pentru aprobarea actelor normative cu privire la constituirea și gestionarea Fondului cinegetic național

HOTĂRÂRE nr. 254 din 13.10.2021 · GUVERNUL · publicat 05.11.2021 · abrogat 14.12.2024
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2
pe legis.md
Trimiteri: 100 legateMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Abrogată prin HG793 din 27.11.24, MO522-524/14.12.24 art.952; în vigoare 14.12.24

În temeiul art. 4 alin. (4), art. 11 alin. (1), art. 23 alin. (3) și art. 34 alin. (2) lit. b) din Legea vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.76-85, art. 135), Guvernul HOTĂRĂȘTE:

1. Se aprobă:

1) Regulamentul privind criteriile și modul de constituire a fondului cinegetic, conform anexei nr. 1;

2) Regulamentul privind normele de protecție a culturilor agricole, fondului forestier și animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic și modul de reparare a prejudiciului, conform anexei nr. 2;

3) Regulamentul privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic și caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii, conform anexei nr. 3.

2. În denumirea coloanei a doua a tabelului din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 273/2007 cu privire la aprobarea Nomenclatorului și tarifelor la serviciile prestate, contra plată, de către Agenția „Moldsilva” și Regulamentului cu privire la modul de formare și direcțiile de utilizare a mijloacelor speciale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 39-42, art.293), cu modificările ulterioare, după textul „Tariful, lei pentru o autorizație” se introduce textul „pentru fiecare vânător cu drept de împușcare”.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PRIM-MINISTRU Natalia GAVRILIȚA

Contrasemnează:

Ministrul mediului Iuliana Cantaragiu

Nr. 254. Chişinău, 13 octombrie 2021.

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 254/2021

REGULAMENT privind criteriile și modul de constituire a fondului cinegetic

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Regulamentul privind criteriile și modul de constituire a fondului cinegetic (în continuare – Regulament) stabilește criteriile de delimitare a Fondului cinegetic național, consecutivitatea acțiunilor și modul de constituire a unui fond cinegetic, care reprezintă unitatea elementară pentru care se preconizează gospodărirea cinegetică.

2. Fondul cinegetic este unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic și suprafața terenurilor pe care fauna respectivă habitează, indiferent de categoria și de forma de proprietate, și delimitată astfel încât să asigure o stabilitate optimă a faunei sălbatice aflate în interior. Acesta reprezintă un complex unic și indivizibil de interes național și internațional, care nu se supune privatizării sau transferării în altă formă de proprietate decât cea publică. Asigurarea ocrotirii și conservării faunei constituie responsabilitatea statului.

3. Fauna de interes cinegetic este o componentă de bază a biocenozelor naturale și joacă un rol important în menținerea echilibrului ecologic, fiind o resursă naturală regenerabilă.

4. Gestionarea durabilă a fondului cinegetic se realizează prin metode care nu dăunează faunei, habitatului acesteia și mediului înconjurător.

5. În calitate de administrator al Fondului cinegetic național, autoritatea administrativă centrală abilitată cu funcția de administrare a resurselor naturale și protecție a mediului înconjurător, în vederea oferirii soluțiilor eficiente în executarea funcțiilor și atribuțiilor pe domeniile de competență și a executării Legii vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018, în temeiul art. 27 lit. h) din Legea nr. 98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate, poate delega, în tot sau în parte, exercitarea funcției de delimitare, constituire și administrare a fondurilor cinegetice autorității administrative din subordinea sa.

6. În sensul prezentului Regulament, următoarele noțiuni principale semnifică:

suprafața productivă a fondului cinegetic – partea fondului cinegetic constituită din speciile de faună de interes cinegetic și din terenurile ce dispun de condiții de existență permanentă a acestora, pe care este posibilă desfășurarea atât a acțiunilor de vânătoare, cât și a altor activități cinegetice;

suprafața neproductivă a fondului cinegetic – partea fondului cinegetic pe care desfășurarea activităților cinegetice este imposibilă și pe care acțiunile de vânătoare sunt interzise, ce cuprinde localități, inclusiv întovărășiri pomicole, vile, suprafețe de terenuri ocupate cu construcții și instalații inginerești, grădini zoologice, păduri-parc, zone delimitate în scop de recreere, drumuri înregistrate în Registrul obiectivelor de infrastructură tehnico-edilitară.

7. Desfășurarea acțiunilor de vânătoare este imposibilă, inclusiv interzisă, pe următoarele tipuri de suprafețe terestre:

1) suprafețele fondului cinegetic neproductive;

2) zonele nucleu de protecție integrală a ariilor naturale protejate de stat;

3) teritoriul cu lățimea de 1 km de la frontiera de stat către interior, de-a lungul frontierei pe uscat și pe apele de frontieră;

4) terenurile sportive și cimitirele;

5) terenurile din intravilanul localităților, precum și teritoriile cu lățimea de 2 km de la periferiile municipiilor Chișinău, Bălți, Tiraspol și Bender;

6) teritoriile cu lățimea de 500 m de la periferiile celorlalte localități.

II.

CRITERII DE DELIMITARE ȘI MODALITĂȚILE DE CONSTITUIRE A FONDURILOR CINEGETICE

8. La constituirea unui fond cinegetic se respectă următoarele criterii:

1) stabilitatea vânatului – trasarea limitelor fondului cinegetic astfel încât să asigure o cât mai mare stabilitate a vânatului în interiorul său.

Speciile de vânat mare au o stabilitate mai mare în interiorul bazinetelor, iar aria de răspândire în cadrul acestor teritorii, stabilită prin cercetări pentru fiecare specie în parte, se bazează pe raza de activitate anuală a speciilor;

2) limitele fondurilor cinegetice – în procesul de delimitare se stabilesc și se descriu astfel încât să fie ușor de identificat, ținând cont de următoarele aspecte detaliate:

a) pentru vânatul mare (cerb, căprior, mistreț) limitele se suprapun, pe cât posibil, pe formele reliefului orografic natural (culmi, creste, văi, râuri, pâraie, etc.) sau pe forme artificiale stabile (drumuri, canale de irigare, linii electrice aeriene, conducte de gaze etc.);

b) aria de răspândire pe teren a grupărilor speciilor de vânat, care frecventează inclusiv terenuri din afara fondului forestier (vii, livezi, semănături de toamnă, pășuni, surse de apă etc.), precum și limitele de altitudine maxime (superioare) sau minime (inferioare) ale terenurilor în care se încadrează perimetrul fondului cinegetic;

c) limitele fondului cinegetic pentru vânatul sedentar mic (iepure de câmp, fazan, potârniche) trebuie să se suprapună, pe cât este posibil, pe limitele unităților administrativ-teritoriale ale autorităților administrației publice locale, care nu trebuie să divizeze unitățile elementare de evidență cadastrală;

d) în procesul de delimitare pe teren a limitelor teritoriale a fondului cinegetic sunt examinate propunerile argumentate și adresate în scris administratorului de către deținătorii și proprietarii de terenuri, alte autorități ale administrației publice locale pe ale căror teritorii sunt stabilite hotarele fondului cinegetic constituit;

3) suprafața fondului cinegetic – cuprinde teritorii constituite pe suprafețe de minimum 2 mii ha și maximum 10 mii ha, amplasate pe terenurile uneia sau mai multor unități administrativ-teritoriale ale autorităților administrației publice locale.

În cazul suprafețelor mici ale unităților administrativ-teritoriale ale autorităților administrației publice locale, acestea sunt comasate, respectându-se suprafața minimă și maximă a fondului cinegetic;

4) structura de proprietate a terenurilor – fondurile cinegetice trebuie să se suprapună, după posibilitate, pe limitele blocului cadastral din care fac parte acestea. În acest caz, indiferent de categoria și forma de proprietate, terenul se include integral într-un singur fond cinegetic;

5) includerea tuturor localităților – în fondurile cinegetice se includ toate localitățile, cu excepția municipiilor Chișinău, Bălți, Tiraspol și Bender;

6) diversitatea folosirii terenurilor – pentru o mai bogată și mai diversificată hrană a vânatului ierbivor-plantivor se urmărește ca, în cadrul unui fond cinegetic, să existe cât mai multe categorii de folosință a terenurilor și, de regulă, care să se încadreze într-un singur etaj fitoclimatic, în funcție de complexul de factori de mediu, de hrana reprezentată din vegetația care s-a format distinct pe zona dată;

7) ordinea de constituire a fondurilor cinegetice – se constituie, în primul rând, fondurile cinegetice pentru vânatul mare, care își exercită funcțiile sale ecologice în habitate (teritorii) mari, conform necesităților biologic-teritoriale ale vânatului mare, precum și conform tipului teritoriilor la care acesta s-a adaptat evolutiv. Pentru vânatul sedentar mic se constituie fonduri cinegetice care se conformează la fondurile cinegetice constituite pentru vânatul mare;

8) ponderea suprafeței productive a unui fond cinegetic – cuprinde teritorii de minimum 50% până la maximum 95% din suprafața totală a fondului;

9) zonă de liniște a fondului cinegetic – se constituie pe teritorii preponderent împădurite, de minimum 10% și maximum 30% din suprafața productivă a fondului cinegetic, cu excepția fondurilor cinegetice care cuprind teritoriile ariilor naturale protejate de stat, unde prioritate se acordă zonelor de liniște, iar limita maximă procentuală a zonei poate fi și mai mare, care cumulează inclusiv suprafețele teritoriale declarate, în conformitate cu Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, zone de protecție integrală sau parțială, în care este interzisă orice activitate recreativă și economică etc.

Teritoriile zonei de liniște pot fi modificate nu mai des decât o dată la doi, trei ani pentru vânatul mic și o dată la cinci ani pentru vânatul mare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 12 alin. (2) din Legea vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018, în care trebuie să se asigure condiții optime de existență pentru anumite specii de faună de interes cinegetic, unde acțiunile de vânătoare la specia pentru care este formată zona de liniște sunt interzise. Hotarele zonelor de liniște sunt marcate pe teren și pe harta/schema fondului cinegetic;

10) destinația și importanța fondului cinegetic – se stabilește în funcție de valoarea speciilor de interes cinegetic pentru care se realizează gospodărirea cinegetică (valoarea economică, estetică, de conservare, educativă și de cercetare etc.).

Pot fi constituite fonduri cinegetice în care gospodărirea se bazează doar pe vânatul sedentar mic, pe vânatul mare sau fonduri cinegetice cu gospodărire cinegetică mixtă (vânat mic și vânat mare);

11) includerea terenurilor ariilor naturale protejate în fondurile cinegetice – sunt considerate suprafețe productive la constituirea fondului cinegetic, destinate asigurării condițiilor optime de viață a speciilor de faună de interes cinegetic, unde gospodărirea cinegetică se efectuează conform planului de management al ariei naturale protejate de stat, în baza Regulamentului cu privire la reglementarea efectivului de animale sălbatice în ariile naturale protejate de stat din fondul forestier de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 239/2014, și a Regulamentului cu privire la modul de organizare și desfășurare a vânătorii de selecție, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1132/2016.

9. Stabilirea limitelor hotarelor fondului cinegetic și constituirea acestuia este precedată de un studiu de analiză, pentru:

1) precizarea categoriilor de folosință a terenurilor și elaborarea hărții/schemei fondului cinegetic;

2) concretizarea suprafeței totale a fondului cinegetic și stabilirea suprafeței terenurilor productive și neproductive;

3) stabilirea componenței teritoriilor unităților administrativ-teritoriale (localitățile) din limitele hotarelor fondului cinegetic;

4) stabilirea proporției procentuale pe tipuri de teren al entităților care au gestionat anterior fauna de interes cinegetic;

5) obținerea altor date relevante pentru a fi consemnate în fișa fondului cinegetic, conform anexei nr. 1.

10. Bonitatea fondului cinegetic este stabilită în fișa fondului cinegetic la momentul constituirii acestuia, în baza evaluării capacității de reproducere a populației speciilor de faună de interes cinegetic și în funcție de asigurarea condițiilor de hrană, liniște și adăpost. Categoriile de bonitate se atribuie în funcție de capacitatea biogenică a fondului de vânătoare (factorii biologici, ecologici, geomorfologici, edafici, climatici etc.) ce influențează viața efectivelor speciilor de vânat și se consemnează în fișa fondului cinegetic de către administrator.

Executarea lucrărilor de evaluare și stabilire a bonității fondului cinegetic este efectuată de către instituțiile de cercetări științifice în domeniul cinegetic sau de către persoane juridice acreditate în domeniul respectiv și care prestează astfel de servicii.

11. Fondurile cinegetice sunt formate prin separare, divizare, comasare, combinare inițial a suprafețelor terenurilor împădurite, apoi a terenurilor preponderent neîmpădurite.

12. Fondului cinegetic i se atribuie denumire și număr, i se indică suprafața totală și productivă, locul exact al amplasării, specia de faună de interes cinegetic principală și cea complementară care îl populează, bonitatea etc.

13. La aprobarea fișei fondului de către administrator, acestuia i se atribuie număr și se înregistrează în Registrul de evidență a fondurilor cinegetice, conform anexei nr. 2.

După atribuirea în gestiune a fondurilor cinegetice, în Registrul de evidență a fondurilor cinegetice sunt înregistrate datele gestionarului, numărul contractului de gestiune și perioada de valabilitate.

14. Fișa fondului cinegetic conține cel puțin următoarele date:

1) numărul și denumirea fondului cinegetic;

2) suprafața totală a fondului cinegetic;

3) suprafețele productive și neproductive, inclusiv ale zonelor de liniște;

4) categoria de bonitate după specia principală de vânat;

5) descrierea limitelor hotarelor fondului (Nord, Vest, Sud, Est);

6) suprafața fondului cinegetic pe categorii de folosință a terenurilor;

7) componența unităților administrativ-teritoriale (localități), proporția procentuală a suprafețelor acestora care sunt parte a noului fond cinegetic constituit;

8) căile de acces;

9) condițiile hidrologice;

10) condițiile de vegetație (pășunat, păduri și culturi agricole);

11) speciile de vânat, suprafețele favorabile populării și reproducerii și efectivele speciilor la momentul atribuirii fondului cinegetic în gestiune (cu menționarea speciei principale și a celor complementare);

12) efectivul răpitorilor la momentul atribuirii fondului cinegetic în gestiune;

13) construcțiile, instalațiile vânătorești și biotehnice la momentul atribuirii în gestiune;

14) planul topografic la scara 1:50 000, hotarele reprezentate prin coordonate geografice ale punctelor unghiulare stabilite în sistemul de coordonate MOLDREF-99;

15) harta/schema reprodusă după planul topografic;

16) numele, prenumele, instituția și funcția persoanelor responsabile de întocmirea și avizarea fișei fondului cinegetic, data întocmirii și a vizării.

15. În cadrul unui fond cinegetic, la stabilirea speciei principale și a celei complementare a faunei de interes cinegetic, se acordă prioritate speciei care:

1) însușește cât mai bine condițiile de mediu existente oferite de terenurile de vânătoare;

2) prezintă valoarea cea mai mare în condițiile social-economice sau ecologice existente.

Speciile complementare se stabilesc în ordinea descrescătoare a valorii lor cinegetice.

16. Harta/schema fondului cinegetic inclusă în fișa fondului cinegetic este reprezentată pe plan topografic la scara 1:50 000 și este reprodusă după harta cuprinsă în studiul de analiză generală, care dispune de coordonate geografice ale punctelor unghiulare ale hotarelor fondului cinegetic, marcându-se în mod obligatoriu diversele categorii de folosință a terenurilor, pășunile, pădurile, apele curgătoare și stătătoare, canalele, drumurile și căile de acces.

