțile nu convin altfel.
Articolul 28. Măsuri de precauție
(1) Asiguratul este obligat să respecte regulile agrotehnice, normele sanitar-veterinare și alte măsuri stabilite de contract sau de actele normative, pentru a evita sau a diminua efectele negative asupra obiectului asigurării, altele decât cele care pot fi produse de riscul asigurat.
(2) Asigurătorul poate verifica respectarea de către asigurat a măsurilor prevăzute la alin. (1), iar în caz de depistare a abaterilor, acordă un anumit termen pentru înlăturarea acestora. Periodicitatea verificărilor și termenele pentru înlăturarea abaterilor se stabilesc în condițiile speciale de asigurare.
(3) Asigurătorul poate declara rezoluțiunea contractului dacă asiguratul nu a îndeplinit măsurile de precauție cu intenția de a cauza prejudiciu ori din culpă gravă, dar cunoscând că există probabilitatea survenirii prejudiciului.
Articolul 29. Rezoluțiunea contractului de asigurare
(1) Rezoluțiunea contractului de asigurare se face în condițiile Codului civil.
(2) Asigurătorul decade din dreptul la rezoluțiunea contractului de asigurare dacă devine cert că riscurile asigurate se vor produce.
(3) Asiguratul decade din dreptul la rezoluțiunea contractului de asigurare dacă devine cert că riscurile asigurate nu se vor produce.
(4) În caz de rezoluțiune a contractului de asigurare, partea primei de asigurare primită ca sprijin financiar proporțional cu perioada de asigurare rămasă și neacoperită după rezoluțiune se restituie de către asigurător în bugetul de stat în termen de 10 zile de la data rezoluțiunii contractului de asigurare.
[Art.29 al.(4) modificat prin LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
Capitolul IV
PRIMA DE ASIGURARE, PLATA ȘI MODALITATEA DE ACORDARE A SPRIJINULUI FINANCIAR PENTRU ACEASTA
[Capitolul IV denumirea modificată prin LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
Articolul 30. Prima de asigurare
(1) Prima de asigurare se stabilește în conformitate cu tarifele de bază aplicate la suma asigurată.
(2) Tariful de asigurare se stabilește de comun acord al părților, ținând cont de politica actuarială internă a asigurătorului.
(3) - abrogat.
Articolul 31. Plata primei de asigurare
(1) Prima de asigurare se plătește la eliberarea poliței de asigurare, însă nu mai târziu de termenul prevăzut la alin. (4) din prezentul articol.
(2) Prima de asigurare poate fi plătită de către asigurat sau de către beneficiarul asigurării în a cărui favoare se încheie asigurarea.
(3) Asigurătorul poate accepta efectuarea plății primei de asigurare în tranșe, în termenul indicat în contractul de asigurare.
Mărimea primei tranșe constituie:
a) 40% din prima de asigurare, dacă prima de asigurare se plătește în două sau trei tranșe;
b) 25% din prima de asigurare, dacă prima de asigurare se plătește în patru tranșe;
c) 20% din prima de asigurare, dacă prima de asigurare se plătește în cinci tranșe.
(4) Termenul de plată a primei de asigurare sau a primei ei tranșe:
a) pentru recolta culturilor de toamnă – până la 1 decembrie a anului precedent recoltării sau, pentru riscurile prevăzute la art. 6 lit. a), b), c) (doar pentru înghețurile de primăvară), d), e), g), h), i) și art. 9, – cel târziu până la 1 mai a anului recoltării;
b) pentru recolta culturilor de primăvară – cel târziu la 1 iunie a anului curent, cu excepția culturilor supuse riscului de înghețuri târzii de primăvară, pentru care termenul-limită este 1 mai a anului recoltării;
c) pentru recolta culturilor multianuale și a legumelor, asigurarea de înghețuri timpurii de toamnă se efectuează cel târziu la 1 septembrie a anului recoltării.
(5) Stabilirea în contractul de asigurare a posibilității de achitare a primei de asigurare în tranșe nu absolvă asigurătorul de răspunderea integrală, asumată prin contractul de asigurare, în cazul în care riscul asigurat s-a produs în intervalul de timp dintre achitarea tranșelor.
