PROCEDURI PRIVIND APLICAREA PRINCIPIULUI RECUNOAȘTERII RECIPROCE ÎN CAZURI INDIVIDUALE
Articolul 4. Declarația de recunoaștere reciprocă
(1) Producătorul mărfurilor sau al mărfurilor de un anumit tip, care sunt puse la dispoziție sau care urmează să fie puse la dispoziție pe piața din Republica Moldova, poate întocmi o declarație voluntară de comercializare în mod legal a mărfurilor în scopul recunoașterii reciproce (în continuare – declarație de recunoaștere reciprocă) pentru a demonstra autorităților competente naționale că mărfurile respective sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.
Producătorul poate împuternici reprezentantul său autorizat să întocmească, în numele producătorului, declarația de recunoaștere reciprocă.
(2) Declarația de recunoaștere reciprocă este întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în anexă și trebuie să conțină toate informațiile specificate în anexă.
(3) Producătorul sau reprezentantul său autorizat întocmește declarația de recunoaștere reciprocă, prevăzută în anexă, indicând doar informațiile stabilite în partea I a declarației în cauză, iar importatorul sau distribuitorul – doar informațiile stabilite în partea a II-a a declarației respective.
(4) Partea I și partea a II-a a declarației de recunoaștere reciprocă pot fi întocmite de către importator sau de către distribuitor, cu condiția ca semnatarul să poată furniza elementele de probă menționate la art. 5 alin. (5) lit. a).
(5) Declarația de recunoaștere reciprocă se întocmește în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. În cazul Republicii Moldova, declarația de recunoaștere reciprocă se traduce în limba română de către operatorul economic.
(6) Operatorii economici care semnează declarația de recunoaștere reciprocă sau o parte a acesteia sunt responsabili pentru conținutul și corectitudinea informațiilor pe care le furnizează în declarația de recunoaștere reciprocă, inclusiv pentru corectitudinea informațiilor pe care le traduc. În sensul prezentului alineat, operatorii economici poartă răspundere în conformitate cu legislația.
(7) Operatorii economici se asigură că declarația de recunoaștere reciprocă este actualizată în mod permanent, astfel încât să reflecte toate modificările informațiilor pe care aceștia le-au furnizat în declarația respectivă.
(8) Declarația de recunoaștere reciprocă este prezentată autorității competente naționale în scopul efectuării evaluării prevăzute la art. 5. Declarația în cauză poate fi prezentată pe suport de hârtie sau în formă electronică ori poate fi pusă la dispoziție în regim online.
(9) În cazul în care operatorii economici pun la dispoziție declarația de recunoaștere reciprocă în regim online, se aplică următoarele cerințe:
a) tipul de mărfuri sau seria pentru care se întocmește declarația de recunoaștere reciprocă este ușor de identificat; și
b) mijloacele tehnice utilizate permit accesul facil la declarația de recunoaștere reciprocă, fiind monitorizate pentru a se asigura disponibilitatea declarației respective și accesul la aceasta.
(10) În cazul în care mărfurile pentru care se prezintă declarația de recunoaștere reciprocă fac, de asemenea, obiectul unui act al Uniunii Europene prin care se solicită o declarație de conformitate UE, declarația de recunoaștere reciprocă poate fi anexată la declarația de conformitate UE respectivă.
Articolul 5. Evaluarea mărfurilor
(1) În situația în care autoritatea competentă națională intenționează să evalueze mărfurile care fac obiectul prezentei legi în scopul stabilirii dacă acestea sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene și, în acest caz, dacă interesele publice legitime vizate de norma tehnică națională sunt protejate în mod adecvat, ținându-se seama de caracteristicile mărfurilor respective, autoritatea competentă națională notifică, fără întârziere, operatorul economic în cauză.
(2) Autoritatea competentă națională notifică operatorul economic cu privire la efectuarea evaluării, indicând mărfurile care fac obiectul evaluării și specificând norma tehnică națională aplicabilă sau procedura de evaluare prealabilă, precum și cu privire la posibilitatea de prezentare a declarației de recunoaștere reciprocă, prevăzută la art. 4, în scopul efectuării evaluării în cauză.
(3) Pe durata efectuării evaluării prevăzute la alin. (1), operatorul economic are dreptul să pună la dispoziție mărfuri pe piața din Republica Moldova și poate continua să le comercializeze, cu excepția cazului în care operatorul economic a fost notificat cu privire la decizia administrativă de restricționare sau de refuz al accesului pe piață pentru mărfurile respective.
(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care evaluarea este efectuată în cadrul unei proceduri de autorizare prealabilă sau în cazul în care autoritatea competentă națională suspendă temporar punerea la dispoziție pe piață a mărfurilor care fac obiectul evaluării în conformitate cu art. 6.
(5) În cazul în care declarația de recunoaștere reciprocă este prezentată autorității competente naționale în conformitate cu art. 4, în scopul efectuării evaluării prevăzute la alin. (1):
a) declarația de recunoaștere reciprocă, împreună cu documentele justificative necesare pentru verificarea informațiilor conținute în aceasta, care au fost furnizate ca răspuns la cererea autorității competente naționale, sunt acceptate de către autoritatea respectivă ca fiind suficiente pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene; și
b) autoritatea competentă națională nu solicită operatorului economic documente sau informații suplimentare pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene.
(6) În cazul în care declarația de recunoaștere reciprocă nu este prezentată autorității competente naționale în conformitate cu art. 4, în scopul efectuării evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă națională solicită operatorului economic să furnizeze documentele și informațiile, necesare pentru evaluarea respectivă, cu privire la:
a) caracteristicile mărfurilor sau ale tipului de mărfuri în cauză; și
b) comercializarea în mod legal a mărfurilor într-un stat membru al Uniunii Europene.
