Aprobat prin Hotărârea Consiliului Concurenţei nr. 1/2025
REGULAMENT privind forma de notificare, procedura de examinare și adoptare a deciziilor cu privire la ajutorul de stat
Capitolul II
PROCEDURA DE NOTIFICARE A AJUTOARELOR DE STAT
Secţiunea 1.
Notificarea unui ajutor nou
7. În cazul prevăzut de art. 8 din Legea nr.139/2012, orice proiect de acordare a unui ajutor nou se notifică Consiliului Concurenței, în timp util, înainte de data avută în vedere pentru acordarea acestuia, ţinând cont de termenele legale în care Consiliul Concurenţei are obligaţia de a adopta o decizie în acest sens.
8. Notificarea unui ajutor de stat permite Consiliului Concurenţei să analizeze compatibilitatea acestuia cu mediu concurenţial normal prin evaluarea, pe de o parte, a efectelor pozitive asupra dezvoltării anumitor activităţi economice sau a anumitor zone economice şi, pe de altă parte, a efectelor negative asupra concurenţei.
9. Notificarea ajutorului de stat se depune de către furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat conform Formularului general de notificare stabilit în anexa nr. 2.
10. Beneficiarii ajutorului de stat nu pot adresa direct Consiliului Concurenţei o notificare pentru obţinerea ajutorului de stat.
11. În cazul categoriilor ajutoarelor de stat prevăzute de art.5 alin.(1) din Legea nr.139/2012 pentru care există acte normative de evaluare a compatibilității cu mediul concurențial normal adoptate de Consiliul Concurenței se notifică, inclusiv prin intermediul Formularelor speciale de notificare a ajutorului de stat.
12. Formularul de notificare a ajutorului de stat se semnează de către reprezentanţii legali ai furnizorului şi/sau iniţiatorului de ajutor de stat.
13. Formularul de notificare trebuie să fie completat cu date şi informaţii exacte, corecte şi complete și însoțit cu documente justificative pentru a permite Consiliului Concurenței să evalueze compatibilitatea ajutorului de stat pentru care se solicită autorizare.
14. Pentru completarea Formularului de notificare furnizorul şi/sau iniţiatorul de ajutor de stat poate colabora cu beneficiarul acestuia.
15. În cazul în care acelaşi furnizor şi/sau iniţiator planifică să acorde mai multe ajutoare de stat, acesta completează şi depune o notificare distinctă pentru fiecare măsură de ajutor de stat, cu excepția compensațiilor acordate pentru prestarea unui anumit serviciu de interes economic general (în continuare - SIEG) definit de art.4 din Legea concurenței nr.183/2012.
16. Furnizorul şi/sau iniţiatorul ajutorului de stat este responsabil pentru informațiile furnizate care trebuie să fie complete, corecte și exacte. Prezentarea informației neautentice sau incomplete Consiliului Concurenței de către furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat, se sancționează în conformitate cu prevederile Codului contravențional nr. 218/2008.
17. Furnizorii şi/sau iniţiatorii de ajutor de stat transmit notificările însoţite de documentele justificative semnate electronic prin intermediul Sistemului informaţional automatizat „Registrul ajutoarelor de stat” (în continuare – SIA RAS).
Secţiunea 2.
Procedura de notificare simplificată
18. În cazul în care furnizorul ajutorului de stat intenţionează să modifice un ajutor de stat existent autorizat, notificarea, în vederea obţinerii unei decizii de autorizare, se face prin completarea Formularului de notificare simplificat prevăzut la anexa nr. 3. Prevederile pct. 12-17 sunt aplicate în mod similar şi în cazul modificării unui ajutor existent.
19. În sensul art. 81 din Legea nr.139/2012, se notifică următoarele modificări ale ajutorului de stat existent:
19.1. creșterile valorii maxime totale a schemei de ajutor de stat autorizate care depășesc 20%;
19.2. prelungirea, cu până la 6 ani, a unei scheme de ajutor existente autorizate, cu sau fără o creștere a valorii maxime totale a schemei de ajutor de stat;
19.3. adoptarea unor criterii mai stricte de aplicare a unei scheme de ajutor autorizate, reducerea intensității ajutorului sau reducerea costurilor eligibile.
20. Procedura de notificare simplificată nu se aplică dacă modificările afectează ajutorul de stat, astfel încât acesta prezintă semnele unui nou ajutor, diferit de cel notificat iniţial. În acest caz, Consiliul Concurenţei informează furnizorul ajutorului de stat asupra acestui aspect, solicitând fie să modifice formularul de notificare simplificat, fie să depună o nouă notificare.
21. Prevederile Secțiunii 3 sunt aplicate în mod similar şi procedurii de notificare simplificată.
22. După examinarea notificării simplificate, Consiliul Concurenței adoptă o decizie motivată prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 139/2012, în termen de o lună de la data recepționării notificării complete.
23.Procedura de notificare simplificată nu se aplică modificărilor aduse schemelor de ajutor de stat pentru care furnizorii de ajutor de stat nu au prezentat informațiile conform art. 19 alin. (3) din Legea nr. 139/2012, cu excepția cazului în care informațiile au fost prezentate în același timp cu notificarea.
Secţiunea 3.
Examinarea notificării și adoptare a deciziilor
24. Consiliul Concurenţei examinează imediat notificarea din data recepţionării acesteia.
25. În cazul în care se constată că informaţiile cuprinse în notificare sunt inexacte şi/sau incomplete, Consiliul Concurenţei informează în scris furnizorul şi/sau iniţiatorul ajutorului de stat, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii notificării, despre necesitatea de a corecta şi/sau a completa informaţiile prezentate.
26. Furnizorul şi/sau iniţiatorul ajutorului de stat, în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data primirii solicitării Consiliului Concurenţei, corectează şi/sau completează informaţiile prezentate în notificare.
27. Termenul în care furnizorul şi/sau iniţiatorul este obligat să completeze şi/sau să corecteze Formularul de notificare începe să curgă din momentul recepționării solicitării Consiliului Concurenței. La solicitarea motivată a furnizorului şi/sau a iniţiatorului ajutorului de stat, acest termen poate fi prelungit. Orice solicitare de prelungire a termenului se justifică şi se transmite în scris Consiliului Concurenţei, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de expirarea termenului iniţial stabilit.
28. Notificarea se consideră completă dacă, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea acesteia sau de la primirea oricărei informații suplimentare solicitate, Consiliul Concurenței nu mai solicită alte informații. Consiliul Concurenţei comunică în scris furnizorului și/sau inițiatorului ajutorului de stat data la care notificarea a devenit completă.
29. Consiliul Concurenţei publică pe pagina sa web oficială anunț ce conține informații cu privire la notificarea completă pentru obținerea observațiilor și punctelor de vedere de la terți, în legătură cu notificarea menționată, conform Formularului din anexa nr. 4. Orice persoană care are un interes legitim în legătură cu acordarea unui ajutor de stat nou sau cu modificarea unui ajutor existent, la solicitarea Consiliului Concurenţei sau din proprie iniţiativă, prezintă punctul său de vedere.
30. Furnizorul și/sau inițiatorul ajutorului de stat poate retrage notificarea în timp util, înaintea adoptării unei decizii de către Consiliul Concurenței. După retragerea notificării, Consiliul Concurenţei finalizează procedura de examinare a notificării cu informarea furnizorului și /sau inițiatorului ajutorului de stat printr-o scrisoare.
31. Notificarea se consideră retrasă în cazul în care informațiile solicitate nu sunt furnizate în termenul stabilit. În cazul în care notificarea se consideră retrasă tacit, Consiliul Concurenței informează furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat asupra acestui fapt.
32. În cazuri excepționale temeinic motivate, notificarea nu se consideră retrasă în caz dacă:
32.1. termenul a fost prelungit prin acordul, atât al Consiliului Concurenței, cât și al furnizorului/inițiatorului ajutorului de stat;
32.2. furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat în cauză, printr-o declarație temeinic motivată, informează înainte de expirarea termenului stabilit Consiliul Concurenței cu privire la faptul că apreciază notificarea ca fiind completă, deoarece informațiile suplimentare solicitate nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate. În acest caz, termenul prevăzut la art.10 alin.(5) din Legea nr.139/2012, curge din ziua următoare primirii declarației.
33. Dacă după examinarea notificării, Consiliul Concurenței constată că măsura notificată nu constituie un ajutor de stat, adoptă o decizie în temeiul art.10 alin.(2) lit.a) al Legii nr.139/2012.
34. Dacă, după examinarea notificării, Consiliul Concurenței constată că măsura de sprijin nu prezintă îndoieli privind compatibilitatea sa cu mediul concurențial normal, atunci ia decizia de autorizare a ajutorului de stat, în temeiul art. 10 alin. (2) lit. b) al Legii nr.139/2012.
35. Din ziua adoptării deciziei de autorizare a ajutorului de stat, furnizorul/iniţiatorul ajutorului de stat poate iniţia procedura de aplicare a măsurilor de ajutor de stat.
36. Un ajutor de stat nou nu poate fi acordat atât timp cât Consiliul Concurenţei nu ia o decizie de autorizare sau ajutorul nu este considerat a fi autorizat în sensul Legii nr. 139/2012.
37. Consiliul Concurenţei poate lua una dintre deciziile prevăzute la art.10 alin. (2) din Legea nr. 139/2012, în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare, cu excepția cazurilor prevăzute de art.10 alin. (4) din Legea nr. 139/2012. Termenul curge din ziua următoare primirii notificării complete.
38. Deciziile adoptate de Consiliul Concurenței în temeiul art.10 alin. (2) lit.a) și b) din Legea nr.139/2012 pot fi revocate de Consiliul Concurenţei, după ce a fost acordată posibilitatea de a fi prezentate observații furnizorului/inițiatorului ajutorului de stat, dacă decizia adoptată s-a bazat pe informații eronate sau incomplete furnizate în cadrul procedurii determinante în adoptarea deciziei. Înainte de revocarea unei decizii și de adoptare a unei decizii noi, Consiliul Concurenței inițiază o procedură de investigație în temeiul art.10 alin.(2) lit.c) din Legea nr.139/2012.
Secțiunea 4.
Procedura de investigație a măsurii de sprijin notificate care prezintă îndoieli privind compatibilitatea cu mediul concurențial normal
39. Dacă, după examinarea notificării, se constată că măsura de sprijin notificată prezintă îndoieli privind compatibilitatea acesteia cu mediul concurențial normal, în temeiul art. 10 alin. (2) lit. c) al Legii nr.139/2012, Consiliul Concurenței, într-un termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la primirea notificării complete, dispune prin dispoziție inițierea investigației.
