1. Se aprobă:
1.1. Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale, conform anexei nr. 1;
1.2. Planul de acțiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale, conform anexei nr. 2.
4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina organului central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii.
Nr. 728. Chişinău, 30 octombrie 2024.
Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.728/2024
REGULAMENT privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Secțiunea 1
Prevederi generale
1. Regulamentul privind situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale (în continuare – Regulament) stabilește normele care vizează securitatea aprovizionării cu gaze naturale, prin asigurarea funcționării corecte și continue a pieței gazelor naturale, permițând aplicarea unor măsuri excepționale atunci când piața nu mai este în măsură să asigure cantitățile de gaze naturale necesare, definind și distribuind clar responsabilitățile între întreprinderile de gaze naturale, Guvern și Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (în continuare –ANRE), atât cu privire la acțiunile preventive, cât și în ceea ce privește reacția la perturbările în aprovizionarea cu gaze naturale. Prezentul Regulament stabilește, de asemenea, mecanismele transparente privind coordonarea planificării măsurilor și reacțiilor în cazul unor situații de urgență la nivel național și în alte țări, părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene, în scopul prevenirii, atenuării și gestionării crizelor de gaze naturale.
2. Prezentul Regulament are următoarele obiective de bază:
2.1. stabilirea exhaustivă a atribuțiilor autorităților publice şi a întreprinderilor de gaze naturale, în special cele ale operatorului sistemului de transport (în continuare – OST), precum şi coordonarea acțiunilor acestora pe durata situațiilor excepționale în sectorul gazelor naturale (în continuare – situații excepționale);
2.2. stabilirea criteriilor de identificare a consumatorilor protejați;
2.3. stabilirea criteriilor de evaluare a riscurilor asociate securității aprovizionării cu gaze naturale;
2.4. stabilirea standardelor ce țin de infrastructura și de securitatea aprovizionării cu gaze naturale;
2.5. stabilirea conținutului Planului de acțiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale (în continuare – Plan de acțiuni pentru situații excepționale), compus din două părți: Planul de acțiuni preventive și Planul de urgență;
2.6. asigurarea funcționării corecte și continue a pieței gazelor naturale și punerea în aplicare a unor proceduri nediscriminatorii, transparente și specifice pentru asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale în cazul apariției situațiilor excepționale;
2.7. crearea condițiilor necesare pentru monitorizarea securității aprovizionării cu gaze naturale.
3. În sensul prezentului Regulament se aplică noțiunile definite în Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale (în continuare – Legea cu privire la gazele naturale), precum și următoarele noțiuni:
3.1. cerere de gaze naturale excepțional de mare – cerere zilnică de gaze naturale în perioada sezonului rece (din luna octombrie până în luna martie), care depășește cu minimum 20 % nivelul consumului mediu zilnic înregistrat în perioadele climatice reci, constatate statistic o dată la 20 de ani;
3.2. consumatori întreruptibili – consumatorii noncasnici care nu fac parte din categoria consumatorilor protejați, în a căror privință este posibilă aplicarea măsurilor de limitare și/sau de întrerupere a livrării gazelor naturale, în cazul unei situații de urgență constatată în conformitate cu Planul de acțiuni pentru situații excepționale;
3.3. Grupul de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice – grup stabilit pentru facilitarea coordonării măsurilor de securitate a aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice;
3.4. serviciu social esențial – serviciu prestat pentru asistența medicală, asistența socială esențială, de urgență, de securitate, pentru educație sau pentru administrația publică.
Secțiunea a 2-a
Responsabilitatea pentru asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale
4. Asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale este o responsabilitate partajată între întreprinderile de gaze naturale, Guvern, prin intermediul Comisiei pentru situații excepționale a Republicii Moldova (în continuare – Comisie), organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii (în continuare – organ central de specialitate) și ANRE, conform competențelor instituționale și funcționale, care implică stabilirea, monitorizarea realizării măsurilor preventive și de urgență necesare pentru prevenirea situațiilor excepționale, realizarea măsurilor pe parcursul situațiilor excepționale, precum și pentru lichidarea consecințelor acestora. În acest scop, Guvernul, ANRE și OST exercită atribuțiile stabilite în Legea cu privire la gazele naturale și promovează cooperarea bilaterală şi cea regională cu privire la asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale.
5. În Republica Moldova, autoritatea competentă responsabilă de asigurarea punerii în aplicare, de către entitățile responsabile, a măsurilor prevăzute de prezentul Regulament și de Planul de acțiuni pentru situații excepționale este organul central de specialitate. Atribuția de examinare a sesizării privind apariția unei situații excepționale și constatarea existenței situației excepționale este delegată Comisiei, pentru realizarea acesteia în conformitate cu prevederile Legii cu privire la gazele naturale.
6. Organul central de specialitate comunică Secretariatului Comunității Energetice denumirea autorității desemnate de către Guvern în contextul punctului 5.