(6) Dacă asiguratul sau, după caz, beneficiarul asigurării nu achită tranșele ulterioare ale primei de asigurare în termenul stabilit, contractul rămâne în vigoare, iar despăgubirea de asigurare se acordă proporțional cu rata plătită a primei de asigurare.
(7) După producerea riscului asigurat, ratele primei de asigurare neachitate de către asigurat în termenul stabilit în contractul de asigurare nu se acceptă, iar dacă au fost achitate, acestea nu vor fi considerate ca plăți ale ratelor primei de asigurare.
[Art.31 al.(8) abrogat prin LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
Articolul 32. Sprijinul financiar acordat de stat pentru plata primelor de asigurare
(1) Statul acordă sprijin financiar pentru plata primelor de asigurare în agricultură prin acoperirea costului unei părți din prima de asigurare respectivă. Sprijinul în cauză se acordă din Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural.
(2) Sprijinul financiar pentru acoperirea costului unei părți din prima de asigurare se acordă la cererea asiguratului care a încheiat un contract de asigurare în agricultură cu un asigurător care, la rândul său, a notificat condițiile speciale de asigurare a riscurilor de producție în agricultură conform art. 4 alin. (2).
(3) Sprijinul financiar pentru acoperirea costului unei părți din prima de asigurare, în baza contractelor de asigurare în agricultură, se acordă conform prevederilor prezentei legi și ale actelor normative adoptate, aprobate sau emise în baza acesteia.
(4) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare aprobă lista riscurilor și a bunurilor agricole la asigurarea cărora statul acordă sprijin financiar pentru acoperirea costului unei părți din prima de asigurare.
(5) Cota sprijinului financiar pentru acoperirea costului unei părți din prima de asigurare se stabilește de către Guvern.
(6) Până la depunerea cererii de acordare a sprijinului financiar prevăzut de prezentul articol, asiguratul plătește diferența dintre prima de asigurare și cota sprijinului financiar stabilită conform alin. (5).
(7) Plata sprijinului financiar pentru acoperirea costului unei părți din prima de asigurare se efectuează de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură pe contul asigurătorului.”
[Art.32 în redacția LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]
Articolul 33. Franșiza
Părțile contractului de asigurare pot stabili un nivel al franșizei, altul decât cel indicat în Condițiile de asigurare, fără a fi necesară modificarea acestora.
Capitolul V
PRODUCEREA RISCULUI ASIGURAT
Articolul 34. Producerea riscului asigurat
(1) Se consideră producere a riscului asigurat evenimentul care conține următoarele elemente:
a) existența obiectului asigurării;
b) faptul producerii riscului contra căruia este asigurat obiectul asigurării;
c) existența prejudiciului generat de producerea riscului asigurat.
(2) Nu se consideră caz asigurat pierderile de producție agricolă generate de:
a) evenimente neprevăzute în contractul de asigurare;
b) acțiuni premeditate ale asiguratului, ale membrilor majori ai familiei acestuia, ale beneficiarului asigurării, ale reprezentanților sau prepușilor săi;
c) încălcări din imprudență ale normelor agrotehnice, sanitar-veterinare, fitosanitare, de securitate antiincendiară, comise de asigurat, membrii majori ai familiei acestuia, reprezentanții sau prepușii săi.
(3) În caz de nerecunoaștere a cazului asigurat, asigurătorul este obligat să argumenteze nerecunoașterea prin orice probe legale.
Articolul 35. Constatarea producerii riscului la asigurarea cantitativă a recoltei și a plantațiilor multianuale sau la asigurarea pierderilor financiare provocate de diminuarea calității recoltei culturilor agricole
(1) Asiguratul sau beneficiarul asigurării notifică în scris asigurătorul în privința producerii riscului pretins asigurat în următoarele termene:
a) în caz de grindină, inundație, ploaie torențială, incendiere, polignire a culturilor, furtună – în termen de până la 48 de ore din momentul producerii evenimentului;
b) în caz de secetă excesivă, înghețuri sau atac al organismelor dăunătoare – odată cu producerea acestora sau cu apariția efectelor lor negative.
