privind aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente

HOTĂRÂRE nr. 229 din 23.04.2025 · GUVERNUL · publicat 22.05.2025
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5, anexa nr. 6
pe legis.md
Trimiteri: 644 legate · 15 nerezolvateMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (15)
  • 31.1.5 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • pct. 43 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 44 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct. 58 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 59 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • subpct. 61.2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • pct. 61-65 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct. 138 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 139 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 140 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • subpct. 66.1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • subpct. 66.3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • pct. 61 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • subpct.210.11-210.17 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • subpct. 210.11-210.17 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

UE

În temeiul art. 31 alin. (5) și art. 32 alin. (2) din Legea nr. 196/2024 privind sănătatea animală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2024, nr. 389-391, art. 600), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre transpune parțial Regulamentul delegat (UE) nr. 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (CELEX: 32020R0689), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 3 iunie 2020, așa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2023/1798 al Comisiei din 10 iulie 2023.

1. Se aprobă Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente.

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 196/2024 privind sănătatea animală.

PRIM-MINISTRU Dorin RECEAN

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii

și industriei alimentare Ludmila Catlabuga

Nr. 229. Chişinău, 23 aprilie 2025.

Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.229/2025

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente

Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (în continuare – Normă) transpune parțial Regulamentul delegat (UE) nr. 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (CELEX: 32020R0689), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 3 iunie 2020, așa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2023/1798 al Comisiei din 10 iulie 2023.

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

1. Prezenta Normă completează reglementările sanitare veterinare privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente ale animalelor terestre, ale animalelor acvatice și ale altor animale și vine întru executarea prevederilor Legii nr. 196/2024 privind sănătatea animală (în continuare – Legea nr. 196/2024).

2. În sensul prezentei Norme, se aplică următoarele noțiuni:

2.1. albine melifere – insecte din specia Apis mellifera;

2.2. animale vaccinate conform strategiei DIVA – animale vaccinate în cadrul unei vaccinări, conform strategiei DIVA;

2.3. boală de categoria A – boală listată care nu apare în mod normal în Republica Moldova și în cazul căreia trebuie întreprinse măsuri imediate de eradicare de îndată ce este depistată, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2024;

2.4. boală de categoria B – boală listată care trebuie controlată în Republica Moldova cu scopul de a o eradica, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 196/2024;

2.5. boală de categoria C – boală listată care prezintă relevanță pentru unele teritorii și în cazul căreia sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea acesteia pe anumite teritorii ale Republicii Moldova, care au, în mod oficial, statutul de indemn de această boală sau în care există programe de eradicare pentru boala listată respectivă, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 196/2024;

2.6. boală de categoria D – boală listată pentru care sunt necesare măsuri privind prevenirea răspândirii acesteia din cauza intrării sale în Republica Moldova, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 196/2024;

2.7. boală de categoria E – boală listată în cazul căreia este necesară supravegherea pe teritoriul Republicii Moldova, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr.196/2024;

2.8. bovină sau animal din specia bovină – animal din speciile de ungulate care aparțin genurilor Bison, Bos (inclusiv subgenurile Bos, Bibos, Novibos, Poephagus) și Bubalus (inclusiv subgenul Anoa), precum și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii;

2.9. caprină sau animal din specia caprină – animal din speciile de ungulate care aparțin genului Capra și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

2.10. câine – animal deținut din specia Canis lupus;

2.11. circ ambulant – expoziție sau târg care include animale sau numere cu animale și care intenționează să se deplaseze în alte țări;

2.12. dihor domestic – animal deținut din specia Mustela putorius furo;

2.13. efectiv de păsări – totalitatea păsărilor de curte sau a păsărilor captive cu același statut sanitar, deținute în aceeași incintă sau împrejmuire, și care constituie o singură unitate epidemiologică; în cazul păsărilor de curte adăpostite, sunt incluse toate păsările care împart aceeași încăpere;

2.14. embrion – fază inițială a dezvoltării unui animal, în cazul în care este posibil ca acesta să fie transferat într-o femelă receptoare;

2.15. material seminal – spermă a unui animal sau a unor animale, fie în stare nemodificată, fie preparată sau diluată;

2.16. mijloc de transport – vehicul rutier sau feroviar, navă și aeronavă;

2.17. navă cu vivieră de pește – navă utilizată în industria acvaculturii, dotată cu o vivieră sau cu un rezervor pentru depozitarea și transportul peștilor vii în apă;

2.18. număr cu animale – orice număr care include animale deținute în scopul unei expoziții sau al unui târg și care poate face parte dintr-un circ;

2.19. oocite – faze haploide ale ovogenezei, inclusiv oocite secundare și ovule;

2.20. ovină sau animal din specia ovină – animal din speciile de ungulate care aparțin genului Ovis și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

2.21. păsări de curte de reproducție – păsări de curte cu vârsta de 72 de ore sau mai mult, destinate producției de ouă pentru incubație;

2.22. perioadă indemnă de vectori – într-o zonă definită, perioada de inactivitate a speciei Culicoides, determinată în conformitate cu prevederile pct. 24-27 ale capitolul II din anexa nr. 5;

2.23. perioadă de eligibilitate – perioadă de timp înainte ca autoritatea competentă să transmită solicitarea privind statutul de indemn de boală sau, acolo unde este relevant, înainte de publicarea electronică a declarației provizorii menționate la subpct. 215.1;

2.24. pisică – animal deținut din specia Felis silvestris;

2.25. populație de animale suplimentară – populație de animale deținute sau sălbatice din speciile listate, supuse unor măsuri opționale de prevenire, de supraveghere și de control al bolilor, care sunt necesare pentru obținerea sau menținerea statutului de indemn de boală pentru o populație de animale vizată;

2.26. populație de animale vizată – populație de animale din speciile listate, definită în funcție de specie și, după caz, de categorie, relevantă pentru activitățile de supraveghere, pentru programele de eradicare sau pentru statutul de indemn de boală pentru o anumită boală;

2.27. porcină sau animal din specia porcină – animal din speciile de ungulate din familia Suidae, enumerate în anexa nr. 3 din Legea nr. 196/2024;

2.28. specie nelistată – specie de animale sau grup de animale care nu este listat(ă) în lista aprobată de către autoritatea competentă pentru o anumită boală;

2.29. supraveghere anuală aleatorie – supraveghere care constă în cel puțin o evaluare a unei populații de animale vizate, organizată în anul pentru care sunt folosite metodele de eșantionare bazate pe probabilități pentru selectarea unităților de examinat;

2.30. unitate de material germinativ autorizată – centru de colectare a materialului seminal, echipă de colectare a embrionilor, echipă de producție a embrionilor, unitate de prelucrare a materialului germinativ sau centru de depozitare a materialului germinativ, care au fost autorizate în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 196/2024;

2.31. unitate protejată de vectori – totalitatea facilităților unei unități sau o parte a acestora care sunt protejate împotriva atacurilor speciei Culicoides prin mijloace fizice și de gestionare corespunzătoare, statutul de unitate protejată de vectori fiind acordat de către autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile pct. 114, 115 și 116;

2.32. vaccinare conform strategiei DIVA (vaccinare conform strategiei de diferențiere a animalelor vaccinate de cele infectate) – vaccinare care utilizează vaccinuri care permit, împreună cu metodele de diagnostic serologic adecvate, detecția animalelor infectate într-o populație vaccinată;

2.33. vid sanitar – operațiune, în scopul gestionării bolilor, prin care o unitate este golită de animalele de acvacultură din speciile listate și, în cazul în care este fezabil, de apă;

2.34. zonă indemnă sezonier de BTV – întregul teritoriu al Republicii Moldova, al unei zone a acesteia în care autoritatea competentă a stabilit un statut temporar de indemn de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24), (denumită în continuare – infecția cu BTV), în conformitate cu prevederile pct. 100, pe baza unei perioade indemne de vectori și a demonstrării absenței bolii la speciile de animale listate.

CAPITOLUL II

PROGRAME DE SUPRAVEGHERE, DE ERADICARE, STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ

Secțiunea 1

Conceperea supravegherii, populația de animale vizată și metodele de diagnostic

3. Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate și emergente ale animalelor terestre și ale altor animale, ținând cont de:

3.1. cerințele generale în materie de supraveghere bazate pe:

3.1.1. o notificare, astfel cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea nr. 196/2024;

3.1.2. o investigație veterinară corespunzătoare privind mortalitatea crescută și alte semne de boli grave sau scăderi semnificative a cotelor de producție fără o cauză determinată;

3.1.3. investigația realizată de către autoritatea competentă, în cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente;

3.1.4. populația de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la pct. 5 și 6;

3.1.5. contribuția controalelor oficiale și a altor activități oficiale, astfel cum este prevăzut la pct. 11 și 12;

3.2. cerințele specifice în materie de supraveghere:

3.2.1. din programul de supraveghere;

3.2.2. din cadrul unor programe obligatorii sau al unor programe opționale de eradicare;

3.2.3. pentru demonstrarea și menținerea statutului de indemn de boală;

3.2.4. din cadrul măsurilor de control al bolilor;

3.2.5. în contextul autorizării anumitor unități;

3.2.6. pentru circulația animalelor terestre pe teritoriu Republicii Moldova.

4. Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate și emergente ale animalelor acvatice, ținând cont de:

4.1. cerințele generale în materie de supraveghere bazate pe:

4.1.2. notificare, astfel cum este prevăzut la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 196/2024;

4.1.3. o investigație veterinară corespunzătoare privind mortalitatea crescută și alte semne de boli grave sau scăderi semnificative a cotelor de producție fără o cauză determinată;

4.1.4. investigația realizată de către autoritatea competentă, în cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente;

4.1.5. populația de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la pct. 5 și 6;

4.1.6. contribuția controalelor oficiale și a altor activități oficiale, astfel cum este prevăzut la pct. 11 și 12;

4.1.7. măsurile de control al bolilor;

4.2. cerințele specifice în materie de supraveghere:

4.2.1. în cadrul schemei de supraveghere bazate pe riscurile prevăzute la pct. 1-3.3 din anexa nr. 6, care implică o ierarhizare a riscurilor și vizitele periodice de verificare a sănătății animale, astfel cum sunt prevăzute în la pct. 4 și 5 din anexa nr. 6;

4.2.2. în cadrul programelor de eradicare prevăzute în capitolul II din anexa nr. 6;

4.2.3. pentru demonstrarea și menținerea statutului de indemn de boală;

4.2.4. pentru a demonstra, în conformitate cu programele de supraveghere prevăzute capitolul III din anexa nr. 6, că unitățile care nu participă la programul de eradicare menționat la subpct. 4.2.2 sau care nu au obținut statutul de indemn de boală menționat la subpct. 4.2.3 nu sunt infectate;

4.2.5. pentru circulația animalelor acvatice pe teritoriul Republicii Moldova sau pentru intrarea acestora în Republica Moldova.

5. Autoritatea competentă specifică populația de animale vizată relevantă pentru supravegherea menționată la pct. 3 și 4 pentru fiecare boală listată, precum și, acolo unde este relevant, pentru fiecare boală emergentă și include:

5.1. animalele deținute din speciile listate;

5.2. animalele sălbatice din speciile listate dacă:

5.2.1. sunt supuse unui program de supraveghere sau unui program obligatoriu sau opțional de eradicare sau de supraveghere, care este necesar pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de boală;

5.2.2. autoritatea competentă consideră că acestea constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor specii din alte țări, într-o zonă sau într-un compartiment; sau

5.2.3. supravegherea este necesară pentru a evalua cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea sau pentru deplasările pe teritoriu Republicii Moldova;

5.3. alte specii decât cele menționate la subpct. 5.1, pentru asigurarea depistării precoce a unei boli emergente cu includerea în populația de animale vizate, animale deținute din specii care nu sunt listate, în scopul bolii listate relevante, dacă se aplică următoarele criterii:

5.3.1. sunt deplasate în unități din altă țară, din altă zonă sau din alt compartiment;

5.3.2. din cauza numărului de animale sau a frecvenței deplasărilor, autoritatea competentă consideră că animalele constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor animale deținute din altă țară, din altă zonă sau din alt compartiment, în cazul apariției unei boli la specia respectivă.