Secțiunea a 3-a
Atribuțiile Comisiei
7. Comisia, componența căreia este stabilită în conformitate cu anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001 cu privire la Comisia pentru situații Excepționale din Republica Moldova, îndeplinește următoarele atribuții privind asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale:
7.1. examinează sesizarea privind apariția unei situații excepționale și constată acesteia;
7.2. preia, în cazul constatării situației excepționale, atribuțiile privind gestionarea situației excepționale și coordonează toate acțiunile ce urmează a fi întreprinse de către întreprinderile de gaze naturale, în special de către OST, de către alți participanți la piața gazelor naturale, precum şi acțiunile ANRE, ale organelor centrale de specialitate sau ale autorităților administrației publice centrale și locale, în conformitate cu prezentul Regulament și cu Planul de acțiuni pentru situații excepționale;
7.3. adoptă decizii cu privire la aplicarea unor măsuri excepționale necesare pentru gestionarea situației excepționale, inclusiv pentru înlăturarea sau minimizarea consecințelor situației excepționale;
7.4. adoptă decizia privind utilizarea totală sau parțială a gazelor naturale care fac obiectul stocurilor de securitate, în conformitate cu art. 1081 din Legea cu privire la gazele naturale;
7.5. adoptă decizia privind punerea în circulație pe piața gazelor naturale pe parcursul anului, parțial sau total, a cantității disponibile de gaze naturale care face obiectul obligației de stocare, în conformitate cu art. 1082 și 1083 din Legea cu privire la gazele naturale;
7.6. prezintă Guvernului raportul privind necesitatea declarării stării de urgenţă, în conformitate cu Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, în funcție de gravitatea situației create în legătură cu limitarea, întreruperea aprovizionării cu gaze naturale şi cu caracterul măsurilor ce urmează a fi adoptate pentru gestionarea situaţiei create;
7.7. analizează caracterul, cauzele şi consecințele situațiilor excepționale, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi și pentru lichidarea consecințelor situațiilor excepționale, precum și alte informații relevante;
7.8. desemnează, la necesitate, pentru asigurarea continuității aprovizionării cu gaze naturale, în special a consumatorilor protejați, furnizorul care va achiziționa gaze naturale pe perioada situațiilor excepționale, pentru a le revinde furnizorilor de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale sau, în baza deciziei Comisiei, consumatorilor finali. După caz, pentru realizarea acestor achiziții, Comisia poate dispune alocarea mijloacelor financiare;
7.9. impune, la necesitate, furnizorilor și traderilor de pe piața angro a gazelor naturale, furnizorilor de pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale, care îşi desfășoară activitatea de furnizare a gazelor naturale la preţuri reglementate sau la prețuri negociate, obligaţia de a vinde, furnizorului desemnat în conformitate cu subpunctul 7.8, gaze naturale, în cantitățile şi la prețurile stabilite în contractele de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, pe care aceștia le au încheiate la momentul declarării situației excepționale, sau de a cesiona drepturile pe care aceștia le au conform contractelor de vânzare-cumpărare a gazelor naturale;
7.10. obligă, la necesitate, titularii de licențe să încheie contracte, să întreprindă alte acțiuni necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali şi să stabilească termenele în care acestea urmează a fi executate;
7.11. adoptă decizii cu privire la aplicarea unor măsuri excepționale (care nu sunt stabilite în Planul de urgență) pentru lichidarea avariilor în sistemul de gaze naturale şi pentru asigurarea protecției populației şi a patrimoniului;
7.12. asigură informarea populației, prin intermediul mass-mediei, cu privire la cauzele şi proporțiile situațiilor excepționale, cu privire la măsurile luate de întreprinderile de gaze naturale şi de autoritățile responsabile pentru prevenirea şi lichidarea consecințelor acestora, pentru protecția populației și a patrimoniului, pentru familiarizarea populației cu regulile de comportament în situații excepționale, precum și cu privire la măsurile întreprinse pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați;
7.13. poate decide să acorde prioritate furnizării gazelor naturale anumitor centrale electrice, centrale electrice de termoficare și/sau centrale termice care produc energie electrică și/sau energie termică în baza gazelor naturale, în detrimentul aprovizionării cu gaze naturale a anumitor categorii de consumatori protejați;
7.14.constată încetarea situației excepționale în sectorul gazelor naturale;
7.15. exercită alte atribuții stabilite în Legea cu privire la gazele naturale, în Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu şi de război, în Regulamentul Comisiei pentru Situaţii Excepționale a Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001, în prezentul Regulament şi în Planul de acţiuni pentru situații excepționale.
8. Ținerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei se asigură de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova.
9. Conform punctului 13 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, în condiții de pericol, de declanșare sau de lichidare a consecințelor situațiilor excepționale, activitatea Comisiei este asigurată de Centrul de dirijare în situații excepționale al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
Secțiunea a 4-a
Atribuțiile ANRE în asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale
10. ANRE contribuie la asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale și la elaborarea măsurilor destinate asigurării securității aprovizionării cu gaze naturale.
11. ANRE colaborează cu organul central de specialitate la elaborarea prezentului Regulament şi la monitorizarea realizării măsurilor preventive și de urgență stabilite în Planul de acțiuni pentru situații excepționale.
12. La survenirea unei situații excepționale, ANRE exercită următoarele atribuții:
12.1. impune obligații de serviciu public întreprinderilor de gaze naturale, în conformitate cu art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea cu privire la gazele naturale, şi monitorizează respectarea acestora;
12.2. suspendă, în conformitate cu art. 16 alin. (3) din Legea cu privire la gazele naturale, licenţa titularului de licență care nu se conformează deciziilor Comisiei, deciziilor şi hotărârilor ANRE şi desemnează alt titular de licenţă care să desfășoare activitatea licenţiată în locul titularului a cărui licenţă a fost suspendată;
12.3. aprobă tarife, și prețuri reglementate în condițiile stabilite la art.9 alin. (7) din Legea cu privire la gazele naturale;
12.4. în condițiile art. 1052, stabilește plăţi care urmează a fi achitate de către titularii de licenţe în legătură cu executarea deciziilor Comisiei;
12.5. asigură că proiectele de investiții privind infrastructura nouă de transport al gazelor naturale, prevăzută în planul de dezvoltare al rețelelor de transport al gazelor naturale al OST, contribuie la securitatea aprovizionării cu gaze naturale prin dezvoltarea unei rețele de gaze naturale bine conectate, inclusiv, după caz, prin intermediul unui număr suficient de puncte de intrare și de ieșire transfrontaliere, în funcție de cererea de gaze naturale de pe piață și de riscurile identificate;
12.6.monitorizează respectarea de către titularii de licențe a deciziilor Comisiei, inclusiv executarea contractelor încheiate, întreprinderea altor acțiuni în conformitate cu deciziile respective şi, conform atribuțiilor stabilite prin lege, întreprinde acțiunile necesare pentru a asigura respectarea şi implementarea măsurilor respective de către titularii de licențe;
12.7. monitorizează şi asigură realizarea de către întreprinderile de gaze naturale a obligațiilor de creare şi de menținere a stocurilor de gaze naturale necesare pentru asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale, inclusiv a obligațiilor ce țin de modalitatea de achitare a contribuțiilor financiare stabilite conform Legii cu privire la gazele naturale;
12.8. exercită alte atribuții care îi revin în conformitate cu Legea cu privire la gazele naturale, în măsura în care acestea nu contravin deciziilor Comisiei.
Secțiunea a 5-a
Atribuțiile organului central de specialitate în asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale
13. Organul central de specialitate are următoarele atribuții:
13.1. efectuează evaluarea națională a riscurilor, în conformitate cu criteriile stabilite în secțiunea a 3-a din capitolul IV, în baza informațiilor furnizate de către întreprinderile de gaze naturale și de ANRE;
13.2. examinează, în cadrul evaluării naționale a riscurilor, dacă, într-o perspectivă integrată a sistemelor de gaze naturale și electroenergetic, există congestii interne, iar capacitatea punctelor de intrare în rețelele de transport al gazelor naturale și infrastructura existentă, în mod special rețelele de transport al gazelor naturale, oferă posibilitatea de a adapta transportul de gaze naturale pentru necesitățile țării și pentru fluxurile transfrontaliere, în cazul scenariului care implică perturbarea/ieșirea din funcțiune a infrastructurii principale de gaze naturale la nivel național (identificate la evaluarea riscurilor);
13.3. elaborează, promovează şi monitorizează implementarea Planului de acțiuni pentru situații excepționale;
13.4. monitorizează îndeplinirea, de către întreprinderile de gaze naturale, de către alte organe sau autorități ale administrației publice centrale, de către alte autorități publice, precum şi de către alți participanți la piața gazelor naturale, a măsurilor stabilite în Planul de acțiuni pentru situații excepționale, în scopul sporirii gradului de protecție a sistemului de gaze naturale şi al asigurării aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali;
13.5. asistă Guvernul la monitorizarea securității aprovizionării cu gaze naturale la nivel național și elaborează raportul cu privire la rezultatele monitorizării securității aprovizionării cu gaze naturale;
13.6. notifică Secretariatul Comunității Energetice cu privire la autoritățile responsabile de asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale, inclusiv în caz de modificare a acestora;
13.7. comunică Secretariatului Comunității Energetice despre măsurile întreprinse în legătură cu situațiile excepționale şi prezintă toate datele şi informațiile relevante;
13.8. colaborează cu ANRE și cu întreprinderile de gaze naturale pentru îndeplinirea funcțiilor stabilite în prezentul Regulament.