40. Prin dispoziţia de iniţiere a investigaţiei, Plenul Consiliului Concurenţei desemnează un raportor responsabil care instrumentează toate actele procedurii de investigaţie şi prezentarea raportului în şedinţa Plenului Consiliului Concurenţei.
41. Dispoziția de inițiere a investigației conține circumstanțele de fapt și de drept, include o evaluare preliminară a Consiliului Concurenței cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse și îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu mediul concurențial normal.
42. Dispoziția de inițiere a investigației se comunică furnizorului/inițiatorului ajutorului de stat și, după caz, beneficiarilor și altor persoane interesate, într-un termen rezonabil de la emitere, fără a periclita buna desfășurare a investigației.
43. Consiliul Concurenței solicită furnizorului și, după caz, persoanelor interesate identificate să prezinte observații într-un termen stabilit, ce nu pot depăși o lună. În cazuri întemeiate, Consiliul Concurenței poate prelungi termenul stabilit la solicitare. Orice solicitare de prelungire a termenului se justifică şi se transmite în scris Consiliului Concurenţei, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de expirarea termenului iniţial stabilit.
44. În urma inițierii procedurii de investigație, în special, în cazurile complexe din punct de vedere tehnic care fac obiectul unei evaluări de fond, când informațiile furnizate de un furnizor/inițiator în cursul examinării notificării nu sunt suficiente, Consiliul Concurenței poate să solicite oricărui alt furnizor, oricărei întreprinderi, asocieri de întreprinderi sau autorități publice, să prezinte informațiile necesare pentru finalizarea evaluării măsurii în cauză, luând în considerare principiul proporționalității, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.
45. În cererea de solicitare a informațiilor, Consiliul Concurenței indică temeiul juridic și scopul cererii, precizează care sunt informațiile solicitate, stabilește un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate și specifică amenzile prevăzute de Codul contravențional nr. 218/2008, pentru prezentarea informației neautentice sau incomplete.
46. Procedura de investigație se desfășoară în conformitate cu Legea concurenței nr.183/2012 și nu poate dura mai mult de 18 luni de la inițiere.
47. Înainte de adoptarea deciziei prevăzute de art.11 alin.(2) din Legea nr.139/2012, Consiliul Concurenţei garantează pe deplin drepturile la apărare ale părţilor în cauză prin acordarea dreptului de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la concluziile şi propunerile din raportul de investigaţie, prin asigurarea accesului la dosar şi a dreptului la audieri. Furnizorul are posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii raportului de investigaţie.
48. După examinarea observațiilor prezentate de furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat sau a altor persoane interesate asupra raportului de investigație și, după caz, după desfășurarea audierilor și examinarea informațiilor acumulate suplimentar la solicitarea Plenului, Consiliul Concurenței adoptă una din deciziile prevăzute de art. 11 alin.(2) din Legea nr.139/2012.
49. În situații excepționale, la solicitarea furnizorului și/sau inițiatorului ajutorului de stat, Consiliul Concurenței poate suspenda justificat, o singură dată, procedura de investigație pentru a asigura conformitatea proiectului înaintat cu normele privind ajutorul de stat sau în cazul existenţei unei acţiuni intentate în instanţa de judecată, al cărei rezultat ar putea influenţa evaluarea cazului.
50. La publicarea deciziei, Consiliul Concurenței ia în considerare în mod corespunzător interesul legitim al întreprinderilor în ceea ce privește protejarea secretelor comerciale și a altor informații confidențiale ale acestora.
51. Furnizorul/inițiatorul poate retrage notificarea intenției de acordare a ajutorului de stat, în timp util, înaintea adoptării unei decizii conform art.11 alin.(2) lit.a)–d) din Legea nr. 139/2012 și, în acest caz, Consiliul Concurenței încetează procedura de investigare prin decizie în temeiul art.11 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 139/2012.
52. La adoptarea deciziei în temeiul art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 139/2012, în cazul în care evaluarea compatibilităţii arată că efectele negative depăşesc avantajele, Plenul Consiliului Concurenţei poate impune condiţii sau obligaţii, fie la nivelul structurii ajutorului de stat, fie la nivelul dezavantajelor pentru concurenţă.
53. La nivelul structurii ajutorului de stat, Plenul Consiliului Concurenţei poate impune următoarele condiţii sau obligaţii:
53.1. reducerea cuantumului ajutorului, a intensităţii ajutorului sau a domeniului de aplicare/scopul ajutorului (activităţi sau pieţe acoperite) pentru a asigura proporţionalitatea măsurii;
53.2. reducerea selectivităţii măsurii, prin folosirea unei proceduri de selecţie deschisă pentru beneficiarii ajutorului de stat sau prin alegerea unui sistem general şi evitarea avantajării unui beneficiar cu o anumită putere pe piaţă;
53.3. limitarea posibilităţilor de subvenţionare încrucişată prin intermediul creşterii transparenţei şi separării conturilor sau prin separarea activităţilor în diferite întreprinderi;
53.4. asigurarea unor structuri de guvernanţă corporativă corespunzătoare ale beneficiarului.
54. La nivelul dezavantajelor pentru concurenţă, Plenul Consiliului Concurenţei poate impune următoarele condiţii sau obligaţii:
54.1. reducerea capacităţii de producţie a beneficiarului ajutorului de stat;
54.2. cesionarea activelor;
54.3. măsuri de natură comportamentală din partea beneficiarului ajutorului de stat în vederea evitării blocajelor, dacă se poate asigura monitorizarea adecvată (de exemplu accesul garantat la reţele sau alte structuri esenţiale);
54.4. măsuri din partea iniţiatorului şi/sau furnizorului de a deschide pieţele, cum ar fi măsurile de liberalizare a pieţelor, reducerea barierelor tehnice şi administrative de intrare pe piaţă;
54.5. licenţe pentru drepturile/standardele de proprietate intelectuală.
55. Deciziile adoptate de Consiliul Concurenței în temeiul art.11 alin. (2) lit. a), b) sau c) din Legea nr.139/2012 pot fi revocate de Consiliul Concurenţei, după ce a fost acordată posibilitatea de a fi prezentate observațiile furnizorului/inițiatorului ajutorului de stat, dacă decizia adoptată s-a bazat pe informații eronate sau incomplete, furnizate în cadrul procedurii determinante în adoptarea deciziei. Înainte de revocarea unei decizii și de adoptare a unei decizii noi, Consiliul Concurenței inițiază o procedură de investigație în temeiul art.10 alin. (2) lit.c) din Legea nr.139/2012.
Secțiunea 5.
Identificarea elementului de ajutor de stat
56. Pentru identificarea elementului de ajutor de stat al unei măsuri de sprijin, Consiliul Concurenței examinează dacă această măsura de sprijin întrunește cumulativ următoarele condiții:
56.1. este acordată unei întreprinderi;
56.2. este acordată din resurse de stat sau din resursele unităţilor administrativ-teritoriale (în continuare - resurse de stat);
56.3. conferă beneficiarului un avantaj economic care nu ar fi fost obținut în condiții normale de piață;
56.4. este acordată în mod selectiv;
56.5. denaturează sau riscă să denatureze concurența.
57. Normele privind ajutoarele de stat se aplică numai în cazul în care beneficiarul unei măsuri de sprijin este o întreprindere ce desfășoară activitate economică în sensul definit de art. 4 din Legea nr. 183/2012.
58. Normele cu privire la ajutoarele de stat nu se aplică atunci când statul acționează prin exercitarea prerogativelor de autoritate publică în cazul în care activitatea respectivă ține de funcțiile esențiale ale statului sau este legată de aceste funcții prin natura sa, prin obiectivul său și prin normele juridice care se aplică.
59. Fără să se limiteze la acestea, următoarele activități pot constitui prerogativă de autoritate publică:
59.1. armata sau poliția;
59.2. siguranța și controlul navigației aeriene;
59.3. controlul și siguranța traficului maritim;
59.4. supravegherea antipoluare;
59.5. organizarea, finanțarea și executarea pedepselor cu închisoarea;
59.6. dezvoltarea și revitalizarea terenurilor publice de către autoritățile publice;
59.7. colectarea de date pentru a fi utilizate în scopuri publice pe baza unei obligații legale impuse beneficiarilor de a dezvălui acest tip de date.
60. În măsura în care o entitate publică exercită o activitate economică care poate fi separată de exercitarea prerogativelor de autoritate publică, entitatea respectivă funcționează ca o întreprindere cu privire la activitatea respectivă. În cazul în care activitatea economică nu poate fi separată de exercitarea prerogativelor de autoritate publică, activitățile exercitate de entitatea respectivă în ansamblu rămân legate de exercitarea prerogativei de autoritate publică și nu se încadrează în noțiunea de întreprindere.
61. Pentru a examina existența ajutorului de stat, se analizează dacă măsura de sprijin îndeplinește 2 condiții separate și cumulative:
61.1. imputabilitatea statului;
61.2. transferul de resurse de stat.
62. Dacă o autoritate publică acordă un avantaj unui beneficiar, măsura de sprijin este imputabilă statului chiar dacă autoritatea publică beneficiază de autonomie juridică față de alte autorități publice.
63. Dacă o autoritate publică desemnează un organism public sau privat pentru administrarea unei măsuri de sprijin care conferă un avantaj, măsura de sprijin este imputabilă statului.
64. O măsură de sprijin acordată prin intermediul unei întreprinderi publice sau private poate fi considerată imputabilă statului dacă aceasta poate fi dedusă dintr-un ansamblu de indicatori care rezultă din împrejurările cazului și din contextul în care a fost luată măsura.
65. Indicatori posibili pentru a stabili dacă o măsură de sprijin luată de o întreprindere publică este imputabilă statului, dar fără a se limita la aceștia sunt:
65.1. faptul că entitate în cauză nu putea adopta decizia fără a ține seama de cerințele autorităților publice;
65.2. prezența unor factori de natură organică care leagă întreprinderea de stat;
65.3. faptul că întreprinderea prin intermediul căreia a fost acordat ajutorul a trebuit să țină seama de deciziile emise de autoritatea publică;
65.4. integrarea întreprinderii în structurile administrației publice;
65.5. natura activităților întreprinderii și exercitarea acestora pe piață în condiții normale de concurență cu operatorii privați;
65.6. statutul juridic al întreprinderii;
65.7. intensitatea controlului exercitat de autoritățile publice asupra administrării întreprinderii;
65.8. orice alt indicator care să evidențieze o implicare a autorităților publice sau improbabilitatea neimplicării lor în adoptarea unei măsuri, având în vedere autonomia pe care o astfel de formă juridică este susceptibilă să o confere, intensitatea controlului exercitat de autoritățile publice asupra întreprinderii publice;
65.9. orice alt indicator care să evidențieze o implicare a autorităților publice sau improbabilitatea neimplicării lor în adoptarea unei măsuri, având în vedere amploarea, conținutul acesteia sau condițiile pe care le presupune.