6. Autoritatea competentă include în populația de animale vizată animale deținute sau sălbatice din specii care nu sunt listate pentru boala listată relevantă în cazul în care consideră că ele constituie un risc pentru sănătatea animală și umană.

7. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 5.1, autoritatea competentă poate limita populația de animale vizată pentru supravegherea altor boli decât cele din categoria A la categoriile de animale deținute din speciile listate care fac obiectul, pentru boala respectivă:

7.1. programelor de supraveghere;

7.2. unor programe obligatorii sau opționale de eradicare sau de supraveghere care sunt necesare pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de boală; sau

7.3. unor cerințe privind sănătatea animală, bazate pe supraveghere, pentru intrarea sau pentru deplasările pe teritoriul Republicii Moldova.

8. Categoriile de animale deținute menționate la pct. 7 pot fi stabilite în funcție de vârsta animalelor, de sexul acestora, de localizare și de tipul de producție.

9. Autoritatea competentă se asigură că prelevarea eșantioanelor, tehnicile, validarea și interpretarea metodelor de diagnostic în scopul supravegherii se efectuează în conformitate cu:

9.1. legislația specifică adoptată în conformitate cu Legea nr. 196/2024 și cu detaliile și îndrumările relevante puse la dispoziție pe paginile web oficiale ale laboratoarelor de referință;

9.2. în cazul în care nu sunt prevăzute în legislație și în detaliile și îndrumările menționate la subpct. 9.1, cu normele privind prelevarea eșantioanelor, tehnicile, validarea și interpretarea metodelor de diagnostic prevăzute în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH), astfel cum a fost modificat, sau în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale acvatice al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH), astfel cum a fost modificat;

9.3. în cazul în care nu sunt vizate de prevederile de la subpct. 9.1 și 9.2, cu metodele prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. b) și la alin. (3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar (în continuare – Legea nr. 82/2024).

10. Metodele de diagnostic pentru acordarea și menținerea statutului de indemn de boală sunt prevăzute la:

10.1. pct. 1 din anexa nr. 3, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

10.2. pct. 2 din anexa nr. 3, pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (Mycobacterium bovis, M. caprae și M. tuberculosis) (MTBC);

10.3. pct. 3 din anexa nr. 3, pentru leucoza enzootică bovină (LEB);

10.4. pct.4 din anexa nr. 3, pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV);

10.5. pct. 5 din anexa nr. 3, pentru infecția cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV);

10.6. pct. 6 din anexa nr. 3, pentru diareea virală bovină (BVD);

10.7. pct. 17 din anexa nr. 6, pentru septicemia hemoragică virală (SHV);

10.8. pct. 17 din anexa nr. 6, pentru necroza hematopoietică infecțioasă (NHI);

10.9. pct. 28 din anexa nr. 6, pentru infecția cu virusul anemiei infecțioase a somonului, cu deleție în regiunea înalt polimorfică (virusul AIS cu deleție în HPR);

10.10. pct. 39 din anexa nr. 6, pentru infecția cu Marteilia refringens;

10.11. pct. 50 din anexa nr. 6, pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

10.12. pct. 61 din anexa nr. 6, pentru infecția cu Bonamia ostreae;

10.13. pct. 73 din anexa nr. 6, pentru infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV).

11. Dacă este relevant, autoritatea competentă include în conceperea supravegherii menționate la pct. 3 și 4 rezultatul controalelor oficiale și al altor activități oficiale definite la art.2 din Legea nr. 82/2024. Aceste controale oficiale și alte activități oficiale includ:

11.1. inspecții ante mortem și post mortem;

11.2. inspecții la posturile de inspecție la frontieră;

11.3. controale oficiale și alte activități oficiale în piețe și în cadrul operațiunilor de colectare;

11.4. controale oficiale și alte activități oficiale în timpul transportului de animale vii;

11.5. inspecții privind sănătatea publică și eșantionarea în cadrul unităților;

11.6. orice alte controale oficiale în timpul cărora sunt inspectate sau examinate unități, animale sau probe.

12. În cazul în care autoritatea competentă suspectează o boală listată sau o boală emergentă în contextul controalelor oficiale sau al altor activități oficiale menționate la pct. 11, aceasta se asigură că sunt informate toate autoritățile competente ale țării de origine.

Acest lucru se face:

12.1. imediat, în cazul unei boli de categoria A sau al unei boli emergente;

12.2. fără întârziere, pentru celelalte boli.

Secțiunea a 2-a

Confirmarea bolii

13. În cazul suspectării unor boli listate, altele decât bolile de categoria A, sau a unei boli emergente, autoritatea competentă desfășoară o investigație pentru a confirma sau a exclude prezența bolii respective în cazul în care:

13.1. este necesară pentru a determina statutul sanitar la nivelul țării, al zonei sau al compartimentului din aceasta; sau

13.2. este necesară pentru a colecta informațiile necesare la apariția bolii pentru oricare dintre scopurile următoare:

13.2.1. pentru a pune în aplicare măsuri în vederea protejării sănătății animalelor sau a sănătății umane;

13.2.2. pentru a pune în aplicare cerințe privind sănătatea animalelor pentru circulația animalelor sau a produselor; sau

13.2.3. pentru a respecta cerințele prevăzute într-un program de supraveghere.

14. Autoritatea competentă confirmă un focar al oricăreia dintre bolile menționate pct. 13, în cazul în care a clasificat un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de astfel de boli, în conformitate cu prevederile pct.16.

15. Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz suspectat de boală listată sau de boală emergentă în cazul în care:

15.1. examinările clinice, post mortem sau de laborator arată că semnele clinice, leziunile post mortem sau constatările histologice indică boala respectivă;

15.2. rezultatele unei metode de diagnostic indică prezența probabilă a bolii pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;

15.3. a fost stabilită o legătură epidemiologică cu un caz confirmat.

16. Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de boală listată sau de boală emergentă în cazul în care:

16.1. agentul patogen, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;

16.2. a fost identificat un antigen sau un acid nucleic specific agentului patogen, care nu este o consecință a vaccinării, într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat;

16.3. a fost obținut un rezultat pozitiv, printr-o metodă indirectă de diagnostic, care nu este o consecință a vaccinării, pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.

17. Definițiile cazurilor suspectate și ale cazurilor confirmate de boli listate, specifice fiecărei boli, sunt prevăzute pentru animalele terestre în anexa nr. 1 și pentru animalele acvatice – la pct. 18, 29, 40, 51, 62 și 74 din anexa nr. 6.

18. În absența definițiilor specifice bolilor, astfel cum sunt prevăzute la pct. 17, criteriile prevăzute la pct.15 și 16 se aplică în situația definițiilor cazurilor suspectate și ale cazurilor confirmate de boli listate și, dacă este relevant, de boli emergente.

Secțiunea a 3-a

Programul de supraveghere

19. O boală de categoria E face obiectul unui program de supraveghere al Republicii Moldova, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 196/2024, dacă îndeplinește toate criteriile de mai jos:

19.1. reprezintă o amenințare specifică pentru sănătatea animală și, eventual, pentru cea umană, cu posibile consecințe economice grave pentru comunitatea agricolă și pentru economie într-un sens mai larg;

19.2. este probabilă o evoluție a profilului bolii, în special în ceea ce privește riscul pentru sănătatea umană și sănătatea animală;

19.3. animalele sălbatice infectate reprezintă o amenințare specifică pentru introducerea bolii pe teritoriul Republicii Moldova;

19.4. este fundamental să se obțină, prin acțiuni de supraveghere, informații actualizate periodic cu privire la evoluția circulației acesteia și cu privire la caracterizarea agentului patogen, pentru a evalua riscurile respective și a adapta în consecință măsuri de atenuare a riscurilor.

20. Autoritatea competentă pune în aplicare programe de supraveghere pentru boala relevantă, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 2.

21. În cazul în care elaborează un program de supraveghere către Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, autoritatea competentă include următoarele informații:

21.1. descrierea situației epidemiologice în ceea ce privește boala înainte de data de începere a punerii în aplicare a programului și datele privind evoluția epidemiologică a bolii;

21.2. populația de animale vizată, unitățile epidemiologice și zonele programului;

21.3. organizarea autorității competente, supravegherea punerii în aplicare a programului, controalele oficiale ce trebuie aplicate în perioada punerii în aplicare a programului și rolul tuturor operatorilor relevanți, al profesioniștilor în domeniul sănătății animalelor, al medicilor veterinari, al laboratoarelor de sănătate animală și al altor persoane fizice sau juridice interesate;

21.4. descrierea și delimitarea zonelor geografice și administrative în care trebuie să fie pus în aplicare programul;

21.5. indicatorii de măsurare a progresului programului;

21.6. metodele de diagnostic utilizate, numărul probelor testate, frecvența testării și modelele de eșantionare;

21.7. factorii de risc care trebuie luați în considerare la conceperea unei supravegheri specifice, bazate pe riscuri.

22. În cazul în care se raportează cu privire la un program de supraveghere, autoritatea competentă include în raport cel puțin următoarele informații:

22.1. descrierea măsurilor puse în aplicare și rezultatele obținute pe baza informațiilor menționate la subpct. 21.2, 21.4, 21.5 și 21.6;

22.2. rezultatele urmăririi evoluției epidemiologice a bolii în situația unui caz suspectat sau confirmat.

Capitolul III

PROGRAMELE DE ERADICARE A BOLILOR DE CATEGORIA B ȘI C ALE ANIMALELOR TERESTRE

Secțiunea 1

Dispoziții generale

23. În cazul în care se instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opțional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor terestre, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală:

23.1. teritoriul și populația de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la pct. 25;

23.2. durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la pct. 31 și 32, inclusiv obiectivele finale și intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la pct. 28 și 29.

23.3. cerințele specifice bolilor, prevăzute:

23.3.1. la pct. 32-79, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, infecția cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecția cu ADV și cu BVD;

23.3.2. la pct. 80-90, pentru infecția cu virusul rabic (RABV);

23.3.3. la pct. 91-118 pentru infecția cu BTV.

24. Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera terestră sau costieră comună cu alte țări pentru a asigura atingerea obiectivelor programului și durabilitatea rezultatelor.

În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată.

25. Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare al programului de eradicare, inclusiv:

25.1. teritoriul vizat;

25.2. populația de animale vizată și, după caz, populațiile de animale suplimentare.

26. Teritoriul vizat de programul de eradicare menționat la pct. 25 este:

26.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova; sau

26.2. una sau mai multe zone/regiuni ale țării, cu condiția ca fiecare zonă să corespundă unei/unor unități administrative de 4 km2 și să includă cel puțin una dintre regiunile stabilite în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 196/2024.

27. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 26, autoritatea competentă poate defini zone mai mici de 4 km2, ținând cont de:

27.1. o suprafață minimă care nu este cu mult mai mică de 4 km2;

27.2. existența unor bariere naturale relevante pentru profilul bolii.

28. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective calitative și cantitative finale care acoperă toate cerințele specifice bolilor prevăzute la pct.185, pentru acordarea statutului de indemn de boală.

29. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative și cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcția atingerii obiectivelor finale.

Aceste obiective intermediare includ:

29.1. toate cerințele specifice bolii menționate la pct. 28;

29.2. dacă este necesar, cerințe suplimentare care nu sunt incluse în criteriile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în vederea eradicării bolilor.

30. Autoritatea competentă include în programul de eradicare perioada de aplicare, ținând cont de situația inițială și de obiectivele intermediare indicate la pct. 29.

31. Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a programului de eradicare nu depășește șase ani de la data aprobării inițiale de către autoritatea competentă, în conformitate cu art. 31 alin. (3) din Legea nr. 196/2024.

În situații justificate, autoritatea competentă poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă șase ani.

Secțiunea a 2-a

Cerințe pentru programele de eradicare bazate pe acordarea statutului de indemn de boală la nivelul unităților

32. Autoritatea competentă desemnează strategia de control al bolii pentru un program de eradicare în raport cu populația de animale vizate, deținute în unități, pentru următoarele boli ale animalelor terestre:

32.1. infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

32.2. infecția cu MTBC;

32.3. LEB;

32.4. IBR/IPV;

32.5. infecția cu ADV;

32.6. BVD.

33. Strategiile de control al bolii pentru programele de eradicare menționate la pct. 32 se bazează pe:

33.1. punerea în aplicare a măsurilor specifice bolilor menționate la pct. 37- 79 până ce toate unitățile relevante obțin statutul de indemn de boală;

33.2. acordarea, suspendarea și retragerea de către autoritatea competentă a statutului de indemn de boală pentru toate unitățile relevante;

33.3. punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor;

33.4. punerea în aplicare opțională a programelor de vaccinare.