14. Organul central de specialitate asigură colaborarea regională cu autoritățile competente din țările vecine, în scopul asigurării măsurilor de prevenire și de micșorare a impactului eventualelor situații excepționale.
15. Dacă situațiile excepționale nu pot fi gestionate prin aplicarea măsurilor la nivel național, organul central de specialitate comunică acest fapt Secretariatului Comunității Energetice și președintelui Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice, care urmează să convoace o ședință a Grupului pentru examinarea situației şi, după caz, pentru acordarea asistenței Republicii Moldova şi/sau altor țări părţi ale Comunității Energetice vizate, în legătură cu coordonarea măsurilor implementate la nivel național, pentru a face față situației excepționale.
16. În scopul asigurării securității aprovizionării cu gaze naturale, organul central de specialitate în comun cu OST, vor colabora cu autoritățile publice de resort și cu OST adiacenți din țările vecine, și anume România (țară-membră a Uniunii Europene) şi Ucraina (țară parte a Comunității Energetice), dar și cu alte țări, după caz, în special în legătură cu:
16.1. coordonarea măsurilor privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale în situații excepționale, stabilite în prezentul Regulament;
16.2.identificarea interconexiunilor şi, după caz, dezvoltarea şi modernizarea acestora, inclusiv pentru asigurarea capacităților bidirecționale;
16.3. identificarea condițiilor şi a modalităților practice de acordare a asistenței reciproce.
Secțiunea a 6-a
Obligațiile întreprinderilor de gaze naturale
17. OST asigură colaborarea cu OST adiacenți pentru a preveni posibilele perturbări în aprovizionarea cu gaze naturale și pentru a minimiza daunele ce pot fi provocate în cazul apariției unei situații excepționale și este obligat:
17.1. să notifice imediat Comisia în cazul identificării semnalelor unei potențiale situații excepționale în sectorul gazelor naturale;
17.2. să întreprindă imediat măsurile stabilite în Planul de acţiuni pentru situații excepționale;
17.3. să reia imediat activitatea, în condiţii obișnuite, după dispariţia cauzelor care au determinat apariţia situaţiei excepţionale şi să notifice Comisia despre aceasta.
18. Odată constatată situația excepțională, OST este operatorul de sistem responsabil, la ale cărui indicații întreprinderile de gaze naturale şi alţi participanţi la piaţa gazelor naturale întreprind măsurile stabilite în Planul de urgenţă.
19. OST anunță producătorii, operatorii de sistem, operatorii instalațiilor de stocare, traderii, furnizorii și, după caz, OST adiacenți despre apariția situațiilor excepționale şi dispune, în funcție de situație, întreprinderea măsurilor stabilite în Planul de acțiuni pentru situații excepționale.
20. Pe perioada situației excepționale, OST transmite zilnic, până la ora 12:00, Comisiei, organului central de specialitate și ANRE informații cu privire la măsurile întreprinse de acesta, de alți operatori de sistem, de alte întreprinderi de gaze naturale, precum şi de alţi participanți la piaţa gazelor naturale, în conformitate cu Planul de acțiuni pentru situații excepționale. Operatorii de sistem, precum şi ceilalţi participanţi la piaţa gazelor naturale, sunt obligaţi să colaboreze cu OST şi să prezinte informaţiile solicitate.
21. Pe durata situaţiilor excepţionale, întreprinderile de gaze naturale, la solicitarea OST, au următoarele obligații:
21.1. producătorii mobilizează întreaga capacitate de producere a gazelor naturale, în limita capacităţilor maxime de extracţie;
21.2. operatorii instalațiilor de stocare mobilizează întreaga capacitate de extragere a gazelor naturale;
21.3. OST preia cantitățile suplimentare de gaze naturale puse la dispoziţie de producători, de operatorii instalațiilor de stocare şi asigură transportarea acestora;
21.4. Operatorii sistemelor de distribuție (în continuare – OSD) întreprind măsuri de limitare şi/sau de întrerupere a livrării gazelor naturale, conform Planului de acţiuni pentru situații excepționale (Planul de urgență).
22. Pe perioada situaţiei excepţionale, deciziile Comisiei au întâietate și sunt superioare prevederilor legale sau contractuale care se referă la piața gazelor naturale și la activitatea întreprinderilor de gaze naturale. Întreprinderile de gaze naturale nu sunt în drept să se eschiveze de la îndeplinirea obligațiilor ce le revin în conformitate cu legea şi cu contractele încheiate, cu condiția că acestea nu contravin deciziilor Comisiei.
23. Pe perioada situaţiei excepţionale, întreprinderile de gaze naturale sunt obligate să îndeplinească deciziile Comisiei și hotărârile ANRE aprobate în acest sens.
24. Pe durata situaţiei excepţionale, întreprinderile de gaze naturale sunt obligate să întreprindă măsurile stabilite în Planul de acțiuni pentru situații excepționale, cu respectarea următoarelor condiții:
24.1.să nu fie introduse măsuri de restricționare nejustificată a fluxului de gaze naturale în cadrul pieței interne a Uniunii Europene;
24.2. să nu fie introduse măsuri care pot pune în pericol situația aprovizionării cu gaze naturale într-o altă țară, parte a Comunității Energetice și stat membru al Uniunii Europene;
24.3. să fie menținut accesul la infrastructura transfrontalieră, în măsura posibilităților tehnice şi în condiții de siguranță, în conformitate cu Planul de acțiuni pentru situații excepționale.
25. În scopul monitorizării securității cu privire la aprovizionarea cu gaze naturale, întreprinderile de gaze naturale întocmesc și prezintă anual, până la data de 31 martie, organului central de specialitate și ANRE raportul cu privire la rezultatele monitorizării securității aprovizionării cu gaze naturale. Raportul include toate datele și informațiile actualizate care sunt utilizate la evaluarea națională a riscurilor și la actualizarea ei, inclusiv acțiunile și măsurile întreprinse de întreprinderile de gaze naturale pe parcursul situațiilor excepționale.