66. O măsură este imputabilă statului când sunt permise anumite măsuri naționale și statul se bucură de putere discreționară privind adoptarea sau nu a măsurilor în cauză și/sau pentru a stabili caracteristicile concrete care sunt relevante din perspectiva ajutoarelor de stat.
67. Numai avantajele acordate direct sau indirect din resursele de stat pot constitui ajutor de stat.
68. Resursele de stat includ toate resursele din sectorul public și în anumite circumstanțe resursele entităților private. Este irelevant dacă o instituție din sectorul public este autonomă sau nu. Fondurile furnizate de Banca Națională a Moldovei anumitor entități din sectorul financiar pot implica transferul unor resurse de stat.
69. Transferurile în cadrul unui grup de întreprinderi publice, pot constitui ajutor de stat, în special în cazul când resursele sunt transferate de la întreprinderea-mamă spre filiala sa. Imputabilitatea statului trebuie să se examineze prin intermediul indicatorilor menționați la pct. 65 din prezentul Regulament.
70. Măsura de sprijin poate fi acordată din resurse de stat de o entitate publică sau privată, înființată sau desemnată pentru administrarea ajutorului.
71. Măsura de sprijin adoptată de o autoritate publică și care favorizează anumite întreprinderi sau produse poate conferi avantaj, dacă este în totalitate sau parțial, finanțată prin contribuții impuse de autoritatea publică și percepute pentru întreprinderile respective.
72. Transferul de resurse de stat poate lua mai multe forme, cum ar fi:
72.1. subvenții directe;
72.2. împrumuturi și garanții;
72.3. investiții directe în capitalul întreprinderii;
72.4. prestații în natură.
73. Un angajamentul ferm și concret de a asigura disponibilitatea ulterioară a resurselor de stat este, de asemenea, considerat un transfer de resurse de stat. Nu trebuie să aibă loc un transfer pozitiv de fonduri, este suficient să existe un risc potențial de renunțare la veniturile de stat. Renunțarea la venituri care altfel ar fi fost plătite statului sau unităţilor administrativ-teritoriale constituie un transfer de resurse de stat.
74. În cazul în care autoritățile publice sau întreprinderile publice furnizează bunuri sau servicii la un preț sub prețul pieței sau investesc într-o întreprindere în vreun mod care nu respectă testul operatorului economic privat în economia de piață, aceasta implică o renunțare la resurse de stat (precum și acordarea unui avantaj).
75. Permiterea accesului la un domeniu public sau la resurse naturale sau acordarea de drepturi speciale sau exclusive, fără o remunerație adecvată în conformitate cu nivelul pieței se poate încadra în categoria veniturilor de stat la care se renunță (precum în cazul acordării unui avantaj).
76. Un efect negativ indirect asupra veniturilor de pe urma resurselor de stat provenind din măsuri de reglementare nu constituie un transfer de resurse de stat în cazul în care acesta este un element inerent al măsurii. Normele care stabilesc un preț minim pentru anumite bunuri nu implică transfer de resurse de stat.
77. Resursele care nu constituie proprietatea publică dar, înainte de a fi transferate direct sau indirect către beneficiari intră sub controlul public, implică un transfer de resurse de stat.
78. Resursele acordate din fondurile Uniunii Europene, Băncii Europene de Investiții sau din Fondul European de Investiții sau de instituții financiare internaționale, precum Fondul Monetar Internațional sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, sunt considerate resurse de stat în cazul în care autoritățile naționale au putere discreționară în ceea ce privește utilizarea resurselor respective (în special, selecția beneficiarilor). Dacă astfel de resurse sunt acordate direct de Uniunea Europeană, de Banca Europeană de Investiții sau de Fondul european de investiții sau de instituții financiare internaționale precum Fondul Monetar Internațional sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, fără ca autoritățile, naționale să ai aibă putere discreționară, acestea nu constituie resurse de stat.
79. Reglementarea care conduce la redistribuirea financiară între entități private, fără intervenția ulterioară a statului nu implică un transfer de resurse de stat dacă fondurile se transferă direct fără a trece prin intermediul unei entități publice sau private desemnate de stat sau de unitatea administrativ-teritorială pentru administrarea transferului.
80. Un mecanism de compensare integrală a costurilor suplimentare impuse întreprinderilor din cauza obligației de a achiziționa un produs de la anumiți furnizori la un preț mai mare decât prețul pieței, care este finanțat de către toți consumatorii finali ai produsului menționat constituie o intervenție prin intermediul resurselor de stat inclusiv și în cazul când acest mecanism se bazează parțial pe un transfer direct de resurse între entități private.
81. Un avantaj este orice beneficiu economic pe care întreprinderea nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață, fără intervenția statului.
82. Este relevant doar efectul măsurii asupra întreprinderii nu cauza sau obiectivul intervenției statului.
83. Pentru a evalua avantajul economic se compară situația financiară a întreprinderii în urma punerii în aplicare a măsurii de sprijin cu situația financiară în cazul în care măsura de sprijin nu ar fi fost adoptată. Se identifică efectul măsurii de sprijin fără a lua în considerare, dacă avantajul este obligatoriu sau nu pentru întreprindere, în cazul când întreprinderea nu a putut evita sau refuza acordarea acesteia.
84. Un avantaj economic se poate constata indiferent de forma exactă a măsurii de sprijin, inclusiv și dacă se acordă prin scutirea întreprinderii de sarcini economice precum scutirea de costuri inerente activităților economice pe care le desfășoară sau costuri pe care alți operatori comparabili le suportă în temeiul unor norme juridice, indiferent de caracterul neeconomic al activității de care sunt legate costurile.
85. Costurile care decurg din obligații de reglementare impuse de stat pot fi considerate costuri inerente ale activității economice, iar orice compensație pentru aceste costuri conferă avantaj întreprinderii.
86. Măsura de sprijin care compensează costurile suportate pentru furnizarea unui SIEG nu acordă un avantaj economic beneficiarului când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
86.1. beneficiarul este desemnat printr-un act oficial să presteze SIEG, iar obligațiile sunt definite în mod clar;
86.2. parametrii pe baza cărora se calculează compensația au fost stabiliți în prealabil, în mod obiectiv și transparent;
86.3. compensația nu depășește necesarul pentru acoperirea integrală sau parțială a costurilor ce rezultă din îndeplinirea obligațiilor de SIEG, luând în considerare veniturile din această activitate și un profit rezonabil;
86.4. în cazul când beneficiarul care îndeplinește obligația de SIEG este selectat în urma unei proceduri de achiziții publice pentru selectarea unui ofertant care să furnizeze serviciul la cel mai mic preț, nivelul compensației necesare este determinat pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere tipică, bine gestionată și echipată corespunzător cu mijloace pentru a îndeplini cerințele de serviciu public le-ar fi suportat la îndeplinirea obligațiilor respective, luând în considerare veniturile din această activitate și un profit rezonabil.
87. Tranzacțiile economice efectuate de autoritățile publice, inclusiv întreprinderile publice, nu conferă avantaj economic partenerilor lor dacă sunt efectuate în condiții normale de piață.
88. Pentru a evalua dacă tranzacțiile economice efectuate de către autoritățile/instituțiile publice sau întreprinderile publice au loc în condiții normale de piață se utilizează testul operatorului economic privat în economia de piață care poate, fi după caz:
88.1. „testul investitorului privat în economia de piață” se aplică pentru a identifica prezența ajutoarelor de stat în cazuri de investiții publice pentru a determina dacă în împrejurări similare, un investitor privat de dimensiune comparabilă, care își desfășoară activitatea în condițiile normale ale unei economii de piață ar fi putut fi determinat să facă investiția în cauză;
88.2. „testul creditorului privat în economia de piață” se apliсă pentru a analiza dacă renegocierile unei datorii de către creditorii publici implică ajutor de stat, făcând o comparație între comportamentul unui creditor public și cel al creditorilor privați ipotetici care se găsesc într-o situație similară;
88.3. „testul vânzătorului privat în economia de piață” se aplică pentru a evalua dacă o vânzare efectuată de o entitate publică implică ajutor de stat, analizând dacă un vânzător privat, în condiții normale de piață, ar fi putut obține același preț sau un preț mai bun.
89. În scopul testului operatorului privat în economia de piață se evaluează doar beneficiile și obligațiile statului în calitate de operator economic, și nu a celor care decurg din calitatea de autoritate publică.
90. La examinarea conformității intervenției statului cu condițiile normale de piață se aplică evaluarea ex-ante, în baza informațiilor disponibile în momentul când a fost decisă intervenția.
91. Stabilirea măsurii în care o tranzacție este sau nu în concordanță cu condițiile pieței trebuie să se facă printr-o evaluare globală a efectelor tranzacției asupra întreprinderii în cauză, fără a lua în considerare dacă mijloacele specifice utilizate pentru a efectua tranzacția sunt disponibile pentru operatorii economici privați în economia de piață.
92. Furnizorul/inițiatorul măsurii de sprijin poate utiliza cea mai adecvată metodă în analiza pentru testul operatorului economic privat în economia de piață, în dependență de circumstanțele cazului, de situația pe piață, disponibilitatea datelor și tipul tranzacției.
93. Conformitatea tranzacției cu condițiile de piață poate fi stabilită în mod direct pe baza unor date de piață specifice tranzacției, iar în situațiile în care, astfel de date lipsesc, conformitatea tranzacției cu condițiile de piață trebuie să fie evaluată pe baza altor metode disponibile cum ar fi analiza comparativă sau alte metode de evaluare.
94. Conformitatea unei tranzacții cu condițiile pieței poate fi stabilită în mod direct prin informații de piață specifice tranzacției în următoarele situații:
94.1. atunci când tranzacția este efectuată în condiții egale (în continuare „pari passu”) de entități publice și operatori privați;
94.2. atunci când tranzacția se referă la vânzarea și cumpărarea de active, bunuri și servicii (sau alte tranzacții comparabile) prin intermediul unei proceduri de ofertare deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate;
94.3. atunci când tranzacția este efectuată în aceiași termeni și în aceleași condiții (cu același nivel de risc și de recompense) de către autoritățile/instituțiile publice inclusiv întreprinderile publice și operatorii privați care se află într-o situație comparabilă.