Pentru identificarea suprafețelor fondului cinegetic, suprafețele productive cinegetic se numerotează cu cifre romane, iar suprafețele neproductive cinegetic – cu cifre arabe.

Semnele convenționale de pe hartă/schemă, inclusiv cele care nu pot fi exprimate grafic, sunt înscrise (detaliate) în legendă, după cum urmează:

1) limita fondului cinegetic – cu o linie groasă de culoare roșie;

2) limita ocolului silvic – cu o linie de culoare verde-închis;

3) drumurile – cu o linie subțire neagră;

4) căile ferate – cu o linie dublă subțire neagră;

5) pădurile – cu o linie de culoare verde-deschis;

6) apele – cu o linie de culoare albastru;

7) culmile, podișurile golite – se colorează cu maro;

8) suprafețele productive cinegetic (în afară de bazinele acvatice și păduri) – se colorează cu galben-deschis;

9) suprafețele neproductive cinegetic – se colorează cu gri;

10) zona de liniște (refugiu) se delimitează cu o linie subțire de culoare roșie.

Semnele convenționale la întocmirea hărții/schemei pot fi modificate de către specialiști în cadrul efectuării lucrărilor de cartare, cu menționarea adițională a reconsiderărilor efectuate.

17. Aprobarea de către administrator a modificărilor în fișa fondului cinegetic poate fi solicitată de gestionarul fondului cinegetic, în cazul implementării acțiunilor și măsurilor de îmbunătățire a managementului de gestionare a fondului cinegetic, considerate și justificate ca indispensabile, precum și în cazul apariției modificărilor de altă natură, care, prin evoluția lor, pot să schimbe sau au schimbat aspectele fizice în amplasament și au apărut după atribuirea în gestiune a fondului cinegetic.

18. Modificările în fișa fondului cinegetic sunt consemnate de către administrator în urma evaluării comprehensive a rezultatelor gestionării fondului cinegetic și a verificării pe teren (in-situ) a executării condițiilor consemnate în contractul de gestiune, în perioada de gestiune sau la sfârșitul termenului contractului sau de fiecare dată când se încheie un nou contract de gestiune.

III.

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

19. Gestionarii terenurilor de vânătoare (fondurilor cinegetice) atribuite până la intrarea în vigoare a Legii vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018 de către autoritățile administrației publice locale, persoanele fizice sau juridice, alte entități, care sunt în raporturi juridice existente, până la atribuirea noilor fonduri cinegetice delimitate și constituite în conformitate cu prezentul Regulament, gestionează în continuare și poartă responsabilitate pentru protecția, reproducerea și folosirea rațională a resurselor cinegetice (fauna de interes cinegetic) în baza aprobărilor administratorului Fondului cinegetic național și în conformitate cu Regulamentul privind normele de protecție a culturilor agricole, fondului forestier și animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic și modul de reparare a prejudiciului, Regulamentul privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic și caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii și Regulile de securitate la vânătoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 140/2017.

20. Arendașii terenurilor din fondul forestier atribuite în folosință în scopuri de gospodărire cinegetică, până la expirarea contractului de arendă sau rezoluțiune anticipată, desfășoară activitățile de gestionare a speciilor de faună de interes cinegetic, în coordonare cu gestionarul fondului forestier de stat, în baza aprobărilor administratorului Fondului cinegetic național și în conformitate cu Regulamentul privind normele de protecție a culturilor agricole, fondului forestier și animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic și modul de reparare a prejudiciului, Regulamentul privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic și caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii, Regulile de securitate la vânătoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 140/2017, și cu Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187/2008.

anexa nr.1

anexa nr.2

Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 254/2021

REGULAMENT privind normele de protecție a culturilor agricole, fondului forestier și animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic și modul de reparare a prejudiciului

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Prezentul Regulament reglementează normele de protecție a culturilor agricole, silvice și animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic, măsurile de prevenire a pagubelor, obligațiile și responsabilitățile gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor/deținătorilor de terenuri de culturi agricole, silvice și de animale domestice, precum și modalitatea de evaluare, constatare a pagubelor și modul de acordare a despăgubirilor și reparare a prejudiciului cauzat.

2. În sensul prezentelor norme, următoarele noțiuni principale semnifică:

1) animal domestic – se definește în sensul noțiunii „animal” din Legea zootehniei nr.412/1999;

2) culturi agricole – plantațiile agricole prelucrate, semănăturile și semințișurile din aceste plantații, culturile de plante legumicole, inclusiv din sere și solarii, toate plantațiile multianuale, pășunile semănate cu culturi furajere, care sunt utilizate pentru pășunat sau cosit;

3) culturi silvice – arborii, arbuștii sau arboreturile tinere provenite din regenerare naturală, semințișul natural și preexistent de pe suprafețele destinate reîmpăduririi, puieții și butașii din pepinierele și plantațiile silvice până la faza trecerii în starea de masiv (arboret cu vârsta vegetativă mai mică de 15 ani sau înălțime inferioară de 5 metri), alte plantații constituite în scop tehnic și economic atât pe terenurile fondului forestier, cât și în afara acestuia;

4) pagubă – rezultatul acțiunii de modificare a integrității fizice și a caracteristicilor fiziologice ale exemplarelor din speciile de floră din culturile agricole și silvice atât din fondul forestier, cât și din afara acestuia, ale animalelor domestice, cauzată de speciile de faună de interes cinegetic sau alt animal sălbatic, care afectează, prin vătămare sau distrugere, culturile și producția agricolă, silvică, inclusiv răspândesc boli, determină îmbolnăvirea, cu excepția epizootiilor, modifică starea fizică sau cauzează moartea animalelor domestice;

5) producție silvică (nelemnoasă) – produse secundare ale pădurii supuse certificării, precum fructele și pomușoarele sălbatice, ciupercile, plantele medicinale și alte plante valoroase din punct de vedere economic, arborii și arbuștii fructiferi sălbatici și derivatele acestora (rădăcini și rizomi; flori, scoarță, muguri, fructul de nuci, aluni, măceș etc.), melcii de viță de vie, de pe terenurile din fondul forestier.

II.

CONSTATAREA ȘI EVALUAREA PAGUBELOR PRODUSE DE SPECIILE DE FAUNĂ DE INTERES CINEGETIC CULTURILOR AGRICOLE, SILVICE ȘI ANIMALELOR DOMESTICE

3. Constatarea și evaluarea pagubelor (prejudiciului cauzat) se realizează în baza unei cereri scrise, depusă la autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu proprietarul/deținătorul terenului de culturi agricole, silvice sau animal domestic pretinde despăgubire pentru daunele cauzate de fauna de interes cinegetic, ale cărui bunuri sunt prezente pe suprafața fondului cinegetic.

4. Autoritatea administrației publice locale, sub conducerea comisiei create prin actul său administrativ, o convoacă imediat (prin telefon) pe teren, cu confirmarea ulterioară în scris (prin fax, sau e-mail), în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la data depunerii cererii de despăgubire pentru daunele cauzate de fauna de interes cinegetic, pentru examinarea stării de fapt și a informației prezentate în scopul evaluării pagubelor, al determinării responsabilităților proprietarului și al gradului respectării obligațiilor gestionarului faunei de interes cinegetic, precum și al stabilirii mărimii și modului de despăgubire.

5. Comisia de evaluare și stabilire a pagubelor cauzate de fauna de interes cinegetic (în continuare – Comisia de stabilire a pagubelor) activează pe principii de voluntariat (fără remunerare) și este constituită de autoritatea administrației publice locale din reprezentanți ai autorităților și instituțiilor publice, după cum urmează:

1) reprezentantul autorității administrației publice locale pe al cărei teritoriu s-a produs daune/pagube, responsabil de gestionarea fondului funciar;

2) reprezentantul subdiviziunii pentru agricultură a autorității administrației publice raionale pe al cărei teritoriu s-a produs daune/pagube, în cazul pagubelor produse culturilor agricole;

3) reprezentantul structurii teritoriale a Agenției de Mediu;

4) reprezentantul structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecția Mediului;

5) reprezentantul structurii teritoriale a Agenției „Moldsilva”, în cazul pagubelor produse culturilor silvice;

6) reprezentantul subdiviziunii teritoriale a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, în cazul pagubelor cauzate animalelor domestice;

7) reprezentantul gestionarului fondului cinegetic și cel mult doi martori selectați la discreția acestuia pentru participare în procesul de stabilire a pagubelor;

8) reprezentantul autorității administrației publice centrale sau locale, deținătorii de terenuri în a căror administrare se află obiecte și complexe din fondul ariilor protejate de stat, în cazul pagubelor produse acestor teritorii;

9) persoana păgubită și cel mult doi martori, selectați la discreția acesteia pentru participare în procesul de stabilire a pagubelor.

6. În funcție de obiectul daunei (cultură sau producție agricolă/silvică sau animal domestic) pentru care se pretinde despăgubire, autoritatea administrației publice locale numește reprezentanții pentru constituirea Comisiei de stabilire a pagubelor, pe care îi convoacă în conformitate cu cerințele stabilite în pct. 4.

7. Convocarea tuturor reprezentanților notificați și incluși în componența nominală a Comisiei de stabilire a pagubelor este obligatorie, iar întrunirea cvorumului este considerată valabilă în prezența tuturor membrilor nominalizați pentru asigurarea obiectivă a desfășurării procesului de constatare, evaluare, determinare a părții vinovate, stabilire a mărimii pagubelor și modului de despăgubire.

8. Cererea de despăgubire, altă informație și documentație (pe suport de hârtie sau electronic) prezentată autorității administrației publice locale de către persoana păgubită și gestionarul fondului cinegetic în procesul de stabilire a daunei pagubelor cauzate de fauna de interes cinegetic, la momentul recepționării, este distribuită obligatoriu, prin poșta electronică sau prin corespondență, spre examinare membrilor Comisiei de stabilire a pagubelor.

9. În cazul imposibilității convocării în teritoriu din cauza schimbării condițiilor climatice, care pot cauza riscuri sau alte dificultăți de ordin organizatoric, autoritatea administrației publice locale reconvoacă în teritoriu membrii Comisiei de stabilire a pagubelor în cel mult trei zile lucrătoare de la data notificării reprezentanților convocați inițial.

10. Lucrările Comisiei de stabilire a pagubelor trebuie finalizate în termen rezonabil, dar nu mai mult de 30 de zile lucrătoare de la data finalizării verificării și consemnării stării de fapt pe teren.

11. Pentru inacțiunile manifestate de către reprezentanții autorităților din componența nominală a Comisiei de stabilire a pagubelor sau pentru lipsa nemotivată a membrilor notificați în ordinea stabilită în pct. 5–10, aceștia poartă și sunt atrași la răspundere disciplinară, materială etc.

12. Lipsa sau constatarea pretinsei pagube, precum și cuantumul prejudiciului cauzat se stabilește în baza Procesului-verbal de constatare a stării de fapt, evaluare a daunelor cauzate culturilor agricole, fondului forestier, inclusiv producției agricole și silvice, de fauna de interes cinegetic și de stabilire a despăgubirilor (în continuare – Proces-verbal de evaluare și stabilire a pagubelor), întocmit și aprobat de Comisia de stabilire a pagubelor, conform anexei nr.1.

13. Procesul-verbal de evaluare și stabilire a pagubelor este întocmit în prezența Comisiei de stabilire a pagubelor și semnat, în mod obligatoriu, de toți participanții implicați în procesul de evaluare și stabilire a pagubelor. Opiniile/recomandările fiecărui participant, exprimate verbal, asupra gradului de realizare a acțiunilor/inacțiunilor necesare pentru determinarea finală a părții vinovate de daunele produse se consemnează obligatoriu în Procesul-verbal. Copiile de pe originalul Procesului-verbal de evaluare și stabilire a pagubelor, vizat spre neschimbare de către convocatorul Comisiei de stabilire a pagubelor, se eliberează fiecărui semnatar.

14. În cazul dezacordului asupra opiniilor/recomandărilor separate, invocate justificat de participanții la procesul de evaluare și stabilire a pagubelor, acestea sunt obligatoriu descrise în esență și consemnate separat în Procesul-verbal, ca opinii minoritare.

15. Contestarea rezultatelor Comisiei de stabilire a pagubelor se efectuează în termenele și modalitatea stabilită în Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018.

16. Determinarea gradului de respectare de către proprietar/deținător a măsurilor de protecție și prevenire împotriva cauzării pagubelor de fauna de interes cinegetic, precum și a gradului de respectare a obligațiilor gestionarului faunei de interes cinegetic este parte a procesului de examinare a stării de fapt, verificare a dovezilor privind îndeplinirea responsabilităților părților și de stabilire a vinovatului, inclusiv a modului de despăgubire.

17. Partea determinată vinovată în procesul de examinare a stării de fapt, evaluare a pagubelor și de stabilire a mărimii și modului de despăgubire, în mod benevol, achită, în termen de zece zile lucrătoare de la data eliberării Procesului-verbal de evaluare și stabilire a pagubelor, proprietarului/deținătorului terenului de culturi agricole, silvice sau animale domestice cuantumul calculat. Prin plata efectuată se sting orice pretenții referitoare la prejudiciul cauzat, în caz contrar, persoana păgubită este în drept, în baza Procesului-verbal de evaluare și stabilire a pagubelor, să se adreseze în instanța de judecată pentru a încasa despăgubirea pentru prejudiciul cauzat.

18. Rezultatele evaluării și constatării daunelor cauzate culturilor agricole, fondului forestier, inclusiv producției agricole și silvice, de către speciile de faună de interes cinegetic se consemnează și se stabilesc în Procesul-verbal de evaluare și stabilire a pagubelor.

19. Rezultatele evaluării și constatării daunelor cauzate animalelor domestice de către speciile de faună de interes cinegetic se consemnează și se stabilesc în Procesul-verbal de constatare a stării de fapt, evaluare a daunelor cauzate animalelor domestice de fauna de interes cinegetic și de stabilire a despăgubirilor, conform modelului din anexa nr. 2.

20. După examinarea informației din cererea adresată în scopul evaluării pagubelor, a dovezilor deținerii în proprietate sau folosință a terenurilor culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice, verificarea stării de fapt în teren (in-situ), determinarea gradului de realizare de către proprietar/deținător a măsurilor de protecție și prevenire împotriva cauzării pagubelor de fauna de interes cinegetic, precum și a gradului de respectare a obligațiilor gestionarului faunei de interes cinegetic, Comisia de stabilire a pagubelor apreciază și calculează cuantumul prejudiciului cauzat, în baza următoarelor criterii:

1) pentru daunele cauzate culturilor agricole sunt luate în considerare:

a) suprafața afectată;

b) gradul de vătămare sau distrugere a culturilor agricole prelucrate, în funcție de întreruperea sau încetarea creșterii culturilor (examinarea scoarței, tulpinii, rădăcinilor, lăstarilor și frunzișului);

c) gradul de afectare a roadei plantațiilor multianuale prelucrate, în special la speciile sâmburoase, care pot fi afectate de păsări;

d) stadiul de dezvoltare și starea fitosanitară a culturilor rămase neafectate, în cazul în care există situația respectivă;

e) roada medie în ultimii trei ani, în cazul proprietarilor/deținătorilor de culturi agricole pe o suprafață de 10 ha și peste, reflectată în rapoartele prezentate subdiviziunii teritoriale (direcției) a Biroului Național de Statistică;

f) roada medie pe raion conform datelor Biroului Național de Statistică, în cazul proprietarilor/deținătorilor de culturi agricole pe o suprafață de până la 10 ha;

g) prețul mediu de realizare a culturilor agricole conform datelor Biroului Național de Statistică;

2) pentru daunele cauzate culturilor și producției silvice pe terenurile din fondul forestier sunt luate în considerare:

a) suprafața afectată, cantitatea culturilor și a producției silvice;

b) gradul de vătămare sau distrugere a semințișului natural, a culturilor silvice, în caz de întrerupere (vătămat până la 1/3) sau încetare a creșterii (vătămarea tulpinii mai mult de 30% din circumferință ori dacă vătămarea coroanei sau a sistemului radicular depășește 1/3 sau este distrus), se evaluează prin examinarea rădăcinilor, scoarței, tulpinii, ramificațiilor, lăstarilor și a frunzișului;

c) stadiul de dezvoltare și starea fitosanitară a culturilor silvice neafectate, după caz;

3) pentru daunele cauzate animalelor domestice sunt luate în considerare:

a) numărul de capete, familii, colonii etc.;

b) specia și rasa animalului;

c) vârsta, sexul, greutatea și starea fiziologică a animalului;

d) prețul de piață și producția ratată la data depistării pagubei.