Capitolul II
ELABORAREA ȘI CONȚINUTUL PLANULUI DE ACȚIUNI PENTRU SITUAȚII EXCEPȚIONALE
Secțiunea 1
Planul de acțiuni pentru situații excepționale
26. Pentru reducerea numărului situațiilor în care poate fi afectată securitatea aprovizionării cu gaze naturale, precum şi pentru gestionarea eficientă a unei situații excepționale, organul central de specialitate elaborează, cu respectarea cerințelor stabilite în art. 104 din Legea cu privire la gazele naturale, şi prezintă Guvernului spre aprobare Planul de acțiuni pentru situații excepționale.
27. Măsurile de asigurare a securității aprovizionării cu gaze naturale, incluse în Planul de acțiuni pentru situații excepționale, trebuie să fie clar definite, transparente, proporționate, nediscriminatorii și verificabile, să nu denatureze în mod nejustificat concurența sau funcționarea eficace a pieței unice de gaze naturale a Uniunii Europene și să nu pună în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale a altor țări părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene.
28. În vederea elaborării Planului de acțiuni pentru situații excepționale, organul central de specialitate efectuează, în colaborare cu și în baza informațiilor furnizate de către întreprinderile de gaze naturale, analiza situației existente în sectorul gazelor naturale, inclusiv a situației create pe piața gazelor naturale şi, după caz, pe piețele de gaze naturale regionale, precum şi identifică şi evaluează riscurile, conform prevederilor secțiunii a 3-a din capitolul IV.
29. Planul de acțiuni pentru situații excepționale trebuie să conțină, în primul rând, măsuri ce se bazează pe mecanisme de piață, nu trebuie să pună în sarcina întreprinderilor de gaze naturale obligații excesive, nerealizabile şi nu trebuie să aibă impact negativ asupra funcționării pieței gazelor naturale.
30. Organul central de specialitate, în rezultatul consultării întreprinderilor de gaze naturale, a organizațiilor relevante care reprezintă interesele consumatorilor casnici și industriali de gaze naturale, inclusiv a producătorilor de energie electrică, a OST de energie electrică și ANRE, elaborează și promovează Planul de acțiuni pentru situații excepționale, care cuprinde:
30.1. Planul de acțiuni preventive, care include măsurile necesare pentru a elimina sau a atenua riscurile identificate, inclusiv măsurile de eficiență energetică și măsurile bazate pe cerere, examinate în evaluarea națională a riscurilor și în conformitate cu secțiunea a 2-a din prezentul capitol;
30.2. Planul de urgență, care include măsurile ce trebuie luate pentru a elimina sau a atenua impactul unei perturbări în aprovizionarea cu gaze naturale, în conformitate cu secțiunea a 3-a din prezentul capitol.
31. În procesul de consultare publică, proiectul Planului de acțiuni pentru situații excepționale se consultă cu Secretariatul Comunității Energetice.
32. Organul central de specialitate raportează periodic, Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice, informații cu privire la progresele realizate în elaborarea și aprobarea Planului de acțiuni pentru situații excepționale.
33. Organul central de specialitate și ANRE asigură monitorizarea periodică a implementării Planului de acțiuni pentru situații excepționale.
34. Planul de acțiuni preventive și Planul de urgență se elaborează în conformitate cu modelele stabilite în anexa nr. 2.
35. În termen de până la patru luni de la data notificării de către organul central de specialitate, Secretariatul Comunității Energetice evaluează Planul de acțiuni pentru situații excepționale, luând în considerare opiniile expuse de Grupul de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice.
36. Secretariatul Comunității Energetice transmite organului central de specialitate un aviz ce include recomandarea de a revizui Planul de acțiuni pentru situații excepționale, în situația în care acesta:
36.1. nu este eficient în atenuarea riscurilor identificate în cadrul evaluării naționale a riscurilor;
36.2. nu este consecvent cu scenariile de risc sau cu planurile de acțiuni ale altei țări pparte a Comunității Energetice și/sau stat membru al Uniunii Europene;
36.3. nu respectă cerința prevăzută la punctul 27 de a nu denatura în mod nejustificat concurența sau funcționarea eficientă a pieței interne a Uniunii Europene;
36.4. nu respectă prevederile prezentului Regulament sau alte prevederi ale legislației Comunității Energetice.
37. În termen de până la trei luni de la recepția avizului menționat în punctul 36, organul central de specialitate notifică repetat Planul de acțiuni pentru situații excepționale modificat Secretariatului Comunității Energetice sau prezintă motivele pentru care nu este de acord cu argumentarea recomandărilor expuse în aviz.
Organul central de specialitate ține cont în măsură deplină de motivarea detaliată a Secretariatului Comunității Energetice, prin care se solicită orice modificare a Planul de acțiuni pentru situații excepționale.
38. Dacă este cazul, organul central de specialitate elaborează, promovează și propune Guvernului modificarea Planului de acțiuni pentru situații excepționale. După aprobarea modificării, acesta se publică pe site-ul web oficial al organului central de specialitate.
39. În cazul în care poziția finală a organului central de specialitate diferă de motivarea detaliată a Secretariatului Comunității Energetice, organul central de specialitate prezintă și publică, împreună cu poziția sa și cu motivarea detaliată a Secretariatului Comunității Energetice, justificarea care stă la baza poziției sale, în termen de două luni de la data primirii motivării detaliate a Secretariatului Comunității Energetice.
40. Pentru măsurile nebazate pe mecanisme de piață adoptate de Comisie, după intrarea în vigoare a prezentului Regulament, se aplică procedurile prevăzute la punctele 51-54.
41. La elaborarea, promovarea și aprobarea Planului de acțiuni pentru situații excepționale, se garantează confidențialitatea datelor sensibile din punct de vedere comercial.
42. La elaborarea Planului de acțiuni pentru situații excepționale, organul central de specialitate colaborează cu ANRE şi cu participanții la piața gazelor naturale, în mod special prin efectuarea schimbului de informații. Planul de acțiuni pentru situații excepționale este elaborat cu asistența OST.
43. Organul central de specialitate publică Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe site-ul său web oficial și îl notifică Secretariatului Comunității Energetice, după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
44. Planul de acțiuni pentru situații excepționale se actualizează la fiecare patru ani sau mai frecvent, dacă situația o justifică, sau la solicitarea Secretariatului Comunității Energetice. Planul de acțiuni pentru situații excepționale actualizat reflectă cea mai recentă versiune a evaluării naționale a riscurilor și rezultatele testelor efectuate în conformitate cu secțiunea a 3-a din capitolul IV.
Secțiunea a 2-a
Planul de acțiuni preventive
45. Planul de acțiuni preventive este parte componentă a Planului de acțiuni pentru situații excepționale, are drept scop reducerea riscurilor în sistemul de gaze naturale, reflectă rezultatele evaluării naționale a riscurilor și include măsurile preventive ce se impun a fi întreprinse pentru prevenirea situațiilor excepționale.
