VI.
MĂSURI DE EXPLOATARE A LACULUI DE ACUMULARE/IAZULUI/HELEȘTEULUI ŞI A CONSTRUCŢIILOR ACESTUIA A. Organizarea observaţiilor
39. Măsurile de exploatare includ:
a) observaţiile complexe asupra stării şi funcţionării construcţiilor hidrotehnice și a filtrelor împotriva înnămolirii;
b) măsurile de protecţie forestiere și antierozionale;
c) observaţiile asupra stării zonelor şi fîşiilor riverane de protecţie a apelor, precum şi asupra protecţiei construcţiilor, tehnicii securităţii;
d) măsurile de securitate în cazul apariţiei unor situaţii excepţionale.
40. Observaţiile asupra stării lacului de acumulare/iazului/heleșteului şi funcţionării construcţiilor hidrotehnice se realizează în scopul:
a) obţinerii sistematice a datelor privind starea şi condiţiile funcţionării construcţiilor şi fîşiei riverane de protecţie;
b) stabilirii corecte şi la timp a lucrărilor de reparaţii;
c) întreprinderii la timp a măsurilor de evitare a accidentelor;
[Pct.40 lit.c) modificată prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
d) îmbunătăţirii, după caz, a exploatării construcţiilor;
e) elaborării şi executării măsurilor de perfecţionare sau reconstruire a construcţiilor şi de mărire a fiabilităţii acestora.
41. Observaţiile se efectuează în modul următor:
a) controlul operativ zilnic;
b) controlul profilactic periodic;
c) controlul de inspectare;
d) reviziile extraordinare cu expertiza tehnică, legate de deteriorările accidentale.
Modul şi frecvenţa de revizii ale construcţiilor se stabilesc în funcţie de condiţiile concrete, gradul de complexitate a exploatării, de structura construcţiilor şi de regimul de funcţionare a lacului de acumulare/iazului/heleșteului.
42. În procesul exploatării observaţiilor vizuale şi instrumentale sînt supuse:
a) variaţiile nivelului apei în bieful aval şi în bieful amonte;
b) deteriorările construcţiilor;
c) formarea fisurilor în corpul construcţiilor şi starea rosturilor;
d) infiltrarea apei prin construcţii şi în ocolirea acestora;
e) funcţionarea dispozitivelor hidrofuge şi de drenare;
f) acţiunea fluxului de apă, a valurilor şi a fenomenelor atmosferice asupra construcţiilor;
g) eroziunea şi distrugerea risbermelor, radierilor, înnămolirea cuvetei, surparea malurilor în bieful aval al construcţiilor de evacuare a apei;
h) acţiunea gheţii asupra construcţiilor;
i) apariţia galeriilor în structura barajului ca urmare a activității animalelor;
[Pct.42 lit.i) în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
j) tranzitarea viiturii;
k) deformarea malurilor şi fenomenele de alunecare;
l) înnămolirea şi acoperirea cu vegetaţie a cuvetei lacului de acumulare/iazului/heleșteului;
m) subinundarea şi înmlăştinirea terenurilor agricole în regiunea lacului de acumulare/iazului/heleșteului etc.;
n) procesele de eutrofizare a apei lacurilor.
43. Volumul şi periodicitatea observaţiilor şi cercetărilor, precum şi aparatura de măsurare şi control necesară pentru aceste lucrări, se prevăd, conform proiectului, în regulamentul privind exploatarea tehnică a construcţiilor, elaborat în baza documentaţiei tehnice normative în vigoare.
La regulament se anexează lista şi schema amplasării la construcţii a aparaturii de măsurare şi control şi a utilajului, descrierea construcţiei aparaturii de măsurare şi control, metodele de exploatare şi condiţiile de etalonare a lor.
44. Executarea observărilor asupra fenomenelor care se influenţează reciproc (de exemplu, deformarea construcţiei şi infiltrarea, nivelul apei în bieful amonte şi debitele de infiltrare etc.) trebuie să fie efectuate simultan.
În procesul organizării observărilor asupra stării malurilor, al examinării riscurilor de producere a alunecărilor și al înnămolirii cuvetei, trebuie folosită suplimentar documentaţia normativă în vigoare.
Observările asupra stării tehnice a construcţiilor se efectuează conform unui plan calendaristic prestabilit.
Rezultatele observărilor se înscriu în tabelele din registrul corespunzător, conform anexei nr. 5, se prelucrează, se sistematizează şi se analizează.
Dacă, în urma observărilor, sunt constatate abateri de la funcţionarea normală a construcţiei, se efectuează măsurări de control suplimentare şi, în cazul confirmării abaterilor, se vor întreprinde măsurile necesare de restabilire a stării normale de exploatare a construcţiei.
În varianta inițială a Regulamentului-tip, de către specialiștii responsabili de elaborare, în baza examinărilor făcute, vor fi înaintate recomandări privind necesitatea efectuării lucrărilor de reparație sau, după caz, a efectuării expertizării tehnice.
[Pct.44 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
45. Răspunderea pentru organizarea şi efectuarea observărilor pe teren în perioada de construcţie şi exploatare provizorie o poartă beneficiarii, organizaţiile de construcţii şi de proiectare, iar în perioada de exploatare permanentă –proprietarul/locatarul construcțiilor hidrotehnice ale lacului de acumulare/iazului/heleșteului.
[Pct.45 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
B. Exploatarea barajelor
46. În condiţiile Republicii Moldova se construiesc baraje de pămînt de următoarele tipuri:
[Pct.46 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
a) cu taluzul amonte neconsolidat;
b) cu taluzul amonte combinat – în limitele nivelului normal de retenţie cu taluzul neconsolidat, mai sus de acţiunea valurilor de la nivelului normal de retenţie pînă la coronament – cu consolidarea acestora cu resturi vegetale (de exemplu, crengi);
c) cu taluzul amonte consolidat: cu beton armat monolit, cu plăci prefabricate de beton armat, cu pavaj de piatră într-un singur rînd sau în două rînduri, cu sau fară cleionaje, cu anrocament de piatră, de pietriş grosier, cu consolidare biologică (pachete din nuiele de salcie şi pari) sau fascine, inclusiv din viţă de vie.
47. În funcţie de lăţimea coronamentului, barajele pot fi carosabile sau necarosabile, cu sau fără consolidarea părţii carosabile, precum şi (în funcţie de sarcină) cu sau fără drenaj pe taluzul aval.
48. Condiţiile generale de exploatare pentru toate tipurile de baraje constau în menţinerea cotelor coronamentului la nivelul proiectat. Deformările vor fi înlăturate imediat, în următoarele moduri: prin curăţarea suprafeței pământului tasat, în locul cel mai tasat se va săpa un şanţ cu adâncimea de 0,5 m, care se va umple până la cota de proiect cu acelaşi pământ, cu amplasarea în corpul barajului prin compactarea treptată a straturilor și, ulterior, restabilirea căptuşelii (cu pietriş, piatră spartă etc.).
[Pct.48 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
49. În cazul deteriorării părții consolidate a taluzului se vor întreprinde măsuri de stopare a distugerii ulterioare.
În situațiile în care este imposibilă restabilirea urgentă a părții distruse, prin consolidare conform proiectului, în calitate de îmbrăcăminte provizorie pot fi aplicate saltele din stuf sau din alte materiale similare, cu lest din piatră, gabioane, saci cu pământ etc., concomitent fiind micşorat de urgență nivelul apei mai jos de nivelul normal de retenţie, în lacul de acumulare/iaz/heleșteu.
Ulterior, în cel mai scurt timp posibil, îmbrăcămintea provizorie se substituie cu consolidări permanente, corespunzător proiectului.
[Pct.49 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
50. În cazul în care se deteriorează consolidarea monolită şi, mai ales, cea din beton armat prefabricat la taluzurile amonte (împotriva acţiunii gheţii, valurilor etc.), sectoarele deformate trebuie imediat încărcate cu lest din piatră sau rocă dură, fără a admite lărgirea zonei deteriorate. La prima posibilitate, sectoarele deteriorate se restabilesc în conformitate cu proiectul de execuţie.
51. Alunecările şi surpăturile de pămînt pe taluzul aval, formate în urma acţiunii apelor provenite din topirea zăpezilor şi din ploile torenţiale, trebuie curăţate şi balastate cu materiale filtrante, evacuînd apele în canalele de descărcare şi de transportare, care trebuie întreţinute în stare de funcţionare.