21. În cazul distrugerii stupilor/stupinelor amplasate pe terenuri din fondul forestier sau din afara fondului forestier, determinarea pagubei se calculează pornind de la prețul de piață al unei familii de albine, al inventarului, precum și venitul ratat până la sfârșitul sezonului apicol de la data depistării pagubei.

22. Pagubele cauzate de fauna de interes cinegetic terenurilor fondului forestier cu culturi și producție silvică sunt supuse compensării se efectuează concomitent cu repararea prejudiciilor. Calcularea pagubelor cauzate culturilor silvice se efectuează în modul stabilit în anexele nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr. 4 și nr. 6 din Codul silvic nr. 887/1996, iar a pagubelor cauzate producției silvice după determinarea cantității producției recoltate ratate – conform prețului de piață la data depistării acestora.

23. După finalizarea procedurii de examinare a stării de fapt, evaluare a pagubelor și stabilire a mărimii și modului de despăgubire, originalul Procesului-verbal de evaluare și de stabilire a pagubelor se păstrează la autoritatea administrației publice locale, în dosarul cauzei de despăgubire, care cuprinde:

1) cererea păgubașului;

2) notificările pentru convocarea Comisiei de stabilire a pagubelor;

3) actul administrativ de constituire a Comisiei de stabilire a pagubelor;

4) dovada înregistrării dreptului de proprietate sau folosință a terenurilor agricole, silvice;

5) dovada înregistrării animalelor domestice în Registrul de stat al animalelor sau certificatul eliberat de autoritatea administrației publice locale privind deținerea speciilor de animale care nu sunt înscrise în Registrul de stat al animalelor;

6) certificatele de origine și proveniență a culturilor agricole sau silvice;

7) certificatele privind valoarea bunului afectat sau valoarea de piață a acestuia;

8) rapoartele care determină roada medie a culturilor agricole;

9) documentele oficiale ale Biroului Național de Statistică;

10) dovezile proprietarului/deținătorului privind realizarea măsurilor de protecție și prevenire a cauzării pagubelor (notificări, aprobări de la proprietari/deținători de pășuni, bilete silvice, poze, înregistrări video etc.);

11) dovezile gestionarului fondului cinegetic privind executarea obligațiilor contractuale referitoare la gestionarea faunei sălbatice de interes cinegetic care a produs dauna (copia contractului de gestiune și fișa fondului cinegetic, notificările, procesele-verbale, actele de constatare, autorizările, fișele de recoltare etc.);

12) alte documente care pot servi ca probe la evaluarea responsabilităților și obligațiilor părților și determinarea părții vinovate, precum și la estimarea cuantumului pagubelor cauzate.

III.

OBLIGAȚIILE, RESPONSABILITĂȚILE DE ASIGURARE A MĂSURILOR DE PROTECȚIE ȘI PREVENIRE ÎMPOTRIVA CAUZĂRII DAUNELOR DE FAUNA DE INTERES CINEGETIC CULTURILOR AGRICOLE, SILVICE ȘI ANIMALELOR DOMESTICE

24. Proprietarilor/deținătorilor de culturi agricole, silvice sau de animale domestice, pentru obținerea plății determinate conform procedurii din Regulament, le revin următoarele obligații:

1) înregistrarea bunurilor imobile (terenuri) pentru care se pretinde despăgubirea, în conformitate cu art. 4 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998, raportate și incluse după categoria de folosință în datele Cadastrului funciar, conform art. 10 din Legea nr. 1247/1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, cadastrul funciar de stat și monitoringul funciar;

2) prezentarea, conform art. 15 alin. (3), art. 22 alin. (2) din Legea nr. 93/2017 cu privire la statistica oficială, a documentelor și evidențelor privind producția obținută la culturile recoltate pe toată suprafața însămânțată, în cazul verificării terenurilor de culturi pentru determinarea calității datelor comunicate;

3) elaborarea și aprobarea amenajamentelor silvice pentru îngrijirea, conform cerințelor tehnice de gospodărire silvică, a pădurilor raportate și incluse ca păduri sau plantații forestiere în datele Cadastrului funciar potrivit art. 2, art. 53 și art. 73 alin. (3) din Codul silvic nr. 887/1996;

4) identificarea și declararea animalului domestic pentru înregistrarea acestuia în Registrul de stat al animalelor, conform art.5 și 7 din Legea nr.231/2006 privind identificarea și înregistrarea animalelor;

5) aplicarea unor măsuri inofensive, care să nu admită pieirea animalelor sălbatice în procesul de producție agricolă, conform art. 14 din Legea regnului animal nr. 439/1995.

25. Asigurarea realizării măsurilor minime de protecție și prevenire împotriva cauzării daunelor culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de fauna de interes cinegetic sunt necesare și definitorii în justificarea obținerii despăgubirilor, care pot fi realizate prin diferite metode, mai mult sau mai puțin costisitoare, de către proprietar/deținător, prin mijloace inofensive precum:

1) plasarea de sperietori mecanice fixe sau mișcătoare (momâie, baloane, morișcă, repelente, reflectoare de lumină etc.) sau de dispozitive electronice (difuzoare cu sunet intermitent; alarme acustice; tunuri cu gaz etc.);

2) instalarea obstacolelor mecanice (plasă de protecție antipăsări, gard din plasă de rabiță, de lemn, din metal, construcție de zidărie etc.) sau electronice (gard electric cu impulsuri intermitente etc.);

3) asigurarea supravegherii prin sisteme video și a pazei individual (angajați, câini etc.) sau externalizarea serviciilor (prin persoane juridice specializate) pentru exploatațiile zootehnice autorizate, inclusiv taberele de vară înregistrate, conform prevederilor Legii nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară;

4) plasarea adăposturilor animalelor domestice doar în locuri împrejmuite și păzite (obor/țarc acoperit, grajd etc.) în scopul ocrotirii și apărării acestora pe timp de noapte de atacurile speciilor de faună de interes vânătoresc sau ale altor animale sălbatice-dăunători (vulpi, șacali, câine-enot, pisică sălbatică, viezure etc.);

5) asigurarea supravegherii pășunatului și adăpatului animalelor, orientarea deplasării acestora în locuri și trasee autorizate sau coordonate cu proprietarii/gestionarii terenurilor destinate în acest scop.

26. În cazul imposibilității accesului la informația privind datele gestionarilor fondurilor cinegetice și privind aria teritorială pe care sunt constituite, proprietarii/deținătorii de culturi agricole, silvice sau de animale domestice sunt în drept să solicite autorității administrației publice locale informație despre fondul cinegetic constituit pe terenurile proprietății private sau ale unității teritorial-administrative a localității și datele de contact ale gestionarului.

27. În zona expusă riscului de producere a pagubelor la culturile agricole, silvice sau animalele domestice, în cazul apariției speciilor de faună de interes cinegetic pentru hrană în intravilanul sau extravilanul localității, autoritatea administrației publice locale sau oricare persoană poate anunța, imediat prin telefon și ulterior prin notificare scrisă (fax, e-mail, poștă), gestionarul fondului cinegetic în scopul întreprinderii măsurilor și acțiunilor de reglementare numerică a speciilor de animale de interes cinegetic sau strămutare autorizată, prin metode inofensive, a animalului sălbatic protejat de stat.

28. Gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligați să întreprindă următoarele acțiuni pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, alte animale sălbatice, inclusiv cele protejate de stat:

1) să fie realizată integral cota de recoltă aprobată pentru specia/speciile de vânat corespunzătoare;

2) să asigure și să administreze hrana complementară pentru exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cel puțin jumătate din cantitățile de hrană complementară prevăzute în planul de amenajamente-cinegetice a fondului cinegetic pe a căror rază s-a produs paguba, în scopul menținerii acestora în zonele de hrănire și pentru abaterea de la culturile agricole sau din vegetația forestieră în care s-ar putea produce pagube;

3) să execute acțiuni de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din zonele expuse sau de strămutare autorizată prin metode inofensive a animalului sălbatic protejat de stat, pe care le aduce la cunoștința autorității administrației publice locale și structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecția Mediului cu cel puțin 24 de ore înainte de desfășurarea acestora;

4) să solicite aprobările necesare pentru suplimentarea cotelor de recoltă și autorizarea pentru vânarea, în afara perioadelor permise, a acelor exemplare din speciile de faună de interes cinegetic care produc pagube culturilor agricole, vegetației forestiere și animalelor domestice;

5) să vâneze cu prioritate, în condițiile legii și cu informarea obligatorie a proprietarului/deținătorului de teren, în locurile unde se produc pagube, acele exemplare din speciile de faună de interes cinegetic care produc pagube sau care reprezintă un potențial pericol de producere a pagubelor.

29. Gestionarii fondurilor cinegetice fac dovada îndeplinirii acțiunilor prevăzute la pct. 28 prin:

1) informația privind numărul de exemplare recoltate, raportat la numărul de exemplare aprobat pentru recoltare, pentru îndeplinirea obligației prevăzute la subpct. 1);

2) procesele-verbale de administrare a hranei complementare în locurile destinate pentru hrănire și abatere, pentru îndeplinirea obligației prevăzute la subpct. 2);

3) procesele-verbale întocmite cu ocazia desfășurării acțiunilor de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din zonele periclitate sau prin autorizările obținute pentru strămutarea animalelor sălbatice protejate de stat în perioadele în care acestea frecventează intravilanul sau extravilanul localităților pentru hrană și prin notificările înaintate în scris (prin fax, e-mail, poștă) autorității administrației publice locale și structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecția Mediului anterior executării acestora, pentru îndeplinirea obligației prevăzute la subpct. 3);

4) solicitarea scrisă și transmisă în vederea obținerii aprobărilor necesare recoltării, prin autorizațiile de vânătoare eliberate pentru împușcare și prin împușcarea efectivă a exemplarelor respective, pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la subpct.4) și 5). În situația în care gestionarul constată că nu poate recolta exemplarele pentru care a obținut aprobare, deoarece acestea nu mai frecventează zonele respective, notifică acest lucru structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecția Mediului, pentru a încheia un act de constatare în acest sens.

30. Modul de executare a obligațiilor și de asigurare a măsurilor de protecție și prevenire împotriva cauzării pagubelor culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice de fauna de interes cinegetic ce revin părții care pretinde despăgubire și părții care gestionează fauna de interes cinegetic în fondul cinegetic din raza unității teritorial-administrative unde s-a produs paguba culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice sunt verificate în procesul de constatare a stării de fapt, evaluare a daunelor cauzate culturilor agricole, fondului forestier, inclusiv producției agricole și silvice, de fauna de interes cinegetic și de determinare și stabilire a despăgubirilor, consemnate în Procesul-verbal de evaluare și stabilire a pagubelor.

anexa nr.1

anexa nr.2

Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr.254/2021

REGULAMENT privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic și caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Prezentul Regulament reprezintă totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea, modul și mijloacele folosite pentru buna organizare și desfășurare a vânătorii la exemplarele din specii de faună de interes cinegetic în fondurile cinegetice din Republica Moldova, precum și obligațiile și drepturile participanților și modul de folosință a producției de vânat, inclusiv a producției de vânat ilicit.

2. Dreptul de recoltare a producției cinegetice din fondurile cinegetice din Republica Moldova se realizează în condițiile prevederilor Legii regnului animal nr.439/1995, Legii vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018 și ale prezentului Regulament.

3. Vânătoarea la speciile permise spre recoltare se efectuează în perioadele indicate în anexa la Legea vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018.

1) Metodologia de evaluare a efectivelor populațiilor speciilor de faună de interes cinegetic și de calcul al cotelor anuale de recoltare se aprobă prin ordin al ministrului mediului, se înregistrează și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

2) Cotele anuale de recoltare se aprobă de către administratorul fondului cinegetic, cu consultarea gestionarilor fondurilor cinegetice.

3) Zilele de vânătoare și cota de recoltare pentru un vânător se stabilesc de către gestionari.

4. Datele pentru fiecare fond cinegetic atribuit în gestiune, rezultatele evaluării anuale a faunei de interes cinegetic, perioadele de vânătoare, cotele anuale de recoltare aprobate și cantitatea de exemplare extrase în sezonul de vânătoare precedent sunt publicate de către deținătorul Registrului de evidență a fondurilor cinegetice cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de începerea sezonului de vânătoare.

5. În sensul prezentului Regulament, următoarele noțiuni semnifică:

1) autorizație de a vâna animale sălbatice copitate – permis de vânătoare care confirmă dreptul unui vânător cu drept de împușcare sau al unui grup de vânători de a exercita vânătoarea la animale sălbatice copitate într-un anumit fond cinegetic sau pe o porțiune din acesta, pentru o perioadă de timp determinată, cu indicarea speciei, vârstei și sexului, precum și a numărului de exemplare permise spre recoltare;

2) foaie/fișă de recoltare – permis de vânătoare care confirmă dreptul unui vânător sau al unui grup de vânători de a exercita vânătoarea la vânatul mic în fondurile cinegetice atribuite gestionarului;

3) exemplar „de selecție” – exemplar degenerat, bolnav, accidentat, rănit, cu trofee degradate, precum și cel cu deviații comportamentale evidente;

4) goană – acțiune de vânătoare care constă în stârnirea și mânarea (hăituirea) vânatului de către gonași spre linia de țintași;

5) gonaș – persoană fizică, participant la vânătoarea colectivă, deținător al carnetului de vânător, elevii/studenții instituțiilor de învățământ, indiferent că sunt sau nu deținători ai carnetului de vânător, care dispun de program de studii și au ca disciplină managementul cinegetic;

6) țintaș – persoană fizică, participant la vânătoarea colectivă, deținător al carnetului de vânător, care are obligația de a respecta regulile de desfășurare a vânătorii și sarcina de recoltare prin împușcare a vânatului;

7) rață „chemătoare” – rață crescută în gospodăria vânătorului, marcată cu inel special și folosită pentru atragerea vânatului acvatic.

II.

TIPURI ȘI METODE DE VÂNĂTOARE

6. Tipurile, metodele și armele de vânătoare se reglementează prin prezentul Regulament. Tipurile, metodele, armele și condițiile de vânătoare a speciilor de faună sălbatică care nu se încadrează în prezentul Regulament sunt interzise.