(2) Asigurătorul este obligat, în termen de 5 zile de la data primirii notificării, să instituie o comisie de investigare a cazului asigurat.
(3) În componența comisiei de investigare a cazului asigurat se includ:
a) reprezentantul asigurătorului;
b) asiguratul, reprezentantul acestuia sau brokerul de asigurare;
c) reprezentantul autorității administrației publice locale de nivelul al doilea; și, după caz,
d) reprezentantul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor;
e) reprezentantul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență;
f) reprezentantul Serviciului Special pentru Influențe Active asupra Proceselor Hidrometeorologice.
(4) Comisia de investigare a cazului asigurat întocmește un act de constatare în câte un exemplar pentru fiecare dintre membrii săi, pe care aceștia îl semnează.
(5) Pentru culturile agricole afectate parțial se face o evaluare preliminară a prejudiciului. La sfârșitul ciclului de producție se face o evaluare definitivă a prejudiciului și se plătește despăgubirea de asigurare.
(6) Volumul recoltei pierdute se estimează calculând diferența dintre volumul recoltei asigurate și cel al recoltei obținute pe sectorul afectat, cu excepția pierderilor provocate de riscurile neasigurate. Cuantumul prejudiciului se calculează conform prevederilor contractului de asigurare.
(7) Volumul recoltei obținute se estimează fie în baza actelor de depozitare sau de comercializare ale asiguratului, fie se estimează de către asigurător și asigurat în câmp, înainte de începerea recoltării, dacă contractul nu prevede altfel. Estimarea se efectuează în mod obligatoriu, la cererea oricărei părți a contractului de asigurare. În caz de implicare în această estimare a unei terțe persoane, cheltuielile le suportă partea care a cerut estimarea.
(8) Dacă asiguratul, în urma constatării faptului că riscul asigurat a afectat parțial recolta culturilor agricole, intenționează să-și recolteze cultura agricolă afectată, el anunță asigurătorul despre această intenție cel târziu cu 5 zile înainte de ziua prevăzută pentru începerea recoltării.
(9) În cazurile în care asiguratul a recoltat cultura agricolă afectată fără a anunța asigurătorul și nu există posibilitatea de a determina/verifica cantitatea reală a recoltei pierdute, acesta din urmă este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare.
(10) Dacă, la producerea riscului asigurat și în legătură cu aceasta, producția agricolă a fost folosită în alt scop decât cel prevăzut la încheierea contractului de asigurare, se estimează costul producției menționate și suma aceasta se scade din cuantumul despăgubirii de asigurare. Asiguratul este obligat să înștiințeze în prealabil asigurătorul despre folosirea producției agricole în alte scopuri.
Articolul 36. Constatarea prejudiciului la asigurarea animalelor, peștilor și familiilor de albine
(1) Asiguratul notifică în scris asigurătorul despre producerea riscului pretins asigurat în următoarele termene:
1) pentru animale, altele decât peștii și familiile de albine – în termen de până la 24 de ore din momentul producerii evenimentului;
2) pentru pești:
a) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art. 21 lit. b)–d) și f) – în termen de până la 24 de ore de la data producerii evenimentului;
b) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art. 21 lit. a) și e) – odată cu apariția acestora sau a efectelor lor negative;
3) pentru familiile de albine:
a) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art. 24 lit. a) și b) – odată cu apariția riscului asigurat sau a efectelor lui negative;
b) în cazul riscurilor asigurate prevăzute la art. 24 lit. c) – în termen de până la 24 de ore din momentul producerii evenimentului.
(2) În cazul apariției necesității urgente de sacrificare forțată a animalelor, la fel ca și în cazul emiterii unei prescripții oficiale cu privire la sacrificarea forțată, asiguratul este obligat să anunțe imediat asigurătorul despre acest fapt.
(3) Asigurătorul instituie, după caz, o comisie de investigare a cazului asigurat.