Sistematic se efectuează observări prin sondaj, asupra fisurilor, surpărilor şi alte goluri în corpul barajului. Galeriile depistate se vor umple sub presiune cu pastă lichidă de argilă şi mortar sau cu mortar de ciment. Combaterea rozătoarelor se efectuează de serviciile speciale.
52. Nu se admite creşterea arbuştilor şi copacilor pe suprafaţa taluzurilor și a barajelor.
Infiltrarea apei prin corpul barajului este lichidată sau redusă imediat, în special în cazul creşterii debitului apei, care se infiltrează şi duce la sufozia pământului din corpul barajului.
Locul infiltrării se rambleiază cu pietriş nesortat până la înălţimea potrivită pentru lichidarea scurgerii. Prin deschideri mici în amonte se stabileşte zona de infiltrare şi, transversal acesteia, se execută un ecran din pământ bine compactat.
Nu se admite scăderea nivelului apei în lacul de acumulare/iaz/heleșteu prin căile de infiltrare care necesită a fi obturate.
[Pct.52 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
53. Surpăturile create se înlătură imediat. Provizoriu surpăturile se astupă cu saci umpluţi cu nisip şi anrocament. Pentru o pozare îndesată, sacii se umplu cu nisip numai pe jumătate.
Din partea surpată se îndepărtează stratul de pământ aluvionat şi cel degradat. Pe suprafaţa curăţată, pe toată lungimea barajului, se sapă praguri şi tranşee cu adâncimea de 0,5-1,0 m. Pe suprafaţa taluzului pregătită astfel urmează a fi aşezat pământ în straturi de 10-15 cm, cu compactare până la densitatea prevăzută în proiect.
Ulterior, transversal de partea surpată, se efectuează baterea pilonilor astfel ca vârful acestora să fie mai sus de orizontul maxim al apei, prin continuarea plasării pământului în straturi a câte 20-30 cm, cu compactare treptată până la masa volumetrică proiectată a scheletului pământului în corpul barajului şi cu finisarea pantelor barajului până la profilul proiectat. În caz de necesitate, când partea surpată se află sub apă, aceasta se închide cu palplanşe, ulterior pompării apei din limitele îngrădirii palplanşei vor fi executate lucrările de terasament.
[Pct.53 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
54. Gonflarea corpului barajului şi şiroirea abundentă a apei la talpa barajului în aval indică existenţa defectelor în fundaţia construcţiei. În aceste cazuri este necesar, în mod urgent, de consolidat capacitatea de drenare a părţii avale a construcţiei prin execuţia canalelor suplimentare de drenare şi de evacuat apele de suprafaţă şi freatice la distanţa mai mare de 100 m de la piciorul barajului, precum şi lestarea în formă de banchetă.
[Pct.54 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
55. În scopul stopării începutului alunecării taluzului aval, se construieşte lestul filtrant, pozat în formă de filtru invers sau de altă formă mai complexă de drenaj.
Modul de restabilire a taluzului:
a) se înlătură pămîntul afînat, saturat cu apă;
b) pe conturul sectorului taluzului deformat se execută praguri (pentru joncţiunea calitativă a pămîntului nou aşezat cu cel vechi);
c) pămîntul se aşează, începînd cu piciorul taluzului, în straturi orizontale cu grosimea de 0,15-0,20 m, cu compactare şi cu nivelare pe toată lungimea taluzului restabilit;
d) după restabilirea taluzului trebuie să se restabilească drenajul, dar dacă acesta lipseşte, se construieşte unul nou, asigurînd evacuarea apei de drenare prin construcţia canalelor, curăţare sau prin alte mijloace;
e) în alunecările parţiale locale pămîntul de pe taluzuri se îndepărtează şi se schimbă cu un pămînt calitativ;
f) pentru a evita repetarea alunecării, suprafaţa prăbuşită se terasează în formă de praguri, iar umpluturile suplimentare se execută în straturi orizontale (0,15-0,2m) cu o compactare minuţioasă;
g) în cazul alunecărilor esenţiale ale taluzurilor, consecutivitatea restabilirii rămîne aceeaşi, dar pentru sporirea stabilităţii acestora, se instalează berme suplimentare sau banchete, iar în caz de necesitate, se reduce orizontul apei în bieful amonte.
56. În caz de infiltrare intensă, în racordările cu construcţiile de evacuare a apei (mai ales, dacă debitul ei creşte) trebuie curăţate imediat locurile de ieşire a apei, de astupat cu pietriş mărunt şi nisip şi de executat lestarea cu material filtrant pentru a preveni sufoziunea din zonele de contact. Concomitent, trebuie efectuată lestarea taluzului amonte, în funcţie de tipul de consolidare cu nisip, pietriş, saci cu pămînt, pozarea unui paiet din pînză de cort etc.
57. Erodările plăcilor de beton ale consolidării taluzurilor, care se formează treptat de-a lungul nivelului apei, în urma îngheţării şi dezgheţării repetate, se astupă cu beton. Pentru o legătură calitativă a betonului vechi cu cel nou în ştepii profunzi trebuie pozate ancoraje de armătură din oţel.
58. Pe timp de iarnă:
a) nu se admite curăţarea învelişului de zăpadă de pe taluzul în amonte pentru a evita îngheţarea taluzului şi umflarea căptuşelii;
b) se vor întreprinde măsuri contra îngheţului dispozitivelor de drenaj, inclusiv prin supravegherea ieşirii apelor de infiltrare (formarea gheţuşului) şi izolarea termică a locurilor respective cu mijloace accesibile.
[Pct.58 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
581. Sistemul de drenaj al barajului se întreține permanent în stare de funcţionare. În cazul în care apar semne care ar indica înrăutăţirea funcţionării acestuia (încetarea curgerii apei, umezirea taluzurilor, apariția apelor de infiltraţie mai sus de drenaj, înmlăştinirea la talpa taluzului aval), drenajul urmează a fi supus unei examinări minuţioase, iar la necesitate vor fi executate lucrări de curăţare şi restabilire.
Nu se admit acoperirea cu vegetaţie, înnămolirea colectoarelor, căminelor de vizită şi a tuburilor de drenaje închise.
În cazul depunerii sărurilor solubile din apă pe suprafeţele filtrelor căminelor de drenaj, se efectuează tratarea acestora cu substanțe chimice necesare, care au o influență minimală asupra mediului. Pereţii interiori ai filtrelor se curăţă cu o perie metalică cu tijă sau cu jet de aer sub presiune.
[Pct.581 introdus prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
582. Se interzic excavările în apropierea nemijlocită a construcţiilor hidrotehnice.
[Pct.582 introdus prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
59. Depunerile din ţevile de drenaj se scot prin spălare sau curăţare.
Spălarea se efectuează sub presiune cu apă curată, începînd cu partea amonte a tubului, sau cu apă din apeducte, care se pompează în drenaj din hidranţi.
Tuburile de drenaj pot fi curăţate prin împingerea prin acestea, de la cămin la cămin, a periilor sau babanelor de cauciuc. În primii ani de exploatare tuburile de drenaj se spală o dată pe an, apoi - o dată în 2 ani.
În cazul în care este imposibilă curăţarea filtrului, obturat cu vegetaţie sau cu nămol, acesta se schimbă.
În cazul apariţiei unor tasări considerabile pe traseul drenajului şi a reapariţiei acestora, în cazul unei deteriorări grave sau a prăbuşirii tuburilor, se schimbă sectorul defectat. În procesul reparaţiei, apele se evacuează prin repompare în cel mai apropiat cămin funcţional.
60. Pregătirea pentru iarnă necesită:
a) izolarea termică a gurilor piezometrelor în tuburile-guri de acces;
b) instalarea jaloanelor lîngă piezometre;
c) asigurarea măsurilor de prevenire a îngheţării apei în piezometre.
C. Exploatarea construcţiilor de descărcare şi de evacuare a apei
61. Măsurile de menţinere a stării tehnice corespunzătoare a construcţiilor constau în observarea permanentă asupra stării acestora şi efectuarea la timp a lucrărilor de reparaţie (în caz de necesitate).