7. Prin tip de vânătoare se înțelege felul în care se practică acțiunea de vânătoare.

Pe teritoriul fondurilor cinegetice se permit următoarele tipuri de vânătoare:

1) în funcție de numărul de participanți:

a) vânătoare individuală;

b) vânătoare colectivă;

2) în funcție de scopul urmărit prin acțiunea de vânătoare:

a) vânătoarea sportivă și de amatori, permisă în toate fondurile cinegetice la animalele de interes cinegetic;

b) reglarea numerică a răpitorilor și combaterea dăunătorilor vânatului (pisici și câini hoinari fără zgardă, coțofene, ciori grive etc.), permise în toate fondurile cinegetice, care au ca scop menținerea efectivelor reale ale răpitoarelor la nivelul efectivelor optime, în vederea diminuării prejudiciului produs de către acestea;

c) extragerea unor exemplare în scopuri de selecție, de cercetare științifică, de repopulare, cultural-educative sau estetice, permisă în toate fondurile cinegetice.

8. În fondurile cinegetice se permit următoarele metode de vânătoare:

1) vânătoarea „la dibuit”– metoda individuală de vânătoare ce se bazează pe căutarea vânatului și apropierea la o distanță optimă pentru tragere;

2) vânătoarea „la pândă” – așteptarea potențialului de vânat, aflat în libertate pe terenurile de vânătoare, fără a fi impus de vânător să se miște premeditat într-o anumită direcție și care se exercită la: trecători, scăldători, hrănitori, cadavrul animalului ucis de către animalul sălbatic ce face obiectul acțiunii respective de vânătoare, locurile unde se produc pagube, vizuini, locurile de pasaj, locurile de înnoptat (locurile de montă/rut);

3) vânătoarea „prin ademenire” – metoda bazată pe ademenirea animalelor spre vânător prin mijloace și procedee sonore, vizuale sau olfactive;

4) vânătoarea „la nadă” – administrarea hranei pentru ademenirea vânatului în vederea recoltării sau capturării în scop de cercetare științifică, de repopulare, cultural-educativ sau estetic, precum și pentru prevenirea cauzării daunelor sectorului cinegetic, culturilor agricole, silvice și animalelor domestice (de fermă);

5) vânătoarea „la vizuină” – stârnirea vânatului din vizuină cu utilizarea câinilor de vânătoare;

6) vânătoarea „la sărite” – stârnirea vânatului cu sau fără utilizarea câinilor de vânătoare de rasă;

7) vânătoarea „la goană” – metoda bazată pe stârnirea, hăituirea și mânarea vânatului de către gonași și câini de vânătoare de rasă spre linia de tragere a țintașilor;

8) vânătoarea „cu atrape” – atragerea vânatului către vânător prin utilizarea unor atrape permise de lege.

9. Vânătoarea în fondul cinegetic se organizează și se desfășoară exclusiv în baza autorizației pentru animale sălbatice copitate (în continuare – autorizație), iar pentru specii de animale sălbatice cu blană, păsări – exclusiv în baza foii/fișei de recoltare. Modelele acestora, modul de plată și reglementările de eliberare se aprobă prin ordin al ministrului mediului.

10. Autorizațiile și foile/fișele de recoltare se eliberează prin ordin intern al gestionarului fondului cinegetic, în limitele cotelor anuale de recoltare aprobate de administrator, în funcție de tipul de vânătoare planificat:

1) autorizație pentru vânătoare individuală – atribuie dreptul unei singure persoane fizice de a practica vânătoarea, care este membru al unei societăți de vânători;

2) autorizație pentru vânătoare colectivă – atribuie dreptul de a practica vânătoarea, în același timp și spațiu, mai multor persoane, membri ai unei societăți de vânători.

11. În scopuri de cercetare științifică, de repopulare, cultural-educative sau estetice, extragerea prin vânătoare în baza autorizației sau foii/fișei de recoltare a exemplarelor din specii de animale sălbatice se realizează individual, prin selecție, prin metoda „la nadă”, „la pândă”, „la dibuit” sau „ademenire”, „la vizuină”, „cu atrape”, cu condiția obținerii acordului administratorului și a avizului instituțiilor de cercetări în domeniul cinegeticii din Republica Moldova.

III.

ORGANIZAREA ȘI PRACTICAREA VÂNĂTORII

Secțiunea 1

Reguli generale de organizare a vânătorii și dreptul de participare

12. La vânătoare au dreptul să participe membrii organizațiilor vânătorești, deținători ai carnetului de vânător, candidați la obținerea carnetului de vânător, cetățenii străini și apatrizii, elevii/studenții din instituția de învățământ care dispune de program de studii și are ca disciplină managementul cinegetic. Modul de examinare, evaluare a solicitantului carnetului de vânător, aprobarea modelului-tip, eliberarea, înregistrarea și evidența acestuia se reglementează prin Regulament aprobat prin ordin al ministrului mediului, înregistrat și publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

13. Pentru practicarea vânătorii, participanții trebuie se dețină:

1) carnet de vânător, cu excepția elevilor/studenților instituțiilor de învățământ, participanți la vânătoarea colectivă;

2) permis de vânătoare (foaie/fișă pentru recoltare, autorizație de a vâna animale sălbatice copitate);

3) permis de portarmă;

4) permis pentru arcul de vânătoare;

5) pașaportul câinelui de vânătoare sau pașaportul păsării de pradă dresate, în cazul folosirii acestuia (acesteia).

14. Pentru practicarea vânătorii, cetățenii străini și apatrizii trebuie să prezinte:

1) actul prin care se adeverește calitatea de vânător, obținut în țara de origine;

2) permisul de portarmă și muniții provizoriu, eliberat cetățenilor străini pentru vânătoare în ordinea stabilită de Ministerul Afacerilor Interne;

3) acte de înregistrare a câinilor de vânătoare de rasă, a păsărilor de pradă care îi aparțin, eliberate în țara în care cetățeanul străin își are domiciliul.

15. Cetățenii străini și apatrizii, participanți la vânătoare, trebuie să fie însoțiți de o persoană împuternicită de către gestionarul fondului cinegetic. Conducătorul vânătorii, însoțitor al cetățenilor străini și apatrizilor care participă la vânătoare trebuie să dispună de permis de vânătoare și de Registrul tehnicii securității la vânătoare.

16. Vânătoarea se efectuează la una sau la mai multe specii de animale sălbatice și în termenele indicate în autorizația sau fișa/foaia de recoltare. Vânătoarea se organizează doar în condiții de vizibilitate bună (răsărit total, lipsa ceții și a ninsorii abundente), fiind interzisă orice tragere în amurg, în ceață, pe ploaie torențială și ninsoare puternică în timpul vânătorii.

17. Vânătoarea se poate practica cu câini de vânătoare identificați în baza pașaportului, care confirmă testarea lor pentru vânătoarea de animale sălbatice copitate, animale cu blană, inclusiv la păsări acvapalustre sau terestre.

18. În caz de necesitate, pentru desfășurarea în maximă siguranță a acțiunilor de vânătoare, în funcție de modul vânătorii, suprafața și condițiile fondului cinegetic, se asigură supravegherea și paza pe marginile terenului de tragere (flancuri) sau linia de tragere, pentru a preveni pătrunderea pe terenul de vânătoare a animalelor domestice sau a persoanelor străine, altele decât participanții înregistrați.

19. Paznicii de vânătoare au dreptul de portarmă și de folosire a armei de foc de serviciu din dotare sau a armei de foc care le aparține pentru exercitarea funcțiilor de serviciu.

20. Pentru buna organizare și desfășurarea în maximă siguranță a acțiunilor de vânătoare, gestionarul fondului cinegetic împuternicește în acest scop, prin ordin, reprezentanții săi, desemnând un conducător al acțiunii de vânătoare, care devine responsabil de întreg procesul de organizare, desfășurare și închidere a vânătorii.

21. Atunci când este organizată și desfășurată vânătoarea prin metoda „la goană”, conducătorul vânătorii, la necesitate, numește, în coordonare cu gestionarul, una sau două persoane, deținător(i) al (ai) carnetului de vânător și permisului de portarmă, în calitate de coordonator(i) (coorganizator(i)) al (ai) goanei, care, în baza indicațiilor, se implică în acțiuni de dirijare (aranjare) a gonașilor și monitorizare a desfășurării corecte a vânătorii.

22. Țintașii au sarcina de a extrage vânatul în conformitate cu prevederile autorizației sau foii/fișei pentru recoltare. Acestora li se interzice schimbul de numere (țintași enumerați în limita sectorului de tragere) sau abandonarea acțiunilor de vânătoare înainte de încheierea goanei.

23. Gonașilor li se asigură, în mod obligatoriu, veste reflectorizante pentru evidențiere pe fundalul fondului cinegetic. Acestora li se interzice să se afle pe teren cu armă, cu excepția coordonatorului goanei.

24. Numărul țintașilor și gonașilor în cadrul acțiunilor de vânătoare, indiferent de modul de desfășurare, este stabilit în funcție de suprafața și condițiile fondului cinegetic de către conducătorul vânătorii. Țintașii și gonașii sunt conduși și dirijați, la necesitate, de către coordonatorul goanei, pentru a mâna eficient animalele sălbatice.

25. Toți participanții la vânătoare sunt obligați să respecte legislația privind regnul animal, regulile de securitate în timpul vânătorii, prevederile prezentului Regulament, precum și toate indicațiile conducătorului vânătorii, iar când este organizată și desfășurată vânătoarea prin metoda „la goană” – inclusiv indicațiile coordonatorilor goanei.

26. Responsabilitatea pentru modul în care se organizează și se desfășoară acțiunile de vânătoare revine, în primul rând, conducătorului vânătorii, apoi, consecutiv, coordonatorului goanei și celorlalți participanți la vânătoare. Pentru încălcarea regulilor de vânătoare, a regulilor de securitate la vânătoare, precum și a indicațiilor conducătorului vânătorii și coordonatorului goanei, fiecare participant poartă răspundere personală în cadrul acțiunii de vânătoare.

27. Până la începerea acțiunilor de vânătoare, conducătorul vânătorii, în mod obligatoriu, efectuează instructajul privind regulile de vânătoare și regulile de securitate la vânătoare pentru toți participanții la vânătoare, fapt consemnat în Registrul tehnicii securității la vânătoare, numerotat cu pagini șnuruite, sigilate și ștampilate de gestionar.

28. În Registrul tehnicii securității la vânătoare se înscrie locul, data în care se desfășoară vânătoarea, inclusiv numele, prenumele și numărul carnetului vânătorului cu drept de împușcare și ale gonașilor participanți la vânătoare.

29. Conducătorul vânătorii începe și oprește acțiunea de vânătoare prin semnale convenționale sonore sau de alt gen, care sunt însușite de către toți participanții la vânătoare înaintea începerii vânătorii.

30. După recoltarea vânatului indicat în autorizație sau în foaia/fișa de recoltare, vânătoarea se consideră finalizată, iar conducătorul vânătorii asigură ieșirea echipei de vânătoare din fondul cinegetic și completează toate formularele necesare pentru însoțirea vânatului recoltat.

31. La trecerea animalului rănit pe terenul fondului cinegetic al altui gestionar, răpunerea se face doar cu înștiințarea și acordul gestionarului fondului cinegetic respectiv.

32. În cazurile în care se recoltează un număr mai mare de exemplare decât numărul indicat în autorizație sau în foaia/fișa de recoltare, vânătoarea se sistează, iar conducătorul vânătorii întocmește pe acest caz un proces-verbal și anunță gestionarul fondului cinegetic.

33. În caz de recoltare a unui număr mai mare de exemplare decât cel prevăzut în autorizație sau foaia/fișa de recoltare, care dovedește depășirea limitei cotei anuale de recoltare, aprobată de administrator pentru fondul cinegetic, conducătorul echipei de vânători anunță gestionarul și subdiviziunea teritorială a Inspectoratului pentru Protecția Mediului, care întocmește un proces-verbal pentru braconaj pe numele conducătorului vânătorii sau pe numele vânătorului care a comis fapta.

34. Despăgubirea pentru numărul depășit de animale recoltate, în lipsa sau din culpa echipei de vânători, se achită integral gestionarului. În acest caz gestionarul fondului cinegetic achită administratorului despăgubiri conform plăților de încasare pentru pagubele cauzate de către persoanele fizice și juridice prin vânarea animalelor de vânat stabilite în anexa nr. 6 la Legea regnului animal nr. 439/1995.

35. Producția recoltată prin acțiuni de vânătoare sau deținută ilegal se supune, obligatoriu, expertizei sanitar-veterinare conform Normei sanitar-veterinare de organizare a controlului specific oficial al produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1112/2010.

Secțiunea a 2-a

Vânătoarea animalelor sălbatice copitate

36. Vânătoarea animalelor sălbatice copitate în fondul cinegetic se organizează și se desfășoară exclusiv în baza autorizației, doar prin următoarele metode de vânătoare:

1) „la dibuit” – se practică individual, cu furișarea vânătorului spre vânat până la o distanță de la care poate să tragă și să-l răpună, însoțit obligatoriu de conducătorul vânătorii;

2) „la pândă” – se practică individual, de către un vânător, însoțit obligatoriu de conducătorul vânătorii, de pe turnuri de vânătoare (hochstanduri) sau din alte locuri special amenajate pentru acest scop, în locurile de pasaj sau activitate a vânatului (scăldători, hrănitori, vizuini etc.);

3) „prin ademenire” – se practică individual, de către un vânător, însoțit obligatoriu de conducătorul vânătorii, cu ademenirea animalelor spre vânător prin imitarea sunetelor produse de femele sau masculi în perioada de montă/rut, cu ajutorul anumitor dispozitive, instrumente sau voci ori prin utilizarea atractanților sau a atrapelor autorizate;

4) „la nadă” – se practică individual, de către un vânător, însoțit obligatoriu de conducătorul vânătorii, în locurile depunerii hranei pentru ademenirea vânatului, în scopul recoltării sau capturării de către vânător;

5) „la goană” – se practică colectiv, de către o echipă de cel puțin cinci vânători cu drept de împușcare și gonași, realizându-se doar la specia „mistreț”. Gonașii stârnesc și mână vânatul spre linia de tragere a țintașilor, care exercită tragerea în vânat de pe turnuri de vânătoare, alte locuri special amenajate pentru tragere sau de pe terenuri neamenajate, unde, de regulă, țintașii sunt aranjați în linie dreaptă.

37. În cadrul acțiunii de vânătoare la animale sălbatice copitate prin metoda „la goană” sunt respectate următoarelor reguli:

1) țintașii sunt repartizați (aranjați) pe teren de către conducătorul vânătorii, de regulă, în linie dreaptă, distanțați la un interval de până la 100 m, încât să se asigure vizibilitatea dintre fiecare doi țintași vecini, care le stabilește direcția și sectorul de tragere, ce trebuie respectat cu strictețe de către aceștia;

2) limitele sectoarelor de tragere trebuie să fie bine determinate prin obiecte (repere) fixe și să formeze un unghi nu mai mic de 45° în dreapta și în stânga țintașului;

3) țintașilor li se permite să încarce arma doar la locul de tragere stabilit, iar la părăsirea locului sunt obligați să-și descarce arma;

4) când gonașii sunt la 150 m față de linia de tragere, la apariția vânatului, țintașii se întorc la 180° în direcție opusă și pot trage sub un unghi nu mai mic de 45° față de linia de tragere;

5) fiecare echipă de cinci gonași este însoțită de către un coordonator al goanei înarmat, pregătit să răpună în orice moment vânatul rănit, observat pe parcurs de către gonașii din echipă.