95. Dacă din informațiile de piață specifice privind tranzacția rezultă că aceasta nu este în conformitate cu condițiile pieței, nu este potrivit să se utilizeze alte metode de evaluare pentru a ajunge la o concluzie diferită.
96. Pentru a considera o tranzacție „pari passu”, se evaluează respectarea următoarelor criterii:
96.1. intervenția entităților publice și a operatorilor privați este decisă și efectuată în același timp;
96.2. termenii și condițiile tranzacției sunt aceiași pentru entitățile publice și toți operatorii privați interesați, luând, în considerare posibilitatea măririi sau a reducerii nivelului de risc pe parcurs;
96.3. intervenția operatorilor privați are o importanță economică reală și nu este doar simbolică sau marginală;
96.4. poziția de pornire a entităților publice și a operatorilor privați interesați este comparabilă în ceea ce privește tranzacția.
97. Evaluarea tranzacției în cazul în care vânzarea și cumpărarea de active, bunuri și servicii sunt efectuate în urma unei proceduri de ofertare competitive, transparente, nediscriminatorii și necondiționate, trebuie să fie în conformitate cu principiile privind achizițiile publice, dacă s-au utilizat criteriile adecvate de selectare a cumpărătorului sau a vânzătorului.
98. Nu poate fi exclus acordarea unui avantaj economic, dacă furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat decide să acorde sprijin din motive de politică publică, pentru o anumită activitate pentru care organizează proceduri de ofertare.
99. O procedură de ofertare trebuie să fie competitivă pentru a permite tuturor ofertanților interesați și calificați să participe la proces. Procedura trebuie să fie transparentă, pentru a permite tuturor ofertanților interesați să fie informați în mod egal și adecvat în fiecare etapă a procedurii de ofertare. Tratamentul nediscriminatoriu al tuturor ofertanților în toate etapele procedurii și criteriile de selecție și de atribuire obiective stabilite înaintea procesului sunt condiții indispensabile pentru a asigura conformitatea tranzacției cu condițiile pieței. Pentru a garanta egalitatea de tratament, criteriile de atribuire a contractului trebuie să permită compararea și evaluarea ofertelor în mod obiectiv.
100. Atunci când autoritățile/instituțiile publice sau întreprinderile publice vând active, bunuri și servicii, criteriul pertinent pentru selectarea cumpărătorului trebuie să fie prețul cel mai ridicat, ținând seama de dispozițiile contractuale solicitate. Se vor lua în considerare doar ofertele credibile și obligatorii.
101. Pentru a stabili dacă o tranzacție este în conformitate cu condițiile pieței, tranzacția respectivă poate fi evaluată din perspectiva termenilor în care operatorii privați comparabili au efectuat tranzacții comparabile, în situații comparabile (analiză comparativă).
102. Analiza comparativă trebuie să identifice o valoare de referință adecvată care se referă la tipul de operator în cauză, tipul tranzacției în cauză și piața sau piețele în cauză și calendarul tranzacțiilor atunci când au avut loc evoluții economice semnificative. După caz, ar putea fi necesar ca valorile de referință disponibile pe piață să fie ajustate în funcție de caracteristicile specifice ale tranzacției de stat.
103. Analiza comparativă poate să nu fie o metodă adecvată pentru a stabili prețurile de piață dacă valorile de referință disponibile nu au fost definite în ceea ce privește considerentele de piață sau prețurile existente sunt denaturate semnificativ datorită intervenției publice. Poate fi oportun să fie utilizate media sau mediana setului de tranzacții comparabile.
104. Evaluarea dacă o tranzacție este în conformitate cu condițiile pieței poate fi stabilită pe baza unei metode de evaluare standard, general acceptată bazată pe date disponibile obiective, verificabile și fiabile, care ar trebui să fie suficient de detaliate și ar trebui să reflecte situația economică la momentul în care a fost decisă tranzacția, ținând seama de nivelul de risc și de previziuni. În funcție de valoarea tranzacției, evaluarea trebuie să fie însoțită de efectuarea unei analize a sensibilității, evaluând diferite scenarii de afaceri, pregătind planificări pentru situații neprevăzute și comparând rezultatele cu metode de evaluare alternative. Ar putea fi necesară o nouă evaluare (ex-ante) în cazul în care tranzacția este întârziată și trebuie să se țină cont de modificările recente ale condițiilor de piață.
105. O metodă standard acceptată pentru a determina randamentul (anual) al investițiilor este de a calcula rata internă de rentabilitate (RIR). Decizia de a investi se poate evalua, de asemenea, pe baza valorii sale actualizate nete (VAN) care produce rezultate echivalente cu cele ale RIR în majoritatea cazurilor.
106. Rentabilitatea investiției trebuie comparată cu randamentul normal preconizat al pieței. Randamentul normal preconizat (sau costul de capital al investiției) este randamentul mediu estimat pe care piața îl impune investiției pe baza criteriilor general acceptate, în special riscul de investiție, luând în considerare poziția financiară a întreprinderii și trăsăturile specifice ale sectorului, ale regiunii sau ale țării. În cazul în care randamentul normal nu poate fi preconizat în mod rezonabil, se poate estima că investiția poate să nu fie efectuată în condițiile pieței.
107. Dacă entitatea publică a fost expusă în prealabil, din punct de vedere economic, față de o întreprindere (inclusiv în calitatea sa de fondator sau acționar al unei întreprinderi), testul operatorului economic privat în economia de piață se analizează în cadrul unor scenarii contrafactuale.
108. În cazul unei intervenții privind capitalurile proprii sau datoriile într-o întreprindere publică aflată în dificultate, rentabilitatea preconizată a unei asemenea investiții ar trebui să fie comparată cu randamentul preconizat în scenariul contrafactual al lichidării întreprinderii. Un operator economic privat în economia de piață care este prudent poate alege opțiunea de lichidare dacă prevede un nivel mai ridicat al câștigurilor sau un nivel mai scăzut al pierderilor. Costurile de lichidare care trebuie luate în considerare nu ar trebui să includă costurile legate de responsabilitățile autorităților publice, ci doar costurile pe care un operator economic privat în economia de piață ar urma să le suporte, ținând seama, de evoluția contextului social, economic și de mediu în care își desfășoară activitatea.
109. Măsura poate conferi avantaj altor întreprinderi decât celor căror le sunt transferate resursele de stat în mod direct. O măsură poate să constituie un avantaj direct pentru întreprinderea beneficiară și un avantaj indirect pentru alte întreprinderi, inclusiv care operează la niveluri ulterioare de activitate. Beneficiarul direct poate fi o întreprindere sau o entitate care nu desfășoară activitate economică.
110. Un avantaj indirect este prezent în cazul în care măsura este concepută astfel încât să își direcționeze efectele secundare către întreprinderi sau grupuri de întreprinderi identificabile și nu sunt simple efecte economice secundare, inerente măsurii de sprijin. În acest scop, efectele previzibile ale măsurii ar trebui examinate din perspectivă ex-ante.
111. O măsură de sprijin este selectivă dacă favorizează anumiți beneficiar sau producția anumitor bunuri, categorii de beneficiari sau anumite sectoare ale economiei.
112. O măsură cu aplicare pur generală care nu favorizează doar anumite întreprinderi sau producția de anumite bunuri nu intră în sfera de aplicare a normelor cu privire la ajutorul de stat.
113. Selectivitatea unei măsuri de sprijin poate fi evaluată prin prisma selectivității materiale și regionale.
114. Selectivitatea materială este de jure dacă rezultă direct din criteriile legale pentru acordarea unei măsuri de sprijin, care este rezervată doar anumitor beneficiari.
Selectivitatea de facto poate fi stabilită în cazul în care, deși criteriile oficiale de aplicare a măsurii sunt formulate în termeni generali și obiectivi, structura măsurii este de așa natură încât efectele sale favorizează în mod semnificativ un anumit grup de întreprinderi (precum în exemplele din fraza anterioară).
115. Măsurile generale care prima facie se aplică tuturor întreprinderilor, dar sunt limitate de puterea discreționară a administrației publice sunt selective, acest lucru se întâmplă atunci când îndeplinirea criteriilor respective nu conduce automat la dreptul de a beneficia de măsura în cauză.
116. O măsură de sprijin este selectivă dacă criteriile de acordare a unui ajutor de stat sunt formulate astfel încât acordă atribuții unei autorități publice de a selecta beneficiarii finali.
117. Pentru evaluarea selectivității măsurilor de sprijin care prevăd scutiri și/sau reduceri la plata impozitelor, a taxelor și a altor plăți obligatorii se utilizează analiza în trei etape.
118. La prima etapă se identifică sistemul de referință pentru impozitele, a taxele și a altor plăți obligatorii examinate. Sistemul de referință reprezintă un set coerent de norme juridice care se aplică în general tuturor subiecților impozabili și se referă la: condițiile în care se aplică sistemul de impozitare, drepturile și obligațiile subiecților impozabili, aspecte tehnice ale funcționării sistemului de referință al taxei/impozitului. Sistemul de referință se bazează pe elemente cum ar fi: baza de impozitare, persoanele impozabile, evenimentul impozabil și cotele de impozitare.
119. La a doua etapă se stabilește dacă măsura de sprijin constituie o derogare de la sistemul de referință prin care se verifică dacă măsura de sprijin favorizează anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri în comparație cu alte întreprinderi care se află în situație de fapt și de drept similară având în vedere obiectivul intrinsec al sistemului de referință. Obiectivele de politică externă – cum ar fi obiectivele politicii regionale, ale politicii de mediu sau ale politicii industriale – nu pot fi invocate de statul membru pentru a justifica tratamentul diferențiat al întreprinderilor. Măsura de sprijin nu este selectivă dacă nu constituie o derogare de la sistemul de referință. În cazul în care o măsură favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri care se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă, măsura este selectivă prima facie.
120. La a treia etapă se stabilește dacă derogarea poate fi justificată de natura sau economia generală a sistemului de referință. Pentru ca derogarea să fie justificată de natura sau economia generală a sistemului de referință, măsura de sprijin trebuie să fie proporțională și să nu depășească ceea ce este necesar pentru un obiectiv legitim urmărit.
121. Baza pentru o posibilă justificare poate servi:
121.1. necesitatea de a lupta împotriva fraudei sau a evaziunii fiscale;
121.2. necesitatea de a lua în considerare cerințe specifice de contabilitate;
121.3. capacitatea de gestionare;
121.4. principiul neutralității fiscale;
121.5. natura progresivă a impozitului pe venit și scopul redistributiv al acestuia;
121.6. necesitatea de a evita dubla impunere;
121.7. obiectivul de a optimiza recuperarea datoriilor fiscale.