Lucrările de reparaţie, legate de întreţinerea construcţiilor hidrotehnice de regularizare a lacului de acumulare/iazului/heleșteului în stare de funcţionare, se împart în reparaţii curente şi capitale.
Întreţinerea curentă, prevăzută de regulamentul de exploatare tehnică a construcţiilor, nu este inclusă în componenţa lucrărilor de reparaţie.
62. Reparaţia curentă se programează pentru a lichida defectele şi deteriorările mici în construcţii şi se execută, de regulă, fără a întrerupe funcţionarea sistemului şi fără a reduce nivelul apei în lacul de acumulare/iazul/heleșteul. Reparaţia unor construcţii aparte se execută în perioada de întrerupere temporară a funcţionării acestora, sau în perioada de funcţionare cu sarcină parţială.
63. Reparaţia capitală se consideră o astfel de reparaţie, în timpul căreia se schimbă construcţiile şi piesele uzate, se schimbă complet sau parţial utilajul uzat sau unele noduri ale utilajului cu altele, mai eficiente, care sporesc posibilităţile de exploatare ale obiectivelor reparate.
Reparaţia capitală a construcţiilor se programează în cazurile în care, prin reparaţia curentă, nu poate fi asigurată rezistenţa şi stabilitatea acestora.
Decizia privind executarea reparaţiei capitale este luată de proprietarul construcțiilor hidrotehnice a lacului de acumulare/iazului/heleșteului prin coordonare cu proprietarul terenului aferent corpului de apă unic și indivizibil, cu antrenarea experţilor tehnici atestaţi în domeniul respectiv.
[Pct.63 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
64. Reparaţiile urgente, legate de deteriorările şi distrugerile provocate de acţiunea fenomenelor spontane (viitură, cutremur de pământ etc.) se efectuează în afara planului de acțiuni preconizat, prin aplicarea măsurilor necesare pentru urgentarea lichidării avariei.
Deteriorările care prezintă pericol pentru viaţa și sănătatea populaţiei, care aduc daune mediului și prejudicii materiale mari, se vor lichida imediat.
[Pct.64 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
65. Toate tipurile de reparaţii, cu excepţia celor care necesită o intervenție de urgență (în caz de avarii), se efectuează în mod planificat. Planul, din iniţiativa proprietarului construcțiilor hidrotehnice ale lacului de acumulare/iazului/heleșteului, se întocmeşte de către specialişti atestaţi, pe un an şi în perspectivă, cu repartizarea, pe luni şi pe trimestre, a sarcinilor ce necesită a fi executate. Planul se aprobă de către proprietarul construcțiilor hidrotehnice. În cazul reparației capitale, planul urmează a fi coordonat cu proprietarul terenului aferent corpului de apă unic și invizibil.
În baza planului aprobat se întocmesc graficele de executare a lucrărilor de reparaţie.
Reparaţiile capitale la construcţiile hidrotehnice, legate, în special, de reconstrucţia acestora, trebuie să fie argumentate prin cercetări şi proiecte speciale.
În proiectul de execuţie a lucrărilor de reparaţie se vor determina volumele şi modurile de efectuare a lucrărilor, utilajul necesar şi materialele de construcţii care corespund standardelor de stat.
[Pct.65 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
66. În toate cazurile de abatere de la funcţionarea normală a construcţiilor hidrotehnice, proprietarul/superficiarul/locatarul lacului de acumulare/iazului/heleșteului întreprinde măsuri de rigoare pentru înlăturarea acestora.
67. Recepţia lucrărilor de reparaţie a construcţiilor hidrotehnice se efectuează de către investitor, în strictă conformitate cu Codul urbanismului și construcțiilor nr. 434/2023.
Toate procesele-verbale întocmite în urma intervențiilor făcute în procesul de reparație se atașează la cartea tehnică a construcției, cu notarea modificărilor respective, în conformitate cu prevederile actelor normative în domeniu.
În funcţie de caracterul şi dimensiunile deteriorărilor suprafeţelor construcţiilor de beton, lucrările necesare de restabilire (reparaţie) se efectuează prin reparaţie curentă sau capitală.
[Pct.67 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
68. La astuparea fisurilor în beton trebuie să se ţină cont de existenţa a două tipuri de fisuri:
a) fisuri care nu influenţează integritatea construcţiei, dar contribuie numai la infiltrarea apei prin beton;
b) fisuri care influenţează integritatea construcţiei, reducînd rezistenţa sau stabilitatea acesteia.
Fisurile capilare care nu progresează pot fi lăsate neastupate, însă este necesar un control sistematic asupra evoluţiei acestora.
Fisurile mici, pînă la 5 mm, se acoperă cu un liant din bitum fierbinte sau cu o soluţie de bitum rece în benzină sau motorină.
Fisurile cu lăţimea de 5-20 mm se astupă cu cîlţi gudronaţi. Fisurile de 20-40 mm se desfac şi se astupă cu mortar de ciment gras, necontractabil.
Fisurile mari, cu lăţimea de peste 30-40 mm, se astupă cu beton, care conţine pietriş mărunt sau cu mortar preparat din ciment expansiv (în prealabil fisurile se curăţă şi se spală cu apă).
În cazul formării unor fisuri izolate mari şi al deschiderii rosturilor de construcţie (apariţia erodărilor zidăriei de beton), acestea se astupă prin aplicarea unor măsuri suplimentare de construcţie privind consolidarea legăturilor dintre blocurile dezmembrate. De exemplu, se consolidează legătura cu ajutorul unor tije separate, al armăturii sau al ancorelor, fixate în betonul vechi cu cepuri de îmbinare sau cîrlige şi montate în brazde sau foraje cu dimensiuni corespunzătoare, umplute ulterior cu beton sau cu mortar.
Fisurile profunde, precum şi cavităţile existente în beton se lichidează prin cimentare sub presiune prin tuburi cu diametrul de 20-30 mm, montate în orificiul găurit sau forat la adîncimea de 20-30 cm. Spălarea fisurilor se efectuează prin aceleaşi orificii, situate la 30-50 cm unul de altul. După spălare tubul se astupă cu un dop, iar fisurile de pe suprafaţă, în scopul prevenirii scurgerii suspensiei apoase de ciment, se acoperă prin injectare cu mortar (1:3). Pentru a asigura ieşirea aerului pe fisură, la fiecare 0,7-1,0 m se lasă porţiuni neastupate de 20-30 mm lungime.
Mortarul se injectează neîntrerupt sub presiune de pînă la 4 bari (4 kgf/cm2).
Fisurile se astupă prin injectare de jos în sus pînă la ieşirea mortarului prin orificiul de sus, apoi se curăţă bavura şi se drişcuieşte fisura cu mortar de ciment.
Pentru astuparea fisurilor înguste se poate folosi o suspensie apoasă de ciment cu compoziţia (ciment: apă) de 1:1.
69. Ştirbiturile în beton, cauzate de deteriorări mecanice ale suprafeţei acestuia, se repară cu beton din ciment cu activitate ridicată. Suprafaţa betonului vechi se prelucrează cu minuţiozitate. Grosimea betonului nou trebuie să fie de minimum 3 cm. Pentru a preveni cojirea betonului nou, trebuie executată ancorarea cu armătură din sîrmă.
70. Ştirbiturile de mică adîncime şi înguste se pot astupa cu torcret.
Compoziţia mortarului pentru torcret se recomandă de la 1:2 pînă la 1:4 (ciment: nisip). Grosimea totală a stratului de torcret, care se aplică, nu trebuie să depăşească 50 mm, iar a straturilor separate – nu trebuie să fie mai mare de 20 mm. Stratul următor se recomandă să se aplice pe o plasă metalică peste 1-2 zile. După finalizarea lucrărilor, suprafaţa torcretului se netezeşte la nivelul suprafeţei betonului şi se îngrijeşte pînă la întărirea deplină a acestora (se stropeşte, se acoperă cu rogojină etc).
Suprafeţele de dimensiuni mici murdare ale zidurilor de sprijin se curăţă cu perii metalice, iar suprafeţele mari – cu aparate de sablare.
După spălare, în caz de necesitate, suprafaţa curată poate fi tencuită cu un strat subţire de torcret (2-3) mm.
Suprafeţele mici cojite, de pe partea frontală a suprafeţelor de beton a sectoarelor secundare, se restabilesc cu tencuială pe plasa de sîrmă (diametrul sîrmei de 2-3 mm, celula pînă la 8 cm), montată pe crampoane sau legată de armătură.