38. La vânătoarea de animale sălbatice copitate se permite utilizarea armei cu țeava lisă, a cartușelor cu glonț, a armei cu țeavă ghintuită de calibrul 223 Rem și mai mare, precum și a arcului cu săgeți. Se interzice categoric folosirea glonțului sferic, precum și a alicelor cu diametrul mai mare de 5 mm (0000).

39. Țintașul poate să se apropie de animalul doborât doar după sfârșitul goanei, apropiindu-se atent din spatele animalului și asigurându-se că este mort. În caz că animalul căzut este rănit, țintașul îl împușcă mortal, asigurându-se obligatoriu că direcția de tragere nu produce riscuri pentru viața și sănătatea celorlalți participanți.

40. În cazul rănirii animalului indicat în autorizație, vânătoarea poate continua doar pentru ca acesta să fie răpus. Până la începerea acestei acțiuni, conducătorul vânătorii notează pe versoul autorizației că animalul a fost rănit. Se interzice vânarea altor animale sălbatice în timpul dobândirii animalului rănit. Răpunerea vânatului rănit se face în hotarele fondului cinegetic al gestionarului unde a fost organizată vânătoarea, iar în cazul vânătorii colective, la indicația conducătorul vânătorii – de către o echipă de cel mult cinci vânători cu drept de împușcare.

41. La trecerea animalului rănit pe terenul fondului cinegetic al altui gestionar, răpunerea se face doar cu înștiințarea acestuia, iar în cazul în care răpunerea animalului rănit nu a fost posibilă, autorizația se consideră utilizată.

42. După recoltarea vânatului, conducătorul vânătorii asigură ieșirea echipei de vânătoare din fondul cinegetic, completează compartimentele din autorizația de vânătoare și eliberează deținătorului cotorul acesteia, pentru însoțirea vânatului recoltat.

43. În cazurile în care se recoltează un exemplar de alt sex sau vârstă decât cel indicat în autorizația de vânătoare, precum și în cazul în care se recoltează un număr mai mare de exemplare decât cel indicat în autorizație, vânătoarea se sistează, fapt pentru care conducătorul acțiunii de vânătoare întocmește un proces-verbal și anunță gestionarul fondului cinegetic respectiv.

44. La vânătoarea colectivă prin metoda „la goană”, în caz de recoltare a unui număr mai mare de exemplare decât cel prevăzut în autorizație, conducătorul vânătorii sistează vânătoarea și întocmește un act de constatare. Despăgubirea pentru numărul depășit de animale recoltate, în lipsa sau din culpa echipei de vânători, este integral achitată gestionarului de persoana vinovată sau de conducătorul vânătorii.

45. Dacă animalele sălbatice copitate dobândite depășesc limita cotei anuale de recoltare, aprobată de administrator pentru fondul cinegetic, gestionarul anunță imediat administratorul și achită despăgubiri cauzate prin vânare. Toate animalele recoltate peste limita de recoltare sunt predate gestionarului pentru utilizarea lor ulterioară.

46. Recoltarea animalelor sălbatice copitate se desfășoară în termenele și prin metodele prezentate mai jos:

1) vânătoarea la căprior:

a) de la 15 mai până la 15 octombrie se permite vânătoarea individuală și de selecție la masculi. Metodele aplicabile – „la nadă”, „la pândă”, „la dibuit” și „prin ademenire”;

b) de la 1 septembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea la specimenele indicate în autorizația de vânătoare. Metodele aplicabile – „la pândă”, „la dibuit”;

2) vânătoarea la cerb (cerb comun, cerb lopătar, cerb cu pete):

a) de la 1 septembrie până la 15 octombrie se permite vânătoarea individuală, de trofeu și de selecție la masculi. Metoda aplicabilă – „la nadă”, „la pândă”, „la dibuit” și „prin ademenire”;

b) de la 15 octombrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea la toate specimenele indicate în autorizația de vânătoare. Metodele aplicabile – „la pândă”, „la dibuit”;

3) vânătoarea la muflon:

a) de la 1 septembrie până la 15 noiembrie se permite vânătoarea individuală, de trofeu și de selecție la masculi. Metodele aplicabile – „la nadă”, „la pândă”, „la dibuit”;

b) de la 15 noiembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea la toate specimenele indicate în autorizația de vânătoare. Metodele aplicabile – „la pândă”, „la dibuit”;

4) vânătoarea la mistreț – de la 15 septembrie până la 15 ianuarie se permite vânătoarea la toate specimenele indicate în autorizația de vânătoare, cu excepția femelelor-cap de ciurdă. Metodele aplicabile – „la nadă”, „la pândă”, „la dibuit” și „la goană”, cu sau fără câini de vânătoare (cu excepția câinilor gonitor).

Secțiunea a 3-a

Vânătoarea animalelor sălbatice cu blană

47. Vânătoarea animalelor sălbatice cu blană în fondul cinegetic se organizează și se desfășoară exclusiv în baza foii/fișei de recoltare doar prin următoarele metode de vânătoare:

1) „la dibuit” – se practică individual, de către un vânător, însoțit sau nu de conducătorul vânătorii, pe urmele vizibile ale animalului, cu folosirea doar a armei cu țeava lisă și fără câine de vânătoare;

2) „la pândă” – se practică individual, de către un vânător, însoțit obligatoriu de conducătorul vânătorii în locuri special amenajate pentru acest scop sau în locurile de trecere a vânatului;

3) „prin ademenire” – se practică individual, de către un vânător, prin imitarea sunetelor produse de femele sau masculi în perioada de montă sau de alt gen, cu ajutorul anumitor dispozitive, voci sau prin atragerea animalelor cu ajutorul atractanților sau atrapelor;

4) „la nadă” – se practică individual, de către un vânător, în locurile depunerii nadei (resturi animaliere, atractanți);

5) „la vizuină” – se practică individual sau colectiv, cu implicarea cel mult a trei vânători, însoțiți sau nu de conducătorul vânătorii, la vizuinile animalelor, cu folosirea obligatorie a câinilor de vizuină, identificați în baza pașaportului, prin care se confirmă testarea lor în cadrul vânătorii la animale sălbatice cu blană de vizuină;

6) „la sărite” – se practică colectiv, de către o echipă de vânători, însoțiți obligatoriu de conducătorul vânătorii, care trec în lanț prin ascunzișurile de zi ale animalelor, speriindu-le din culcuș pentru a trage din arma de vânătoare;

7) „la goană” – se practică colectiv, de către o echipă de vânători și gonași. Gonașii stârnesc și mână vânatul spre linia de tragere a țintașilor, care exercită tragerea în vânat fie din locuri special amenajate pentru tragere, fie de pe terenuri neamenajate, unde, de regulă, țintașii sunt aranjați în linie dreaptă.

48. Acțiunea de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda „la pândă”, „prin ademenire” și „la nadă” se practică în apropierea stufăriilor și tufărișurilor, la marginea pădurilor și pârloagelor, la o distanță de până la 40 m cu armă cu țeava lisă sau până la 100 m cu armă cu țeava ghintuită, iar deplasarea vânătorului către și de la ascunziș se efectuează cu armă descărcată, pusă în toc.

49. În cadrul acțiunii de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda „la vizuină” sunt respectate următoarele reguli:

1) se permite folosirea doar a armei cu țeava lisă;

2) scoaterea armei din toc și eliberarea câinelui din lesă se permite doar după aranjarea vânătorilor lângă vizuină, la o distanță de cel mult 50 m de la ele;

3) la sfârșitul partidei de vânătoare arma trebuie se fie descărcată și pusă în toc, iar câinii să fie prinși în lesă;

4) în cazul câinilor localizați în vizuină, în urma extragerii lor este necesar ca zonele excavate ale vizuinilor să fie obligatoriu acoperite și nivelate complet cu sol.

50. În cadrul acțiunii de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda „la sărite” sunt respectate următoarele reguli:

1) se permite folosirea doar a armei cu țeava lisă;

2) se permite tragerea în animalele care se îndepărtează sau au trecut în spatele lanțului vânătorilor.

51. În cadrul acțiunii de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda „la goană” sunt respectate următoarele reguli:

1) țintașii sunt repartizați (aranjați) pe teren de către conducătorul vânătorii, de regulă, în linie dreaptă, distanțați la un interval de până la 70 m, încât să se asigure vizibilitatea dintre fiecare doi țintași vecini, care le stabilește direcția și sectorul de tragere, ce trebuie respectate cu strictețe de către aceștia;

2) limitele sectoarelor de tragere trebuie să fie fixate bine, determinate prin obiecte (repere) fixe și să formeze un unghi nu mai mic de 45° în dreapta și în stânga țintașului;

3) țintașilor li se permite să încarce arma doar la locul de tragere stabilit, iar la părăsirea locului, vânătorul se obligă să-și descarce arma;

4) tragerea în direcția gonașilor se permite dacă distanța până la ei nu este mai mică de 100 m;

5) la apariția gonașilor mai aproape de 100 m, țintașul poate trage numai în spatele liniei, dacă se întoarce în direcție opusă la 180°, în unghiul sectorului său, adică la 45° dreapta și stânga de pe perpendiculara liniei de tragere;

6) la decizia conducătorului vânătorii, fiecare echipă de cinci gonași este însoțită de către un coordonator al goanei înarmat, pregătit să răpună în orice moment vânatul rănit, observat pe parcurs de către gonașii din echipă;

7) se permite folosirea doar a armei cu țeava lisă.

52. La vânătoarea de animale sălbatice cu blană se permite utilizarea armei cu țeavă lisă, a armei cu țeavă ghintuită de calibrul 22 WMR mm și mai mare, precum și a arcului cu săgeți, cu excepția vânătorii prin metoda „la vizuină”, la sărite” și „la goană” și prin utilizarea păsărilor de pradă.

53. Recoltarea animalelor sălbatice cu blană se desfășoară în termenele și prin metodele prezentate mai jos:

1) la câine enot – de la 1 septembrie până 31 decembrie se permite vânătoarea individuală „la pândă” sau „la vizuină” sau vânătoarea colectivă „la vizuină” și „la goană”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (0000);

2) la bursuc – de la 15 septembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea individuală „la pândă” sau „la vizuină” sau vânătoarea colectivă „la vizuină”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (4/0);

3) la iepure de vizuină – de la 15 septembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea individuală „la pândă” sau „la vizuină” sau vânătoarea colectivă „la sărite” și „la vizuină”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 4 mm (0);

4) la iepure de câmp – de la 15 noiembrie până la 15 ianuarie se permite vânătoarea individuală „la dibuit” sau vânătoarea colectivă „la sărite” și „la goană”. Se interzice vânarea iepurelui pe „culcuș”, „în cerc” și „în potcoavă” sau prin alte modalități, precum și cu folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (0000);

5) la șacal și vulpe – de la 1 iunie până la 31 martie se permite vânătoarea individuală „la pândă”, „la nadă” sau vânătoarea colectivă „la goană”, „la vizuină”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (4/0) sau, în cazul în care este permisă folosirea armei cu țeava ghintuită, cu calibrul mai mic de 22 WMR.

Secțiunea a 4-a

Vânătoarea păsărilor din fauna sălbatică

54. Vânătoarea la păsări în fondul cinegetic se organizează și se desfășoară exclusiv în baza foii/fișei de recoltare, doar prin următoarele metode de vânătoare:

1) „la pândă” – se practică individual sau colectiv, de către o echipă de vânători, însoțiți obligatoriu de conducătorul vânătorii, în locuri special amenajate, locuri de trecere a vânatului, de hrănire a acestora, semănături, adăpat, ascunzișuri de zi;

2) „la sărite” – se practică individual sau colectiv, de către o echipă de vânători, însoțiți obligatoriu de conducătorul vânătorii, în locurile de hrănire, revărsări și canale, crânguri, liziere, fâșii forestiere, tufăriș, livezi și vii lăsate în paragină, tufăriș crescut de-a lungul malurilor râulețelor și râpelor, cu sau fără păsări de pradă dresate/câini de vânătoare;

3) „la goană” – se practică colectiv, de către o echipă de vânători și gonași, însoțiți obligatoriu de conducătorul vânătorii. Gonașii stârnesc și mână vânatul spre linia țintașilor, care exercită tragerea în vânat din locurile special amenajate pentru tragere sau din terenurile neamenajate, unde, de regulă, țintașii sunt aranjați în linie dreaptă.

55. La vânătoarea de păsări din faună sălbatică se permite utilizarea doar a armei cu țeava lisă.

56. Acțiunea de vânătoare la păsări din fauna sălbatică „la pândă” se desfășoară cu respectarea următoarelor reguli:

1) se admite utilizarea atrapelor, mijloacelor sonore, rațelor „chemătoare”;

2) în timpul vânătorii la păsări acvapalustre se permite ca pe un sector de un hectar să vâneze cel mult patru vânători;

3) la vânătoarea de păsări acvapalustre din barcă, dacă aceasta stă ancorată la pândă, ambilor vânători li se permite să împuște cu acordul preventiv asupra sectoarelor de tragere. Vânătorului care stă în picioare sau care este așezat în barcă i se interzice să tragă pe deasupra capului celuilalt vânător;

4) se permite utilizarea bărcilor doar pentru instalarea și ridicarea atrapelor, a rațelor „chemătoare” și culegerea vânatului dobândit;

5) se interzice tragerea în păsările așezate (nemișcate) sau care se mișcă pe pământ;

6) se permite tragerea doar în păsările care zboară nu mai jos de 5 m și la o distanță nu mai mare de 40 m, cu excepția uciderii păsărilor rănite, care au căzut pe apă, dacă în direcția împușcăturii nu se află alte persoane.

57. Acțiunea de vânătoare la păsări din faună sălbatică „la sărite” se desfășoară cu respectarea următoarelor reguli:

1) la vânătoarea colectivă, participanții trec în lanț prin ascunzișurile de zi ale păsărilor, speriindu-le din culcuș pentru a trage, iar tragerea se permite numai în păsările care se îndepărtează sau au trecut în spatele lanțului vânătorilor;

2) vânătoarea se poate practica cu câini de vânătoare pentru stârnirea păsărilor, căutarea și dobândirea celor rănite sau împușcate;

3) la vânătoarea practicată cu câini de vânătoare, se permite folosirea păsărilor de pradă dresate, pentru vânarea prepelițelor, fazanilor, potârnichilor, speriate și ridicate în zbor de către câinii de vânătoare.

58. Acțiunea de vânătoare la păsări din faună sălbatică „la goană” se desfășoară cu respectarea următoarelor reguli:

1) țintașii sunt repartizați (aranjați) pe teren de către conducătorul vânătorii, de regulă, în linie dreaptă, distanțați la un interval de până la 70 m, încât să se asigure vizibilitatea dintre fiecare doi țintași vecini și le stabilește direcția și sectorul de tragere, care trebuie respectate cu strictețe de către aceștia;

2) limitele sectoarelor de tragere trebuie să fie fixate bine, determinate prin obiecte (repere) fixe și să formeze un unghi nu mai mic de 45° în dreapta și în stânga țintașului;

3) țintașilor li se permite să încarce arma doar la locul de tragere stabilit, iar la părăsirea locului vânătorul se obligă să-și descarce arma;

4) tragerea în direcția gonașilor se permite dacă distanța până la ei nu este mai mică de 100 m;

5) la apariția gonașilor mai aproape de 100 m, țintașul poate trage numai în spatele liniei, dacă se întoarce în direcție opusă la 180°, în unghiul sectorului său, adică la 45°dreapta și stânga de pe perpendiculara liniei de tragere.