122. Măsura de sprijin nu se consideră selectivă dacă derogarea de la sistemul de referință este justificată.
123. În vederea examinării selectivității regionale se examinează dacă măsura de sprijin se aplică în una sau mai multe unități administrativ-teritoriale de diferit nivel sau în una sau mai multe regiuni care nu reprezintă întreg teritoriul statului.
124. Sistemul de referință nu trebuie să fie în toate cazurile definit ca fiind întregul teritoriul statului. Astfel, nu toate măsurile care se aplică numai anumitor părți a teritoriului statului sunt în mod automat selective. Măsurile de sprijin, cu un domeniu de aplicare unitatea teritorială autonomă sau local, acordate de furnizor/inițiator pot să nu fie selective dacă sunt îndeplinite anumite cerințe. În cazul când doar anumite autorități publice locale pot adopta măsurile aplicabile pe teritoriul lor, evaluarea caracterului selectiv al măsurilor în cauză depinde de gradul de autonomie al autorității publice locale respective față de autoritățile publice centrale. Acest lucru se întâmplă atunci când sunt îndeplinite trei criterii cumulative de autonomie: instituțională, procedurală, economică și financiară. În cazul în care toate criteriile de autonomie sunt întrunite, atunci regiunea în cauză, și nu întregul teritoriul statului, constituie sistemul de referință.
124.1. Existența autonomiei instituționale poate fi stabilită în cazul în care decizia privind măsura fiscală a fost luată de o autoritate teritorială autonomă sau locală în temeiul propriilor atribuții, politice și administrative, separate de cele ale autorităților publice centrale. Evaluarea măsurii în care criteriul autonomiei instituționale a fost îndeplinit în fiecare caz ar trebui să includă, în special, examinarea Constituției și a altor acte normative relevante, astfel încât să se verifice dacă o anumită unitate administrativ-teritorială are, într-adevăr, propriul statut politic și administrativ și dacă aceasta dispune de propriile instituții autonome, care au puterea de a-și exercita propria competență fiscală.
124.2. Existența autonomiei procedurale poate fi stabilită în cazul în care o decizie privind o măsură fiscală a fost adoptată fără ca autoritățile publice centrale să poată interveni direct pentru a stabili conținutul acesteia. Criteriul esențial pentru a determina dacă autonomia procedurală există nu este sfera de competență recunoscută a autorităților publice locale, ci capacitatea autorităților date, având în vedere competența acestuia, de a adopta o decizie referitoare la o măsură fiscală în mod independent, și anume, fără ca autoritățile publice centrale să poată interveni direct asupra conținutului acesteia. O măsură fiscală locală nu trebuie să fie complet separată de un sistem fiscal mai general pentru ca aceasta să nu constituie ajutor de stat. În special, nu este necesar ca sistemul fiscal în cauză (bazele de impozitare, cotele de impozitare, normele privind recuperarea impozitelor și scutirile fiscale) să fie transferat în întregime către autoritățile publice locale.
124.3. Existența autonomiei economice și financiare poate fi stabilită în cazul în care o autoritate publică locală își asumă răspunderea pentru consecințele politice și financiare ale unei măsuri de reducere a impozitelor. Acest lucru nu este valabil în cazul în care autoritatea publică locală nu este responsabilă pentru gestionarea unui buget, și anume, în cazul în care acesta nu deține controlul asupra veniturilor și cheltuielilor. Prin urmare, pentru a verifica existența autonomiei economice și financiare, consecințele financiare ale măsurii fiscale în regiune nu trebuie să fie compensate de ajutoare sau subvenții din alte regiuni sau de la autoritatea publică centrală. Existența unei legături cauzale directe între măsura fiscală adoptată de autoritatea publică locală și sprijinul financiar din alte regiuni sau de la autoritatea publică centrală în cauză exclude existența unei astfel de autonomii.
125. Se consideră că o măsură acordată de stat denaturează sau riscă să denatureze concurența în cazul în care aceasta este susceptibilă să amelioreze poziția concurențială a beneficiarului în comparație cu celelalte întreprinderi cu care aceasta concurează.
126. O posibilă denaturare a concurenței este exclusă dacă se îndeplinesc următoarele condiții cumulative:
126.1. un serviciu face obiectul unui monopol legal. Un monopol legal există în cazul în care un anumit serviciu este rezervat prin lege sau prin măsuri de reglementare pentru un furnizor exclusiv, cu o interdicție clară pentru orice alt operator de a furniza acel serviciu. Furnizarea unui serviciu public dacă este încredințată unei anumite întreprinderi, nu înseamnă că o astfel de întreprindere se bucură de un monopol legal;
126.2. monopolul legal nu exclude doar concurența de pe piață, ci și pentru piață, în sensul că acesta exclude orice concurență posibilă pentru a deveni furnizorul exclusiv al serviciului în cauză;
126.3. serviciul nu este în concurență cu alte servicii;
126.4. în cazul în care furnizorul de servicii desfășoară activități pe o altă piață (geografică sau a produsului) care este deschisă concurenței, trebuie excluse subvențiile încrucișate. Acest lucru impune ținerea unei contabilități separate, alocarea costurilor și a veniturilor în mod adecvat și garantarea faptului că finanțarea publică furnizată pentru serviciul care face obiectul monopolului legal nu este în folosul altor activități.
127. Sprijinul public poate să denatureze concurența chiar dacă acesta nu ajută întreprinderea beneficiară să se extindă și să obțină o cotă de piață. Este suficient că ajutorul îi permite să mențină o poziție competitivă mai puternică decât cea pe care ar fi menținut-o dacă ajutorul nu ar fi fost acordat. În acest caz, pentru a se considera că ajutorul denaturează concurența, în mod normal, este suficient ca ajutorul să ofere beneficiarului un avantaj prin scutirea de cheltuieli pe care, în caz contrar, acesta ar fi trebuit să le suporte în cursul operațiunilor comerciale curente.
128. În lipsa unui efect semnificativ sau material al măsurii de sprijin asupra mediului concurențial normal denaturarea concurenței se constată atunci când nu este doar ipotetică sau presupusă.
129. Măsurile de sprijin acordate prin intermediul parteneriatului public-privat, constituie ajutor de stat reglementat de Legea nr.139/ 2012, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
129.1. autoritatea publică nu a ales partenerul privat prin concurs și cu asigurarea unei transparențe riguroase, astfel încât să fie aduse la cunoştinţa potenţialilor investitori principalele criterii de eligibilitate care trebuie îndeplinite;
129.2. contribuţia privată şi cea publica nu sunt proporţionale cu venitul obţinut de părţi, iar riscurile proiectului nu sunt împărţite proporţional cu contribuţia fiecăreia dintre părţile parteneriatului public-privat;
129.3. resursele publice se alocă înaintea celor private;
129.4. favorizarea partenerului privat în faza ulterioară selecţiei prin modificarea clauzelor contractuale ale parteneriatului public-privat, inclusiv prelungirea duratei etc.
Secțiunea 6.
Cuantificarea valorii ajutorului de stat
130. La examinarea măsurii de sprijin se cuantifică valoarea ajutorului de stat. Valoarea ajutorului de stat constituie orice beneficiu economic pe care întreprinderea nu l-ar fi putut obține în condiții normale de piață, și anume în absența intervenției statului.
131. Pentru formele de ajutor de stat prevăzute la art.6 alin. (2) din Legea nr. 139/2012, valoarea ajutorului de stat constituie:
131.1. pentru subvenţii şi/sau subsidii - valoarea resurselor financiare transferate întreprinderilor din alte resurse de stat decât bugetul de stat sau bugetul local;
131.2. pentru alocații bugetare – valoarea resurselor financiare transferate din bugetul de stat sau bugetul local;
131.3. pentru anularea sau preluarea de datorii – valoarea venitului ratat ca urmare a anulării datoriei sau valoarea datoriei preluate și, după caz, valoarea dobânzilor şi/sau penalităţilor calculate de către creditorii bugetari;
131.4. pentru preluarea pierderilor – valoarea pierderilor preluate;
131.5. pentru scutiri și/sau reduceri la plata impozitelor, a taxelor și a altor plăți obligatorii – valoarea diferenţei dintre valoarea nominală a taxei/impozitului/altor plăți obligatorii calculată conform normelor generale şi valoarea efectiv percepută de la beneficiar;
131.6. pentru amânări, eșalonări de la plata impozitelor, a taxelor și a altor plăți obligatorii – valoarea penalităţilor şi/sau dobânzilor care trebuie calculate şi plătite de către beneficiar pentru întreaga perioadă în care se acordă amânarea/eșalonarea de la plată;
131.7. pentru renunțarea la veniturile de pe urma resurselor de stat acordate preferențial – valoarea veniturilor ratate, certe sau posibile, care ar putea fi obținute ca urmare a acordării, în condițiile pieței, a resurselor de stat sau resurselor unităților administrativ-teritoriale;
131.8. pentru acordarea unor împrumuturi în condiții preferențiale – valoarea diferenței dintre dobânda de piață și dobânda efectiv plătită;
Dobânda de piață reprezintă rata de referință calculată conform Metodologiei de stabilire a ratelor de referință și de scont, adoptată de Plenul Consiliului Concurenței.
La notificarea ajutorului de stat, dobânda de piaţă constituie rata de referință stabilită prin Hotărârea Plenului Consiliului Concurenței pentru luna în care se depune notificarea la Consiliul Concurenței.
131.9. pentru investiții ale furnizorului, dacă rata profitului acestor investiții este mai mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat prudent – valoarea beneficiului economic pe care întreprinderea nu l-ar fi putut obține în condiții normale de piață fără investiția/intervenția statului;
131.10. pentru garanții de stat, garanții acordate de autorități/instituții publice și persoane asimilate autorităților publice, întreprinderi de stat/municipale și de către societățile comerciale cu capital integral sau majoritar public –
valoarea diferenței dintre prețul de piață al garanției și prețul plătit efectiv de către beneficiar;
131.11. reduceri de preţ la bunurile şi serviciile furnizate, inclusiv vânzarea unor bunuri mobile şi imobile sub preţul pieţei – valoarea diferenței dintre preţul evaluat ex-ante în condițiile pieței a bunurilor şi serviciilor şi cel încasat efectiv la furnizarea bunurilor și serviciilor.
132.Vânzarea bunurilor mobile și imobile ca urmare a unei proceduri de licitație deschisă, transparentă și necondiționată, care a făcut obiectul unei publicităţi suficiente, este prin definiție la preț de piață și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat.