34. Autoritatea competentă aplică un program obligatoriu de eradicare în cazul următoarelor populații de animale vizate:

34.1. pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, bovinele deținute, ovinele deținute și caprinele deținute;

34.2. pentru infecția cu MTBC, bovinele deținute.

35. Autoritatea competentă aplică programul opțional de eradicare în cazul următoarelor populații de animale vizate:

35.1. pentru LEB, bovinele deținute;

35.2. pentru IBR/IPV, bovinele deținute;

35.3. pentru infecția cu ADV, porcinele deținute;

35.4. pentru BVD, bovinele deținute.

36. Autoritatea competentă include populațiile de animale suplimentare în cazul în care consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menționate la pct. 34 și 35.

37. Operatorii unităților în care sunt deținute animale din populațiile de animale vizate, menționate la pct. 34, 35 și 36, cu excepția abatoarelor, respectă următoarele cerințe generale și specifice bolilor pentru obținerea și menținerea statutului de indemn de boală al unităților:

37.1. cerințe generale:

37.1.1. supravegherea populațiilor de animale vizate și suplimentare pentru boala relevantă, conform ordinelor autorității competente, în conformitate cu prevederile pct. 3;

37.1.2. în cazul circulației animalelor din populațiile de animale vizate, asigurarea faptului că statutul sanitar în cadrul unităților nu este pus în pericol din cauza transportului sau a introducerii în unități a animalelor din populațiile de animale vizate sau suplimentare, sau a produselor acestora;

37.1.3. vaccinarea animalelor deținute din populațiile de animale vizate împotriva bolii relevante;

37.1.4. măsurile de control al bolilor dacă este suspectată sau confirmată boala;

37.1.5. orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă care pot include, dacă este relevant, separarea animalelor în funcție de statutul sanitar prin măsuri fizice de protecție și măsuri de gestionare;

37.2. cerințele specifice bolilor prevăzute în:

37.2.1. pct. 1-19 din anexa nr. 4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

37.2.2. pct. 28-38 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC;

37.2.3. pct. 42-50 din anexa nr. 4, pentru LEB;

37.2.4. pct. 53-60 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV;

37.2.5. pct. 65-72 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV;

37.2.6. pct. 78-86 din anexa nr. 4, pentru BVD;

37.3. operatorii abatoarelor în care sunt deținute și sacrificate animale din populațiile de animale vizate, menționate la pct.34, 35 și 36, respectă cerințele generale prevăzute subpct.37.1.1, 37.1.4 și 31.1.5.

38. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 37 și cu condiția ca populațiile relevante de animale vizate să respecte cerințele generale menționate la subpct. 37.1, autoritatea competentă poate decide că obligațiile operatorilor de a obține și de a menține statutul de indemn de boală, prevăzute la subpct. 37.1 și 37.2, nu se aplică operatorilor următoarelor unități:

38.1. unități izolate;

38.2. unități în care animalele sunt ținute doar pentru operațiuni de colectare;

38.3. unități în care animalele sunt ținute doar pentru numere cu animale;

38.4. circuri ambulante.

39. Autoritatea competentă acordă statutul de indemn de boală la nivel de unitate în funcție de măsura în care operatorii unităților respectă cerințele prevăzute la pct. 37.

40. Autoritatea competentă suspendă sau retrage statutul de indemn de boală la nivel de unitate în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare sau retragere. Aceste condiții sunt prevăzute în:

40.1. pct.5-10 și pct.14-19 din anexa nr.4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

40.2. pct. 33-38 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC;

40.3. pct. 45-50 din anexa nr. 4, pentru LEB;

40.4. pct. 56-60 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV;

40.5. pct. 68-72 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV;

40.6. pct. 82-86 din anexa nr. 4, pentru BVD.

41. Autoritatea competentă stabilește:

41.1. detaliile regimului de testare, inclusiv, după caz, cerințele specifice bolii menționate la subpct. 37.2, în cazul în care este suspendat sau retras statutul de indemn de boală;

41.2. perioada maximă de timp în care poate fi suspendat statutul de indemn de boală, dacă sunt încălcate condițiile menționate la pct. 40.

42. Autoritatea competentă poate atribui un statut sanitar distinct diferitelor unități epidemiologice ale aceleiași unități, cu condiția ca operatorul acesteia:

42.1. să fi transmis autorității competente spre examinare informațiile cu privire la diferite unități epidemiologice instituite în cadrul unității, cărora li se acordă un statut sanitar distinct, înainte de orice suspectare sau confirmare a bolii, în conformitate cu prevederile pct. 43, 44, 52, 53 și 54;

42.2. să fi instituit un sistem, la care autoritatea competentă să aibă acces la cerere, pentru urmărirea deplasărilor animalelor și a materialului germinativ către, de la și între unitățile epidemiologice;

42.3. să fi separat unitățile epidemiologice prin mijloace fizice și de gestionare, precum și să respecte orice măsuri de atenuare a riscurilor solicitate de către autoritatea competentă în acest scop.

43. În cazul în care suspectează un caz al bolii relevante, autoritatea competentă efectuează investigații, inițiază o anchetă epidemiologică și suspendă statutul de indemn de boală al unității în care s-a produs cazul suspectat, până la finalizarea investigațiilor și a anchetei epidemiologice.

44. Până la obținerea rezultatului investigațiilor și al anchetei epidemiologice menționate la pct. 43, autoritatea competentă:

44.1. interzice scoaterea din unitate a animalelor din populația de animale vizată, cu excepția cazului în care a permis sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat;

44.2. în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a controla riscul de răspândire a bolii:

44.2.1. impune izolarea cazurilor suspectate în unitate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;

44.2.2. restricționează introducerea animalelor din populația de animale vizată în unitate;

44.2.3. restricționează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la populația de animale vizată;

44.2.4. autoritatea competentă menține măsurile menționate pct. 43 și subpct. 44.1-44.2.3 până la excluderea sau confirmarea prezenței bolii.

45. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 43 și 44 pentru:

45.1. populațiile de animale relevante deținute în unitate;

45.2. orice unitate care are o legătură epidemiologică cu unitatea unde s-a produs cazul suspectat.

46. Dacă se suspectează prezența bolii la animale sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 43 și 44 la unitățile aflate în pericol de infecție, în cazul în care consideră necesar.

47. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 43, în baza unor motive bine justificate, autoritatea competentă poate decide să nu suspende statutul de indemn de boală al întregii unități, dacă există diferite unități epidemiologice, astfel cum se menționează la pct. 42.

48. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 44.1, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor din populația de animale vizată relevantă către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

48.1. animalele sunt deplasate doar prin transport direct;

48.2. la unitatea de destinație, animalele sunt ținute în instalații închise, fără a intra în contact cu animalele deținute cu un statut sanitar superior sau cu animalele sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă.

49. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 44.1, în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor din populația de animale vizată cu condiția ca acestea să fie deplasate, dacă este necesar, prin transport direct, într-o unitate aflată într-o zonă care nu este indemnă de boală și nici nu este vizată de un program opțional de eradicare.

50. În cazul în care aplică prevederea de la pct. 48, autoritatea competentă:

50.1. suspendă statutul de indemn de boală al unității de destinație a animalelor care fac obiectul derogărilor, până la finalul investigațiilor menționate pct. 43;

50.2. interzice, până la finalul investigațiilor menționate la pct. 43, circulația animalelor din unitatea respectivă, cu excepția cazului în care a autorizat transportul direct al acestora către un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate;

50.3. în cazul suspiciunii de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis sau cu MTBC, menține interdicția menționată la subpct. 50.2 după finalul investigației, până ce au fost sacrificate toate animalele deplasate în unitate, în urma prevederii de la pct. 48.

51. Autoritatea competentă poate aplica derogările prevăzute la pct. 47-50 doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație, precum și transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor:

51.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii;

51.2. furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare.

52. Dacă se confirmă un caz de boală, autoritatea competentă:

52.1. retrage statutul de indemn de boală al unității/unităților infectate;

52.2. adoptă măsurile prevăzute la pct. 55-79 în unitatea infectată/unitățile infectate.

53. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 52.1, autoritatea competentă poate limita retragerea statutului de indemn de boală unităților epidemiologice în care a fost confirmat un caz.

54. Dacă boala este confirmată la animalele sălbatice, autoritatea competentă efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică și investigațiile prevăzute pct. 55, 56 și 57.

În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă:

54.1. impune măsuri relevante de control al bolilor, astfel cum sunt prevăzute la pct. 43-57 și pct.75-78, în unitățile care dețin populația de animale vizată și populațiile de animale suplimentare;

54.2. efectuează sau impune alte măsuri proporționale și necesare pentru prevenirea, supravegherea și controlul bolilor în ceea ce privește populația de animale sălbatice relevantă sau în habitatul acesteia.

55. Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă:

55.1. efectuează o anchetă epidemiologică;

55.2. efectuează investigații și aplică măsurile prevăzute la pct. 43 și 44 în toate unitățile cu o legătură epidemiologică;

55.3. adaptează supravegherea la factorii de risc identificați, ținând cont de concluziile anchetei epidemiologice.

56. Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea de a efectua o investigație asupra animalelor sălbatice din populațiile de animale suplimentare, în cazul în care ancheta epidemiologică evidențiază o legătură epidemiologică între animalele deținute și cele sălbatice.

57. Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil cu privire la situație:

57.1. operatorii și autoritățile relevante din alte țări vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat;

57.2. autoritățile competente din alte țări care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unitățile infectată/infectate.

58. Autoritatea competentă limitează scoaterea din unitatea infectată a animalelor din populația de animale vizate, cu excepția cazului în care a permis sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat.

59. În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă:

59.1. impune izolarea cazurilor suspectate și confirmate în cadrul unității, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;

59.2. restricționează circulația animalelor din populația de animale vizate în interiorul unității;

59.3. restricționează introducerea animalelor din populația de animale vizate în unitate;

59.4. restricționează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la animalele din populația de animale vizate.

60. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 58 și 59 la animalele și produsele de la populațiile de animale suplimentare, pentru a preveni răspândirea bolii.

61. După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune efectuarea următoarelor testări în cadrul unităților infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va stabili autoritatea competentă:

61.1. testarea animalelor care este considerată una necesară pentru a finaliza ancheta epidemiologică;

61. 2. testarea în vederea restabilirii statutului de indemn de boală, astfel cum este prevăzut în:

61.2.1. pct. 7-10 și pct. 16-19 din anexa nr. 4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

61.2.2. pct. 35-38 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC;

61.2.3. pct. 47-50 din anexa nr. 4, pentru LEB;

61.2.4. pct. 58, 59 și 60 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV;

61.2.5. pct. 70, 71 și 72 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV;

61.2.6. pct. 84, 85 și 86 din anexa nr. 4, pentru BVD;

61.3. orice teste suplimentare pe care le consideră necesare pentru a asigura depistarea rapidă a animalelor infectate care pot contribui la răspândirea bolii.

62. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 61.2, testarea nu se impune în cazul în care se restabilește statutul de indemn de boală în conformitate cu:

62.1. pct. 2 și 12 din anexa nr. 4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

62.2. pct. 29 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC;

62.3. pct. 43 din anexa nr. 4, pentru LEB;

62.4. pct. 54 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV;

62.5. pct. 66 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV;

62.6. pct. 79 din anexa nr. 4, pentru BVD.

63. Autoritatea competentă impune sacrificarea tuturor animalelor recunoscute drept cazuri confirmate și, dacă este necesar, drept cazuri suspectate, în unitățile infectate într-o perioadă maximă de timp stabilită de aceasta.

64. Sacrificarea animalelor menționate la pct.63 se efectuează sub supravegherea medicului veterinar, într-un abator desemnat de către autoritatea competentă.

65. Autoritatea competentă poate impune uciderea și distrugerea unor animale din cele menționate la pct. 63 sau a tuturor acestor animale, în locul sacrificării.

66. Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la pct. 61-65 la animalele din populațiile de animale suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a eradica boala în unitățile infectate.

67. Autoritatea competentă impune ca, în toate unitățile infectate cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis sau cu MTBC:

67.1. laptele de la cazuri confirmate să fie dat spre consum doar animalelor din aceeași unitate, după ce a fost prelucrat, pentru a asigura inactivarea agentului patogen, sau să fie eliminat;

67.2. bălegarul, paiele, furajele sau orice alte substanțe și materii care au intrat în contact cu un caz confirmat sau cu materii contaminate să fie colectate și eliminate cât mai curând sau, după o evaluare corespunzătoare a riscurilor, să fie stocate și prelucrate pentru a reduce riscul de răspândire a bolii la un nivel acceptabil.

68. În cazul infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, autoritatea competentă impune ca fetușii, animalele născute moarte, animalele care au murit din cauza bolii după naștere și placentele să fie colectate și eliminate în toate unitățile infectate.

69. În cazul infecției cu o boală de categoria C, autoritatea competentă impune orice măsuri necesare prevăzute la pct. 67 și 68, în cazul în care consideră că este nevoie.

70. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă impune urmărirea sursei, prelucrarea sau eliminarea oricăror produse din unitățile infectate care ar putea constitui un risc pentru răspândirea bolii sau ar putea afecta sănătatea umană.

71. Fără a aduce atingere prevederilor de la pct. 58, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor clinic sănătoase, cu excepția cazurilor confirmate, către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

71.1. circulația nu periclitează statutul sanitar al animalelor la unitatea de destinație sau pe drumul către destinația respectivă;

71.2. animalele sunt deplasate doar prin transport direct;

71.3. la unitatea de destinație, animalele sunt ținute în instalații închise, fără a intra în contact cu animalele deținute cu un statut sanitar superior sau cu animalele sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă.

72. Fără a aduce atingere prevederilor de la pct. 58, în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor clinic sănătoase din populația de animale vizată relevantă, cu excepția cazurilor confirmate, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

72.1. acestea sunt deplasate, dacă este necesar, prin transport direct într-o unitate aflată într-o zonă care nu este nici indemnă de boală, nici nu este vizată de un program opțional de eradicare;

72.2. circulația nu periclitează statutul sanitar al populațiilor de animale vizate sau suplimentare în unitatea de destinație sau pe drumul către destinația respectivă.

73. În cazul în care se aplică prevederea prevăzută la pct.71, autoritatea competentă retrage statutul de indemn de boală al unității de destinație a animalelor care fac obiectul derogării și:

73.1. impune circulația animalelor prin transport direct, într-o perioadă maximă de timp pe care o stabilește, de la unitatea de destinație până la un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate;

73.2. în cazul unei boli de categoria C, impune măsurile de control al bolilor, prevăzute la pct. 58-78, până la restabilirea statutului de indemn de boală al unității.

74. Autoritatea competentă poate aplica prevederile pct.71 și 72, doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație, precum și transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor:

74.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii;

74.2. furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare.

75. Autoritatea competentă impune operatorilor tuturor unităților infectate și celor care primesc animale din unități infectate curățarea și dezinfecția sau, în cazul în care este relevant, eliminarea în siguranță:

75.1. a tuturor părților din unități care ar fi putut fi contaminate după eliminarea cazurilor confirmate și suspectate și înainte de repopulare;

75.2 a oricăror materii prime furajere de origine vegetală, a materiilor, a substanțelor, a echipamentelor în scopuri de reproducție, a celor medicale și de producție care ar fi putut fi contaminate;

75.3. a oricăror haine de protecție sau a oricăror echipamente de siguranță folosite de către operatori și vizitatori;

75.4. a tuturor mijloacelor de transport, a containerelor și a echipamentelor după transportul de animale sau de produse din unitățile infectate;

75.5. a zonelor de încărcare pentru animale după fiecare utilizare.

76. Autoritatea competentă aprobă protocolul pentru curățare și dezinfecție.

77. Autoritatea competentă supraveghează curățarea și dezinfecția sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranță, nu restabilește și nu acordă din nou statutul de indemn de boală unității până ce nu consideră că s-au finalizat curățarea și dezinfecția sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranță.

78. Pe baza unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate considera că o pășune este contaminată și poate interzice utilizarea acesteia pentru animalele deținute cu un statut sanitar superior față de statutul populației de animale vizate sau, dacă prezintă relevanță epidemiologică, al populațiilor de animale suplimentare, pentru o perioadă de timp suficientă pentru ca riscul de persistență a agentului patogen să fie considerat neglijabil.

79. Înainte de ridicarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul ridicării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporționale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unității, ținând cont de factorii de risc relevanți, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice. Aceste măsuri țin cont, cel puțin, de:

79.1. persistența agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice;

79.2. măsurile de biosecuritate adaptate particularităților unității.

Secțiunea a 3-a

Dispoziții privind programele de eradicare a infecției cu RABV

80. În cazul în care instituie un program de eradicare a infecției cu RABV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include:

80.1. vaccinarea animalelor din populația de animale vizată pe care o consideră relevantă;

80.2. punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscului de contact cu animalele infectate;

80.3. controlul riscului de răspândire și de introducere a bolii pe teritoriul Republicii Moldova.

81. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare, ținând cont de faptul că acesta este:

81.1. bazat pe o evaluare a riscurilor, actualizată, după cum este necesar, în funcție de evoluția situației epidemiologice;

81.2. sprijinit de campanii de informare publică în care sunt implicate toate părțile interesate relevante;

81.3. coordonat, dacă este necesar, cu autoritățile relevante responsabile de sănătatea publică, populațiile de animale sălbatice sau vânătoare;

81.4. adaptat în funcție de o abordare teritorială, bazată pe riscuri.

82. Autoritatea competentă poate să se implice în procesul de punere în aplicare a programelor de eradicare a infecției cu RABV într-un teritoriu, într-o zonă sau într-un compartiment, pentru a preveni riscul de răspândire și de introducere a RABV pe teritoriul Republicii Moldova.

83. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecției cu RABV în cazul populației de animale deținute și sălbatice din specii care aparțin următoarelor familii: Carnivora, Bovidae, Suidae, Equidae, Cervidae și Camelidae.

84. Autoritatea competentă vizează, în special, vulpile sălbatice prin măsurile din programul de eradicare, acestea fiind principalul rezervor de RABV.

85. Autoritatea competentă supune măsurilor din programul de eradicare și alte populații de animale vizate decât vulpile sălbatice, în cazul în care consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ.

86. Autoritatea competentă poate include animalele sălbatice din speciile din ordinul Chiroptera în populația de animale vizată relevantă pentru supravegherea menționată la pct.5 și 6.

87. Autoritatea competentă efectuează supravegherea infecției cu RABV cu scopul:

87.1. de a depista precoce infecția;

87.2. de a urmăriri tendința numărului de animale infectate, ceea ce include, potrivit unei abordări bazate pe riscuri, colectarea și testarea vulpilor sălbatice și a altor carnivore sălbatice găsite moarte;

87.3. de a aplica măsuri de control al bolilor în caz de suspiciune sau confirmare a infecției cu RABV, astfel cum este prevăzut la pct. 89 și 90;

87.4. de a aplica, dacă este necesar, măsuri de atenuare a riscurilor pentru a preveni răspândirea RABV prin deplasarea câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici.

88. În cazul în care consideră că este necesar, autoritatea competentă impune:

88.1 vaccinarea și monitorizarea eficacității vaccinării, în conformitate cu prevederile pct.3 și 4 din anexa nr. 5, dacă este relevant, pentru alte animale menționate la pct. 85;

88.2. identificarea și înregistrarea câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici;

88.3. restricții în ceea ce privește circulația animalelor deținute relevante, din speciile menționate la pct. 85, care nu sunt vaccinate împotriva infecției cu RABV, în conformitate cu prevederilor pct. 1 și 2 din anexa nr. 5;

88.4. măsurile prevăzute la pct. 89, în cazul în care un animal dintr-o specie listată a rănit o persoană sau un animal fără un motiv evident și, în contradicție cu comportamentul său normal, a prezentat o modificare inexplicabilă a comportamentului, urmată de deces în cel mult 10 zile.

89. În cazul în care se suspectează infecția cu RABV, autoritatea competentă:

89.1. efectuează investigații suplimentare pentru a confirma sau a exclude prezența bolii;

89.2. impune restricții relevante în ceea ce privește circulația sau uciderea cazurilor suspectate pentru a proteja oamenii și animalele împotriva riscului de infecție în perioada în care se așteaptă rezultatele investigațiilor;

89.3. impune orice măsuri justificate de atenuare a riscurilor, pentru reducerea riscului de transmitere suplimentară a RABV la oameni sau la animale.

90. În cazul în care se confirmă infecția cu RABV, autoritatea competentă întreprinde măsuri pentru a preveni transmiterea în continuare a bolii la animale și la oameni, și anume:

90.1. efectuează o anchetă epidemiologică care include identificarea tulpinii de RABV implicate, pentru a identifica sursa probabilă a infecției și legăturile epidemiologice;

90.2. cu excepția cazului în care consideră că sunt necesare investigații suplimentare, exclude o infecție cu RABV la animalele cu o legătură epidemiologică dacă:

90.2.1. a trecut o perioadă minimă de 3 luni de la legătura epidemiologică cu cazul confirmat;

90.2.2. nu au fost depistate semne clinice la animalele respective;

90.2.3. în cazul în care consideră necesar, întreprinde una sau mai multe dintre măsurile menționate la pct. 87, 88 și 89;

90.2.4. se asigură că carcasele cazurilor confirmate de animale sălbatice infectate sunt eliminate sau prelucrate conform normelor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman.

Secțiunea a 4-a

Dispoziții privind programele de eradicare a infecției cu BTV

91. În cazul în care instituie un program opțional de eradicare a infecției cu BTV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include:

91.1. supravegherea infecției cu BTV în conformitate cu cerințele prevăzute la pct. 8-27 din anexa nr. 5;

91.2. vaccinarea populației relevante de animale vizate pentru eradicarea bolii prin intermediul campaniilor periodice de vaccinare, care vor fi puse în aplicare, după cum este relevant, în conformitate cu o strategie pe termen lung;

91.3. restricții privind circulația populației de animale vizate în conformitate cu cerințele prevăzute la pct. 108-113, 117 și 118;

91.4. măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce la minimum transmiterea infecției cu BTV prin vectori.

92. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare, ținând cont de următoarele aspecte:

92.1. programul depistează și eradichează toate serotipurile 1-24 prezente în teritoriul vizat de programul de eradicare;

92.2. teritoriul vizat de programul de eradicare este:

92.2.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova; sau

92.2.2. o zonă sau zone care includ un teritoriu cu o rază de cel puțin 150 km în jurul fiecărei unități infectate.

93. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 92.2.2, autoritatea competentă poate adapta zona vizată/zonele vizate de programul de eradicare în conformitate cu:

93.1. situația geografică a unității/unităților infectate și frontierele unităților administrative corespunzătoare;

93.2. condițiile ecologice și meteorologice;

93.3. abundența, activitatea și distribuția vectorilor prezenți în zonă/zone;

93.4. serotipul BTV implicat;

93.5. rezultatele anchetei epidemiologice prevăzute la pct. 105, 106 și 107;

93.6. rezultatele activităților de supraveghere.

94. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecției cu BTV în cazul populației de animale deținute din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae și Traguilidae.

95. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă aplică suplimentar programul de eradicare în cazul următoarelor populații de animale sălbatice din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae și Traguilidae.

96. Operatorii unităților, altele decât abatoarele, în care sunt deținute animale din populația de animale vizată, menționată la pct. 94:

96.1. respectă cerințele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea animalelor din populația de animale vizată;

96.2. respectă cerințele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea entomologică;

96.3. asigură vaccinarea animalelor din populația de animale vizată, respectând ordinele autorității competente;

96.4. pun în aplicare măsuri de control al bolii, dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorității competente;

96.5. respectă cerințele privind circulația și ordinele autorității competente;

96.6. pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deținute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor.