59. Recoltarea păsărilor din fauna sălbatică se desfășoară în termenele prevăzute în anexa la Legea vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018 și prin metodele prezentate mai jos:

1) la porumbel – se permite vânătoarea individuală „la pândă”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

2) la păsări acvapalustre – se permite vânătoarea individuală sau vânătoarea colectivă „la dibuit”, „la sărite” sau „la pândă”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 4,5 mm (2/0) – la gâște, 3,5 mm (3) – la rațe și lișițe, 2,5 mm (7) – la limicole și găinuși de baltă;

3) la prepeliță – se permite vânătoarea individuală sau colectivă „la sărite”, cu câini de vânătoare sau cu păsări de pradă dresate. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

4) la fazan – se permite vânătoarea individuală „la sărite” sau vânătoarea colectivă „la sărite” sau „la goană” cu sau fără câini de vânătoare, păsări de pradă dresate. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 3,5 mm (3);

5) la potârniche – se permite vânătoarea individuală „la sărite” cu câini de vânătoare sau păsări de pradă dresate. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

6) la limicole – se permite vânătoarea individuală „la sărite” cu câini de vânătoare. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

7) la sturzi – se permite vânătoarea individuală „la pândă”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 2 mm (9);

8) la păsările predătoare, dăunători ai faunei cinegetice (cioară grivă, coțofană) – se permite vânătoarea individuală sau colectivă prin metoda „la pândă”. Se interzice folosirea cartușelor încărcate cu alice mai mari de 3 mm (5).

Secțiunea a 5-a

Vânătoarea cu arcul de vânătoare

60. Vânătoarea cu arcul de vânătoare se efectuează individual, în prezența obligatorie a conducătorului vânătorii, prin metoda „la dibuit”, „la pândă”, „la ademenire”, „la nadă”, în baza autorizației de vânat pentru speciile de animale sălbatice copitate (cerbul comun, cerbul lopătar, cerbul cu pete, căpriorul, muflonul, mistrețul) sau a foii/fișei de recoltare doar pentru specia de iepure de vizuină.

61. La vânătoarea cu arcul sunt admiși membrii organizațiilor vânătorești care au experiență de cel puțin 5 ani în utilizarea armelor cu țeavă lisă, care au frecventat cursuri de pregătire a arcașilor și care fac dovada promovării examenelor speciale.

62. Vânătoarea cu arcul se efectuează la o distanță de cel mult 40 m, în preajma stufăriilor, tufărișurilor, în pădure, văgăuni, de pe turn sau din diferite ascunzișuri pregătite din timp.

63. Arcul de vânătoare trebuie să aibă o forță de întindere de cel puțin 27 kg, iar vârful săgeții trebuie să fie cu margini ascuțite, tăioase, late la bază de cel puțin 2 cm sau cu muchii de tăiere, care trebuie să se deschidă până la lățimea respectivă în momentul lovirii vânatului.

Secțiunea a 6-a

Vânătoarea cu păsări de pradă dresate

64. Vânătoarea cu păsări de pradă dresate pentru vânarea animalelor sălbatice cu blană și a păsărilor (fazan, potârniche, prepeliță), speriate și ridicate în zbor de către câinii de vânătoare sau vânător, se efectuează individual sau colectiv, în prezența obligatorie a conducătorului vânătorii.

65. La vânătoarea cu păsări de pradă se permite să se utilizeze numai păsări de pradă achiziționate sau crescute în captivitate în mod autorizat, care fac parte din următoarele specii:

1) acvila de munte (Aquila chrysaetos);

2) uliul porumbar (Accipiter gentilis);

3) uliul păsărar (Accipiter nisus);

4) șoimul călător (Falco peregrinus);

5) șoimul dunărean (Falco cherrug);

6) șoimul polar (Falco rusticolus).

66. Au dreptul la vânătoare cu păsări de pradă membrii organizațiilor vânătorești naționale și internaționale care dispun de pașapoarte pentru păsările de pradă recunoscute reciproc.

67. Întreținerea păsărilor de pradă aduse din străinătate sau întreținerea păsărilor de pradă crescute în captivitate este permisă în baza certificatului sanitar-veterinar, eliberat de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, și în baza certificatului de înregistrare a colecției de animale din fauna sălbatică, eliberat de Agenția de Mediu în conformitate cu Regulamentul cu privire la înființarea, înregistrarea, completarea, păstrarea, exportul și importul colecțiilor de animale și plante din flora și fauna sălbatică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1107/2003.

68. Evidența și înregistrarea păsărilor de pradă întreținute și folosite la vânătoare, precum și emiterea pașapoartelor păsărilor de pradă se efectuează de către Agenția de Mediu.

69. Vânătoarea se permite doar cu păsări de pradă dresate, pentru care se face dovada prin certificat (act confirmativ), eliberat de persoanele juridice care prestează astfel de servicii. Dresajul și testarea păsărilor de pradă se permit doar pe terenurile/sectoarele stabilite și amenajate special de gestionar, în coordonare cu administratorul fondului cinegetic, și consemnate în fișa fondului cinegetic. Condițiile și ordinea efectuării dresajului și a testării sunt stabilite de către gestionar, cu implicarea experților în ornitologie.

70. Se interzice capturarea păsărilor de pradă și colectarea ouălor acestora din natură în scopul creșterii în captivitate și folosirii la vânătoare.

Secțiunea a 7-a

Vânătoarea cu câini de vânătoare de rasă

71. Vânătoarea este permisă doar în baza pașapoartelor câinilor de vânătoare din următoarele grupe de rase: de aret, gonitori, de aport, scotocitori, de vizuină, laica, cu pedigree (certificatul genealogiei câinelui), testați și vaccinați, care au zgardă cu inscripția numărului de înregistrare și a numelui proprietarului.

72. În pașaportul câinelui de vânătoare se înscrie rasa, sexul, porecla, data nașterii, mențiunea despre testarea câinelui pentru specia de faună de interes cinegetic, pentru care se face dovada prin certificat (act confirmativ), eliberat de persoanele juridice care prestează astfel de servicii, numele proprietarului și data eliberării.

73. Înregistrării sunt supuși toți câinii de vânătoare care au atins vârsta de zece luni. Evidența și înregistrarea în baza de date, precum și eliberarea pașaportului câinelui de vânătoare se efectuează de Agenția de Mediu, iar în cazul în care survine decesul câinelui, proprietarul este obligat, în termen de trei zile lucrătoare, să informeze Agenția de Mediu, pentru radierea înregistrării din baza de date.

74. Dresarea și testarea câinelui de vânătoare se permite doar pe terenurile/sectoarele stabilite și amenajate special de gestionar, în coordonare cu administratorul fondului cinegetic, și consemnate în fișa fondului cinegetic. Condițiile și ordinea dresării și testării sunt stabilite de către gestionar, cu implicarea experților în chinologie.

75. Vânătoarea cu câini de vânătoare de rasă este permisă la mistreț, animale sălbatice cu blană, păsări pentru întreaga perioadă de vânătoare stabilită pentru specia de vânat.

76. Se permite folosirea câinilor de rasă pură doar pentru a căuta animalele rănite la vânătoarea individuală, pentru speciile cerb, cerb lopătar, muflon și căprior.

77. La vânătoarea „la vizuină”, dezgroparea vizuinilor se permite doar pentru recuperarea câinelui de vânătoare și a animalelor recoltate. După vânătoare, vizuina se închide și se nivelează.

78. Pașaportul câinelui de rasă este păstrat de proprietar sau de persoana împuternicită. Lipsa pașaportului câinelui de vânătoare în timpul vânătorii se consideră drept încălcare.

79. Câinele de vânătoare de rasă, depistat de paznicii fondului cinegetic (angajații gestionarului) în perioada interzisă pentru vânătoare și când vânătoarea nu se practică, sunt reținuți de către aceștia până la identificarea proprietarului de către gestionarul fondului cinegetic sau, la solicitare, de către Agenția de Mediu prin intermediul bazei de date care o deține.

80. Stăpânul câinelui de vânătoare reținut recuperează câinele imediat după ce achită cheltuielile de întreținere suportate de gestionarul fondului cinegetic din data întreprinderii măsurilor de căutare a proprietarului.

81. În cazul în care proprietarul câinelui a fost identificat și înștiințat, însă, în decurs de 15 zile lucrătoare, acesta nu a preluat câinele sau s-a dezis de el, câinele poate rămâne în posesia gestionarului fondului cinegetic pe al cărui teritoriu a fost declarat și reținut sau poate fi transmis gratuit autorității administrației publice locale limitrofe terenului fondului cinegetic pe care a fost reținut.

82. Posesorii câinilor de vânătoare poartă răspundere proprie pentru viața și integritatea câinilor care au permis de aflare pe terenurile fondului cinegetic pe tot parcursul anului, inclusiv în perioada interzisă pentru vânătoare.

83. Proprietarii de câini care au cauzat pagube fondului cinegetic sunt trași la răspundere atât pentru braconaj, cât și pentru compensarea prejudiciilor.

84. Câinii și pisicile fără stăpân, zgardă, dispozitiv electronic (microchip) aflate sau depistate frecvent pe terenurile fondului cinegetic sunt considerate animale domestice (de companie) hoinare, pentru care, în cazul depistării sau reținerii lor de către gestionarul fondului cinegetic sau reprezentanții acestuia, se purcede la identificarea proprietarului prin intermediul informării în scris a autorității administrației publice locale limitrofe terenului fondului cinegetic pe care a fost reținut, cu aplicarea similară a procedurilor prezentate în pct. 80-83.

Secțiunea a 8-a

Vânătoarea de trofeu

85. Vânătoarea de trofeu se efectuează doar la animalele sălbatice copitate, individual, cu prezența obligatorie a conducătorului vânătorii, prin metoda „la dibuit”, „la pândă”, „la ademenire” și „la nadă”.

86. Prin exemplar „de trofeu” se înțelege exemplarul dintr-o specie de vânat purtătoare de trofeu convențional de o valoare cinegetică încadrată în normele de calificare medaliabile (baremuri) ale Consiliului Internațional de Vânătoare și Protecție a Vânatului.

87. Prin exemplar de trofeu „de viitor” se înțelege exemplarul dintr-o specie de vânat purtătoare de trofeu convențional, exemplar tânăr, bine conformat, al cărui trofeu corespunde din punctul de vedere al caracteristicilor cu vârsta sa și care se impune a fi protejat (interzis pentru recoltare), pentru a putea transmite caracterele acestuia la urmași.

88. La vânătoarea de trofeu se permite utilizarea armei cu țeava lisă, a cartușelor cu glonț, a armei cu țeavă ghintuită de calibrul 223 Rem și mai mare, precum și a arcului de vânătoare.

89. Trofeele dobândite aparțin deținătorului autorizației de vânat, care sunt obligatoriu înregistrate de către gestionarul fondului cinegetic în fișa de trofeu, în care se înscrie locul, data dobândirii, numele și numărul carnetului vânătorului, aprecierea calității acestuia.

90. Achitarea pentru trofeul dobândit este efectuată de către vânător conform tarifelor stabilite de către gestionar.

Secțiunea a 9-a

Vânătoarea de selecție

91. Pentru asigurarea gestionării durabile a populațiilor speciilor de vânat, în scopul păstrării și ameliorării statutului genetic al acestora, este necesară realizarea selecției artificiale, care constă în extragerea prin vânătoare a exemplarelor de specii din populațiile de vânat sedentar (mamifere copitate) a animalelor degenerate, bolnave, accidentate, rănite, cu deviații comportamentale evidente, de ambele sexe și de toate categoriile de vârstă.

92. Exemplarul „de selecție” se consideră animalul sălbatic dintr-o specie de vânat care nu corespunde din punctul de vedere al caracteristicilor genotipice cantitative și calitative cu vârsta sa și care se impune a fi urgent recoltat, pentru a nu transmite caractere nedorite la urmași.

93. Vânătoarea de selecție se organizează în toate fondurile cinegetice, inclusiv în suprafețele productive cuprinse de ariile naturale protejate de stat, cu aprobarea administratorului, în coordonare cu institutul de cercetare în domeniul cinegeticii din Republica Moldova.

94. Vânătoarea de selecție se desfășoară individual, prin metoda „la pândă”, folosind arma cu țeavă ghintuită, în prezența conducătorului vânătorii, cu coordonarea prealabilă cu Inspectoratul pentru Protecția Mediului și cu institutul de cercetare în domeniul cinegeticii din Republica Moldova, conform cerințelor stabilite de Regulamentul cu privire la modul de organizare și desfășurare a vânătorii de selecție, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1132/2016.

95. După recoltarea animalului selectat, conducătorul vânătorii întocmește un act de constatare, contrasemnat de toți participanții, în care înscrie acțiunile întreprinse, specia recoltată, sexul și categoria de vârstă, la care se anexează imaginile exemplarului recoltat, care, în termen de zece zile lucrătoare, se expediază administratorului și Inspectoratului pentru Protecția Mediului.

96. Carnea vânatului dobândit se comercializează prin rețelele comerciale sau se folosește conform deciziei gestionarului fondului cinegetic.

IV.

REGULILE ȘI OBLIGAȚIILE DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR LA VÂNĂTOARE

Secțiunea 1

Regulile de folosire a armelor de vânătoare și a munițiilor aferente

97. Arma de vânătoare se folosește doar pe terenul suprafeței productive a fondului cinegetic. După completarea documentelor necesare pentru vânătoare, aceasta se scoate din toc și se încarcă doar la locul de tragere a vânatului, iar în afara suprafeței productive se transportă descărcată și introdusă în toc, cu piedica de siguranță trasă.

98. La vânătoare se folosesc doar armele care sunt în stare funcțională, iar în cazul în care vânătoarea se declară închisă, cartușele se scot din armă, declanșatorul se închide, pușca se pune în toc, iar dacă există posibilități tehnice, se dezasamblează.

99. În timpul odihnei, arma descărcată se plasează numai în locuri care oferă o bună stabilitate. Chiar dacă aceasta este descărcată, se interzice îndreptarea armei spre alte persoane.

100. Muniția trebuie să fie corespunzătoare tipului și calibrului armei utilizate pentru specia de vânat recoltată, iar utilizarea alicelor cu diametrul mai mare de 5 mm și a gloanțelor sferice (rotunde) este interzisă.

101. Alte situații interzise sunt:

1) tragerea din armă cu țeava ghintuită asupra liniei orizontului, dacă este imposibil să se stabilească în care direcție zboară glonțul;

2) urcarea sau coborârea din barcă sau pe turnul de vânătoare cu arma încărcată;

3) folosirea armei pentru sprijin sau lovirea vânatului rănit;

4) punerea mâinii pe gura țevilor;

5) practicarea vânătorii în situații periculoase precum:

a) ploile torențiale;

b) vântul puternic sau rafalele de vânt care ar putea provoca rupturi de arbori ori de crengi;

c) ceața sau vifornița care reduc vizibilitatea până la 100 m;

d) temperatura mai joasă de –25°C, fără vânt sau cu vânt puternic până la moderat;

e) temperatura mai joasă de –20°C, cu vânt moderat până la puternic;

f) apariția întâmplătoare pe teren a persoanelor sau a animalelor domestice;

g) alte situații imprevizibile ce prezintă risc pentru viața și sănătatea persoanelor, a animalelor domestice etc.