133.Valoarea ajutorului se determină prin cumularea ajutoarelor acordate tuturor întreprinderilor care fac parte din acelaşi grup de întreprinderi, cu excepţia întreprinderilor aflate în dificultate, a căror reguli de cumulare sunt prevăzute în Regulamentul privind ajutorul pentru salvarea beneficiarilor aflaţi în dificultate aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Concurenței.
134. În vederea calculării intensității ajutoarelor și a costurilor eligibile, toate cifrele utilizate sunt luate în considerare înainte de orice fel de deducere a impozitelor sau a altor taxe. Costurile eligibile trebuie să fie argumentate prin documente justificative clare, specifice și contemporane cu faptele.
135. Ajutoarele care se plătesc în mai multe tranșe se actualizează la valoarea lor în momentul în care sunt acordate. Costurile eligibile luate în considerare la calcul intensității se actualizează la data acordării ajutoarelor. Rata dobânzii care se aplică la actualizare este rata de scont, aplicabilă la data acordării ajutoarelor.
136. În cazul când ajutorul se acordă sub formă de scutiri și/sau reduceri la plata impozitelor, a taxelor și a altor plăți obligatorii, sub rezerva respectării unei anumite intensităţi a ajutorului, se actualizează tranşele ajutorului pe baza ratelor de scont aplicabile la data la care avantajele fiscale se produc.
137. În cazul în care ajutorul de stat se acordă în valută străină, valoarea ajutorului de stat se determină aplicând cursul oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data acordării ajutorului de stat.
Secțiunea 7.
Evaluarea compatibilităţii ajutorului de stat cu mediul concurenţial normal
138. Evaluarea compatibilităţii ajutorului de stat cu mediul concurenţial normal, se face în baza actelor normative adoptate de către Consiliul Concurenţei, pentru fiecare categorie de ajutor de stat prevăzut la art.5 alin. (1) din Legea nr.139/2012.
139. Ajutorul de stat evaluat conform actelor normative adoptate de către Consiliul Concurenţei, pentru fiecare categorie de ajutor de stat, este compatibil cu mediul concurenţial normal dacă respectă criteriile de evaluare, în special intensitatea ajutorului, criteriile de eligibilitate și valoarea ajutorului.
140. În cazul în care nu există un act normativ adoptat de către Consiliul Concurenţei, pe categorii de ajutor de stat ce ar putea fi aplicabil ajutorului de stat examinat, evaluarea compatibilităţii cu mediul concurenţial normal se efectuează prin analiza comparativă.
141. Evaluarea compatibilităţii ajutorului de stat prin analiza comparativă a efectelor negative asupra concurenţei şi a efectelor pozitive ale ajutorului de stat, porneşte de la contribuţia acestuia la îndeplinirea unor obiective stabilite de interes public. La compararea acestor efecte se ia în considerare impactul ajutorului asupra bunăstării sociale. În acest scop, este necesar de răspuns la următoarele întrebări:
141.1. prin măsura de ajutor se urmăreşte un obiectiv de interes public bine definit;
141.2. ajutorul este structurat în aşa fel încât să contribuie la îndeplinirea obiectivului de interes public, prin urmare, ajutorul propus vizează disfuncţionalitatea pieţei sau alte obiective:
141.2.1. ajutorul este un instrument de politică adecvat pentru îndeplinirea obiectivului de politică avut în vedere;
141.2.2. există un efect de stimulare, şi anume, ca urmare a ajutorului de stat primit, beneficiarul îşi schimbă comportamentul;
141.2.3. măsura de ajutor este proporţională cu problema vizată, şi anume, nu se poate obţine aceeaşi modificare de comportament cu un ajutor mai mic;
141.3. denaturările concurenţei sunt limitate, astfel încât bilanţul general să fie pozitiv.
142. Ajutorul de stat poate fi autorizat de către Consiliul Concurenţei în cazul în care acesta contribuie la îndeplinirea unui obiectiv sau a mai multor obiective de interes public. Contribuţia unui ajutor de stat la realizarea unui obiectiv de interes public poate fi apreciată fie din punct de vedere al contribuţiei acestuia la creşterea eficienţei, fie din punct de vedere al echităţii.
143. Ajutorul de stat contribuie la creşterea eficienţei pieţei atunci când este orientat spre depăşirea unui eşec al pieţei cum ar fi informarea deficitară şi asimetrică, probleme de coordonare, efectele externe, bunurile publice etc.
144. Decizia de a recurge la ajutorul de stat este justificată exclusiv prin gradul de adecvare a acelui instrument specific de intervenţie a statului la obiectivul ce trebuie îndeplinit, şi de regulă, se aplică când obiectivele urmărite nu se pot atinge prin utilizarea altui instrument de politică (de exemplu, instrumente de reglementare, furnizarea directă de bunuri şi servicii de către stat ori instrumente fiscale care vizează redistribuirea plusvalorii).
145. Ajutorul de stat trebuie să schimbe comportamentul unei întreprinderi beneficiare în aşa fel încât să desfăşoare o activitate care contribuie la realizarea unui obiectiv de interes public şi pe care nu ar fi desfăşurat-o în absenţa ajutorului, sau pe care ar fi fost realizat-o într-o manieră limitată sau diferită. Ajutoarele acordate au efect stimulativ în cazul în care înainte de a demara proiectul sau activitatea, beneficiarul prezintă o cerere de ajutor de stat furnizorului.
146. Ajutorul este considerat proporţional numai în cazul în care acelaşi rezultat nu putea fi obţinut cu mai puţin ajutor şi mai puţine denaturări. Suma şi intensitatea ajutorului trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru ca activitatea care primeşte ajutorul să aibă loc.
147. Denaturarea concurenţei cauzată de ajutorul de stat se poate manifesta prin:
147.1. efectele dinamice pe termen lung asupra stimulului de a investi şi de a intra în concurenţă;
147.2. afectarea concurenţei pe piaţa produselor şi provocarea reacţiilor diferite din partea concurenţilor (reducerea vânzărilor şi planurilor de investiţii, retragerea de pe piaţă);
147.3. afectarea concurenţei pe pieţele factorilor de producţie şi în special în ceea ce priveşte locul investiţiei.
148. Pentru evaluarea denaturării concurenţei, Consiliul Concurenţei analizează, în primul rând, efectul pe care îl are schimbarea comportamentului beneficiarului asupra concurenţilor, furnizorilor de factori de producţie şi efectele asupra consumatorilor.
149. Pentru a putea identifica şi evalua efectele ajutorului de stat, Consiliul Concurenţei va individualiza concurenţii, furnizorii şi consumatorii care pot fi afectaţi de schimbarea de comportament a beneficiarului ajutorului.
150. Pentru aprecierea efectelor ajutorului de stat, furnizorii şi/sau iniţiatorii ar trebui să ofere informaţii care ar permite Consiliului Concurenţei:
150.1. să identifice produsele în cauză (de exemplu, produsele afectate de schimbarea de comportament a beneficiarului ajutorului);
150.2. să identifice concurenţii, furnizorii şi consumatorii afectaţi;
150.3. să identifice piaţa relevantă afectată de acordarea ajutorului de stat.
151. Pentru a compara efectele pozitive şi negative, mai întâi este necesar să se evalueze şi să se măsoare efectele în termeni calitativi şi atunci când este posibil în termeni cantitativi şi apoi să se efectueze o evaluare generală a impactului asupra producătorilor şi consumatorilor pe fiecare din pieţele în cauză şi a bunăstării sociale în general. În cazul când este imposibilă cuantificarea precisă a efectelor unei măsuri de ajutor de stat, se identifică ordinul de mărime al efectelor în cauză.
152. La evaluarea compatibilităţii ajutorului de stat cu mediul concurenţial normal următorii indicatori operaţionali pot avea un impact pozitiv asupra poziţiei Consiliului Concurenţei:
152.1. efectele pozitive sunt aproape certe (de exemplu, prin structura ajutorului), iar efectele negative sunt mai puţin probabile;
152.2. ajutorul este necesar pentru a genera efecte pozitive importante (şi mai ales, care depăşesc cuantumul ajutorului), de care vor beneficia mai multe întreprinderi;
152.3. ajutorul este bine orientat şi beneficiile se regăsesc în regiunile subdezvoltate sau în grupurile sociale defavorizate, iar Consiliul Concurenţei consideră că ajutorul se limitează la costurile suplimentare nete pentru a compensa dezavantajele sociale sau regionale;
152.4. ajutorul produce efecte de contagiune pozitive importante pentru pieţele produselor, altele decât cele ale produselor în cauză astfel încât concurenţii şi consumatorii de pe aceste pieţe pot, de asemenea, să beneficieze de aceste efecte;
152.5. ajutorul nu denaturează semnificativ buna funcţionare a pieţei şi nu produce diferenţe semnificative între întreprinderi şi/sau în locul aflării factorilor de producţie;
152.6. ajutorul este acordat pentru alinierea la condiţiile mai favorabile de care beneficiază o întreprindere din alt stat ce activează pe aceeaşi piaţă relevantă din Republica Moldova;
152.7. ajutorul produce efecte pozitive clare în favoarea cetăţenilor, inclusiv pe termen lung, iar efectele negative sunt limitate şi nu denaturează în mod semnificativ concurenţa.
153. Pot fi consideraţi ca indicatori operaţionali cu un impact negativ asupra poziţiei Consiliului Concurenţei următorii indicatori:
153.1. denaturarea concurenţei este aproape certă şi ajutorul de stat este în principal în avantajul beneficiarului ajutorului;
153.2. ajutorul este un ajutor de funcţionare, sprijinind în principal nivelul producţiei sau al preţurilor;
153.3. cuantumul ajutorului este foarte mare, iar efectele pozitive foarte mici în comparaţie cu costul ajutorului;
153.4. ajutorul duce la accentuarea semnificativă a disparităţilor sociale şi/sau regionale şi/sau generează efectele negative asupra mediului sau poluare;
153.5. ajutorul generează denaturarea semnificativă şi durabilă a concurenţei, iar beneficiarul ajutorului este o întreprindere care ca urmare își va crea sau consolida poziţia dominantă.
Capitolul IV
COMUNICAREA ȘI PUBLICAREA DECIZIEI.
TRATAMENTUL INFORMAȚIEI CU CARACTER COMERCIAL
163. Deciziile și prescripțiile Consiliului Concurenței se comunică furnizorului/inițiatorului ajutorului de stat și, după caz, altor persoane interesate, în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării, prin SIA RAS, poștă cu scrisoare recomandată sau prin poșta electronică dacă este acceptată de destinatar.
164. Consiliul Concurenţei, furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat, alte persoane interesate și experții desemnați de către Consiliul Concurenței, au obligaţia de a nu divulga informațiile cu caracter confidențial ce constituie secret de stat, secret comercial sau a altei informaţii confidenţiale de care au luat cunoştinţă în activitatea de aplicare a Legii nr. 139/2012.