97. Operatorii abatoarelor în care sunt deținute și sacrificate animale din populația de animale vizată, menționată la pct. 94:

97.1. respectă cerințele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea animalelor din populația de animale vizată;

97.2. pun în aplicare măsuri de control al bolii, dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorității competente;

97.3. pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deținute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor.

98. În teritoriul vizat de un program de eradicare împotriva infecției cu BTV, menționat la subpct. 92.2, autoritatea competentă:

98.1. cartografiază teritoriul vizat într-o serie de unități geografice, în conformitate cu prevederile pct. 18 din anexa nr. 5;

98.2. efectuează supravegherea infecției cu BTV în fiecare unitate geografică, după cum este relevant, în raport cu situația epidemiologică, potrivit cerințelor prevăzute la pct. 8-27 din anexa nr. 5;

98.3. aplică măsurile de control al bolii prevăzute la pct. 101-107, în cazul suspiciunii sau al confirmării bolii;

98.4. impune operatorilor unităților de bovine, ovine sau caprine și, dacă este necesar, de alte populații de animale vizate să își vaccineze animalele;

98.5. aplică cerințele prevăzute la pct. 108-113, 117 și 118 circulației animalelor din populația de animale vizată.

99. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 98.1, autoritatea competentă poate decide să nu le impună operatorilor să își vaccineze animalele dacă, în urma unei evaluări a riscurilor, justifică, în mod corespunzător, faptul că punerea în aplicare a altor măsuri este suficientă pentru eradicarea bolii.

100. În cazul în care consideră că este necesar și dacă este posibil, autoritatea competentă instituie o zonă indemnă sezonier de BTV, conform prevederilor pct. 45, 46 și 47 din anexa nr. 5.

În acest caz, autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei Europene:

100.1. informații care demonstrează îndeplinirea criteriilor specifice pentru determinarea perioadei în care este indemnă sezonier de BTV;

100.2. data de început și data de sfârșit a perioadei;

100.3. informații care demonstrează încetarea transmiterii BTV în zona respectivă;

100.4. delimitarea zonei care îndeplinește cerințele minime prevăzute la pct. 25, 26 și 27.

101. În cazul suspiciunii de infecție cu BTV, autoritatea competentă efectuează o investigație pentru a confirma sau a exclude boala.

102. Până la obținerea rezultatului investigației menționate la pct. 101, autoritatea competentă:

102.1. restricționează circulația animalelor și a materialului germinativ provenit de la populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute, cu excepția cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate;

102.2. impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, în cazul în care acest lucru este necesar și fezabil, din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populația de animale vizată la atacurile vectorilor.

103. În cazul în care consideră că este necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 101 și 102 pentru unitățile în care animalele din populația de animale vizată au prezentat o expunere la vectori infecțioși asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate.

104. Măsurile prevăzute la pct. 101, 102 și 103 pot fi retrase în cazul în care autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii.

105. În caz de confirmare a infecției cu BTV, autoritatea competentă:

105.1. confirmă focarul și, după caz, stabilește sau extinde zona supusă programului de eradicare;

105.2. efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică;

105.3. restricționează circulația animalelor din populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute, cu excepția cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate;

105.4. restricționează circulația materialului germinativ provenit de la populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute;

105.5. impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar și fezabil, din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populația de animale vizată la atacurile vectorilor;

105.6. aplică măsurile de control al bolilor prevăzute la pct. 101-104 tuturor unităților care prezintă o legătură epidemiologică cu cazul confirmat, inclusiv celor care dețin animale din populația de animale vizată care prezintă o expunere la vectori infecțioși asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate.

106. Pe lângă măsurile prevăzute la pct. 105 și pentru a preveni răspândirea bolii, în cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă:

106.1. impune operatorilor de unități de bovine, ovine, caprine și, dacă este necesar, de alte populații de animale vizate să își vaccineze animalele împotriva infecției cu serotipul/serotipurile relevante de BTV, astfel cum este prevăzut la subpct. 98.3;

106.2. investighează și monitorizează statutul sanitar al populației de animale vizate care se află în apropierea unității în care este deținut cazul confirmat.

107. Măsurile prevăzute la pct.105 și 106 pot fi retrase în cazul în care autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii.

108. Autoritatea competentă autorizează introducerea animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, menționat la subpct. 92.2, doar dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele menționate la pct. 28-31 din anexa nr. 5.

109. Fără a aduce atingere prevederilor pct.108, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecției cu BTV dacă:

109.1. a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinație în ceea ce privește infecția cu BTV, ținând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinație;

109.2. interzice circulația acestor animale către alte țări:

109.2.1. pentru o perioadă de 60 de zile după introducere;

109.2.2. până la efectuarea unui test negativ pentru reacția de polimerizare în lanț (PCR) pentru serotipurile 1-24 ale BTV, pe probe prelevate la cel puțin 14 zile de la introducere;

109.3. adaptează supravegherea, dacă este necesar, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 23 din anexa nr. 5;

109.4. animalele îndeplinesc oricare dintre cerințele menționate la pct. 32, 33 și 34 din anexa nr. 5.

110. Autoritatea competentă autorizează introducerea materialului germinativ de la populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, menționat la pct. 92.2, doar dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele menționate la pct.35, 36 și 37 din anexa nr. 5.

111. Fără a aduce atingere prevederilor pct.110, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea materialului germinativ de la populația vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecției cu BTV dacă:

111.1. a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinație în ceea ce privește infecția cu BTV, ținând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinație;

111.2. interzice circulația acestui material germinativ către alte țări;

111.3. materialul germinativ îndeplinește oricare dintre cerințele menționate la pct. 38 din anexa nr. 5.

112. Dacă autoritatea competentă care acceptă animalele sau materialul germinativ recurge la prevederile prevăzute la pct. 109 și 111, aceasta:

112.1. informează cât mai curând posibil Comisia Europeană în acest sens;

112.2. acceptă animale sau materialul germinativ de la populația de animale vizată care îndeplinesc cerințele pentru derogarea relevantă, indiferent de țara origine a animalului sau a materialului germinativ.

113. În cazul în care acceptă animalele sau materialul germinativ, autoritatea competentă nu mai recurge la prevederile pct. 109 și 111 și informează cât mai curând Comisia Europeană.

114. La cererea operatorului, autoritatea competentă poate acorda statutul de „unitate protejată de vectori” unităților sau instalațiilor care îndeplinesc criteriile prevăzute la pct. 39 din anexa nr. 5.

115. Autoritatea competentă verifică, cu frecvența corespunzătoare, dar cel puțin la începutul perioadei de protecție necesară, în timpul și la finalul acesteia, eficacitatea măsurilor puse în aplicare prin intermediul unei capcane pentru vectori în interiorul unității.

116. Autoritatea competentă retrage imediat statutul de unitate protejată de vectori în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile pct. 114.

117. Autoritatea competentă autorizează circulația animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV menționat la subpct. 92.2, dacă:

117.1. animalele din populația de animale vizată îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele menționate la pct. 28, 29 și 30 din anexa nr. 5;

117.2. mijloacele de transport în care sunt încărcate animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor, iar călătoria nu include descărcarea animalelor pentru o perioadă mai mare de o zi sau animalele sunt descărcate pentru o perioadă mai mare de o zi într-o unitate protejată de vectori sau în timpul perioadei indemne vectori.

118. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.117, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza circulația animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la subpct. 109.1, 109.3 și 109.4.

Capitolul IV

PROGRAMELE DE ERADICARE A BOLILOR DE CATEGORIILE B ȘI C ALE ANIMALELOR ACVATICE

Secțiunea 1

Dispoziții generale

119. În cazul în care instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opțional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor acvatice, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală:

119.1. tipul cerințelor în materie de supraveghere necesare pentru îndeplinirea condițiilor privind acordarea și menținerea statutului de indemn de boală, ținând cont de prevederile menționate la subpct. 3.2.2;

119.2. teritoriul și populația de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la pct. 121-124, 131 și 132;

119.3. durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la pct.128 și 129, inclusiv obiectivele finale și intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la pct. 125, 126 și 127;

119.4. măsurile preventive și de control specifice fiecărei boli prevăzute la pct. 138-173.

120. Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera sa terestră sau costieră comună cu alte țări, pentru a asigura atingerea obiectivului programelor și durabilitatea rezultatelor.

În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată.

121. Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare a programului de eradicare, inclusiv:

121.1. teritoriul vizat;

121.2. populația de animale vizată și, dacă este necesar, populațiile de animale suplimentare.

122. Teritoriul vizat de programul de eradicare menționat la subpct. 121.1 poate fi:

122.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova;

122.2. una sau mai multe zone;

122.3. localizarea geografică a unităților care cuprinde compartimentul sau compartimentele.

123. Toate unitățile localizate în Republica Moldova, în zona sau în compartimentul vizat de programul de eradicare sunt incluse în programul de eradicare.

124. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 123, autoritatea competentă poate exclude din programul de eradicare unitățile de acvacultură care nu reprezintă un risc semnificativ pentru succesul programului respectiv și care sunt exceptate de la obligația de a solicita autorizare.

125. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective finale calitative și cantitative care acoperă toate cerințele specifice bolilor prevăzute la pct. 185 pentru acordarea statutului de indemn de boală.

126. Dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă care pune în aplicare un program de eradicare include în programul respectiv și obiectivele calitative și cantitative finale bazate pe statutul sanitar al populației de animale sălbatice care constituie o amenințare pentru atingerea statutului de indemn de boală.

127. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative și cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcția atingerii obiectivelor finale. Aceste obiective intermediare includ:

127.1. toate cerințele specifice bolii menționate la pct. 125 și obiectivele menționate la pct. 126;

127.2. dacă este necesar, cerințe suplimentare care nu sunt incluse în cerințele pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în direcția eradicării.

128. Perioada de aplicare a programelor de eradicare pentru bolile animalelor acvatice listate este prevăzută în capitolul II din anexa nr. 6, mai exact:

128.1. la pct. 8-11, pentru SHV și NHI;

128.2. la pct. 20 și 22, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

128.3. la pct. 31-34, pentru infecția cu Marteilia refringens;

128.4. la pct. 42-45, pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

128.5. la pct. 53-56, pentru infecția cu Bonamia ostreae;

128.6. la pct. 64-67, pentru infecția cu WSSV.

129. Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a unui program de eradicare nu depășește șase ani de la data aprobării inițiale de către autoritatea competentă, în conformitate cu art. 31 alin. (3) din Legea nr. 196/2024.

În situații justificate, autoritatea competentă poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă șase ani.

Secțiunea a 2-a

Cerințe pentru programele de eradicare

130. Autoritatea competentă stabilește programul de eradicare pentru o anumită boală de categoria B sau de categoria C în Republica Moldova, într-o zonă sau într-un compartiment în funcție de:

130.1. determinarea statutului sanitar al zonei sau al compartimentului prin stabilirea statutului sanitar al tuturor unităților în care sunt deținute animale din speciile listate;

130.2. punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor în toate unitățile în care sunt depistate cazuri suspectate și confirmate;

130.3. punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce riscul de infectare a speciilor listate dintr-o unitate;

130.4. în anumite cazuri, vaccinarea, în cadrul programului de eradicare.

131. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare speciilor listate deținute în unitățile de pe teritoriul Republicii Moldova, al zonei sau al compartimentului.

Fără a aduce atingere prevederilor din aliniatul întâi, autoritatea competentă poate exclude din programul de eradicare, pe baza unei evaluări a riscurilor, unitățile care dețin doar speciile de vectori.

132. Dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă include în programul de eradicare populații de animale suplimentare ]n cazul ]n care aceste animale:

132.1. reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menționate pct.131;

132.2. sunt incluse, datorită numărului mic de unități de acvacultură, în programul de eradicare și în cazul în care includerea lor este necesară pentru a obține o acoperire epidemiologică satisfăcătoare Republicii Moldova a zonei sau a compartimentului.