Secțiunea a 2-a

Obligațiile și drepturile reprezentanților gestionarului fondului cinegetic împuterniciți pentru organizarea și desfășurarea vânătorii

102. Organizatorii acțiunilor de vânătoare desemnați și numiți, în coordonare cu gestionarul fondului cinegetic, conform cerințelor stabilite în pct. 20 și 21, au obligația:

1) să notifice în scris, cu 72 de ore înainte de desfășurarea acțiunilor de vânătoare la animalele sălbatice copitate și cu blană, subdiviziunea teritorială a Inspectoratului pentru Protecția Mediului și autoritățile administrației publice locale pe al cărei teritoriu sunt desfășurate acțiunile de vânătoare (perioada, numărul participanților, locația etc.);

2) să organizeze și să desfășoare în maximă siguranță vânătoarea conform prezentului Regulament și Regulilor de securitate la vânătoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.140/2017;

3) să verifice vânătorii participanți dacă dețin documentația menționată la pct. 13 și 14: autorizația de vânătoare sau foaia/fișa de recoltare, completată corect; corespunderea armei și munițiilor tipului și metodei de vânătoare; pașaportul câinelui de vânătoare sau a pasărilor de pradă; alte dispozitive/instrumente necesare aplicării;

4) să informeze despre rigorile de comportament la vânătoare și să efectueze un instructaj privind regulile de securitate, fapt ce trebuie autentificat prin semnătura fiecărui participant în Registrul tehnicii securității la vânătoare;

5) să informeze despre principalele reguli de practicare a vânătorii, speciile de vânat și numărul de exemplare care pot fi recoltate;

6) să informeze despre suprafața și condițiile terenului, obstacolele care pot fi întâlnite în timpul partidei de vânătoare – pâraie, canale, mlaștini, arbori doborâți etc.;

7) să instruiască vânătorii privind semnalele sonore pentru începerea și încetarea goanei, care trebuie însușite pentru a fi utilizate de aceștia în timpul vânătorii;

8) să informeze despre interzicerea consumului de alcool și al substanțelor psihotrope în timpul vânătorii;

9) să stabilească numărul și componența echipelor de gonași, pentru vânătoarea colectivă „la goană”, și să desemneze coordonatorul goanei;

10) să asigure instructajul despre modul de desfășurare a goanei în funcție de tipul de vânat;

11) să constituie echipa și să desemneze coordonatorul acesteia pentru urmărirea vânatului mare rănit;

12) să anunțe imediat gestionarul fondului cinegetic vecin în cazul în care urmărirea vânatului mare rănit continuă în afara hotarului fondului cinegetic pe care a fost demarată vânătoarea;

13) să anunțe subdiviziunea teritorială a Inspectoratului pentru Protecția Mediului, doar în cazul în care urmărirea animalului rănit continuă pe teritoriul unde vânătoarea este neautorizată sau interzisă, inclusiv în cazul în care gestionarul fondului cinegetic vecin a coordonat urmărirea animalului rănit, însă nu a fost posibilă recuperarea vânatului mare rănit;

14) să conducă vânătorii în fondul cinegetic și să stabilească amplasarea vânătorilor în turnuri de vânătoare, alte locuri amenajate sau pe limita sectorului de tragere;

15) să informeze fiecare participant asupra poziției ocupate de vecini și, în funcție de situație, asupra poziției vânătorilor/paznicilor amplasați pe marginile terenului de tragere;

16) să stabilească direcțiile și unghiurile de tragere, reperele între care se permite tirul, precum și interdicțiile de tragere în funcție de amplasarea vânătorilor în turnuri de vânătoare, alte locuri amenajate sau pe limita sectorului de tragere;

17) să anunțe prin semnale sonore începerea și încetarea goanei, precum și a tirului;

18) să organizeze și să supravegheze aducerea vânatului mare împușcat până la unitatea de transport;

19) să aplice crotalia vânatului împușcat înainte de a părăsi terenul de vânătoare, după care să înscrie în autorizație sau foaia/fișa de recoltare numărul crotaliilor aplicate și recuperate;

20) să elimine resturile animalelor dobândite în locurile special amenajate, cu respectarea cerințelor serviciilor sanitar-veterinare;

21) să asigure organizarea expertizei veterinare a cărnii animalelor sălbatice copitate dobândite și să interzică vânătorilor să o folosească până la rezultatele expertizei veterinare;

22) să sisteze vânătoarea pe vreme nefavorabilă, la identificarea persoanelor neautorizate în limita sectorului de tragere, la producerea unor accidente;

23) să acorde urgent ajutor medical persoanei vătămate în caz de accident la vânătoare, iar atunci când întâmplarea ține de aplicarea armei de vânătoare – să marcheze, să îngrădească locul și să facă schema descifrată, cu consemnarea pe schemă a participanților la vânătoare și a martorilor;

24) să informeze subdiviziunile teritoriale de poliție și ale Inspectoratului pentru Protecția Mediului dacă în timpul vânătorii a fost accidentat cineva prin declanșarea focului din armă.

103. Organizatorii vânătorii, pentru asigurarea desfășurării vânătorii în maximă siguranță, au dreptul să excludă:

1) vânătorul care refuză să semneze în Registrul tehnicii securității la vânătoare;

2) participantul în stare de ebrietate sau sub influența substanțelor psihotrope;

3) câinii de vânătoare din rasele neadmise la vânătoare;

4) vânătorii care se află în fondul cinegetic și nu respectă regulile de desfășurare a vânătorii.

104. Deciziile organizatorului vânătorii, dacă acestea nu contravin legislației, sunt obligatorii și se execută de către toți participanții la vânătoare. Dacă în timpul vânătorii, conducătorul vânătorii nu-și poate exercita funcția din cauze neprevăzute, el este în drept să desemneze un alt conducător, consemnând acest fapt în permisul de vânătoare.

Secțiunea a 3-a

Obligațiile participanților la vânătoarea individuală

105. Persoanele autorizate să practice vânătoarea individuală, la fiecare ieșire pe teren, sunt obligate:

1) să prezinte conducătorului vânătorii autorizația de vânătoare sau foaia/fișa de recoltare, carnetul de vânător, permisul de portarmă, arma, munițiile, pașaportul câinelui de vânătoare sau al pasării de pradă, alte dispozitive/instrumente;

2) să prezinte arma funcțională și munițiile, care trebuie să aibă caracteristicile necesare pentru împușcarea exemplarului din specia înscrisă în autorizație sau foaia/fișa de recoltare;

3) să vâneze numai exemplarul indicat de conducătorul vânătorii, în cazul organizării vânătorii „de trofeu”;

4) să folosească doar arme cu țevi ghintuite la extragerea exemplarelor de cerb comun, cerb lopătar, cerb pătat și arme de vânătoare cu țeava lisă, însă numai cu muniție cu proiectil unic – la mistreț, căprior și muflon;

5) să verifice și să curețe țevile de depunerile de frunze, pământ, zăpadă etc. înainte de a încărca arma;

6) să asigure încărcarea armei la locul de vânătoare și să verifice lipsa altor persoane pe direcția de tragere;

7) să asigure încărcarea armei basculante cu țevile îndreptate în jos, iar închiderea – prin ridicarea patului;

8) să asigure încărcarea carabinei ținând țeava în sus;

9) să închidă piedica de siguranță imediat după încărcare;

10) să poarte arma în mână sau pe umăr, cu piedica de siguranță trasă, până la identificarea vânatului;

11) să se convingă de lipsa persoanelor (altor obstacole) pe direcția lui de tragere înainte de acționa siguranța armei și a declanșa focul asupra vânatului.

106. Așteptarea vânatului la locul de tragere se admite doar stând în picioare sau așezat.

107. Tragerea în poziția „din picioare” se execută doar când se împușcă de pe turnul de vânătoare. Turnul nu poate avea înălțimea mai mică decât un stat de om, iar marginile acestuia trebuie să servească la sprijinirea armei. La tragerile de pe turn trebuie să se vadă bine sectorul și ținta. Înainte de coborârea de pe turn, arma trebuie să fie descărcată, iar vânătorii de pe turnurile vecine – anunțați.

108. Declanșarea focului asupra vânatului în mișcare pe pământ, la ridicare sau în zbor se face numai după asigurarea că prin ricoșeu nu pot fi provocate accidente.

109. În barcă vânătorul se așază cu spatele la barcagiu și ține arma îndreptată cu țeava în sus. Tirul este permis numai înainte și lateral.

110. Vânătorul trebuie să cunoască unde sunt amplasate observatoarele, unde este expusă hrana și să fie dotat cu armă cu glonț de calibru corespunzător.

111. Declanșarea focului, inclusiv din observator, se face numai după identificarea precisă a vânatului.

Secțiunea a 4-a

Obligațiile participanților la vânătoare colectivă

112. La vânătoarea colectivă, vânătorii au următoarele obligații:

1) deplasarea pe teren, între goane, se face colectiv, în liniște;

2) la așezarea în turnul de vânătoare, fiecare vânător trebuie să cunoască locul de amplasare a vecinilor;

3) este interzisă schimbarea locului de tragere indicat de conducătorul vânătorii;

4) este interzis consumul de băuturi alcoolice și al substanțe psihotrope în timpul vânătorii;

5) efectuarea testului de alcoolemie sau la consum de substanțe psihotrope, la cererea Poliției, a reprezentantului Inspectoratului pentru Protecția Mediului sau conducătorului vânătorii. Se consideră în stare de ebrietate sau sub influența substanțelor psihotrope participantul la vânătoare care refuză să treacă acest control;

6) încărcarea armei se face numai în turnul de vânătoare, după ce vânătorul și-a ocupat locul indicat de conducătorul vânătorii;

7) arma se descarcă în turnul de vânătoare, după semnalul de încetare a goanei;

8) este interzisă părăsirea turnului de vânătoare în timpul vânătorii;

9) urmărirea vânatului rănit se face după încetarea goanei și doar la indicația conducătorului vânătorii;

10) focul se declanșează doar după ce vânatul a fost foarte bine identificat și numai dacă se află la o distanță corespunzătoare față de tirul de vânătoare;

11) nu se trage în vânatul aflat în fața vecinului;

12) înainte de părăsirea tirului de vânătoare pentru goana următoare, arma se descarcă, deplasarea între goane făcându-se doar cu arma frântă sau cu închizătorul deschis, astfel încât acest lucru să fie vizibil;

13) nu se părăsește turnul de vânătoare până la strângerea tuturor tuburilor trase, pentru a fi duse ulterior la un recipient destinat deșeurilor;

14) țintașilor li se interzice categoric să părăsească locul și să se apropie de vânatul împușcat sau rănit până la încetarea goanei. Acest lucru poate fi făcut după încheierea goanei și doar la indicația conducătorului vânătorii;

15) la vânătoarea „în lanț”, participanții trebuie să-și vadă bine vecinii și să mențină mișcarea liniară, tragerea făcându-se sub un unghi de cel puțin 30° față de lanț;

16) în situația amplasării turnurilor de vânătoare pe o singură linie, se interzice declanșarea focului sub un unghi mai mic de 45° față de linia vânătorilor, tirul fiind permis în fața și în spatele liniei de tragere a vânătorilor;

17) în situația amplasării turnurilor de vânătoare în linie pe o distanță mai mică de 200 m, cu unul sau două flancuri, declanșarea focului de către vânătorii aflați pe marginea terenului de tragere este permisă numai în spatele liniei de tragere, cu respectarea unghiului minim de tragere de 45°;

18) interzicerea tirului în față se semnalizează sonor de către conducătorul vânătorii. După acest semnal, tirul este permis numai în spatele liniei turnurilor de vânătoare;

19) pentru executarea tirului asupra vânatului care a trecut linia tirului de vânătoare, trecerea armei încărcate peste acesta se face numai cu țeava în sus;

20) pentru urmărirea vânatului mare rănit, conducătorul vânătorii stabilește numărul vânătorilor pentru constituirea echipei/echipelor de căutare și recuperare, formată din 2-5 vânători dotați cu armament corespunzător și câini de vânătoare;

21) vânătorii au obligația de a avertiza gonașii în cazul în care vânatul mare rănit se deplasează în direcția lor;

22) în cazul vânătorii „la pândă”, cu mai multe turnuri de vânătoare alăturate, fiecare vânător trebuie să cunoască locurile în care sunt așezați ceilalți vânători;

23) declanșarea focului se face numai după identificarea clară a vânatului;

24) părăsirea turnului de vânătoare se face la ora stabilită sau la semnalul sesizat de conducătorul vânătorii;

25) tragerea în vânatul care se mișcă în direcția numărului vecin se interzice;

26) tragerea de-a lungul liniei de tragere și în afara limitei sectorului de tragere se interzice categoric. Tragerea pe linie se consideră tragerea în urma căreia încărcătura a trecut la o distanță mai mică de 15 metri de numărul vecin.

113. Toți participanții la vânătoarea colectivă (țintași și gonași) cu câini de vânătoare sunt obligați să poarte echipament sau veste de culoare galben-verzuie, roșie sau portocalie-intens.

114. La vânătoarea colectivă, gonașii sunt obligați:

1) să se deplaseze în goană aliniați cu vecinii, la distanță egală de aceștia pe traseul sau în direcția indicată de conducătorul vânătorii;

2) să facă permanent zgomot pentru a fi ușor identificați de vânători, îndeosebi atunci când se apropie de linia acestora;

3) să avertizeze vânătorii în momentul observării vânatului, conform regulilor stabilite la începutul partidei de vânătoare sau indicațiilor conducătorului vânătorii;

4) să nu se apropie de vânatul mare căzut și nici de cel rănit fără indicația conducătorului vânătorii;

5) să confirme recepționarea semnalului de avertizare.

115. Observatorii, invitații, candidații la obținerea carnetului de vânător sunt obligați să respecte regulile stabilite de conducătorul vânătorii.

V.