46. Planul de acțiuni preventive trebuie să conțină:
46.1.rezultatele evaluării naționale a riscurilor, efectuată în conformitate cu cerințele secțiunii a 3-a din capitolul IV;
46.2. criteriile de identificare a consumatorilor protejați și volumele de gaze naturale necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a acestora pe parcursul perioadelor de timp stabilite la punctul 96;
46.3. măsurile ce necesită a fi întreprinse, volumele de gaze naturale, capacitatea infrastructurii sistemului de gaze naturale și timpul necesar pentru îndeplinirea standardului privind aprovizionarea cu gaze naturale şi a standardului privind infrastructura, în conformitate cu secțiunile 1 și a 2-a din capitolul IV, iar în cazul în care se aplică, gradul în care măsurile privind cererea pot compensa în timp util perturbarea aprovizionării cu gaze naturale, volumele de gaze naturale în funcție de scenariu și pe categorii de consumatori protejați și orice majorare a standardului privind aprovizionarea cu gaze naturale, precum și orice justificare privind conformarea cu prevederile punctului 97;
46.4. obligațiile impuse întreprinderilor de gaze naturale, electroenergetice și termoenergetice, după caz, şi altor autorități și instituții relevante care pot avea impact asupra securității aprovizionării cu gaze naturale, cum ar fi obligațiile referitoare la funcționarea sigură a sistemului de gaze naturale;
46.5. alte măsuri preventive elaborate pentru a preveni riscurile identificate în evaluarea națională a riscurilor, ca, de exemplu, necesitatea de a majora capacitățile interconexiunilor cu sistemele de gaze naturale ale țărilor vecine, părți ale Comunității Energetice sau state membre ale Uniunii Europene, de a îmbunătăți și mai mult eficiența energetică, de a reduce cererea de gaze naturale, precum și posibilitatea de a diversifica rutele și sursele de aprovizionare cu gaze naturale și utilizarea regională a instalațiilor de stocare și a capacităților terminalelor de gaze naturale lichefiate (în continuare – GNL) existente, după caz, în vederea asigurării aprovizionării cu gaze naturale a tuturor consumatorilor finali cât mai mult timp posibil;
46.6. informații privind impactul economic, eficacitatea și eficiența măsurilor prevăzute în Planul de acțiuni preventive, inclusiv obligațiile menționate la subpunctul 46.11;
46.7. descrierea efectelor măsurilor cuprinse în Planul de acțiuni preventive asupra funcționării pieței interne de energie a Uniunii Europene, precum și asupra pieței gazelor naturale a Republicii Moldova, inclusiv obligațiile menționate la subpunctul 46.11.
46.8. descrierea impactului măsurilor asupra mediului și asupra consumatorilor finali;
46.9. mecanismele care urmează să fie utilizate în cadrul cooperării cu alte țări părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene, inclusiv mecanismele privind elaborarea și implementarea planurilor de acțiuni pentru situații excepționale în sectorul gazelor naturale;
46.10. informații privind interconexiunile și infrastructurile existente și cele ce se planifică a fi dezvoltate în viitor, fluxurile transfrontaliere, accesul transfrontalier la instalațiile de stocare și la terminalele GNL, precum și capacitatea fizică bidirecțională a interconexiunilor de a transporta gaze naturale în ambele direcții, în special în cazul situației de urgență;
46.11. toate obligațiile de serviciu public cu privire la securitatea aprovizionării cu gaze naturale.
Informațiile esențiale determinate conform subpunctelor 46.1, 46.3 și 46.4, care ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale dacă ar fi dezvăluite, pot fi excluse.
47. La elaborarea Planului de acțiuni preventive, în mod special în legătură cu identificarea acțiunilor care vizează respectarea standardului privind infrastructura, stabilite în secțiunea 1 din capitolul IV, urmează a fi luat în considerare planul de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale, precum şi planurile de dezvoltare a rețelelor de distribuție a gazelor naturale.
48. Toate măsurile preventive care nu se bazează pe mecanisme de piață, precum cele menționate la punctul 40, indiferent dacă acestea fac parte din Planul de acțiuni preventive sau sunt adoptate ulterior, trebuie să corespundă prevederilor punctului 27.
49. Organul central de specialitate face publică orice măsură menționată, nebazată pe mecanisme de piață, care nu a fost încă inclusă în Planul de acțiuni preventive, și notifică Secretariatului Comunității Energetice descrierea oricărei astfel de măsuri și a impactului acesteia asupra pieței gazelor naturale și, în măsura în care este posibil, a impactului acesteia asupra piețelor gazelor din alte țări părți ale Comunității Energetice.
50. La solicitarea Secretariatului Comunității Energetice, organul central de specialitate și după caz, ANRE prezintă evaluarea impactului oricărei măsuri nebazate pe mecanisme de piață, pentru a demonstra corespunderea cu prevederile punctului 27.
51. Evaluarea impactului unei măsuri nebazate pe mecanisme de piață, inclusiv care nu a fost încă inclusă în Planul de acțiuni preventive în temeiul punctului 50, vizează cel puțin următoarele aspecte:
51.1. impactul potențial asupra dezvoltării pieței gazelor naturale și a concurenței la nivel național;
51.2. impactul potențial asupra pieței interne de gaze naturale a Comunității Energetice și/sau a Uniunii Europene;
51.3. impactul potențial asupra securității aprovizionării cu gaze naturale a țărilor vecine părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene, în mod special în cazul măsurilor care ar putea să reducă lichiditatea piețelor regionale sau să restrângă fluxurile de gaze naturale către țările vecine părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene;
51.4. costurile și beneficiile evaluate, în comparație cu măsurile de piață alternative;
51.5. evaluarea necesității și a proporționalității, în comparație cu alte măsuri de piață posibile;
51.6. aprecierea faptului dacă măsura garantează oportunități egale pentru toți participanții pieței gazelor naturale;
51.7. o strategie de eliminare a măsurii, durata prevăzută a măsurii preconizate și un calendar de revizuire adecvat.
52. Evaluarea menționată la subpunctele 51.1 și 51.2 se efectuează de către ANRE. Evaluarea impactului este făcută publică de cître organul central de specialitate și de către ANRE și se notifică Secretariatului Comunității Energetice de către organul central de specialitate.
53. În cazul în care Secretariatul Comunității Energetice consideră, în baza evaluării impactului, că măsura poate pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale a altor țări părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene, aceasta emite un aviz în termen de până la patru luni de la notificarea evaluării impactului, prin care solicită, în măsura în care este necesar, modificarea sau abrogarea măsurii. Măsura adoptată intră în vigoare doar atunci când a fost modificată în conformitate cu avizul Secretariatului Comunității Energetice.
Termenul de patru luni începe din ziua următoare primirii notificării complete și poate fi prelungit de comun acord cu Secretariatul Comunității Energetice și cu organul central de specialitate.