165. După comunicarea deciziei sau prescripției, Consiliul Concurenței acordă posibilitate furnizorului și, după caz, beneficiarului ajutorului de stat de a preciza informațiile pe care le consideră ca intrând sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional, în mod normal, în termen de 15 zile lucrătoare. Acest termen poate fi prelungit de către Consiliul Concurenței în baza cererii furnizorului/inițiatorului ajutorului de stat.
166. Secretul profesional protejează atât secretele comerciale, cât și alte informații confidențiale de care s-a luat cunoștință în activitatea de aplicare a Legii nr. 139/2012.
167. În cazul în care furnizorul ajutorului de stat sau beneficiarul dorește ca anumite informații să fie protejate prin obligația de păstrare a secretului profesional, trebuie să precizeze fragmentele pe care le consideră a fi protejate și să prezinte o justificare pentru fiecare fragment care se solicită a nu fi divulgat.
168. Furnizorul ajutorului de stat și, după caz, beneficiarul înaintează o cerere motivată către Consiliul Concurenței privind protejarea informației confidențiale, care urmează să fie însoțită de versiunea neconfidențială a acestor informații, cu aceeași valoare probantă ca a versiunii confidențiale.
169. În domeniul ajutorului de stat, noțiunile secret comercial și alte informații confidențiale se utilizează în sensul definit de Legea nr. 183/2012.
170. În domeniul ajutorului de stat pot exista și unele categorii de informații confidențiale, care nu se regăsesc în procedurile privind practicile anticoncurențiale și concentrările economice și care se referă, în special, la secrete de stat sau la alte informații confidențiale privind activitatea organizațională a statului.
171. Secretele comerciale se pot referi numai la beneficiarul ajutorului de stat sau la un terț și pot avea ca obiect numai informațiile transmise de către furnizorul ajutorului de stat. Declarațiile Consiliului Concurenței prin care se exprimă îndoieli privind fezabilitatea unui plan de restructurare nu pot face obiectul obligației de păstrare a secretului profesional.
172. Având în vedere obligația Consiliului Concurenței de a motiva deciziile sale și cerința de asigurare a transparenței, unele categorii de informații confidențiale pot fi protejate prin obligația de păstrare a secretului profesional doar în cazuri excepționale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la pct. 167-171 din prezentul Regulament.
173. Simplul fapt că dezvăluirea de informații ar putea cauza prejudicii întreprinderii nu constituie în sine un motiv suficient pentru a considera că respectivele informații ar trebui considerate secrete comerciale.
174. Consiliul Concurenței aplică următoarea listă neexhaustivă de criterii pentru a stabili dacă anumite informații pot fi considerate secrete comerciale:
174.1. măsura în care informațiile sunt cunoscute în afara întreprinderii;
174.2. dacă au fost luate măsuri pentru a proteja informațiile în interiorul întreprinderii, de exemplu prin clauze de neconcurență sau contracte de confidențialitate impuse angajaților, sau agenților etc;
174.3. valoarea informațiilor pentru întreprindere și concurenții săi;
174.4. eforturile sau investițiile pe care întreprinderea a trebuit să le realizeze pentru a obține informațiile;
174.5. eforturile pe care alții ar trebui să le depună pentru a obține sau pentru a copia informațiile;
174.6. gradul de protecție acordat informațiilor respective de legislație.
175. În temeiul art. 21 alin. (22) din Legea nr. 139/2012, următoarele informații nu pot fi tratate ca informații confidențiale:
175.1. informațiile disponibile public, inclusiv cele disponibile doar contra cost, prin servicii specializate de informare sau informațiile care reprezintă cunoștințe comune ale specialiștilor dintr-un anumit domeniu;
175.2. informațiile istorice, în special informațiile mai vechi de 5 ani;
175.3. informațiile statistice;
175.4. denumirea beneficiarilor ajutorului, sectorul de activitate, scopul și valoarea ajutorului.
176. Publicarea conținutului integral al deciziilor Consiliului Concurenței prezintă un interes major luând în considerare obligația de a motiva deciziile sale și necesitatea de asigurare a transparenței deciziilor sale. Ca principiu general, cererile de tratament confidențial pot fi acceptate numai în cazurile în care este imperios necesară protejarea secretelor comerciale sau a altor informații confidențiale care presupun o protecție similară.
177. Secretele comerciale și alte informații confidențiale nu beneficiază de protecție absolută și pot fi divulgate în cazul în care sunt esențiale în scopul motivării deciziilor Consiliului Concurenței. Informațiile necesare pentru identificarea unei măsuri de ajutor și a beneficiarului acesteia nu pot fi protejate prin obligația de păstrare a secretului profesional. Consiliul Concurenței examinează cu atenție dacă, în circumstanțele specifice ale unui caz, necesitatea publicării este mai importantă decât prejudiciul care ar putea fi adus furnizorului sau întreprinderii în cauză.
178. Varianta publică a deciziei poate prezenta doar omisiuni față de versiunea adoptată pentru considerente de păstrare a secretului profesional, fără deplasarea paragrafelor și adăugarea sau modificarea propozițiilor. În cazul în care Consiliul Concurenței consideră că anumite informații nu pot fi dezvăluite, poate fi inserată o notă de subsol care să parafrazeze informațiile în cauză sau care să indice un interval de valori sau dimensiuni, dacă aceasta este necesară pentru asigurarea clarității și coerenței deciziei.
179. Nu pot fi acceptate cereri de a nu divulga textul integral al unei decizii sau fragmente semnificative care ar afecta înțelegerea motivării Consiliului Concurenței.
180. Atunci când furnizorul/inițiatorul ajutorului de stat nu precizează informațiile pe care le consideră protejate prin obligația de păstrare a secretului profesional în termenul stabilit de 15 zile lucrătoare, decizia Consiliului Concurenței se publică în totalitate.
181. În cazul în care Consiliul Concurenței acceptă ca anumite fragmente să fie protejate prin obligația de păstrare a secretului profesional fără a fi, în totalitate de acord cu cererea furnizorul/inițiatorul, acesta comunică această decizie, însoțită de un nou proiect în care se indică fragmentele care au fost omise.
182. În cazul în care Consiliul Concurenței acceptă ca fragmentele specificate de furnizorul/inițiatorul să fie protejate prin obligația de păstrare a secretului profesional, textul deciziei este publicat cu omiterea fragmentelor protejate prin obligația de păstrare a secretului profesional, omisiunile fiind semnalate în text.
183. Atunci când terții, alții decât furnizorul, de exemplu autori ai plângerilor, alți furnizori/inițiatori sau beneficiarul, transmit informații în cadrul procedurilor din domeniul ajutorului de stat, prevederile prezentului Capitol vor fi aplicate mutatis mutandis.
184. Partea dispozitivă a deciziilor Consiliului Concurenţei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ținând cont de interesul părţilor şi asigurând protecţia informaţiilor ce constituie secret de stat sau secret comercial.
185. În temeiul art.21 alin. (21) al Legii 139/2012, Consiliul Concurenței publică și pe pagina sa web oficială conținutul integral al deciziilor adoptate în temeiul Legii nr.139/2012.
186. În temeiul art.21 alin.(5) al Legii 139/2012, deciziile Consiliului Concurenţei cu privire la notificările Băncii Naţionale a Moldovei vor fi făcute publice în termenul şi în modul coordonate cu Banca Naţională a Moldovei.
187. Deciziile Consiliului Concurenţei adoptate în temeiul Legii nr.139/2012 pot fi atacate în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ nr. 116/2018, fără respectarea procedurii prealabile.
Capitolul V
PROCEDURA DE RECUPERARE A AJUTORULUI DE STAT ILEGAL SAU AJUTORULUI UTILIZAT ABUZIV
188. În cazul în care Consiliul Concurenței emite o decizie negativă privind recuperarea ajutorului acordat, inclusiv a dobânzii aferente sumei acestuia emisă în temeiul art.11 alin.(2) lit.d) din Legea nr.139/2012, furnizorul şi/sau iniţiatorul ajutorului de stat în termenul stabilit de Consiliul Concurenței în decizia emisă, întreprinde măsurile necesare pentru modificarea/anularea actului în baza căruia s-a acordat ajutorul de stat, respectiv pentru recuperarea ori rambursarea ajutorului deja acordat, inclusiv a dobânzii aferente sumei acestuia.
189. Rata dobânzii la ajutorul de stat care urmează să fie recuperată se calculează în funcție de rata de referință stabilită prin hotărârea Plenului Consiliului Concurenței în conformitate cu metodologia aprobată de Plenul Consiliului Concurenței.
190. Rata dobânzii ce urmează să se aplice de către furnizor este rata de referință în vigoare la data la care ajutorul de stat ilegal sau utilizat abuziv a fost pus la dispoziția beneficiarului pentru prima dată.
191. Rata dobânzii la ajutorul de stat care urmează să fie recuperată se aplică de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului până la data recuperării efective. În cazul în care trec mai mult de cinci ani de la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziția beneficiarului pentru prima dată până la data recuperării ajutorului, rata dobânzii se recalculează la intervale de cinci ani, având ca bază rata în vigoare în momentul recalculării.
192. În decizia negativă emisă inclusiv pentru recuperarea ajutorului deja acordat, inclusiv a dobânzii aferente sumei acestuia, Consiliul Concurenței stabilește 2 termene-limită pentru ca furnizorul în cauză:
192.1. să prezinte informații precise cu privire la măsurile pe care le-a planificat și cu privire la măsurile pe care le-a întreprins deja pentru executarea deciziei, după caz, în partea de furnizare a informațiilor complete cu privire la identitatea beneficiarilor, dacă aceștia nu sunt deja identificați în decizia de recuperare și,
192.2. să îndeplinească obligația de recuperare.
În special, în primul termen, furnizorul ajutorului de stat este, în general, obligat să furnizeze informații complete cu privire la identitatea beneficiarilor, dacă aceștia nu sunt deja identificați în decizia adoptată, suma de recuperat și procedura aplicabilă pentru îndeplinirea obligației de recuperare.
193. Dreptul Consiliului Concurenţei de a lua măsuri privind recuperarea ajutorului ilegal sau a celui utilizat abuziv este supus unui termen de prescripţie de 10 ani.
194. Termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal sau ajutorul utilizat abuziv a fost pus în întregime la dispoziţia beneficiarului.
195. În cazul unei scheme de ajutor, termenul de prescripție nu începe să curgă de la data adoptării temeiului său juridic, ci de la momentul acordării ajutorului individual în cadrul schemei respective.