133. Pentru a monitoriza progresul programelor de eradicare, autoritatea competentă clasifică statutul sanitar al tuturor unităților în care sunt deținute animalele din speciile listate în funcție de:

133.1. statutul sanitar cunoscut al fiecărei unități, la data începerii programului de eradicare;

133.2. îndeplinirea condițiilor pentru introducerea în unitate a animalelor din speciile listate;

133.3. respectarea, de către operator, a obligației de a notifica autoritatea competentă cu privire la orice suspiciune sau depistare a bolii;

133.4. îndeplinirea măsurilor de control al bolii care trebuie aplicate dacă este suspectată sau confirmată boala;

133.5. regimurile de vaccinare care se pot aplica animalelor din speciile listate deținute în unitate;

133.6. orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă.

134. Autoritatea competentă începe, menține sau retrage programul de eradicare în funcție de măsura în care unitățile respectă sau nu cerințele prevăzute la pct. 133 și informează operatorii unităților relevante cu privire la evoluția statutului sanitar și cu privire la măsurile necesare pentru acordarea statutului de indemn de boală.

135. Operatorii respectă cerințele prevăzute la subpct. 133.2-133.6, astfel încât programul de eradicare să poată fi pus în aplicare până la momentul finalizării sale cu succes sau al retragerii sale.

136. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.133, autoritatea competentă poate decide să nu clasifice statutul sanitar al unităților izolate dacă populația de animale deținută în aceste unități izolate este supusă unor măsuri corespunzătoare de atenuare a riscurilor și unor măsuri de control al bolilor, pentru a asigura că aceasta nu reprezintă un risc de răspândire a bolii.

137. Autoritatea competentă poate include în programele de eradicare aflate sub supravegherea sa oficială:

137.1. vaccinarea speciilor listate;

137.2. vaccinarea unei populații suplimentare de animale deținute;

137.3. vaccinarea unei populații suplimentare de animale sălbatice.

138. În cazul în care suspectează un caz al unei boli relevante în unitate, autoritatea competentă desfășoară investigația necesară.

139. Până la obținerea rezultatului investigației menționate la pct.138, autoritatea competentă:

139.1. interzice introducerea animalelor sau a produselor de origine animală în unitate;

139.2. în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic, impune izolarea spațiilor din cadrul unității în care sunt ținute animalele suspecte;

139.3. interzice scoaterea din unitate a animalelor și a produselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă permite acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop;

139.4. interzice scoaterea din unitate a echipamentelor, a furajelor și a subproduselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă permite acest lucru.

140. Autoritatea competentă menține măsurile menționate la pct.138 și 139 până la excluderea sau confirmarea prezenței bolii.

141. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 138, 139 și 140:

141.1. la orice unitate care, datorită condițiilor hidrodinamice, prezintă un risc ridicat de contractare a bolii din unitatea suspectă;

141.2. la orice unitate care are o legătură epidemiologică directă cu unitatea suspectă.

142. Dacă se suspectează prezența bolii la animale acvatice sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 138, 139 și 140 la unitățile în cauză, în cazul în care consideră necesar.

143. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct.139.3, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

143.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală;

143.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;

143.3. în unitatea de destinație acestea nu intră în contact cu animalele de acvacultură cu un statut sanitar superior în ceea ce privește boala relevantă;

143.4. animalele sunt deținute în unitatea de destinație pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă.

144. În cazul în care aplică prevederea de la pct. 143, autoritatea competentă:

144.1. reclasifică statutul sanitar al unității de destinație, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la pct. 133, până la finalizarea investigației menționate la pct.138;

144.2. interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinație până la finalul investigației, cu excepția cazului în care a permis transportarea acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop.

145. Autoritatea competentă poate aplica prevederea de la pct. 143 doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație, precum și transportatorii animalelor care fac obiectul derogării:

145.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii;

145.2. furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare;

145.3. furnizează autorității competente garanții privind faptul că subprodusele de origine animală definite la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman care provin de la animalele acvatice sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art. 14 și 15 din legea menționată.

146. Dacă se confirmă un caz al anumitor boli, autoritatea competentă:

146.1. declară unitatea infectată/unitățile infectate;

146.2. reclasifică statutul sanitar al unității/unităților infectate;

146.3. stabilește o zonă restricționată, care are o dimensiune adecvată;

146.4. adoptă măsurile prevăzute la pct. 151-173 în unitatea infectată/unitățile infectate.

147. Cerințele minime care se aplică în ceea ce privește unitatea din zona restricționată sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr. 6, în special:

147.1. la subpct. 10.1, pentru SHV și NHI;

147.2. la subpct. 21.1, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

147.3. la subpct. 33.1, pentru infecția cu Marteilia refringens;

147.4. la subpct. 44.1, pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

147.5. la subpct. 55.1, pentru infecția cu Bonamia ostreae;

147.6. la subpct. 66.1, pentru infecția cu WSSV.

148. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct.146.3, autoritatea competentă poate decide să nu instituie o zonă restricționată în cazul în care:

148.1. o unitate infectată nu evacuează efluenți netratați în apele din vecinătate;

148.2. măsurile de biosecuritate implementate în cadrul unității respectă standardele ce asigură izolarea deplină a infecției în interiorul unității.

149. Autoritatea competentă poate întreprinde măsuri de atenuare a riscurilor privind următoarele activități din zona restricționată:

149.1. deplasarea transportării peștelui prin zona restricționată;

149.2. activitățile de pescuit;

149.3. alte activități ce pot prezenta un risc de răspândire a bolilor.

150. Dacă se confirmă boala la animalele acvatice sălbatice, autoritatea competentă poate:

150.1. dezvolta și pune în aplicare măsuri de prevenire, de supraveghere și de control al bolilor, care sunt necesare pentru a preveni răspândirea bolii la animalele deținute din speciile listate sau la populațiile de animale suplimentare;

150.2. aplica o supraveghere intensificată a populațiilor de animale acvatice sălbatice și în unitățile care au o legătură epidemiologică directă cu cazul confirmat;

150.3. întreprinde măsuri pentru a eradica boala de la nivelul populației relevante de animale acvatice sălbatice, dacă este fezabil.

151. Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă întreprinde următoarele acțiuni:

151.1. efectuează o anchetă epidemiologică;

151.2. efectuează investigații și aplică măsurile prevăzute la pct. 139 în toate unitățile cu o legătură epidemiologică;

151.3. adaptează supravegherea la factorii de risc identificați, ținând cont de concluziile anchetei epidemiologice.

152. Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea efectuării unei investigații asupra animalelor sălbatice în cazul în care ancheta epidemiologică evidențiază legături epidemiologice între animalele deținute și cele sălbatice.

153. Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil:

153.1. operatorii și autoritățile relevante din alte țări vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat;

153.2. autoritățile competente din alte țări care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unitățile infectată/infectate.

154. În toate unitățile infectate și în orice alte unități aflate în zona restricționată, autoritatea competentă:

154.1. impune izolarea cazurilor suspectate și confirmate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;

154.2. interzice scoaterea din unitate/unități a animalelor și a produselor de origine animală din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop;

154.3. interzice introducerea în unitate/unități a animalelor din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru din motive justificate;

154.4. interzice scoaterea din unitate/unități a echipamentelor, a furajelor și a subproduselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.

155. Autoritatea competentă extinde măsurile de la subpct. 154.1, 154.2 și 154.3 în cazul animalelor deținute din populații de animale suplimentare, dacă acestea prezintă un risc de răspândire a bolii.

156. Fără a aduce atingere prevederilor subpct.154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, în aceeași zonă restricționată, cu respectarea următoarelor cerințe:

156.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală;

156.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;

156.3. în unitatea de destinație, acestea nu intră în contact cu animale de acvacultură cu o statut sanitar superior în ceea ce privește boala relevantă;

156.4. animalele sunt deținute în unitatea de destinație pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă.

157. În cazul în care aplică prevederea de la pct. 156, autoritatea competentă:

157.1. reclasifică statutul sanitar al unității de destinație, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la pct. 133;

157.2. interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinație, cu excepția cazului în care a permis transportul acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop. În toate cazurile, subprodusele de origine animală, astfel cum sunt definite la art. 3 din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman, sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art. 14 sau 15 din legea menționată;

157.3. păstrează unitatea de destinație sub supravegherea sa oficială, până la finalizarea operațiunilor de curățare, dezinfecție și vid sanitar corespunzător la nivelul unității.

158. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură către alte unități infectate care nu pun în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă, cu respectarea următoarelor cerințe:

158.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală;

158.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;

158.3. deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la art.208 alin. (2) din Legea nr. 196/2024.

159. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură și a produselor de origine animală către unități de sacrificare și de prelucrare, cu excepția unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

159.1. sunt deplasate doar animale care nu prezintă simptome de boală;

159.2. unitatea de sacrificare și de prelucrare nu se află într-o zonă sau într- un compartiment care pune în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă sau care a fost declarat indemn de boală;

159.3. statutul sanitar al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea de sacrificare și de prelucrare sau în apropierea acesteia nu este periclitat în urma deplasării;

159.4. deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la art.208 alin. (2) din Legea nr. 196/2024.

160. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor și a produselor de origine animală provenite din populații de animale suplimentare din unitatea/unitățile infectată/infectate către alte unități, fără alte restricții, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

160.1. a fost realizată o evaluare a riscurilor;

160.2. sunt puse în aplicare măsuri de atenuare a riscurilor, dacă este necesar, pentru a se asigura că nu este periclitat statutul sanitar al animalelor acvatice prezente la locul de destinație sau pe drumul către respectiva destinație;

160.3. deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la art.208 alin. (2) din Legea nr. 196/2024.

161. După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune, în toate unitățile infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va determina autoritatea competentă, următoarele măsuri în ceea ce privește animalele acvatice din speciile listate pentru boala relevantă:

161.1. eliminarea tuturor animalelor decedate;

161.2. eliminarea și uciderea tuturor animalelor muribunde;

161.3. eliminarea și uciderea tuturor animalelor care prezintă simptome de boală;

161.4. sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii, scoaterea din apă a animalelor care rămân în unitate/unități după aplicarea măsurilor de la subpct. 161.1, 161.2 și 161.3.

162. Din motive justificate, autoritatea competentă poate impune sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor sau al crustaceelor vândute vii, scoaterea din apă pentru:

162.1. toate animalele din speciile listate pentru boala relevantă din unitatea infectată/unitățile infectate, fără testarea acestor animale;

162.2. animalele suspectate care prezintă o legătură epidemiologică cu un caz confirmat.

163. Sacrificarea în vederea consumului uman sau scoaterea din apă a animalelor menționate la pct. 161 se efectuează sub supraveghere oficială, fie în unitatea infectată/unitățile infectate, cu prelucrare ulterioară într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, fie într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, după caz.

164. Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la pct.161-166 pentru animalele de acvacultură din populații de animale suplimentare, dacă acest lucru este necesar pentru a controla boala.

165. Autoritatea competentă poate impune uciderea și distrugerea unor animale dintre cele menționate la pct. 161 sau a tuturor acestor animale și a animalelor din speciile nelistate din unitatea infectată/unitățile infectate în locul sacrificării acestora pentru consum uman.

166. Toate produsele de origine animală care provin de la animale sacrificate sau ucise în conformitate cu punctele 161-165 sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2 în conformitate cu art. 14 sau 15 din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman.

167. Pentru toate unitățile infectate, autoritatea competentă impune curățarea și dezinfecția următoarelor structuri și elemente înainte de repopulare:

167.1. unitățile, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, după eliminarea animalelor menționate la subpct.161.1 și a tuturor furajelor care ar fi putut fi contaminate;

167.2. orice echipamente folosite pentru creșterea animalelor, inclusiv, dar nu numai, echipamente pentru hrănire și sortare a ouălor, echipamente de tratament și vaccinare, precum și nave-ateliere plutitoare;

167.3. orice echipamente de producție, inclusiv cuști, plase, tăblii, pungi și paragate;

167.4. orice haine de protecție sau orice echipamente de siguranță folosite de operatori și vizitatori;

167.5. toate mijloacele de transport, inclusiv rezervoarele și alte echipamente folosite pentru deplasarea animalelor infectate sau a personalului care a intrat în contact cu animalele infectate.

168. Autoritatea competentă avizează protocolul pentru curățare și dezinfecție.

169. Autoritatea competentă supraveghează curățarea și dezinfecția, nu restabilește și nu acordă din nou statutul de indemn de boală unităților până nu consideră că procedurile de curățare și dezinfecție s-au finalizat.