Dacă se tencuieşte un strat de peste 5 cm grosime, diametrul sîrmei trebuie mărit pînă la 5 mm, iar celulele - executate cu dimensiunile de pînă la 15x15 cm. În aceste cazuri betonarea se execută prin umplerea betonului întru-un cofraj special montat în locurile respective.
Suprafeţele construcţiilor deversoare care contactează cu apa curgătoare şi sînt supuse impactului torentelor de apă cu viteze mari (de peste 15 m/s), se uzează în urma cavitaţiei şi abraziunii. Cele mai slabe locuri sînt rosturile orizontale şi cele dintre grinzi, proeminenţele armaturii şi diferite neuniformităţi.
Reparaţia sectoarelor deteriorate se execută prin torcretare sau prin utilizarea diferitelor compoziţii epoxide. O astfel de protecţie împotriva cavitaţiei este de scurtă durată.
Poate fi aplicată și metoda reducerii eroziunii de cavitaţie prin aerarea stratului-limită a curentului de apă cu ajutorul trambulinelor-aeratoare.
Acest mod de protecţie se aplică în baza unor studii şi lucrări de proiectare speciale.
[Pct.70 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
71. În caz de reparaţie a construcţiilor pe timp de iarnă, se recomandă folosirea adaosurilor-antigel sau amenajarea unei izolări termice speciale.
Sortimentul şi cantitatea adaosurilor-antigel, introduse în beton, trebuie stabilite conform prevederilor normelor tehnice în vigoare.
72. Reglarea debitelor de evacuare a apei pe frontul deversorului se vor efectua regulamentar, pentru minimalizarea producerii deteriorărilor în bieful aval. Golirile prin ecluza în bieful aval se vor executa în strictă conformitate cu graficul de dispecerat al funcţionării construcţiilor de descărcare a apelor, stabilit prin proiect în regulamentul privind exploatarea lacului de acumulare/iazului/heleșteului.
Ordinea manevrării stavilelor descărcătoarelor se reglementează conform graficelor de dispecerat. De regulă, debitele de apă pe frontul descărcătorului trebuie evacuate uniform, cu deschiderile egale ale stavilelor.
Stavilele orificiilor de evacuare a apei vor fi ridicate la intervale care nu vor admite formarea valurilor înalte în aval.
Regimul de funcţionare a construcţiilor de descărcare a apei prevăzut de proiect va fi ajustat în baza observărilor făcute asupra comportării acestora pe perioada de exploatare.
Abaterile de la regulile de evacuare a apei prin construcţiile de descărcare vor fi argumentate prin calcule, în baza urmăririi comportării în exploatare a acestora sau a unor cercetări speciale.
[Pct.72 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
73. În procesul de întreţinere a biefului aval al barajului şi a construcţiilor de descărcare a apei sînt posibile următoarele tipuri de lucrări:
a) restabilirea sectoarelor deteriorate ale radierului şi risbermei sau consolidarea acestora cu anrocament de piatră;
b) reparaţia radierului prin înlăturarea sectoarelor deteriorate, prin completarea cu pămînt şi betonare;
c) injectarea mortarului pentru completarea golurilor sub radier în cazul suberoziunii acestuia;
d) silicatizarea pămîntului prin injectare, în cazul descoperirii infiltrării sporite sub radier.
Pentru a preveni suberoziunea consolidării biefului aval se aplică:
a) adîncirea muchiei inferioare a îmbrăcămintei şi consolidărilor taluzurilor mai jos de cota aşteptată a nivelului de eroziune în albia rîului;
a) îmbrăcăminte şi saltele flexibile.
74. Reparaţia disipatoarelor de energie degradate (pile-disipatoare ale energiei curentului apei, trambuline, redane etc.) se efectuează, de regulă, în timpul etiajului. Consolidarea degradată a risbermei trebuie întărită de urgenţă, temporar (cu gabioane, fascine, saltele, pietre etc.), iar reparaţia se efectuează după încetarea descărcării apei.
75. În cazul în care are loc tasarea construcţiei, lărgirea rosturilor de temperatură şi tasări în afara pereţilor construcţiilor, este necesar, în primul rînd, de determinat cauza, iar după aceasta rambleul tasat trebuie schimbat pe sectoare nu prea mari, compactînd minuţios pămînt, iar rosturile de temperatură deschise trebuie călăfătuite cu cîlţi sau cu arar impregnat cu ulei şi acoperite cu gudron.
76. Toate construcţiile metalice şi utilajul mecanic al construcţiilor hidrotehnice în procesul exploatării se supraveghează în permanență și sunt supuse reviziilor periodice, reparaţiilor de plan şi de profilaxie în scopul menţinerii acestora în starea tehnică necesară.
Supravegherea şi reviziile în timpul exploatării construcţiilor se efectuează de către specialişti atestaţi, în baza contractului cu proprietarul construcțiilor hidrotehnice ale lacului de acumulare/iazului/heleșteului, iar în caz de necesitate, în formă de ajutor tehnic, conform contractului respectiv – de către specialiştii organizaţiei de proiectare.
Defectele depistate în procesul de exploatare, deteriorările sau devierile în funcţionarea utilajului mecanic care nu au putut fi lichidate în timpul reparaţiei curente a construcțiilor hidrotehnice ale lacului de acumulare/iazului/heleșteului se vor include în planul reparaţiilor capitale. Defectele care periclitează exploatarea sigură se lichidează imediat.
[Pct.76 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
77. Măsurile de menţinere a construcţiilor metalice şi utilajului mecanic în starea tehnică corespunzătoare se stabilesc pentru fiecare tip concret de construcţii.
Utilajul mecanic trebuie să fie folosit în conformitate cu datele din proiect şi din cartea tehnică (certificat) şi trebuie întreţinut în aşa fel ca să fie garantată starea perfectă a acestuia.
78. Complexul şi volumul măsurilor de supraveghere şi întreţinere a grătarelor de protecţie se stabilesc în funcție de tipul și structura acestora.
În complexul de măsuri se includ:
a) controlul exterior minuţios, evaluarea stării principalelor cusături sudate a consolidării platbenzilor, nodurilor de reazem;
b) lichidarea defectelor şi a deteriorărilor elementelor construcţiilor metalice, iar în caz de necesitate, schimbarea unor elemente cu altele noi.
Deranjamentele şi defectele mici se lichidează imediat cu forţele personalului de deservire. Defectele care nu pot fi lichidate imediat se vor fixa în registru de către persoana de serviciu, cu informarea imediată a proprietarului/locatarului construcțiilor hidrotehnice ale lacului de acumulare/iazului/heleșteului. În cazurile în care măsurile locale de lichidare a defectelor sunt neeficiente, se va apela la organizaţiile de reglare, de proiectare sau la uzina producătoare.
Reparaţia grătarelor se efectuează, de regulă, în perioada de toamnă-iarnă. După reparaţie, grătarele se acoperă cu vopsele anticorozivă şi antivegetativă.
[Pct.78 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
79. Grătarele de protecţie trebuie curăţate sistematic de gunoi, neadmiţind acumularea acestuia pe suprafaţa grătarelor.
80. Stavilele (de lucru şi de reparaţie) se supun reviziilor în conformitate cu graficul măsurilor de profilaxie.
Stavilele se consideră în stare bună, atunci cînd în timpul funcţionării sub sarcină, nu au devieri, deformări vizibile, cînd mişcarea lor este lentă, iar aderarea şi ajustarea la prag exclud pierderile de apă.
În procesul reviziilor se verifică existenţa deformărilor şi deteriorărilor prin coroziune ale elementelor principale de cuplare ale construcţiei, starea etanşărilor, plăcilor şi buloanelor, pentru fixarea acestora, fiabilitatea rotaţiei manuale libere a roţilor (pentru stavilele cu role), starea fixării şuruburilor de ridicare la urechile stavilelor (pentru stavilele cu elevatoare cu şuruburi fine).
Periodic se verifică funcţionarea podurilor rulante ale stavilelor şi ale altor mecanisme.