54. În cazul în care Secretariatul Comunității Energetice consideră, pe baza evaluării impactului, că măsura nu corespunde prevederilor punctului 27, acesta poate emite un aviz în termen de până la patru luni de la notificarea evaluării impactului. În aceste circumstanțe, se aplică procedura expusă la punctul 37.
55. Procedura stabilită la punctul 37 se aplică măsurilor stabilite la punctele 51-54.
Secțiunea a 3-a
Planul de urgență
56. Planul de urgență, parte componentă a Planului de acțiuni pentru situații excepționale, se elaborează în baza Planului de acțiuni preventive, în conformitate cu rezultatele obținute ca urmare a evaluării naționale a riscurilor și trebuie să includă măsuri specifice ce necesită a fi puse în aplicare în cazul apariției unei situații excepționale, când cantitățile necesare de gaze naturale nu mai pot fi preluate de pe piața gazelor naturale.
57. Planul de urgență trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite în Legea cu privire la gazele naturale, inclusiv:
57.1.să fie elaborat ținând cont de nivelurile de criză menționate la punctul 77;
57.2. să stabilească rolul și funcțiile organului central de specialitate, ale Comisiei, ale altor autorităţi responsabile, ale întreprinderilor de gaze naturale, ale operatorului sistemului de transport pentru energie electrică, după caz, și cele ale consumatorilor industriali de gaze naturale, inclusiv ale producătorilor de energie electrică și termică, ținând cont de măsura în care aceștia sunt afectați în cazul unei perturbări în aprovizionarea cu gaze naturale, precum și interacțiunea acestora cu Comisia și, după caz, cu ANRE, pentru fiecare dintre nivelurile de criză menționate la punctul 77;
57.3. să definească rolul și responsabilitățile Comisiei, ale organului central de specialitate, ale ANRE și ale altor autorități publice centrale și locale cărora li s-au delegat sarcini în conformitate cu secțiunile a 3-a, a 4-a și a 5-a din capitolul I, pentru fiecare dintre nivelurile de criză menționate la punctul 77;
57.4.să asigure că întreprinderile de gaze naturale și consumatorii industriali de gaze naturale, inclusiv producătorii de energie electrică relevanți au suficient timp să reacționeze la fiecare dintre nivelurile de criză menționate la punctul 77;
57.5. să identifice, după caz, măsurile și acțiunile necesare pentru a atenua impactul potențial al perturbării în aprovizionarea cu gaze naturale asupra instalațiilor de termoficare și asupra furnizării energiei electrice produse pe bază de gaze naturale, inclusiv prin intermediul unei viziuni integrate asupra funcționării sistemului energetic bazat pe energie electrică și gaze naturale, după caz;
57.6. să stabilească procedurile și măsurile detaliate care trebuie urmate pentru fiecare dintre nivelurile de criză menționate la punctul 77, inclusiv planurile corespunzătoare pentru fluxurile de informații;
57.7. să desemneze un manager de criză și să definească rolul acestuia;
57.8. să determine contribuția măsurilor bazate pe mecanisme de piață pentru gestionarea situației în cazul nivelului de alertă și pentru atenuarea situației în cazul nivelului de urgență;
57.9. să determine contribuția măsurilor care nu sunt bazate pe mecanisme de piață, planificate sau care urmează a fi puse în aplicare în cazul nivelului de urgență, și să evalueze necesitatea utilizării acestora, pentru a face față unei crize. Să evalueze efectele măsurilor nebazate pe mecanisme de piață și să definească procedurile necesare pentru punerea lor în aplicare. Măsurile nebazate pe mecanisme de piață trebuie utilizate numai în cazul în care mecanismele bazate pe piață nu mai pot asigura aprovizionarea cu gaze naturale, în mod special a consumatorilor protejați;
57.10.să descrie mecanismele utilizate pentru cooperarea cu alte țări părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene, pentru fiecare dintre nivelurile de criză menționate la punctul 77, și procedurile privind schimbul de informații între acestea;
57.11.să detalieze obligațiile de raportare impuse întreprinderilor de gaze naturale și, după caz, întreprinderilor electroenergetice, în cazul nivelurilor de alertă și de urgență;
57.12.să descrie măsurile tehnice sau juridice aplicabile pentru a preveni consumul neautorizat sau peste limită de gaze naturale de către consumatorii finali, instalațiile de gaze naturale ale cărora sunt racordate la rețeaua de distribuție sau de transport al gazelor naturale, dar care nu sunt consumatori protejați;
57.13.să descrie lista de acțiuni predefinite pentru punerea la dispoziție a gazelor naturale în cazul unei situații de urgență, inclusiv a contractelor comerciale dintre părțile implicate în aceste acțiuni și mecanismele de compensare pentru întreprinderile de gaze naturale, după caz, luând în considerare confidențialitatea datelor sensibile.
58. În scopul prevenirii consumului neautorizat/peste limită de gaze naturale pe parcursul situațiilor de urgență, conform subpunctului 57.12, sau în timpul aplicării măsurilor prevăzute la punctul 78, Comisia informează consumatorii întreruptibili despre necesitatea întreruperii sau a reducerii consumului de gaze naturale, cu respectarea normelor tehnice.
59. Prevederile punctelor 37-42 se aplică la actualizarea Planului de urgență.
60. Măsurile, acțiunile și procedurile prevăzute în Planul de urgență trebuie testate cel puțin o dată între actualizările periodice ale acestuia, efectuate la fiecare patru ani. Pentru a testa Planul de urgență, organul central de specialitate simulează scenarii cu impact mediu și ridicat și reacții în timp real, în conformitate cu Planul de urgență. Rezultatele testelor sunt prezentate Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice de către organul central de specialitate.
61. Planul de urgență garantează că, în cazul unei situații de urgență, accesul la infrastructura transfrontalieră, în conformitate cu Legea cu privire la gazele naturale și cu Regulamentul privind accesul la rețelele de transport al gazelor naturale și gestionarea congestiilor, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 421/2019, se menține atât cât este posibil din punct de vedere tehnic și în condiții de siguranță și nu trebuie să conțină nicio măsură de restricționare nejustificată a fluxurilor transfrontaliere de gaze naturale.
Capitolul III
ASIGURAREA SECURITĂȚII APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE
Secțiunea 1
Măsurile destinate asigurării securității aprovizionării cu gaze naturale
62. La elaborarea Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale, organul central de specialitate trebuie să ia în considerare lista indicativă a măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă.