196. În cazul schemelor de ajutor care implică măsuri fiscale acordate periodic, termenul de prescripție începe să curgă, pentru fiecare exercițiu fiscal, la data la care este datorat impozitul.
197. Termenul de prescripție poate fi întrerupt prin orice decizie a Consiliului Concurenţei cu privire la ajutorul în cauză. După fiecare întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Acest lucru este valabil indiferent dacă decizia a fost notificată beneficiarului ajutorului sau dacă a luat cunoștință de aceasta.
198. Termenul de prescripţie se suspendă pe perioada în care decizia Consiliului Concurenţei face obiectul unei acţiuni intentate în instanţa de judecată.
199. Odată ce Consiliul Concurenței a stabilit prin decizie negativă că o măsură de ajutor este ilegală și incompatibilă, nu este obligat să motiveze suplimentar pentru a dispune recuperarea acestuia.
200. Scopul recuperării constituie restabilirea situației existente înainte de acordarea ajutorului ilegal sau utilizat abuziv și pierderea avantajului de care a beneficiat față de concurenții săi prin restituirea de către beneficiar a sumelor care nu ar fi trebuit plătite acestuia.
201. Pentru asigurarea egalității de tratament, avantajul obținut urmează să fie măsurat din momentul în care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, indiferent de rezultatul oricăror decizii comerciale luate ulterior de întreprinderea respectivă.
202. La dispunerea măsurilor de recuperare, Consiliul Concurenței depune eforturi de identificare a beneficiarilor ajutoarelor incompatibile și a cuantificării valorii ajutoarelor care trebuie recuperate.
203. Dacă nu pot fi identificați beneficiarii ajutoarelor de stat sau nu poate fi cuantificată valoarea ajutorului de stat, Consiliul Concurenței stabilește în decizia emisă metodologia sau indiciile prin care furnizorul trebuie să identifice beneficiarii și să stabilească cuantumul ajutorului care urmează a fi recuperat.
204. În cazul în care în decizia emisă nu a fost cuantificată suma exactă a ajutorului de recuperat, furnizorul în cauză trebuie să cuantifice ajutorul care trebuie restituit de fiecare beneficiar, pe baza metodologiei stabilite în decizie.
205. Ajutorul ilegal considerat incompatibil trebuie să fie recuperat de către furnizori de la beneficiarii care au beneficiat efectiv de acesta.
206. În cazul în care, în cadrul unui grup de întreprinderi, au avut loc anumite tranzacții, Consiliul Concurenței urmează să limiteze domeniul de aplicare a recuperării la un singur beneficiar al ajutorului din cadrul grupului sau la întreprinderile care aparțin unui grup, chiar dacă sunt considerate ca entități juridice separate, acestea constituie o unitate economică și trebuie tratate ca o singură întreprindere în sensul dreptului concurenței și au beneficiat de ajutor.
207. Decizia emisă de Consiliul Concurenței poate să oblige furnizorul să recupereze ajutorul de stat nu numai de la întreprinderea care a beneficiat în mod direct de acesta, ci și de la întregul grup de întreprinderi care formează o unitate economică sau de la o parte din entitățile juridice care îi aparțin și care au beneficiat, de asemenea, de ajutor.
208. Dacă, în etapa de executare a unei decizii emise, ajutorul nu poate fi recuperat de la beneficiarul inițial întrucât a fost transferat unei alte întreprinderi, furnizorul urmează să extindă recuperarea la întreprinderea care beneficiază efectiv de avantajul respectiv în urma transferului de activități și să se asigure că obligația de recuperare nu este eludată.
209. În cazul în care beneficiarul ajutorului înființează o nouă întreprindere sau își transferă activele către o altă întreprindere pentru a-și continua activitățile în tot sau în parte, continuarea acestor activități poate prelungi denaturarea concurenței cauzată de ajutor. Întreprinderea nou înființată sau cumpărătorul activelor poate fi obligat, dacă păstrează acest avantaj, să restituie ajutorul în cauză.
210. Consiliul Concurenței evaluează existența continuității economice între întreprinderi de la caz la caz, utilizând un set deschis de criterii, în special:
210.1. domeniul de aplicare al transferului (active și pasive, păstrarea forței de muncă și/sau conducerea);
210.2. prețul transferului;
210.3. identitatea acționarilor sau a proprietarilor vânzătorului și ai cumpărătorului;
210.4. momentul în care are loc transferul (în cursul examinării preliminare sau după adoptarea deciziei de recuperare);
210.5. logica economică a funcționării.
211. În cazul în care acțiunile întreprinderii căreia i s-a acordat ajutorul de stat ilegal sunt vândute, însă întreprinderea își păstrează personalitatea juridică și continuă să desfășoare activitățile subvenționate prin ajutoarele de stat, fiind menținut avantajul față de concurenții săi, furnizorul urmează să recupereze ajutorul de la aceasta.
212. În cazul fuziunii sau a unei alte forme de reorganizare a activități furnizorul urmează să identifice succesorul legal al beneficiarului inițial al ajutorului și să recupereze ajutorul de la entitatea supraviețuitoare.
213. În cazul schemelor prin care se acordă scutiri fiscale, furnizorul urmează să identifice întreprinderile care au beneficiat de avantajul acordat prin intermediul schemei considerată un ajutor de stat incompatibil și să recupereze ajutorul de la aceștia. Procedurile de aplicare incorectă sau a folosirii abuzive a normelor fiscale nu pot pune în pericol recuperarea imediată și efectivă a ajutorului de stat.
214. În cazul în care decizia Consiliului Concurenței cuantifică deja suma ajutorului de stat, furnizorul este obligat să execute decizia adoptată.
215. În cazul în care decizia emisă de Consiliul Concurenței este contestată în instanța de judecată în partea ce vizează cuantificarea sumei ajutorului ce urmează a fi recuperat de la beneficiar, decizia este considerată legală și rămâne obligatorie în toate elementele sale și pe tot parcursul procedurii în fața instanței de judecată. Furnizorul trebuie să recupereze suma ajutorului astfel cum a fost stabilită în decizia emisă, în cazul în care și atât timp cât executarea deciziei nu a fost suspendată sau anulată de instanța de judecată.
216. Consiliul Concurenței solicită recuperarea întregului ajutor, cu excepția cazului în care la momentul acordării îndeplinea cerințele aplicabile prevăzute de:
216.1. art. 4 al Legii nr.139/2012, prin care anumite categorii de ajutoare sunt declarate compatibile și, prin urmare, sunt exceptate de la notificare;
216.2. art. 51 și art. 7 al Legii nr.139/2012 care stabilește că anumite măsuri de sprijin nu constituie ajutor de stat și, prin urmare sunt exceptate de la notificare;
216.3. o altă decizie anterioară a Consiliului Concurenței.
217. Pentru a calcula suma de recuperat, furnizorul poate, de asemenea, să ia în considerare dacă beneficiarul a plătit impozit pentru ajutorul primit. În caz afirmativ, furnizorul poate, să ia în considerare plata anterioară a impozitului, recuperând doar suma netă primită de beneficiarul ajutorului.
218. În cazul neachitării impozitului pentru ajutorul primit, beneficiarul trebuie să restituie suma brută a ajutorului primit.
219. Furnizorul trebuie să se asigure că beneficiarul ajutorului nu va putea profita de o scutire fiscală suplimentară pretinzând că, în urma restituirii, venitul său impozabil s-a redus.
220. În contextul unui ajutor de stat acordat prin intermediul unei scutiri fiscale, restabilirea situației anterioare înseamnă revenirea, în măsura posibilului, la situația care ar fi existat în cazul în care operațiunile în cauză ar fi fost efectuate fără reducerea impozitului.
221. Furnizorul trebuie să calculeze valoarea corectă a impozitului pe care o întreprindere ar fi trebuit să o plătească fără măsura de ajutor ilegal.
222. Această cuantificare se poate baza numai pe alegerile efectiv făcute în trecut, fără a lua în considerare opțiunile alternative, ipotetice care ar fi fost disponibile. Se pot lua în considerare doar deducerile aplicabile în mod automat prevăzute de legislație, dacă este cazul, sau de decizia emisă.
223. În cazul când beneficiarul ajutorului nu poate plăti ajutorul și dobânda aferentă datorată, furnizorul trebuie să solicite instanței inițierea procedurii de insolvabilitate în calitate de creditor sau de acționar, în cazul în care are ultima calitate.
224. Din momentul în care beneficiarul este supus unei proceduri de insolvabilitate, restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din ajutorul ilegal sau utilizat abuziv trebuie realizate prin înscrierea în tabelul creanțelor a creanței corespunzătoare ajutorului și dobânzii aferente de recuperat cu același rang.
225. În cazul în care în procedura de insolvabilitate se propune un plan de restructurare a beneficiarului, furnizorul poate susține acest plan numai dacă garantează recuperarea integrală în timp util a sumei ajutorului și dobânzii de recuperat.
226. Furnizorul ajutorului de stat are obligaţia de a întreprinde imediat toate măsurile în vederea asigurării recuperării acestuia, inclusiv a dobânzii aferente, în termenul menţionat în decizia Consiliului Concurenţei. Recuperarea după termenul stabilit reprezintă o neexecutare a deciziei emise.
227. În cazul imposibilității absolute de recuperare, furnizorul urmează să demonstreze existența motivelor care justifică nerecuperarea sau recuperarea doar parțială a ajutorului care urmează a fi restituit de către beneficiar.
228. Pentru a-și justifica nerespectarea unei decizii de recuperare, furnizorul ajutorului de stat nu poate invoca existența unei imposibilități absolute bazate pe cerințele prevăzute de legislație. Furnizorul trebuie să demonstreze că a încercat, de bună credință, să recupereze ajutorul. Sarcina probei îi revine furnizorului care trebuie să demonstreze existența motivelor care justifică nerecuperarea sau recuperarea parțială a ajutorului. Tipul de elemente de probă necesare pentru a dovedi imposibilitatea absolută de recuperare depinde de particularitățile fiecărui caz.
229. Obligația de recuperare a ajutorului nu este afectată nici de situația economică a beneficiarului sau insolvabilitatea acestuia, decât în cazul când întreprinderea a fost lichidată și nu există active recuperabile sau în cazul în care beneficiarul a încetat să existe, fără succesor legal și economic.
230. În cazul în care furnizorul şi/sau iniţiatorul nu respectă decizia prin care se dispune recuperarea ajutorului de stat şi a dobânzii aferente în termenul stabilit în decizie, Consiliul Concurenţei are dreptul de a se adresa cu o acţiune în instanţa de judecată.