170. Autoritatea competentă impune vidul sanitar pentru toate unitățile infectate. Vidul sanitar se aplică după finalizarea procesului de curățenie și dezinfecție menționat la pct. 167, 168 și 169.

171. Durata vidului sanitar depinde de patogenul relevant și de tipul sistemului de producție folosit în unitățile infectate. Anumite perioade de vid sanitar sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr. 6:

171.1. la subpct. 10.3, pentru SHV și NHI;

171.2. la subpct. 21.3, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

171.3. la subpct. 33.2, pentru infecția cu Marteilia refringens;

171.4. la subpct. 44.2, pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

171.5. la subpct. 55.3, pentru infecția cu Bonamia ostreae;

171.6. la subpct. 66.3, pentru infecția cu WSSV.

172. Autoritatea competentă impune aplicarea vidului sanitar sincronizat unităților infectate din zona de protecție sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecție, din zona restricționată. Vidul sanitar poate fi extins și la alte unități, ținând cont de evaluarea riscurilor.

Durata vidului sanitar sincronizat și mărimea zonei în care se desfășoară acest vid sanitar sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr. 6:

172.1. la pct. 10, pentru SHV și NHI;

172.2. la pct. 21, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

172.3. la pct. 33, pentru infecția cu Marteilia refringens;

172.4. la pct. 44, pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

172.5. la pct. 55, pentru infecția cu Bonamia ostreae;

172.6. la pct. 66, pentru infecția cu WSSV.

173. Înainte de eliminarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul eliminării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporționale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unității, ținând cont de factori de risc relevanți, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice.

Aceste măsuri țin cont cel puțin de:

173.1. persistența agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice;

173.2. măsurile de biosecuritate adaptate particularităților unității.

CAPITOLUL V

STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ

Secțiunea 1

Aprobarea statutului de indemn de boală

174. Statutul de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia poate fi acordat de către autoritatea competentă doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale și specifice:

174.1. criterii generale:

174.1.1. teritoriul de aplicare îndeplinește cerințele prevăzute la pct. 25, 26 și 27 sau la pct. 121-124, după caz;

174.1.2. supravegherea pentru boala în cauză îndeplinește cerințele prevăzute la pct. 3 sau la pct. 4, după caz;

174.1.3. operatorii își respectă toate obligațiile în ceea ce privește măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la art. 10 din Legea nr. 196/2024;

174.1.4. măsurile de control al bolilor relevante pentru boala în cauză, în caz de suspiciune sau de confirmare a bolii, îndeplinesc cerințele prevăzute:

174.1.4.1. la pct. 43-79, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, infecția cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecția cu ADV și cu BVD;

174.1.4.2. la pct. 89 și 90, pentru infecția cu RABV;

174.1.4.3. la pct. 101-107, pentru infecția cu BTV;

174.1.4.4. la pct. 138-173, pentru infecția SHV, NHI, infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, infecția cu Marteilia refringens, infecția cu Bonamia exitiosa, infecția cu Bonamia ostreae și infecția cu WSSV;

174.1.5. unitățile au fost înregistrate sau autorizate, după cum este relevant pentru tipul de unitate;

174.1.6. au fost asigurate identificarea animalelor din populația de animale vizată și trasabilitatea materialului germinativ, după cum este relevant pentru tipul de animal;

174.1.7. la momentul deplasării, animalele din populația de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerințele privind sănătatea animală pentru circulația în interiorul Republicii Moldova și pentru accesul în Republica Moldova al acestor animale și al produselor acestora;

174.2. criteriile specifice pentru acordarea statutului de indemn de boală, conform prevederilor pct. 175-184.

175. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a absenței speciilor listate pentru boala respectivă, sunt următoarele:

175.1. criteriile generale menționate la subpct. 174.1.1 și 174.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată; și

175.2. speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populația de animale deținute și de animale sălbatice.

176. Autoritatea competentă pune la dispoziție documente doveditoare pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 175.

Dovezile demonstrează durabilitatea statutului de indemn de boală, ținând cont de următoarele aspecte:

176.1. probabilitatea prezenței animalelor din speciile listate pe teritoriul Republicii Moldova sau într-o zonă a acesteia a fost evaluată și s-a constatat că este neglijabilă;

176.2. s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate pe teritoriul Republicii Moldova sau într-o zonă a acestuia este neglijabilă.

177. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a incapacității agentului patogen de a supraviețui, sunt următoarele:

177.1. criteriile generale menționate la subpct. 174.1.1 și 174.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată;

177.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supraviețuit;

177.3. este atinsă valoarea cel puțin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea agentului patogen;

177.4. agentul patogen este expus la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge.

178. Autoritatea competentă pune la dispoziție următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 177:

178.1. documente doveditoare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.177.1 și 177.2;

178.2. dovezi științifice în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct. 177.3 și 177.4.

179. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a incapacității de a supraviețui a vectorilor listați pentru boala listată, sunt următoarele:

179.1. criteriile generale menționate la subpct. 174.1.1 și 174.1.2 au fost îndeplinite pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată;

179.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a fost transmis;

179.3. transmiterea agentului patogen depinde exclusiv de prezența vectorilor listați și nu se cunoaște existența unui alt mod de transmitere naturală;

179.4. vectorii listați nu sunt prezenți în mod natural în Republica Moldova sau în zonele acesteia;

179.5. este improbabil ca vectorii listați să fi fost introduși în mod accidental sau intenționat în trecut sau ca acest lucru să se întâmple în viitor;

179.6. este atinsă valoarea cel puțin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea vectorilor listați;

179.7. vectorii listați sunt expuși la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-i distruge.

180. Autoritatea competentă pune la dispoziție următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 179:

180.1. documente doveditoare, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.179.1 și 179.2;

180.2. dovezi științifice, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct. 179.3 și 179.7;

180.3. dacă boala s-a produs, autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei Europene documente doveditoare privind faptul că supravegherea a demonstrat, cu un nivel de încredere de 95%, că rata de prevalență a bolii a fost mai mică de 1%.

181. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei zone, pe baza datelor istorice și de supraveghere, sunt următoarele:

181.1. boala nu a fost raportată niciodată în Republica Moldova sau într-o zonă a acesteia sau a fost eradicată în Republica Moldova sau într-o zonă a acesteia și nu a fost raportată cel puțin 25 de ani;

181.2. boala a fost raportată în ultimii 25 de ani și a fost eradicată în Republica Moldova sau dintr-o zonă a acesteia, precum și sunt îndeplinite cerințele specifice bolii menționate la pct.185.

182. În cazul în care Republica Moldova dorește să obțină aprobarea statutului de indemn de boală pentru întregul său teritoriu pe baza dispozițiilor de la subpct. 181.1 trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin 10 ani:

182.1. supravegherea bolii la animalele deținute din speciile listate;

182.2. prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen;

182.3. interzicerea vaccinării împotriva bolii, cu excepția cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerințele specifice bolii menționate la pct. 185;

182.4. supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaște faptul ca boala să se fi stabilit la animalele sălbatice din specia listată în interiorul Republicii Moldova sau al unei zone ale acesteia.

183. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al Republicii Moldova sau al unei zone a acesteia pe baza unor programe de eradicare sunt următoarele:

183.1. autoritatea competentă a desfășurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menționează la pct. 23, 24 sau 119, 120; și

183.2. autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare și a transmis Comisiei Europene o cerere de recunoaștere a statutului de indemn de boală care demonstrează îndeplinirea cerințelor specifice bolii prevăzute la pct. 185.

184. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.183, în cazul animalelor acvatice pentru care o zonă acoperă mai puțin de 75% din teritoriul Republicii Moldova și nu este partajată cu altă țară, statutul de indemn de boală se poate obține în conformitate cu prevederile menționate la pct. 215.

185. Cerințele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală Republicii Moldova sau unei zone ale acesteia sunt prevăzute:

185.1. în anexa nr. 4:

185.1.1. la pct. 20, pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute și la pct. 24 din anexa nr. 4 pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și la caprinele deținute;

185.1.2. la pct. 39, pentru statutul de indemn de infecția cu MTBC;

185.1.3. la pct. 51, pentru statutul de indemn de infecția cu LEB;

185.1.4. la pct. 61, pentru statutul de indemn de IBR/IPV;

185.1.5. la pct. 73, pentru statutul de indemn de infecția cu ADV;

185.1.6. la pct. 87, pentru statutul de indemn de infecția cu BVD;

185.2. în anexa nr. 5:

185.2.1. la pct. 5 și 6, pentru statutul de indemn de infecția cu RABV;

185.2.2. la pct. 40 și 41, pentru statutul de indemn de infecția cu BTV;

185.2.3. la pct. 48, pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.;

185.2.4. la pct. 50, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare;

185.3. în anexa nr. 6:

185.3.1. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu SHV;

185.3.2. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu NHI;

185.3.3. la pct. 20, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

185.3.4. la pct. 31 și 32, pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens;

185.3.5. la pct. 42 și 43, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa;

185.3.6. la pct. 53 și 54, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae;

185.3.7. la pct. 64 și 65, pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV.

Secțiunea a 2-a

Aprobarea statutului de indemn de boală pentru compartimentele care dețin animale de acvacultură

186. Statutul de indemn de boală poate fi acordat unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură, doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale și specifice:

186.1. criterii generale:

186.1.1. domeniul de aplicare teritorial respectă dispozițiile de la subpct. 122.3;

186.1.2. supravegherea pentru boala în cauză îndeplinește cerințele prevăzute la pct. 4, 5, 6 și 9-18;

186.1.3. operatorii își respectă toate obligațiile în ceea ce privește măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la art. 10 din Legea nr. 196/2024;

186.1.4. respectarea măsurilor de control al bolilor relevante pentru boală, în situația unui caz suspectat sau confirmat;

186.1.5. unitățile care cuprind compartimentul respectiv sunt autorizate;

186.1.6. a fost asigurată trasabilitatea animalelor din populația de animale vizată;

186.1.7. la momentul deplasării, animalele din populația de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerințele privind sănătatea animală pentru circulația în Republica Moldova sau pentru accesul în Republica Moldova al acestor animale și al produselor acestora;

186.2. criterii specifice, conform dispozițiilor de la pct. 190-196.

187. Statutul de indemn de boală menționat la pct. 186 poate fi acordat:

187.1. unităților de acvacultură care sunt independente de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare;

187.2. unităților de acvacultură care depind de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare, dar în care există condiții ce creează o separare eficace, specifică bolii, între unități și alte populații de animale acvatice care pot fi infectate.

188. În cazul unităților de acvacultură dependente menționate la subpct. 187.2 autoritatea competentă:

188.1. evaluează cel puțin următorii factori epidemiologici:

188.1.1. localizarea geografică a fiecărei unități de acvacultură și natura aprovizionării cu apă;

188.1.2. statutul sanitar al altor unități de acvacultură din sistemul acvatic;

188.1.3. localizarea unităților de acvacultură menționate la subpct. 188.1.2 și distanța dintre acestea și compartimentul dependent;

188.1.4. volumul de producție al unităților de acvacultură menționate la punctul subpct.188.1.2, precum și metoda de producție și sursa animalelor acestora;

188.1.5. prezența și abundența animalelor acvatice sălbatice din speciile listate relevante în cadrul sistemului acvatic și starea lor de sănătate;

188.1.6. detaliile privind măsura în care speciile menționate la subpct.188.1.5 sunt sedentare sau migratoare;

188.1.7. posibilitatea ca animalele acvatice sălbatice menționate la subpct.188.1.5 să pătrundă în compartiment;

188.1.8. măsurile generale de biosecuritate din compartiment;

188.1.9. condițiile hidrologice generale ale sistemului acvatic;

188.2. clasifică toate unitățile din compartiment drept unități cu risc ridicat, în conformitate cu prevederile pct. 1, 2 și 3 din anexa nr. 6;

188.3. impune toate măsuri considerate necesare pentru prevenirea introducerii bolii.

189. Dacă se furnizează Comisiei Europene o declarație privind statutul de indemn de boală pentru o unitate de acvacultură dependentă, în conformitate cu pct.215, autoritatea competentă pune la dispoziție evaluarea menționată la subpct.188.1 și detaliile privind toate măsurile puse în aplicare pentru a preveni introducerea bolii în unitate.