63. Măsurile bazate pe mecanisme de piață sunt grupate după cum urmează:
63.1. măsurile legate de ofertă:
63.1.1.sporirea flexibilității la producere;
63.1.2.sporirea flexibilității la import;
63.1.3.facilitarea integrării gazelor naturale produse din surse regenerabile de energie în rețelele de gaze naturale;
63.1.4.stocarea comercială de gaze naturale: capacitatea de extracție și volumul gazelor naturale stocate;
63.1.5.diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare cu gaze naturale;
63.1.6.fluxurile bidirecționale de gaze naturale;
63.1.7.utilizarea contractelor de achiziționare a gazelor naturale pe termen lung și pe termen scurt;
63.1.8.prevederile contractuale privind asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale;
63.1.9.dispecerizarea reţelelor de transport al gazelor naturale şi cooperarea OST din Republica Moldova cu OST din ţările vecine pentru coordonarea livrărilor de gaze naturale;
63.1.10. investiţii în infrastructura sistemului de gaze naturale, inclusiv pentru dezvoltarea capacităților de transport bidirecționale;
63.2.măsurile legate de cerere:
63.2.1.utilizarea contractelor cu clauze întreruptibile;
63.2.2.posibilitatea utilizării de combustibili alternativi şi de rezervă de către consumatorii industriali şi de către producătorii de energie electrică şi termică;
63.2.3.reducerea voluntară a consumului de gaze naturale;
63.2.4.majorarea eficienței energetice;
63.2.5.extinderea utilizării surselor regenerabile de energie.
64. La elaborarea Planului de acțiuni pentru situaţii excepționale, organul central de specialitate trebuie să ţină cont de lista indicativă a măsurilor care nu se bazează pe mecanisme de piață, indicate în punctul 65 şi aplicabile numai în cazul situației de urgență.
65. Măsurile care nu se bazează pe mecanisme de piaţă sunt grupate după cum urmează:
65.1. măsurile legate de ofertă:
65.1.1.utilizarea instalațiilor de stocare;
65.1.2.utilizarea obligatorie a rezervelor de combustibili alternativi;
65.1.3.utilizarea obligatorie a energiei electrice produse din alte surse decât gazele naturale;
65.1.4.creșterea obligatorie a nivelului de producere a gazelor naturale;
65.1.5.extracția obligatorie a gazelor naturale din instalațiile de stocare;
65.2.măsurile legate de cerere includ diferite trepte de reducere obligatorie a cererii de gaze naturale, printre care:
65.2.1.utilizarea obligatorie a altor tipuri de combustibili;
65.2.2.utilizarea obligatorie a contractelor cu clauze întreruptibile în cazul în care nu sunt folosite pe deplin în calitate de măsuri bazate pe mecanisme de piață;
65.2.3.întreruperea forțată a consumului de gaze naturale.
Secțiunea a 2-a
Constatarea și încetarea situației excepționale
66. În cazul în care OST identifică semnalele unei potențiale situații excepționale, acesta este obligat să notifice imediat Comisiei și organului central de specialitate acest fapt.
67. Constatarea situației excepționale poate fi efectuată de către Comisie şi la notificarea organului central de specialitate, în conformitate cu prezentul Regulament. Notificarea adresată Comisiei se depune prin intermediul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
68. Organul central de specialitate poate consulta Comisia pentru situații excepționale a organului central de specialitate (în continuare – Comisie OCS), creată în conformitate cu prevederile pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova. Comisia OCS are rol consultativ în situația evaluării condițiilor de existență a unei situații excepționale, a prevenirii unei situații excepționale, a determinării posibilelor consecințe asociate, precum și în cazul propunerii măsurilor necesare pentru gestionarea fiecărui nivel de criză. Componența și regulamentul Comisiei OCS sunt aprobate prin ordin al organului central de specialitate. Din componența Comisiei OCS fac parte reprezentanți ai ANRE, întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, electroenergetic și termoenergetic. La ședințele Comisiei OCS pot fi invitați experți independenți cu experiență relevantă în situațiile analizate.
69. Comisia, în termen de 12 ore de la notificare, verifică dacă sunt îndeplinite condițiile privind existența situației excepționale.
70. În cazul în care sunt îndeplinite condițiile necesare, Comisia confirmă existența situației excepționale prin adoptarea unei decizii în acest sens.
71. Dacă, după verificare, Comisia decide că nu există o situație excepțională, OST este obligat să reia de îndată activitatea în condiții obișnuite, la solicitarea Comisiei.
72. La dispariția cauzelor care au determinat apariția situației excepționale, OST este obligat să notifice imediat Comisia despre aceasta.
73. Comisia, în termen de cel mult 12 ore, verifică şi constată încetarea situației excepționale, adoptând o decizie în acest sens.
74. Pe perioada situației excepționale, Planul de acțiuni pentru situații excepționale este documentul operativ de lucru al Comisiei, al întreprinderilor de gaze naturale, al altor participanți la piaţa gazelor naturale, al ANRE, al organelor sau autorităților administrației publice centrale, al altor autorităţi publice. Măsurile stabilite în Planul de acţiuni pentru situații excepționale și deciziile Comisiei sunt obligatorii şi prevalează în raport cu prevederile contractuale şi cu actele normative în domeniu.
75. La gestionarea situației excepționale, deciziile Comisiei pot viza atât întreprinderile din sectorul gazelor naturale, cât şi întreprinderile din alte sectoare, inclusiv cele din sectorul electroenergetic, sectorul termoenergetic și sectorul telecomunicațiilor.
76. Orice măsură se aplică temporar, astfel încât să cauzeze cât mai puține perturbări în funcționarea pieței gazelor naturale, şi trebuie să fie limitată la strictul necesar pentru remedierea amenințării siguranței, integrității fizice a persoanelor sau a instalațiilor de gaze naturale.
77. Există trei niveluri de situații excepționale, după cum urmează:
77.1. nivelul de alertă timpurie (în continuare – situație de alertă timpurie): în cazul în care există informații concrete, sigure și fiabile, conform cărora ar putea avea loc un eveniment care ar afecta semnificativ aprovizionarea cu gaze naturale și care ar putea conduce la declanșarea nivelului de alertă sau de urgență. Nivelul de alertă timpurie poate fi activat printr-un mecanism de alertă timpurie;
77.2. nivelul de alertă (în continuare – situație de alertă): în cazul în care are loc perturbarea furnizării gazelor naturale sau o cerere de gaze naturale excepțional de mare, care afectează în mod semnificativ situația furnizării gazelor naturale, dar piața este încă în măsură să gestioneze perturbarea sau cererea respectivă, fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri nebazate pe piață;
77.3. nivelul de urgență (în continuare – situație de urgență): în cazul unei cereri de gaze naturale excepțional de mari sau a unei întreruperi semnificative a furnizării gazelor naturale din import, sau în alte situații în care a fost afectată semnificativ livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, iar oferta este insuficientă pentru a satisface cererea de gaze naturale rămasă neacoperită, deși toate măsurile bazate pe mecanisme de piață au fost implementate, situație ce impune introducerea măsurilor suplimentare care nu se bazează pe mecanisme de piață, în scopul de a garanta aprovizionarea cu gaze naturale în mod special a consumatorilor protejați în conformitate cu prevederile secțiunii a 2-a din capitolul IV.