Placajul stavilelor, cusăturile de sudură, precum şi locurile de instalare a elementelor de fixare în placajul stavilelor, trebuie să fie compacte şi să nu permită pătrunderea apei. Etanşarea stavilelor trebuie să fie bine ajustată la elementele de fixare a nişelor de ghidaj şi să menţină flexibilitatea şi rigiditatea necesară.
Suprafaţa de contact a căilor de funcţionare a stavilelor nu trebuie să aibă gripări, bavuri, deformări, cauzate prin lovire cu cute ascuţite, urme de stropire cu ciment şi de sudură electrică.
Stavilele, nişele de ghidaj, nodurile rulante şi de reazem trebuie curăţate sistematic de murdărie, de corpuri străine, iar în perioada de iarnă - de gheaţă şi zăpadă.
Înainte de fiecare ridicare sau coborîre a stavilelor, trebuie verificate mecanismele, nişele de ghidaj şi etanşările, dispozitivele de frînare. În cazul descoperirii defectelor, se interzice manevrarea stavilelor, cu excepţia cazurilor de avarie.
81. În procesul reviziilor şi reparaţiilor stavilelor se verifică:
a) îmbinările sudate (în caz de necesitate, îmbinările sudate şi crăpate se taie şi se sudează din nou);
b) fiabilitatea strîngerii îmbinărilor prin buloane;
c) efectuarea demontării şi spălării pieselor, ungerii din nou a suprafeţelor de frecare, umplerii rezervoarelor dispozitivelor cu ulei şi executării acoperirii anticorozive;
d) starea cauciucului şi a metalului în dispozitivele de etanşare şi schimbarea elementelor uzate cu elemente noi;
e) starea elementelor de fixare, lipsa murdăriei, produselor de coroziune pe suprafaţa acestora şi sudarea fisurilor;
f) starea cablurilor de oţel, a lanţurilor de tracţiune şi a blocurilor (în caz de necesitate se curăţă lanţurile şi axele blocurilor de ulei vechi, se curăţă cu gaz lampant şi se unge din nou).
82. Ungerea pieselor de frecare în acţiune şi vopsirea utilajului în funcţiune şi a construcţiilor metalice se efectuează sistematic. Locurile ungerilor trebuie să fie curăţate pentru ca să se asigure trecerea liberă a uleiului. Calitatea, tipurile uleiului şi termenele de schimb ale acestuia se stabilesc conform standardelor în vigoare şi se indică în instrucţiuni concrete.
83. Periodic se va supune verificării reglarea dispozitivelor de blocare la deconectarea accidentală a dispozitivului de acţionare electrică în timpul funcţionării mecanismului de ridicare prin acţionare manuală şi acţionarea manuală în timpul funcţionării mecanismului de la acţionarea electrică.
Necesitatea de a înlătura deformările şi deteriorările de coroziune se determină de persoanele care exploatează lacul de acumulare/iazul/heleșteul împreună cu reprezentanţii organizaţiei de proiectare şi ai uzinei producătoare.
Sectoarele cu deteriorări de coroziune locale, cu adîncimea de pînă la 10% a grosimii metalului, se curăţă şi se acoperă cu vopsea anticorozivă. În cazul deteriorărilor considerabile, se ia decizia cu privire la caracterul şi termenele de reparaţie a stavilei.
Locurile de scurgere a apei prin etanşările de cauciuc se determină după caracterul de uzură a cauciucului. Pentru înlăturarea scurgerilor se efectuează schimbarea parţială sau completă a cauciucului. Pentru asigurarea etanşeităţii şi ajustarea cauciucului pe toată suprafaţa etanşării, se admite montarea garniturilor locale de nivelare din cauciuc sau din oţel în formă de pană.
Buloanele pentru fixarea garniturilor trebuie schimbate, dacă sînt deteriorate de coroziune.
Roţile stavilelor în stare normală trebuie să se rotească liber. Dacă roţile se rotesc greu sau nu se rotesc deloc, atunci trebuie reparate (prin curăţarea suprafeţelor de frecare de materialele în suspensie şi de abrazivi ai uleiului uscat, prin spălarea minuţioasă cu ulei mecanic sau gaz lampant şi schimbul complet al unsorii consistente).
Anual, indiferent de faptul dacă au fost reparate sau nu, stavilele trebuie minuţios curăţate şi vopsite cu vopsele anticorozive şi antivegetative.
[Pct.83 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
84. Elementele de fixare şi ghidajele grătarelor de protecţie şi stavilelor trebuie verificate după golirea lacului de acumulare/iazului/heleșteului.
Controlul preventiv al stării construcţiilor se efectuează cu stavilă coborîtă. Se determină centrarea stavilei în ghidaje.
După ridicarea stavilei se verifică starea suprafeţelor de reazem ale construcţiei, a plăcilor executate din oţel inoxidabil, a grinzilor de prag şi a altor elemente ale construcţiei. Se efectuează îndreptarea sau schimbul sectoarelor deformate ale construcţiei cu sudare cap la cap şi cu curăţarea cusăturilor sudate pe suprafeţele de reazem, tăierea, curăţarea şi completarea cusăturilor sudate, supuse unei coroziuni esenţiale, se iau măsuri pentru asigurarea centrării normale a stavilei în ghidaje. Determinarea defectelor construcţiei şi a caracterului reparaţiei trebuie să se efectueze, în caz de necesitate, cu participarea organizaţiei de proiectare.
Construcţiile metalice, după revizie şi reparaţie, se curăţă minuţios şi se vopsesc cu vopsele anticorosive şi antivegetative.
85. După finisarea reparaţiei utilajului, toate datele despre jocuri şi dimensiunile de gabarit ale detaliilor, supuse uzurii sau modificării formei, trebuie să se înregistreze pentru următorul control şi reglare.
Jocurile admisibile de uzură a pieselor utilajului mecanic trebuie să fie indicate pentru fiecare construcţie concretă.
86. În procesul exploatării utilajului mecanic se vor efectua:
a) observările asupra uzurii elementelor utilajului, fixînd dinamica uzurilor. Rezultatele acestor observări trebuie să servească drept date iniţiale pentru planificarea reparaţiilor, comenzilor pentru piesele de rezervă, precum şi pentru stabilirea termenului de funcţionare a pieselor;
b) evidenţa eficienţei funcţionării etanşărilor. În acest scop se efectuează măsurările scurgerilor de apă prin etanşările stavilelor în mod vizual, iar în cazul debitelor mici de scurgere prin metoda volumetrică.
87. Recepţia stavilelor şi dispozitivelor de etanşare, după reparaţie, se efectuează în timpul cînd nivelul apei în lacul de acumulare/iazul/heleșteul se află la cota nivelulul normal de retenţie.
88. Batardourile de reparaţie trebuie să fie numerotate şi amplasate în locuri de păstrare în modul care asigură consecutivitatea instalării la construcţie.
Structurile metalice trebuie să fie acoperite cu soluţie de protecţie, cele din lemn – cu antiseptizate.
89. Înainte de începutul următoarei viituri, trebuie să se efectueze revizia, controlul funcţionării şi să se înlăture defectele stavilelor şi utilajului, a căror funcţionare este legată de tranzitarea viiturii.
90. Controlul funcţionării dispozitivului de protecţie a peştelui, starea tehnică a acestuia şi măsurile profilactice trebuie să fie efectuate în conformitate cu instrucţiunile de exploatare a dispozitivului de protecţie a peştelui.
În perioada de repaus a instalaţiei, dispozitivul de protecţie a peştelui se ridică pentru efectuarea măsurilor profilactice sau pentru reparaţii.
Dispozitivul de protecţie a peştelui trebuie vopsit nu mai rar decît o dată pe an cu vopsele anticorozive şi antivegetative. Pînă la punerea în funcţiune, dispozitivul de protecţie a peştelui trebuie să se păstreze în depozit.
91. Conductele metalice, sifoanele, părţile componente ale stavilelor, camerele stăvilare şi apeductele trebuie supuse reviziei în locuri accesibile în perioada cînd lacul de acumulare/iazul/heleșteul este golit. Se curăţă construcţiile metalice, se verifică existenţa deteriorărilor abrazive şi de coroziune ale metalului şi cusăturilor de sudură. Sudura deteriorată se taie şi se sudează din nou. Construcţiile metalice se acoperă cu vopsele anticorozive şi antivegetative.