(7) Operatorul economic are la dispoziție cel puțin 15 zile lucrătoare de la data solicitării autorității competente naționale în care să prezinte documentele și informațiile prevăzute la alin.(5) lit. a) sau la alin. (6), precum și toate argumentele sau observațiile pe care le consideră relevante.
(8) În scopul efectuării evaluării prevăzute la alin.(1), dacă autoritatea competentă națională trebuie să verifice anumite informații furnizate de către operatorul economic, pentru a verifica informațiile respective, autoritatea competentă națională, în conformitate cu art. 10 alin. (2), notifică autoritățile competente sau punctele de informare despre produse din statul membru al Uniunii Europene în care operatorul economic susține că își comercializează în mod legal mărfurile.
(9) În cadrul efectuării evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă națională ia în considerare rapoartele de încercare sau certificatele eliberate de un organism de evaluare a conformității, furnizate de către operatorul economic ca parte a evaluării. Autoritatea competentă națională nu poate respinge rapoartele de încercare sau certificatele eliberate de către un organism de evaluare a conformității care este acreditat pentru domeniul relevant de activitate de evaluare a conformității de către un organism de acreditare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, semnatar al Acordului de recunoaștere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA-MLA), din motive legate de competența organismului respectiv.
(10) În cazul în care, după finalizarea evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă națională emite o decizie administrativă privind mărfurile pe care le-a evaluat, aceasta notifică, fără întârziere, operatorul economic cu privire la decizia respectivă. În termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data emiterii deciziei administrative, autoritatea competentă națională notifică Comisia Europeană cu privire la decizia respectivă, utilizând, în acest scop, sistemul de informare și comunicare indicat la art. 11.
(11) Decizia administrativă prevăzută la alin. (10) conține motivele care au stat la baza acesteia, prezentate într-un mod suficient de detaliat și fundamentat pentru a facilita evaluarea compatibilității deciziei respective cu principiul recunoașterii reciproce și cu prevederile prezentei legi.
(12) În decizia administrativă prevăzută la alin. (10) sunt incluse următoarele informații:
a) norma tehnică națională pe care se întemeiază decizia administrativă;
b) motivele legitime de interes public care justifică aplicarea normei tehnice naționale pe care se întemeiază decizia administrativă;
c) elementele de probă, tehnice sau științifice, pe care autoritatea competentă națională le-a luat în considerare, inclusiv, eventualele evoluții ale tehnologiei survenite de la intrarea în vigoare a normei tehnice naționale;
d) sinteza argumentelor prezentate de către operatorul economic în cauză, relevante pentru evaluarea prevăzută la alin. (1), după caz;
e) dovada faptului că decizia administrativă este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit și că aceasta nu depășește cadrul necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
(13) Decizia administrativă prevăzută la alin. (10) indică căile de atac disponibile în temeiul art. 120 și 124 din Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018, precum și termenele aplicabile acestor căi de atac.
(14) Decizia administrativă include, de asemenea, o trimitere la opiniile Comisiei Europene, publicate pe site-ul web oficial al acesteia, privind rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (SOLVIT), care au fost luate în considerare de către autoritatea competentă națională, în conformitate cu art. 8.
(15) Decizia administrativă prevăzută la alin.(10) nu produce efecte decât după notificarea operatorului economic în legătură cu aceasta, în conformitate cu prevederile alineatului menționat.
Articolul 6. Suspendarea temporară a accesului pe piață
(1) Autoritatea competentă națională care efectuează o evaluare a mărfurilor în temeiul art. 5 poate suspenda temporar punerea la dispoziție pe piața din Republica Moldova a mărfurilor respective în următoarele cazuri:
a) în condiții normale de utilizare sau în condiții previzibile în mod rezonabil, mărfurile reprezintă un risc grav la adresa securității, a sănătății umane sau a mediului, chiar și fără efecte imediate, care necesită o intervenție rapidă din partea autorității competente naționale; sau
b) punerea la dispoziție pe piața din Republica Moldova a mărfurilor sau a mărfurilor de un anumit tip este, în general, interzisă din motive de morală publică sau de securitate publică.
(2) Autoritatea competentă națională notifică, fără întârziere, operatorul economic, Comisia Europeană și statele membre ale Uniunii Europene cu privire la suspendarea temporară prevăzută la alin. (1).
(3) Notificarea către Comisia Europeană și către statele membre ale Uniunii Europene se efectuează prin intermediul sistemului de informare și comunicare prevăzut la art. 11. În cazurile indicate la alin. (1) lit. a), notificarea trebuie să fie însoțită de o justificare tehnică sau științifică detaliată, care să demonstreze motivele pentru care se consideră că acest caz face obiectul literei respective.
Articolul 7. Notificarea prin Sistemul de schimb rapid de informații (RAPEX) sau prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje
(RASFF)
În cazul în care decizia administrativă prevăzută la art. 5 sau suspendarea temporară prevăzută la art. 6 este, totodată, o măsură care trebuie să fie notificată prin Sistemul de schimb rapid de informații (în continuare – RAPEX), în conformitate cu Legea nr. 422/2006 privind securitatea generală a produselor, sau prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (în continuare – RASFF), în conformitate cu Legea nr. 306/2018 privind siguranța alimentelor, nu este necesară notificarea separată a Comisiei Europene și a statelor membre ale Uniunii Europene în temeiul prezentei legi, cu condiția să fie îndeplinite următoarele criterii:
a) notificarea prin RAPEX sau RASFF indică faptul că notificarea măsurii este considerată, de asemenea, notificare în temeiul prezentei legi; și
b) documentele justificative necesare pentru luarea deciziei administrative conform art. 5 sau pentru suspendarea temporară conform art. 6 sunt incluse în notificarea RAPEX sau RASFF.