Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
organisme dăunătoare – organisme ce acţionează negativ asupra solului, vegetaţiei şi producţiei agricole şi aduc prejudicii economice (dăunători, agenţi patogeni, buruieni);
organisme dăunătoare extrem de periculoase – organisme capabile să-şi mărească rapid efectivul populaţiei şi să prejudicieze starea solurilor, pădurilor, vegetaţiei, materialul semincer şi săditor, precum şi recoltele aflate la păstrare;
sistem integrat de protecţie a plantelor – sistem de combatere a organismelor dăunătoare pentru plante, caracterizat prin îmbinarea metodelor chimice inofensive, agrotehnice, biologice, imunologice, mecanico-fizice şi de carantină, precum şi prin utilizarea maximă a factorilor de limitare a apariţiei şi dezvoltării organismelor dăunătoare;
mijloace de protecţie a plantelor – preparate chimice, biologice şi alte substanţe, precum şi maşini şi aparate folosite pentru protecţia plantelor;
domeniu de protecţie a plantelor – sferă de activitate cuprinzînd îndeplinirea şi deservirea complexului de măsuri de protecţie a solurilor, pădurilor, vegetaţiei, materialului semincer şi săditor, precum şi a recoltelor aflate la păstrare, de organismele dăunătoare, inclusiv monitorizarea şi prognoza fitosanitară, controlul şi supravegherea de stat;
pesticide – substanţe chimice şi de altă natură utilizate pentru combaterea organismelor dăunătoare;
stare fitosanitară – stare a solurilor, pădurilor şi vegetaţiei, determinată de numărul de dăunători ai plantelor, de răspîndirea bolilor de plante şi de existenţa buruienilor;
monitorizare fitosanitară – supraveghere şi stabilire a nivelului de răspîndire a organismelor dăunătoare, precum şi a antagoniştilor lor fireşti, a intensităţii de dezvoltare şi a mărimii daunelor aduse;
prognoză fitosanitară – previziune, fundamentată ştiinţific, a apariţiei, răspîndirii, parametrilor cantitativi, intensităţii dezvoltării şi mărimii daunelor aduse de organismele dăunătoare şi a antagoniştilor lor fireşti;
norme fitosanitare – norme privind protecţia plantelor, prevăzute de actele legislative şi de documentele normativ-tehnice;
contravenţii fitosanitare – încălcări ale normelor fitosanitare, săvîrşite intenţionat sau din imprudenţă de persoane fizice sau juridice;
produse de uz fitosanitar – toate produsele de natură chimică, biologică sau biotehnică, precum şi cele cu efect regulator de creştere, cu efect desicant, repelent, adjuvant, sinergetic, capcanele feromonale, alte produse a căror utilizare are drept scop îmbunătăţirea stării fitosanitare a culturilor agricole, a vegetaţiei forestiere şi a produselor depozitate;
omologare a produselor de uz fitosanitar – procedură prin care autorităţile competente recunosc oficial şi aprobă utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova a produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi în silvicultură, pe baza datelor ştiinţifice care atestă eficienţa şi inofensivitatea lor pentru sănătatea oamenilor, animalelor şi pentru mediul înconjurător;
unitate agricolă – gospodărie de producere agricolă, societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată, cooperativă agricolă, întreprindere individuală etc., a căror activitate ţine de utilizarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;
focar – populaţie recent detectată a unui organism dăunător, inclusiv în caz de incursiune sau de proliferare rapidă şi importantă a unei populaţii deja stabilite într-o anumită zonă;
asociaţie a specialiştilor din domeniul protecţiei plantelor – organizaţie publică, care asociază la libera voinţă agenţi economici producători agricoli, specialişti în domeniul protecţiei plantelor, savanţi, importatori de produse de uz fitosanitar şi de fertilizanţi.
Articolul 2. Protecţia plantelor
Protecţia plantelor se realizează prin:
a) elaborarea şi realizarea de programe complexe de stat, ştiinţific fundamentate, de prevenire şi lichidare a organismelor dăunătoare, mai ales a celor extrem de periculoase;
b) organizarea de investigaţii ştiinţifice, elaborarea şi aplicarea unor sisteme integrate de protecţie a plantelor, capabile să prevină înmulţirea în masă şi răspîndirea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor;
c) constituirea unui sistem integral de pregătire şi reciclare a specialiştilor în domeniul protecţiei plantelor;
d) respectarea legislaţiei privind protecţia plantelor de către toate persoanele fizice şi juridice;
e) crearea fondului de rezervă de insecticide, fungicide şi erbicide, destinat protecţiei plantelor în situaţii excepţionale;
f) efectuarea monitorizării şi a prognozei fitosanitare;
g) acţionarea de urgenţă privind lichidarea promptă a focarelor/incursiunilor de organisme dăunătoare extrem de periculoase, în cazuri excepţionale apelînd la fondul de rezervă al Guvernului.
Articolul 3. Cadrul juridic privind protecţia plantelor
(1) Cadrul juridic privind protecţia plantelor se constituie din prezenta lege, din alte acte legislative şi normative în domeniu.
(2) Legislaţia privind protecţia plantelor reglementează raporturile dintre stat şi agenţii economici în domeniu, stabileşte un sistem unitar juridic, economic şi organizatoric de protecţie a plantelor în scopul preîntîmpinării răspîndirii în masă a dăunătorilor, bolilor şi buruienilor, evitării pierderilor recoltei şi obţinerii unei producţii ecologic pure.
Articolul 4. Acorduri internaţionale în problemele protecţiei plantelor
Dacă acordurile internaţionale în problemele protecţiei plantelor, la care Republica Moldova este parte, stabilesc alte norme decît cele prevăzute în prezenta lege, se aplică normele acordului internaţional.