Caracterul reparaţiei necesare pentru înlăturarea deteriorărilor abrazive şi de coroziune este determinat, în fiecare caz aparte, cu participarea organizaţiei de proiectare.
92. Sistematic se verifică starea tehnică a căilor de rulare a macaralei, existenţa deformaţiilor pe monoşine şi pe grinzile căilor de rulare a macaralei. Deformaţiile remanente trebuie să fie înlăturate. În caz de necesitate, împreună cu organizaţia de proiectare, vor executa lucrări privind consolidarea construcţiei.
Se verifică starea cusăturilor de sudură. Cusăturile de sudură defectate se lichidează şi se sudează din nou. Buloanele pentru fixarea căilor de rulare a macaralei trebuie să fie bine fixate. Nu se admite deformarea vizibilă a şinelor în timpul funcţionării macaralei. Construcţiile metalice se curăţă şi se vopsesc nu mai rar decît o dată pe an.
[Pct.92 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
93. Punţile de serviciu, platformele, grătarele, scările, balustradele trebuie supravegheate şi reparate în mod curent.
Se lichidează deformaţiile construcţiilor metalice, se taie şi se sudează din nou cusăturile de sudare defectate.
La punţile de serviciu trebuie să fie afişate plăcuţe cu indicarea capacităţii portabile.
94. Toate construcţiile metalice vor fi supuse unor măsuri de protecţie anticorozive în conformitate cu normativele în vigoare.
D. Măsuri de protecţie împotriva înnămolirii
95. Zona de protecţie a apei constituie teritoriul adiacent cuvetei, cu dimensiuni stabilite, în care se include și fâşia riverană de protecţie a apei, pe care se realizează un complex de măsuri împotriva poluării, epuizării apei și colmatării lacului de acumulare/iazului pentru menținerea în stare corespunzătoare a corpului de apă de suprafață.
Limitele fâşiei riverane de protecţie a apei se stabilesc corespunzător la o distanţă prevăzută în Legea apelor nr. 272/2011.
În caz de necesitate, limitele și zona fâşiei riverane de protecţie a apei se marchează pe teren cu semne de avertizare şi cu borne.
[Pct.95 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
96. Măsurile efectuate pe suprafaţa fâşiei riverane de protecţie a corpului de apă prevăd:
a) întreprinderea acţiunilor organizaţionale şi de gospodărire antierozionale;
b) efectuarea acţiunilor agrotehnice antierozionale;
c) crearea perdelelor forestiere antierozionale;
d) executarea construcţiilor hidrotehnice antierozionale.
[Pct.96 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
97. Măsurile de protecţie împotriva înnămolirii prevăd:
a) crearea perdelelor forestiere din arbori și arbuști hidrofili şi înierbarea malurilor;
b) crearea filtrelor împotriva înnămolirii în partea amonte a lacului de acumulare/iazului/heleșteului;
c) crearea plantaţiilor de consolidare a malurilor pe perimetru;
d) executarea construcţiilor antierozionale în cazul existenței în zona adiacentă lacului de acumulare/iazului a unui sistem de râpe şi vâlcele.
[Pct.97 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
98.Măsurile enumerate, precum şi cele de întreținere a lacului de acumulare/iazului/heleșteului constituie baza exploatării corecte şi de protecţie a mediului ambiant. Acestea contribuie la menţinerea situaţiei sanitare ecologice, a echilibrului ecosistemelor din corpul de apă și în zona de protecţie şi asigură calitatea apei la nivelul normelor sanitare în vigoare. Complexul de măsuri se stabileşte prin proiect.
[Pct.98 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
99. Măsurile de protecţie a apei în zona de protecţie a apei sunt orientate spre:
a) menţinerea calităţii apei în corpul de apă de suprafață la nivelul normelor sanitare în vigoare;
b) protecţia resurselor de apă împotriva epuizării şi poluării;
c) utilizarea raţională a terenurilor agricole ce se suprapun cu zona de protecție a apei şi organizarea corectă a asolamentelor în scopul neadmiterii eroziunii eoliene;
d) respectarea strictă a normelor şi a regulilor de aplicare a substanțelor nocive, a pesticidelor şi a îngrăşămintelor minerale, realizarea corectă a transportului şi a depozitării acestora;
e) combaterea eutrofizării şi înnămolirii lacului de acumulare şi a eroziunii malurilor;
f) prevenirea poluării mediului ambiant cu ape reziduale de la întreprinderile industriale, de la complexele şi fermele zootehnice şi cu produse petroliere;
g) interzicerea amplasării în adiacența corpurilor de apă de suprafață a fermelor zootehnice, a pășunilor pentru pășunatul de vară, a bazinelor de apă neamenajate, a depozitelor petroliere, a cimitirelor, inclusiv a celor de animale;
h) întreţinerea şi protecţia plantaţiilor forestiere de protecţie a apei şi întreprinderea altor măsuri de prevenire a înrăutăţirii calităţii apei în lacul de acumulare/iaz/heleșteu.
[Pct.99 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
100. Proprietarul/superficiarul/locatarul corpului de apă unic și indivizibil colaborează cu gestionarii terenurilor agricole ce se suprapun cu zona de protecție a apei, pentru întreprinderea măsurilor ce ar exclude pătrunderea agenţilor toxici în apă de pe terenurile agricole situate în zona de protecţie a apei.
[Pct.100 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
101. Regulamentul de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor/heleșteielor, transmis beneficiarului de către proiectant, trebuie să includă:
a) lista tuturor obiectivelor civile, industriale, agrozootehnice etc. care se exploatează sau se construiesc la momentul finisării construcţiei corpului de apă unic și indivizibil şi care ar putea avea o anumită influență asupra resursei de apă;
b) condiţiile şi prescripţiile privind evacuarea apelor uzate şi reziduale în corpul de apă unic și indivizibil;
c) lista întreprinderilor care nu au dreptul să evacueze apele uzate în corpul de apă unic și indivizibil nici chiar după epurare;
d) complexul de măsuri, a căror realizare este necesară pentru menținerea cerințelor de calitate a corpului de apă pentru tipul de folosință atribuit.
[Pct.101 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
102. Proprietarul/superficiarul/locatarul corpului de apă unic și indivizibil colaborează cu proprietarii gospodăriilor amplasate în zona de protecţie a apei şi care au depozitate îngrăşăminte, asigurându-se că aceștia previn pătrunderea în corpul de apă a apelor reziduale şi a scurgerilor de suprafaţă contaminate cu îngrăşăminte organice, minerale, pesticide sau alte substanțe chimice.
Apele reziduale de la fermele zootehnice şi avicole se izolează de corpurile de apă unice și indivizibile prin intermediul unor construcţii hidrotehnice cu efect hidroizolant, iar apele uzate se evacuează numai după epurare prealabilă.
[Pct.102 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
103. Măsura cu influenţă ameliorativă multilaterală asupra teritoriului protejat (consolidarea malurilor, combaterea eroziunii eoliene şi pluviale, protecţia corpurilor de apă unice și indivizibile împotriva înnămolirii, reducerea evaporării de pe suprafaţa apei, crearea condiţiilor prielnice pentru folosirea apelor din sursele locale şi pentru piscicultură, ameliorarea stării sanitare a corpurilor de apă şi a teritoriilor adiacente etc.) este cea de creare şi îngrijire minuţioasă a perdelelor forestiere în jurul corpului de apă unic și indivizibil.
[Pct.103 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
104. Necesitatea creării perdelelor forestiere de protecţie pe malurile corpului de apă unic și indivizibil şi caracterul lor se stabileşte şi se reflectă în compartimentele respective ale documentaţiei de proiectare.
a) Perdelele forestiere de protecţie în jurul corpurilor de apă unice și indivizibile au, de regulă, una, două sau trei centuri, în funcţie de condiţiile locale şi de destinaţie.
b) Prima centură cu rol de consolidare a malului este amplasată în fâșia riverană de protecție a apei şi este constituită din câteva rânduri (două, trei şi mai multe) din arbuști hidrofili.
c) Centura a doua cu rol preponderent de protecţie contra vântului şi de filtrare este amplasată în zona de inundare la cota nivelului forţat de retenţie şi este constituită din arbori hidrofili.
d) Centura a treia antierozională se amplasează mai sus de nivelul forţat de retenţie şi este constituită din arbori suficient de rezistenţi la secetă în combinaţie cu fâşiile înierbate.
e) Pe vâlcelele şi râpele cu apă pot fi amplasate filtre împotriva înnămolirii cu lungimea de minimum 50 m pe cele mari şi de 20-25 m pe cele secundare. Lăţimea filtrelor împotriva înnămolirii (orientate transversal de vâlcele şi râpe) este determinată de nivelul viiturilor cu asigurarea de 5-10 %.