(4) În componența comisiei de investigare a cazului asigurat se includ:
a) reprezentantul asigurătorului;
b) asiguratul, reprezentantul acestuia sau brokerul de asigurare;
c) reprezentantul autorității administrației publice locale de nivelul al doilea;
d) medicul veterinar; și, după caz,
e) reprezentantul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor;
f) reprezentantul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
(5) Comisia de investigare a cazului asigurat întocmește, în ziua inspectării, un act de constatare în câte un exemplar pentru fiecare membru al comisiei.
(6) Asigurătorul este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul în care asiguratul nu poate face dovada materială a producerii riscului asigurat.
Articolul 37. Constatarea producerii riscului la asigurarea sănătății animale
(1) Asiguratul notifică în scris asigurătorul despre producerea riscului pretins asigurat în termen de 24 de ore de la data producerii riscului asigurat sau, în cazul riscului prevăzut la art. 18 alin. (1) lit. a), odată cu apariția semnelor clinice de boală.
(2) Producerea riscului asigurat se constată în baza prescripției medicului veterinar.
(3) Modelul notificării despre cazul presupus asigurat și modelul actului de constatare se stabilesc în baza condițiilor de asigurare ale asigurătorului.
(4) Părțile contractului de asigurare pot prelungi, de comun acord, termenul de investigare repetată a cazului asigurat.
(5) La întocmirea actului de constatare, asigurătorul și asiguratul au dreptul să efectueze o expertiză suplimentară, să apeleze la orice documente probatoare pentru a stabili cauzele și cuantumul prejudiciului. Costul expertizei este suportat de partea care a solicitat expertiza și nu se include în despăgubirea de asigurare.
Articolul 38. Stabilirea mărimii despăgubirii de asigurare și plata acesteia
(1) Despăgubirea de asigurare se stabilește în limita sumei asigurate, ținând cont de nivelul acoperirii de asigurare, mărimea franșizei stabilite și de valoarea bunului asigurat rămas după producerea cazului asigurat.
(2) Mărimea despăgubirii de asigurare se stabilește:
a) pentru plantațiile multianuale afectate parțial de riscurile asigurate – proporțional cheltuielilor de restabilire a plantațiilor, în limitele prevăzute în contractul de asigurare;
b) pentru asigurarea sănătății animalelor – proporțional cheltuielilor de tratare a animalelor;
c) în cazul asigurării pierderilor financiare provocate de diminuarea calității recoltei culturii agricole – ca diferență dintre prețul oferit pe piață pentru clasa de calitate a culturii agricole sau, în lipsa unor astfel de date, dintre prețul de comercializare obținut de către asigurat a recoltei asigurate și prețul anticipat de comercializare;
d) în cazul asigurării pierderilor financiare provocate de diminuarea cantității recoltei culturii agricole – ca produs dintre prețul anticipat de comercializare, stipulat în contractul de asigurare, și cantitatea recoltei neobținute, în limitele stabilite de contractul de asigurare;
e) în cazul asigurării animalelor domestice, a peștilor și a familiilor de albine – proporțional costului acestor bunuri, în limitele stabilite de contractul de asigurare.
(3) Asigurătorul, în termen de 10 zile de la data prezentării ultimului document prevăzut în contractul de asigurare și semnării acordului asupra mărimii despăgubirii de asigurare calculate, plătește asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare.
(4) În cazul afectării parțiale a recoltei culturii agricole, despăgubirea de asigurare se plătește la sfârșitul ciclului de producție, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii ultimului document prevăzut în contractul de asigurare și semnării acordului asupra mărimii despăgubirii de asigurare calculate.
(5) În cazul în care, la data achitării despăgubirii de asigurare, sprijinul financiar acordat pentru acoperirea costului unei părți din prima de asigurare nu a fost plătit, asigurătorul achită despăgubirea de asigurare proporțional primelor de asigurare încasate. După plata sprijinului financiar pentru acoperirea costului unei părți din prima de asigurare, asigurătorul, în termen de 10 zile, achită asiguratului partea restantă a despăgubirilor de asigurare.
[Art.38 al.(5) în redacția LP126 din 29.05.25, MO353-355/08.07.25 art.450; în vigoare 01.01.26]