INTERDICȚII ÎN SCOPUL PROTECȚIEI ȘI GESTIONĂRII DURABILE A FONDULUI CINEGETIC

116. În scopul protecției și gestionării durabile a fondului cinegetic, se interzice:

1) vânătoarea fără autorizație sau foaie/fișă de recoltare, carnet de vânător, permis de portarmă, carnet de vânător nevalabil sau care aparține altei persoane;

2) depășirea normelor/prevederilor de recoltare stabilite, vânătoarea în locuri și termene interzise, precum și în locuri care nu sunt indicate în autorizația de vânătoare sau foaia/fișa de recoltare;

3) utilizarea armelor de vânătoare ce aparțin altei persoane fizice;

4) folosirea arbaletelor, armelor pneumatice, precum și a armelor de model militar, a armelor cu țeava ghintuită de calibru mai mic de 22 WMR și a altor tipuri de arme și muniții neaprobate de conducătorul vânătorii pentru toate tipurile de vânătoare;

5) vânătoarea cu câini de vânătoare și cu păsări de pradă neînregistrate;

6) folosirea câinilor de vânătoare care nu au fost testați;

7) transportarea animalelor sălbatice fără avizul pozitiv al Agenției de Mediu, eliberat în baza certificatului sanitar-veterinar, care se eliberează de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor;

8) vânătoarea în perioada de primăvară pe întreg teritoriul țării, iar pentru speciile de păsări migratoare – în timpul perioadei de reproducere și în timpul traseului de întoarcere către locul cuibăritului, precum și în habitatele de iernare;

9) tragerea și aflarea cu arma încărcată pe teritoriul cu lățimea de 1 km de la frontiera de stat către interior, de-a lungul frontierei pe uscat și pe apele de frontieră, pe teritoriile cu o rază de 2 km de la periferiile municipiilor Chișinău, Bălți, Bender și Tiraspol și cu o rază de 500 m de la marginea celorlalte localități;

10) împușcarea păsărilor de pe stâlpi și de pe firele de comunicații și electrice;

11) dobândirea pe parcursul întregului an a speciilor de animale care nu sunt incluse în anexa la Legea vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018;

12) efectuarea lucrărilor agricole mecanizate de la periferia câmpului spre centru;

13) păstrarea neglijentă și aplicarea substanțelor chimice interzise, ce prezintă pericol pentru viața animalelor;

14) capturarea sau nimicirea speciilor din fauna sălbatică, folosirea oricăror mijloace, sisteme sau metode pentru capturarea ori nimicirea pe scară largă, care pot conduce la perturbarea gravă a populațiilor unor specii, inclusiv a speciilor protejate de stat;

15) reglementarea efectivului de păsări migratoare de apă în ariile de protecție specială avifaunistică și de specii care fac obiectul protecției în ariile speciale de conservare, precum și reglementarea efectivului de păsări în suprafețele celorlalte arii naturale protejate, cuprinse în fondurile cinegetice, fără respectarea prevederilor referitoare la reglementarea numerică, prevederile din planurile de management ale ariilor naturale protejate și din planurile de management cinegetic ale fondului cinegetic;

16) folosirea la vânătoare a armelor ghintuite de către membrii organizațiilor vânătorești care nu au experiență de cel puțin cinci ani în utilizarea armei de vânătoare, nu au absolvit cursurile de utilizare a armei ghintuite la vânătoare, nu au promovat examenul corespunzător și nu au obținut un certificat special ce oferă dreptul la vânătoarea cu arma ghintuită;

17) vânătoarea fără conducătorul vânătorii, dacă la vânătoare participă mai mult de o persoană;

18) împușcarea animalelor copitate din armă ghintuită, cu gloanțe învelite metalice (FMJ);

19) aflarea persoanelor pe suprafețele productive ale fondului cinegetic, inclusiv cu unitățile de transport pe căile de acces comun, cu arme neînchise în toc, în stare montată cu cartușe aferente, gata pentru aplicare sau alte unelte de vânătoare, lațuri, capcane de vânătoare interzise pentru anumite specii de vânat (cerb, căprioară, mistreț, iepure etc.), precum și cu câini, păsări de vânătoare sau cu producție de vânat în lipsa actelor permisive;

20) însușirea, fără a anunța și fără permisiunea gestionarului fondului cinegetic sau a subdiviziunilor teritoriale ale Inspectoratului pentru Protecția Mediului, a animalelor sălbatice sau a unei părți dintre acestea, găsite decedate sau mutilate după o ciocnire cu mijloace de transport, utilaje agricole sau din alte motive;

21) dobândirea cervidelor prin metoda „la goană” cu câini de vânătoare;

22) vânătoarea în stare de ebrietate (0,15 promile și mai mult) sau sub acțiunea substanțelor psihotrope;

23) neinformarea la timp a gestionarului despre depășirea limitei de recoltare pentru o zi de vânătoare.

VI.

PRODUCȚIA CINEGETICĂ

Secțiunea 1

Producția cinegetică dobândită

117. Producție cinegetică se consideră carnea, pieile, colții, coarnele (exceptând cele abandonate), altă producție obținută în urma vânătorii speciilor de vânat.

118. Dreptul de recoltare a producției cinegetice din fondurile cinegetice din Republica Moldova se oferă gestionarilor fondurilor cinegetice, precum și persoanelor fizice, membri ai unei organizații obștești de vânători, în condițiile prevederilor Legii regnului animal nr. 439/1995, Legii vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018 și ale prezentului Regulament.

119. Colectarea, cumpărarea, prelucrarea (tăbăcirea, uscarea, vopsirea etc.) și vânzarea blănurilor și pieilor de vânat se efectuează numai de către entitățile autorizate și specializate în domeniul prelucrării și confecționării articolelor din piele și blănuri.

120. Persoanele care predau la organizațiile de achiziționare pieile de vânat mare sunt obligate să prezinte cotorul autorizației de vânătoare, iar persoanele care predau pieile de vânat mic – carnetul de vânător.

121. Pieile de vânat, obținute de vânători în urma vânătorii sportive și de amatori sau ca trofee, în cazul în care nu au fost folosite de către vânători în scopuri personale, îi revin gestionarului fondului cinegetic.

122. La recepționarea pieilor și blănurilor de vânat mic, organizațiile de achiziționare sunt obligate să înregistreze în facturile de recepționare numărul permisului de vânătoare.

123. Despre animalele sălbatice rănite, căzute, zdrobite de mijloacele de transport, vânate ilicit sau prinse în lațuri/capcane se comunică imediat reprezentanților gestionarului fondului cinegetic, care, în comun cu reprezentantul subdiviziunii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecția Mediului și a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, determină însușirea și utilitatea acestor animale, întocmindu-se un act de constatare de forma stabilită. Însușirea necoordonată a animalelor sălbatice se consideră ca braconaj și se sancționează.

124. Trofeele de vânătoare (coarnele, craniile, colții, pieile etc.) ale animale căzute (depistate) se transmit gestionarului fondului de vânătoare pe al cărui teritoriu au fost depistate acestea.

125. Carnea, coarnele, craniile și colții de vânat, pieile dobândite în urma vânătorii sportive și de amatori se folosesc de către vânători ca „trofeu însușit” ori se predau la organizațiile de achiziționare sau de comerț, la prețuri stabilite, pentru a fi comercializate.

126. Trofeele de vânat (coarnele, craniile, colții etc.) dobândite autorizat sunt proprietate a persoanelor fizice sau juridice care le-au dobândit, achitate conform tarifelor stabilite de către gestionarul fondului cinegetic.

Secțiunea a 2-a

Producția vânatului ilicit

127. Producție a vânatului ilicit se consideră:

1) blănurile, pieile, carnea și altă producție de vânat obținute prin încălcarea prevederilor Legii regnului animal nr.439/1995, Legii vânătorii și fondului cinegetic nr.298/2018 și ale prezentului Regulament;

2) blănurile finisate (tăbăcite, uscate, vopsite etc.), precum și cele nefinisate, care nu au semnul de stat (ștampilă), articolele producției meșteșugărești confecționate din ele, cumpărate sau vândute de persoane particulare.

128. Producția de vânat ilicit urmează să fie confiscată fără recompensă de către reprezentantul Inspectoratului pentru Protecția Mediului și se transmite, în baza unui act de constatare, organizațiilor de achiziționare sau comerciale.

1) Actul cuprinde cel puțin următoarele date: denumirea completă și adresa organizației de achiziționare, numele și prenumele împuternicitului de achiziționare, furnizorului, martorului la procesul de primire–predare și ale contravenientului, specia, cantitatea și costul producției predate.

2) Primul exemplar al actului, cu semnătura conducătorului organizației sau a persoanei împuternicite care a primit producția, se expediază gestionarului fondului cinegetic pe al cărui teritoriu a fost confiscată producția ilicită, împreună cu procesul-verbal în care reprezentantul Inspectoratului pentru Protecția Mediului constată încălcarea prevederilor Legii regnului animal nr. 439/1995, Legii vânătorii și fondului cinegetic nr. 298/2018 și ale prezentului Regulament.

129. În caz de imposibilitate a confiscării (ridicării) producției de vânat ilicit din cauza că aceasta a fost folosită de contravenient în scopuri personale sau s-a alterat din vina lui, contravenientul compensează costul ei, conform celor mai înalte prețuri cu amănuntul existente la momentul descoperirii acestei producții la contravenient, ținând cont de următoarele calcule:

1) elan – 200 kg carne, 200 dm2 piele;

2) cerb nobil – 150 kg carne, 240 dm2 piele;

3) cerb cu pete, cerb lopătar și muflon – 60 kg carne, 70 dm2 piele;

4) căprior – 30 kg carne, 65 dm2 piele;

5) mistreț – 150 kg carne, 100 dm2 piele;

6) pentru blana animalelor sălbatice cu blană scumpă și pieile animalelor sălbatice copitate, indiferent de culoare, dimensiuni și specie.

Secțiunea a 3-a

Modul de predare a producției confiscate (reținute)

130. Se interzice primirea de la persoane particulare pentru prelucrare și vopsire, comercializare sau în consignație (păstrare) a pieilor, a blănurilor nefinisate, precum și a blănurilor finisate fără semnul de stat (ștampilă), precum și a articolelor meșteșugărești confecționate din ele, care, conform legislației, trebuie să fie predate statului în mod obligatoriu, prin urmare Inspectoratului pentru Protecția Mediului.

131. Pieile uscate nefinisate ale animalelor sunt predate organizațiilor de achiziționare și de comerț în termen de cinci zile lucrătoare de la data confiscării.

132. Pieile finisate ale animalelor copitate și blănurile finisate ale animalelor sălbatice cu blană scumpă fără semn de stat (ștampilă), în termen de cinci zile lucrătoare de la data confiscării, sunt marcate cu ștampilă specială și predate în consignație sau comerț de către Inspectoratul pentru Protecția Mediului.

133. În cazul depistării producției vânatului ilicit la persoana particulară care o predă organizațiilor de achiziționare și de comerț, acestea sunt obligate să anunțe imediat Inspectoratul pentru Protecția Mediului, să o primească gratuit în baza actului de predare–primire, în scopul eliberării facturii/chitanței.

134. Factura/chitanța se anexează la actul de predare–primire, în care se indică cantitatea și tipul producției primite gratuit, numele, prenumele, adresa și numărul de identificare personal al persoanei care a predat-o.

135. Reprezentantul Inspectoratului pentru Protecția Mediului întocmește un proces-verbal pentru deținere neautorizată a producției pe numele persoanei care a predat-o, cu consemnarea responsabilului instituției care a primit producția. Actul de confiscare (ridicare), întocmit de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, este contrasemnat de către conducătorul organizației sau persoana împuternicită care a primit producția.

136. Producția vânatului ilicit este marcată prin ștampilă specială și se păstrează la organizația de achiziționare și de comerț până la luarea altor măsuri corespunzătoare de către Inspectoratul pentru Protecția Mediului sau, în baza acordului scris, se comercializează.

137. Profitul în proporție de 75% din costul producției vânatului ilicit confiscat, obținut din vânzare de către organizațiile de achiziționare și de comerț, se virează, în termen de 30 de zile lucrătoare, la contul bancar al Inspectoratului pentru Protecția Mediului.

Secțiunea a 4-a

Responsabilitatea contravenienților

138. Pentru încălcarea prevederilor prezentului Regulament persoanele fizice și juridice pot fi atrase la răspundere civilă, contravențională sau penală în conformitate cu legislația.

139. Uneltele de vânătoare ilicită – armele, unitățile de transport, alte scule și unelte folosite la vânătoarea neautorizată, se ridică de Inspectoratul pentru Protecția Mediului până la stabilirea identității proprietarilor și constatarea încălcărilor contravenienților.

140. Persoanele fizice și juridice care au cauzat pagube fondului cinegetic, ca urmare a încălcării modului și regulilor de vânătoare stabilite în prezentul Regulament, repară sau compensează pagubele cauzate gestionarului fondului de vânătoare în valorile/mărimile plăților de încasare stabilite în anexa nr. 6 la Legea regnului animal nr. 439/1995.

Pagubele cauzate de către gestionarul fondului de vânătoare se repară în cazul care este posibil, dacă nu, se achită concomitent cu plata prejudiciului cauzat faunei sălbatice și habitatelor acesteia pe contul bancar al administratorului în termen de zece zile de la data eliberării actului de constatare a stării de fapt sau a procesului-verbal pentru braconaj.

141. La examinarea cazurilor de încălcare a regulilor și termenelor de vânătoare, animalele rănite de contravenienți se consideră dobândite.

142. În imposibilitatea stabilirii cine dintre participanții la vânătoarea neautorizată a dobândit specia de faună cinegetică, contravenienții care au cauzat în comun pagube gospodăriei cinegetice poartă răspundere solidară pentru repararea pagubei cauzate.

143. Persoanele participante la vânătoarea neautorizată în calitate de gonași poartă răspundere solidară de rând cu contravenienții vânători-țintași.

144. Persoanele vinovate de primirea, achiziționarea și comercializarea nedeclarată a producției de vânat ilicit, inclusiv a pieilor de animale nefinisate și finisate care nu au semnul corespunzător (ștampilă sau crotalia gestionarului), a articolelor meșteșugărești confecționate din ele, recuperează costul producției conform legislației.

145. În caz de depistare a montării atrapelor, capcanelor, lațurilor, plaselor, altor unelte/scule de vânătoare neautorizate sau interzise de către persoanele constatate culpabile, se achită suma pagubei cauzate în folosul gestionarului fondului de vânătoare, conform plăților de încasare stabilite în anexa nr. 6 la Legea regnului animal nr. 439/1995, calculate în funcție de numărul, specia, integritatea fizică și caracteristicile fiziologice ale animalului sălbatic depistat capturat în ustensilele instalate ilegal în fondul de vânătoare.

146. Uneltele/sculele de vânătoare ilicită care nu pot fi realizate se distrug/ se lichidează în modul stabilit de legislație.

VII.

FOLOSIREA MAMIFERELOR ȘI PĂSĂRILOR DE FAUNĂ DE INTERES CINEGETIC ÎN SCOPUL CERCETĂRILOR ȘTIINȚIFICE, CULTURAL-EDUCATIVE SAU ESTETICE

147. Vânătoarea în scopuri de cercetare științifică, cultural-educative sau estetice, în termenele și locurile interzise pentru vânătoare, a mamiferelor și păsărilor a căror dobândire este limitată se permite numai cu autorizarea administratorului, instituțiilor de cercetare în domeniul cinegeticii din Republica Moldova și cu acordul gestionarului fondului cinegetic. Ținerea acestora în captivitate pentru scopurile menționate se permite în baza certificatului de înregistrare a colecției de animale din fauna sălbatică, obținut în conformitate cu Regulamentul cu privire la înființarea, înregistrarea, completarea, păstrarea, exportul și importul colecțiilor de animale și plante din flora și fauna sălbatică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1107/2003, care se eliberează de Agenția de Mediu în baza certificatului sanitar-veterinar eliberat de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor.

148. În cazul în care producția vânatului (carnea și derivatele ei) dobândite în scopuri de cercetare științifică, cultural-educative sau estetice poate fi utilizată în alimentație, aceasta se folosește de către organizațiile care le-au dobândit, iar coarnele, pieile, blănurile animalelor sălbatice, în cazul în care nu pot fi folosite pentru expoziții de muzeu sau alte necesități sociale, sunt predate organizațiilor de achiziționare și de comerț. Profitul în proporție de 50%, calculat conform prețurilor cu amănuntul pentru producția predată, se virează de către organizația de achiziționare și de comerț, în termen de 30 zile lucrătoare, la contul bancar al gestionarului fondului de vânătoare.

149. Fotografierea, înregistrarea video sau cinematografică a mamiferelor și păsărilor în perioada de reproducere (de la 1 martie până la 30 iunie) în apropierea cuiburilor, vizuinilor, bârlogurilor etc., precum și în locurile de hibernare a faunei de interes cinegetic se permite numai cu aprobarea administratorului Fondului cinegetic național, precum și cu acordul gestionarului fondului cinegetic.

150. În timpul fotografierii, înregistrării video sau cinematografice este interzisă demascarea sau schimbarea locului cuiburilor, a altor ascunzișuri sau a adăposturilor animalelor, precum și urmărirea puilor de animale sau îndepărtarea lor de mamă.

151. Capturarea penatelor și aflarea lângă cuib în scopul inelării se permite numai cu aprobarea administratorului Fondului cinegetic național, precum și cu acordul gestionarului fondului cinegetic.