Autoritatea competentă comunică, fără întârziere, Comisiei Europene orice modificări ulterioare aduse factorilor epidemiologici menționați la subpct. 188.1 și măsurile adoptate pentru atenuarea impactului acestora.

190. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură ca urmare a absenței speciilor listate pentru boala respectivă sunt următoarele:

190.1. criteriile generale menționate la subpct. 186.1.1 și 186.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată;

190.2. speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populația de animale deținute și de animale sălbatice.

191. Autoritatea competentă pune la dispoziție documente confirmative pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 190.

Dovezile demonstrează sustenabilitatea statutului de indemn de boală, ținând cont de următoarele aspecte:

191.1. probabilitatea prezenței animalelor din speciile listate în compartiment a fost evaluată și s-a constatat că este neglijabilă;

191.2. s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate în compartiment este neglijabilă.

192. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură ca urmare a incapacității agentului patogen de a supraviețui sunt următoarele:

192.1. criteriile generale menționate la subpct. 186.1.1 și 186.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată;

192.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supraviețuit;

192.3. este atinsă valoarea cel puțin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea agentului patogen;

192.4. agentul patogen este expus la acest parametru critic pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge.

193. Autoritatea competentă, pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 192, pune la dispoziție următoarele dovezi:

193.1. documente justificative, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.192.1 și 192.2;

193.2. dovezi științifice, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.192.3 și 192.4.

194. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură pe baza datelor istorice și de supraveghere sunt următoarele:

194.1. boala nu a fost raportată niciodată în compartiment sau a fost eradicată în compartiment și nu a fost raportată cel puțin 25 de ani;

194.2. boala a fost raportată în ultimii 25 de ani, a fost eradicată din compartiment și sunt îndeplinite cerințele specifice bolii menționate la pct. 198.

195. În cazul în care Republica Moldova dorește să obțină aprobarea statutului de indemn de boală pentru unitățile de acvacultură pe baza dispozițiilor de subpct. 194.1, trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin 10 ani:

195.1. supravegherea bolii la animalele deținute din speciile listate;

195.2. prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen;

195.3. interzicerea vaccinării împotriva bolii, cu excepția cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerințele specifice bolii menționate la pct. 198;

195.4. supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaște ca boala să se fi stabilit la animale sălbatice din specia listată în interiorul compartimentului.

196. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui compartiment care deține animale de acvacultură pe baza programelor de eradicare sunt următoarele:

196.1. autoritatea competentă a desfășurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menționează la pct. 119 și 120;

196.2. autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare și a transmis Comisiei Europene raportul final care demonstrează îndeplinirea cerințelor specifice bolii prevăzute la pct.198.

197. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.196, dacă o unitate de acvacultură acoperă mai puțin de 75% din teritoriul Republicii Moldova, iar bazinul hidrografic care aprovizionează unitatea nu este partajat cu altă țară, statutul de indemn de boală se poate obține în conformitate cu pct. 215.

198. Cerințele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură sunt prevăzute în anexa nr. 6:

198.1. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu SHV;

198.2. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu NHI;

198.3. la pct. 20, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

198.4. la pct. 31, pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens;

198.5. la pct. 42 și 43, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa;

198.6. la pct. 53 și 54, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae;

198.7. la pct. 64 și 65, pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV.

199. Pe lângă criteriile generale pentru acordarea statutului de indemn de boală unităților de acvacultură care dețin animale de acvacultură, astfel cum este prevăzut la pct.186, o unitate care include una sau mai multe unități individuale, în cazul cărora statutul sanitar pentru o anumită boală este independent de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare, poate obține statutul de indemn de boală dacă îndeplinește dispozițiile de la pct. 200-204.

200. O unitate de acvacultură independentă poate include:

200.1. o unitate individuală care este considerată ca o unitate epidemiologică unică, dat fiind că nu este influențată de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare; sau

200.2. mai multe unități, dacă fiecare unitate îndeplinește cerințele menționate la subpct.200.1 și pct. 201, 202 și 203, însă, datorită deplasărilor extinse ale animalelor între unități, sunt considerate o singură unitate epidemiologică, cu condiția ca toate unitățile să opereze un sistem comun de biosecuritate.

201. O unitate de acvacultură independentă este aprovizionat cu apă:

201.1. printr-o instalație de tratare a apei care inactivează agentul patogen relevant; sau

201.2. direct dintr-un puț, un foraj sau un izvor.

În cazul în care apa provine direct dintr-o sursă aflată în afara unității, aceasta este furnizată direct unității și este direcționată către unitate prin mijloace care asigură protecția corespunzătoare împotriva infecțiilor.

202. Este necesar să existe bariere naturale sau artificiale care să împiedice animalele acvatice să intre în fiecare unitate din apele naturale înconjurătoare.

203. Compartimentul este, după caz, protejat de inundațiile și infiltrațiile de apă din apele naturale înconjurătoare.

204. Compartimentul îndeplinește cerințele specifice bolii menționate la pct. 198.

205. O unitate nouă care urmează să înceapă activități de acvacultură este considerată indemnă de boală dacă:

205.1. îndeplinește condițiile de la subpct. 200.1 și pct. 201, 202 și 203;

205.2. începe activități de acvacultură cu animale de acvacultură dintr-o zonă sau dintr-un compartiment indemn de boală.

206. O unitate care reîncepe activități de acvacultură după o pauză și îndeplinește cerințele de la pct. 205 este considerată indemnă de boală fără supravegherea menționată la subpct. 186.1.2 dacă:

206.1. autoritatea competentă cunoaște istoricul sanitar al unității și nu au fost confirmate cazuri de boli de categoria B sau de categoria C în unitate;

206.2. unitatea este curățată, dezinfectată și vidată sanitar, dacă este necesar, înainte de repopulare.

207. O unitate care își reîncepe activitățile după confirmarea prezenței unei boli de categoria B sau de categoria C este considerată drept indemnă de boala care a fost confirmată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

207.1. un eșantion reprezentativ de animale care au fost repopulate în unitatea indemnă de boală, după acțiunile de curățare, dezinfecție și vid sanitar este testat pentru boala relevantă la cel puțin trei luni și la cel mult 12 luni de la expunerea la condiții, inclusiv în ceea ce privește temperatura apei, care conduc la exprimarea clinică a bolii;

207.2. sunt folosite testele de eșantionare și de diagnosticare menționate în capitolul III din anexa nr.6 și sunt prelevate probe de la un număr de animale care va asigura depistarea bolii relevante cu un nivel de încredere de 95%, dacă prevalența vizată este de 2%;

207.3. rezultatele testării descrise la subpct. 207.2 sunt negative.

Secțiunea a 3-a

Menținerea, suspendarea și retragerea statutului de indemn de boală

208. Autoritatea competentă poate menține statutul de indemn de boală doar dacă, pe lângă criteriile menționate la art. 41 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 196/2024:

208.1. întreprinde un număr suficient de activități de supraveghere pentru a permite depistarea precoce a bolii și demonstrarea statutului de indemn de boală;

208.2. îndeplinește măsurile de biosecuritate impuse de către autoritatea competentă, pe baza riscurilor identificate, pentru prevenirea introducerii bolii;

208.3. îndeplinește normele operaționale menționate la subpct. 174.1.5, 174.1.6 și 174.1.7 sau subpct. 186.1.5, 186.1.6 și 186.1.7.

209. În cazul animalelor acvatice, dacă Republica Moldova este declarată indemnă de una sau mai multe dintre bolile listate, autoritatea competentă poate întrerupe acțiunile specifice de supraveghere menționate la subpct.210.11-210.17 și poate menține statutul de indemn de boală cu condiția ca riscul de introducere a bolii relevante să fi fost evaluat și să existe condiții care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză.

În zonele sau unitățile indemne de boală din Republica Moldova care nu sunt declarate indemne de boală sau în toate cazurile în care nu există condiții care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză, supravegherea specifică continuă după cum se prevede la subpct. 210.11-210.17.

210. Cerințele specifice bolii în ceea ce privește măsurile de supraveghere și de biosecuritate sunt prevăzute:

210.1. în anexa nr. 4:

210.1.1. la pct. 21, 22 și 23, pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în ceea ce privește bovinele deținute; sau

210.1.2. la pct. 25, 26 și 27, pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute;

210.1.3. la pct. 40 și 41, pentru statutul de indemn de infecția cu MTBC;

210.1.4. la pct. 52, pentru statutul de indemn de infecția cu LEB;

210.1.5. la pct. 62, 63 și 64, pentru statutul de indemn de IBR/IPV;

210.1.6. la pct. 74-77, pentru statutul de indemn de infecția cu ADV;

210.1.7. la pct. 88, 89 și 90, pentru statutul de indemn de infecția cu BVD;

210.2. în anexa nr. 5:

210.2.1. la pct. 7, pentru statutul de indemn de infecția cu RABV;

210.2.2. la pct. 42, 43 și 44, pentru statutul de indemn de infecția cu BTV;

210.2.3. la pct. 49, pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.;

210.2.4. la pct. 51, 52 și 53, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare;

210.3. în anexa nr. 6:

210.3.1. la pct. 12, 13 și 14, pentru statutul de indemn de infecția cu SHV;

210.3.2. la pct. 12, 13 și 14, pentru statutul de indemn de infecția cu NHI;

210.3.3. la pct. 23, 24 și 25, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

210.3.4. la pct. 35, 36 și 37, pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens;

210.3.5. la pct. 46, 47 și 48, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa;

210.3.6. la pct. 57, 58 și 59, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae;

210.3.7. la pct. 68-71, pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV.

211. Dacă boala a fost confirmată și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unități al țării, autoritatea competentă:

211.1. aplică fără întârziere măsurile relevante pentru controlul bolilor;

211.2. efectuează acțiuni specifice de supraveghere pentru a evalua amploarea focarului;

211.3. impune orice măsuri necesare pentru atenuarea riscurilor.

212. Dacă boala nu a fost confirmată, dar a fost încălcată una dintre condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unități al țării, autoritatea competentă întreprinde măsuri corective necesare și evaluează riscul ca situația din punctul de vedere al sănătății să fi suferit modificări.

213. În cazul în care este necesar, autoritatea competentă poate suspenda statutul de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unități al țării, în loc să fie retras statutul de indemn de boală de către Comisia Europeană. Pentru perioada suspendării, autoritatea competentă:

213.1. adoptă toate măsurile de prevenție, de supraveghere și de control necesare pentru gestionarea situației;

213.2. informează Comisia Europeană și celelalte țări cu privire la măsurile adoptate;

213.3. informează, în mod regulat, Comisia Europeană și celelalte țări cu privire la evoluția situației și cu privire la poziția sa în ceea ce privește restabilirea statutului de indemn de boală, prelungirea suspendării sau retragerea statutului de către Comisia Europeană.

214. Cu condiția respectării prevederilor pct.213, autoritatea competentă poate restabili statutul de indemn de boală al Republicii Moldova, al zonei sau al unei unități țării prin ridicarea suspendării.

215. Fără a aduce atingere cerinței ca autoritatea competentă să prezente Guvernului spre aprobare programe de eradicare, astfel cum este prevăzut la art. 31 alin.(1) lit. b) din Legea nr.196/2024, pentru bolile animalelor acvatice, aprobarea pentru zonele sau compartimentele care acoperă mai puțin de 75% din teritoriul Republicii Moldova, iar bazinul hidrografic care aprovizionează zona sau compartimentul nu este partajat cu altă țară, se obține în conformitate cu următoarea procedură:

215.1. autoritatea competentă face o declarație provizorie privind statutul de indemn de boală sau instituirea unui program de eradicare pentru zona sau compartimentul în cauză, care îndeplinește cerințele stabilite în prezenta Normă;

215.2. această declarație provizorie este publicată electronic de către autoritatea competentă, iar alte țări sunt anunțate în legătură cu publicarea ei;

215.3. declarația provizorie intră în vigoare la 60 de zile de la publicare, iar zona sau compartimentul menționat la prezentul punct obține statutul de indemn de boală sau i se aprobă programul de eradicare.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3

anexa nr.4

anexa nr.5

anexa nr.6