[Pct.104 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
105. Întreţinerea perdelelor forestiere de protecţie a solului şi cu funcții antierozionale (benzi de regularizare a apelor, amplasate transversal pe versanţi, perdele forestiere în zona de protecție a apei, perdele forestiere în fâșia riverană de protecție a apei, filtre împotriva înnămolirii etc.), în perioada primilor 3-5 ani, până la închiderea completă a coroanelor, se va efectua prin executarea lucrărilor de afânare a solului, de extirpare a vegetației între rânduri, în caz de necesitate, irigarea, interzicerea pășunatului şi a tăierilor și completarea plantaţiilor. Perdelele forestiere se vor completa în primii doi ani de la plantarea principală cu butaşi şi puieţi bine dezvoltaţi de aceleaşi specii și de aceeaşi vârstă.
După închiderea coroanelor, începând cu vârsta de 10-15 ani a plantaţiilor, sunt necesare tăierile regulate de îngrijire şi tăierile sanitare ale plantaţiilor forestiere şi a celor de arbuşti, iar în caz de necesitate, şi irigarea acestora (mai ales în zonele secetoase).
În scopul acumulării scurgerilor de suprafaţă pe teritoriul perdelelor forestiere şi al sporirii suprafeţei de absorbţie intensă a apei, este raţională îndiguirea marginii inferioare a perdelei forestiere amplasate transversal de versant.
[Pct.105 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
106. Consolidarea versanţilor riverani este posibilă prin metoda de fîneaţă-pădure cu una sau două terase de culise din arbori şi arbuşti cu înierbarea permanentă a terenurilor. Consolidarea prin metoda de fîneaţă-pădure protejază versanţii riverani contra eroziunii şi reduce pătrunderea produselor erozionale în lacul de acumulare/iazul/heleșteul.
107. Unele măsuri agrotehnice aplicate, de exemplu: arătura de toamnă de calitate înaltă transversal pe versanți (la o adîncime de 25-30 cm), cultivarea solului cu plug fără cormană cu păstrarea miriştii, efectuarea drenajului-cîrtiţă sau a drenajului de fantă, mulcirea, precum şi reţinerea zăpezii (prin efectuarea digurilor de zăpadă şi compactarea zăpezii) în zona de protecţie riverană reţin precipitaţiile şi debitul superficial, reduc eroziunea solului.
[Pct.107 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
E. Măsurile de protecţie în fîşia riverană şi zona de protecţie a apei lacurilor de acumulare/iazurilor/heleșteielor
108. În procesul de exploatare a lacului de acumulare/iazului/heleșteului, proprietarul/superficiarul/locatarul va efectua verificări planificate ale teritoriului corpului de apă unic și indivizibil (1-2 ori pe an) şi neplanificate – după trecerea viiturii şi ploilor torenţiale, cu efectuarea de observări asupra oscilaţiei nivelurilor apei, erodării malurilor şi proceselor de alunecare, înnămolirii şi acoperirii cu vegetaţie a apei.
Examinarea malurilor neconsolidate se efectuează în scopul determinării intensităţii erodării acestora şi a proceselor de înnămolire.
Pe sectoarele cu alunecări intense se efectuează ridicări topografice şi măsurări ale adâncimilor, prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, cu prelevarea probelor de sol. În cazul apariţiei unor procese de alunecări, se întocmeşte planul schematic al alunecării cu rețeaua de repere montate în mod special.
Observaţiile (o dată la 5 ani) asupra dislocărilor verticale şi orizontale ale corpului de alunecare şi monitorizarea condițiilor hidrogeologice se efectuează sistematic de către specialişti din domeniul cercetărilor geologice. În cazul alunecărilor considerabile pentru efectuarea cercetărilor de rigoare, vor fi antrenați experți atestați în domeniul geotehnicii.
[Pct.108 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
109.Observaţiile asupra înnămolirii cuvetei lacului de acumulare/iazului/heleșteului se fac pentru a determina volumele de înnămolire şi gradul de intensitate al acesteia. Măsurarea adîncimilor şi prelevarea probelor de sedimente de fund se efectuează la fiecare 3-5 ani.
110. Complexul de măsuri de prevenire a înnămolirii lacurilor de acumulare/iazurilor/heleșteielor se stabileşte în proiectul de execuţie şi se reflectă în regulamentul de exploatare a lacului de acumulare/iazului/heleșteului. În procesul de exploatare în timp, luînd în considerare particularităţile condiţiilor de exploatare locale, măsurile prevăzute de proiect pot fi modificate, completate, corectate şi precizate.
[Pct.110 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
111. Din măsurile posibile de prevenire a colmatării lacurilor de acumulare/iazurilor/heleșteielor fac parte:
a) acumularea sedimentelor solide în decantoare special amenajate (rezervoare pentru aluviuni) pe afluenţii a căror cotă în debitul solid total este destul de esenţială;
b) ameliorările silvice şi îmbunătăţirile funciare în scopul consolidării surpăturilor, alunecărilor, versanților vâlcelelor, râpelor şi talvegurilor în zona de influenţă a lacului de acumulare;
c) întreţinerea (în cazuri necesare – crearea) benzilor de protecţie a apei şi a filtrelor împotriva înnămolirii în stare de funcţionare;
d) curăţarea mecanică a cuvetelor de depunerile aluvionare.
[Pct.111 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
112. Măsurile de extindere a perioadei de colmatare, de întreţinere a volumului şi de regularizare a lacului de acumulare/iazului/heleșteului se stabilesc în studiul comparativ tehnico-economic, în funcție de condiţiile concrete de exploatare.
[Pct.112 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
113. Măsurile de ameliorare silvică şi îmbunătăţiri funciare în zona de protecție a lacului de acumulare/iazului/heleșteului, în scop de reducere a procesului de colmatare, stopează eroziunea solului şi spălarea particulelor solide de pe suprafaţa terenurilor adiacente.
[Pct.113 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
114. În timpul verii modificarea periodică a nivelurilor apei din lac la 1-2 m, ameliorează situaţia parazitologică, accelerînd schimbul de apă din lacul de acumulare/iazul/heleșteul şi reducînd intensitatea eutrofizării.
În timpul golirii lacurilor de acumulare/iazurilori/heleșteielor, zonele cu ape mici trebuie supuse prelucrării sanitare. Se interzice categoric adăparea şi păşunatul animalelor pe teritoriul cuvetei amonte.
115. Măsurile de protecţie împotriva degradării malurilor şi erodării terenului adiacent lacului de acumulare/iazului/heleșteului se stabilesc în proiectul de execuţie.
116. Măsurile şi construcţiile de consolidare a malurilor se împart în două tipuri principale:
a) construcţiile şi măsurile de protecţie a malurilor împotriva eroziunii şi deteriorării în timpul variaţiilor sezoniere ale nivelului de apă şi a acţiunii valurilor;
b) construcţiile şi măsurile de prevenire a eroziunii solurilor pe teritoriul învecinat.
117. Construcţiile şi măsurile de consolidare a malurilor sînt următoarele:
a) reducerea preliminară a înclinaţiei taluzului, înierbarea taluzului sau gazonarea. Însămînţarea cu ierburi speciale asigură, cu cheltuieli minime, consolidarea taluzurilor cu o înclinare destul de mare;
b) gazonarea este raţională pe suprafeţe mici acolo unde este necesară crearea protecţiei în termene foarte scurte, precum şi în timpul reparaţiei suprafeţelor, deteriorate de procesele de alunecare (astuparea fisurilor, excavărilor, gropilor etc.);
c) acoperirea malului cu saltele sau cu garduri de nuiele, fascine, consolidări de lemn;
d) executarea umpluturii din piatră, fără fundaţie şi a consolidărilor suplimentare la îmbinarea acesteia cu bancul riveran. Aceasta poate funcţiona cîteva sezoane;
e) executarea umpluturii din nisip-pietriş, cu înclinaţia de la 1,5 pînă la 2 (inclusiv) în combinare cu epiuri transversale din piatră. Asemenea acoperire opreşte bine valurile şi reglează mişcarea aluviunilor de-a lungul malului;
f) crearea prin hidromecanizare a plajelor uşor înclinate;
g) montarea plăcilor din beton prefabricat fără pregătirea fundaţiei;
h) căptuşirea locului deteriorabil cu beton sau beton armat;
i) crearea zidurilor speciale de sprijin.
118. Pentru prevenirea erodării solului şi a poluării apei, activităţile economice în limitele fâşiilor riverane şi în zonele de protecţie a apei corpurilor de apă unice și indivizibile se desfășoară conform reglementărilor articolelor 52, 53, și 533 din Legea apelor nr. 272/2011.
[Pct.118 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
E1. Folosința apei din corpurile de apă unice și indivizibile pentru necesitățile statului și necesitățile publice pentru folosința generală a apei, pentru irigaţie şi piscicultură
[Secțiunii E1 denumirea în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
1181. Volumul de apă care poate fi utilizat pentru irigare şi piscicultură din aceleaşi lacuri de acumulare/iazuri/heleșteie este stabilit, în baza calculelor de gospodărire a apelor, de către utilizatorii de apă în comun cu autoritatea administrativă de gestionare a apei şi se include în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei.
1182. Nivelul minim al apei admis pentru irigare şi cota nivelului maximal al volumului intangibil de apă pentru piscicultură se indică pe mira hidrometrică gradată instalată pe borna fixată pe taluzul din amonte al lacurilor de acumulare/iazurilor/heleșteielor sau pe turnul evacuatorului de apă.
1183. Instalarea mirelor hidrometrice gradate ține de responsabilitatea proprietarului barajului corpului de apă unic și indivizibil, prin contractarea specialiștilor atestați în domeniul proiectării construcțiilor hidrotehnice și executării lucrărilor de construcție, cu notificarea autorității administrative de gestionare a apelor. Mirele hidrometrice pot fi verticale, fixate pe piloni speciali, sau mirele pentru fixarea pe taluz înclinat, cu înscrierea gradațiilor lateral. Marcajele pe mirele hidrometrice sunt de culoare roșie sau neagră, gradațiile începând ascendent (00÷ +100) sau descendent (00÷ –100). Lungimea mirei depăşește amplitudinea oscilaţiilor de nivel al apei aproximativ cu 0,5-1,0 m. Înălţimea nivelului apei se citeşte de la zeroul mirei. Mirele se fixează în așa mod încât măsurătorile de nivel să se poată efectua la cele mai înalte şi scăzute niveluri ale apei pe parcursul întregului an. Mirele hidrometrice sunt fixe, iar materialul din care sunt realizate este rezistent la temperaturi de -200C și +600C, la acțiunea apei, a gheții, a intemperiilor, a acizilor sau a bazelor aflate într-o concentrație slabă în apă. Mirele hidrometrice verticale pot servi și ca măsurători de adâncime.
[Pct.1183 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
1184. Sectoarele de teren preconizate a fi folosite pentru necesitățile statului și necesitățile publice pentru folosința generală a apei se determină pentru toate lacurile de acumulare/iazurile/heleșteiele/lacurile/bazinelor de apă, indiferent de forma de proprietate, de către autoritățile administrației publice locale de comun acord cu proprietarii/superficiarii/locatarii acestora și se coordonează cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Schema cu sectoarele prestabilite se face publică şi se afişează pe panoul de informaţii al autorităţii administrației publice locale și pe teritoriul corpului de apă unic și indivizibil.
[Pct.1184 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
1185. Pe panoul de informaţii se indică reglementările privind stabilirea sectoarelor, după caz, pentru scăldat, agrement, adăpatul animalelor, competiţii sportive, precum şi captarea apei pentru alte necesitățile statului și necesități publice pentru folosința generală a apei.
[Pct.1185 modificat prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
1186. Proprietarii/superficiarii/locatarii corpului de apă unic și indivizibil, indiferent de forma de proprietate, nu sînt în drept să îngrădească accesul la folosința apei pentru necesitățile statului și publice.
1187. Lacurile de acumulare/iazurile/heleșteiele vor fi folosite conform destinației acestora indicate în documentația de proiect și în autorizația de folosință specială a apei, cu acordarea drepturilor de folosință a apei de către persoane terțe pentru drepturile prioritare de folosință, prevăzute de lege, prin transmiterea în folosință cu titlu oneros a unor părți din teren. În cazul folosinței lacului de acumulare/iazului drept sursă de alimentare cu apă potabilă, se va interzice folosirea acestuia în alte scopuri.
[Pct.1187 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
1188. Proprietarul/superficiarul/locatarul corpului de apă unic și indivizibil, în comun cu toți titularii autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei, pentru irigaţie şi piscicultură, stabilește și coordonează anual, până la 1 martie, volumul apei admis pentru irigaţie prin intermediul autorităţii administrative de gestionare a apelor.
[Pct.1188 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
1189. Proprietarii/superficiarii/locatarii sau titularii autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei pentru irigaţie vor asigura montarea instalaţiilor de protecţie a peştelui conform standardelor stabilite.
11810.Pescuitul sportiv, amator și de agrement din lacurile de acumulare/iazurile/heleșteiele unde se practică piscicultura se efectuează în condiţiile stabilite de către proprietarul/superficiarul/locatarul acestor corpuri de apă unice și indivizibile.
[Pct.11810 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
11811. Proprietarii/superficiarii/locatarii lacurilor de acumulare/iazurilor/heleșteielor care dispun de autorizaţii de mediu pentru orice mod de folosință a apei din acestea vor permite altor posesori ai autorizației de mediu pentru folosința specială a apei la irigare care dețin în folosință cu titlu oneros părți din terenul corpului de apă unic și indivizibil instalarea prizelor de apă în zone stabilite pentru pomparea apei la irigare, acestea fiind în imediata apropiere a terenurilor ce urmează a fi irigate.
[Pct.11811 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
11812. În aria de deservire a unui sistem centralizat de irigare funcțional, autorizația de mediu pentru folosința specială a apei se eliberează asociațiilor utilizatorilor de apă pentru irigație și entităților juridice abilitate să gestioneze infrastructura centralizată pentru irigare.
11813. În aria de deservire a unui sistem centralizat de irigare transmis în folosință gratuită (comodat) către asociația utilizatorilor de apă pentru irigație cu sursa principală de captare a apei din lacul de acumulare/iaz/heleșteu, proprietarul/locatarul construcției hidrotehnice, al corpului de apă unic și indivizibil, în comun cu asociația, în baza calculelor de gospodărire a apelor, stabilesc volumul admisibil de folosință a apei (captarea apei pentru irigație) prin intermediul autorităţii administrative de gestionare a apelor, pentru a nu contraveni scopurilor stabilite în autorizația de mediu pentru folosința specială a apei.
[Pct.11813 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
11814. Proprietarul/superficiarul/locatarul corpului de apă unic și indivizibil asigură accesul pentru alimentarea autospecialelor de intervenție la stingerea incendiilor și permite pomparea apei la lichidarea incendiilor.
[Pct.11814 introdus prin HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
F. Paza construcţiilor
119. Paza construcţiilor hidrotehnice de importanţă naţională se asigură conform prevederilor actelor normative în domeniu.
[Pct.119 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
120. Paza barajelor şi a altor construcţii hidrotehnice de categoria I şi II, în funcție de volumul lacului de acumulare (cu volum de la 200 mil. m3 până peste 1000 mil. m3) și de categoria I, II și III, în funcție de numărul persoanelor domiciliate permanent ce pot suferi în urma accidentului construcţiilor hidrotehnice (conform Normativului în construcții NCM D.01.03-2007 „Construcții hidrotehnice și îmbunătățiri funciare. Construcții hidrotehnice. Reguli de bază”), se asigură de către serviciul de pază de stat prin coordonare cu organele Ministerului Afacerilor Interne.
[Pct.120 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]
121. Paza barajelor şi construcţiilor de categoria III şi IV poate fi asigurată de către serviciile particulare de pază în bază contractuală.
[Pct.121 în redacția HG25 din 29.01.25, MO62-65/20.02.25 art.74, în vigoare 20.03.25]