78. În cazul în care Comisia constată una din situațiile excepționale prevăzute la punctul 77, organul central de specialitate informează imediat Secretariatul Comunității Energetice, precum și autoritățile competente ale țărilor părți ale Comunității Energetice și state membre al Uniunii Europene, cu care Republica Moldova este direct conectată, și pune la dispoziția acestora toate informațiile necesare, în special informațiile cu privire la acțiunile pe care Comisia intenționează să le întreprindă.
79. În cazul în care Comisia constată situația de urgență, aceasta aplică acțiunile indicate în Planul de urgență, iar organul central de specialitate informează imediat Secretariatul Comunității Energetice și autoritățile competente din țările vecine, în mod special, cu privire la acțiunile pe care intenționează să le întreprindă. În situații excepționale justificate, Comisia poate întreprinde acțiuni care se abat de la Planul de urgență. Organul central de specialitate informează imediat Secretariatul Comunității Energetice și autoritățile competente ale țărilor părți ale Comunității Energetice, cu care Republica Moldova este direct conectată, în legătură cu orice astfel de acțiune și prezintă justificări pentru abaterea de la Planul de urgență.
80. În cazul în care într-un stat vecin, țară parte a Comunității Energetice sau stat membru al Uniunii Europene, este declarată situație excepțională, OST se asigură că se acordă prioritate capacității la punctele de interconectare cu sistemul de gaze naturale al țării respective, indiferent dacă aceasta este fermă sau întreruptibilă și indiferent dacă aceasta a fost rezervată înainte sau în timpul situației excepționale, în detrimentul capacității concurente la punctele de ieșire către instalațiile de stocare. Utilizatorul de sistem, capacității căruia i se acordă prioritate, plătește, în cel mai scurt timp posibil, o compensație echitabilă, determinată de OST, utilizatorului de sistem cu capacități ferme pentru pierderile financiare cauzate de această ordine a priorităților, inclusiv o rambursare proporțională pentru costurile legate de întreruperea capacității ferme. Procesul de determinare și de plată a compensării nu aduce atingere punerii în aplicare a regulii de acordare a priorității.
81. Comisia asigură că:
81.1. nu se introduc măsuri de restricționare nejustificată a fluxului de gaze naturale în cadrul pieței unice de gaze naturale a Uniunii Europene;
81.2. nu se introduc măsuri care ar putea pune în pericol situația aprovizionării cu gaze naturale în altă țară parte a Comunității Energetice sau stat membru al Uniunii Europene;
81.3. accesul transfrontalier la infrastructură, în conformitate cu Legea cu privire la gazele naturale și cu Regulamentul privind accesul la rețelele de transport al gazelor naturale și gestionarea congestiilor, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 421/2019, este menținut atât cât este posibil din punct de vedere tehnic și în condiții de siguranță, în conformitate cu Planul de urgență.
82. În timpul situației de urgență și din motive întemeiate, inclusiv la solicitarea OST de energie electrică sau de gaze naturale, Comisia poate decide să acorde prioritate furnizării de gaze naturale către anumite centrale electrice și/sau termice care produc energie electrică și/sau energie termică în baza gazelor naturale și au un rol critic în sistemul electroenergetic și/sau termoenergetic, în detrimentul aprovizionării cu gaze naturale a anumitor categorii de consumatori protejați, dacă lipsa furnizării gazelor naturale către respectivele centrale electrice sau termice:
82.1. ar putea duce la deteriorarea gravă a funcționării sistemului electroenergetic și/sau a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică; sau
82.2. ar împiedica producția și/sau transportul gazelor naturale.
Comisia își bazează orice astfel de măsură pe evaluarea națională a riscurilor.
Centralele electrice și termice care produc energie electrică și/sau termică în baza gazelor naturale și au rol critic în sistemul electroenergetic și/sau termoenergetic, care sunt menționate în acest punct, trebuie să fie clar identificate, împreună cu posibilele volume de gaze naturale care ar face obiectul unei astfel de măsuri și ar trebui să fie incluse în alte capitole ale Planului de acțiuni preventive și ale Planului de urgență. Identificarea lor trebuie să se facă în strânsă cooperare cu OST al energiei electrice și gazelor naturale.
83. Informația expediată de organul central de specialitate, în conformitate cu punctul 79, este verificată de Secretariatul Comunității Energetice prin prisma faptului dacă declararea situației de urgență este justificată, în conformitate cu subpunctul 77.3, dacă măsurile adoptate urmează strict acțiunile enumerate în Planul de urgență, dacă acestea nu impun o povară excesivă pentru întreprinderile de gaze naturale și dacă corespund punctului 79, în termen de până la cinci zile de la primirea informației. La solicitarea unei autorități competente din alte țări, a întreprinderilor de gaze naturale sau din proprie inițiativă, Secretariatul Comunității Energetice poate solicita Comisiei modificarea măsurilor, în cazul în care acestea contravin condițiilor prevăzute în prima frază a prezentului punct, sau constatarea încetării situației de urgență, în cazul în care aceasta ajunge la concluzia că constatarea unei situații de urgență nu se mai justifică, în conformitate cu subpunctul 77.3.
84. În termen de trei zile de la notificarea solicitării Secretariatului Comunității Energetice, Comisia modifică măsurile și informează Secretariatul Comunității Energetice în acest sens sau prezintă acestuia motivele pentru care nu este de acord cu solicitarea. În ultimul caz, Secretariatul Comunității Energetice poate, în termen de trei zile de la momentul în care a fost informat să își modifice sau să își retragă solicitarea, ori, în vederea examinării chestiunii, să convoace organul central de specialitate sau, după caz, autoritățile competente din țările vizate și, dacă este necesar, Grupul de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice. Motivele pentru care solicită orice modificare a măsurii sunt expuse detaliat de către Secretariatul Comunității Energetice. Comisia ține cont pe deplin de poziția Secretariatului Comunității Energetice. În cazul în care decizia finală a Comisiei diferă de avizul Secretariatului Comunității Energetice, organul central de specialitate prezintă motivele pe care se întemeiază decizia respectivă.
85. Pe perioada existenței situației excepționale, organele și autorităţile administraţiei publice centrale și locale prezintă Comisiei zilnic, până la ora 12:00, informații cu privire la măsurile întreprinse de acestea.
86. În cazul în care Comisia constată încetarea situației excepționale, stabilită conform punctului 77, organul central de specialitate informează Secretariatul Comunității Energetice despre aceasta, precum și autoritățile competente ale țărilor părți ale Comunității Energetice, cu care organul central de specialitate este direct conectat.
87. După încetarea situaţiei excepţionale, operatorii de sistem, precum şi alţi participanţi la piaţa gazelor naturale sunt obligați să reia activitatea imediat, în condiții obișnuite de funcționare.
Capitolul IV
STANDARDELE PRIVIND INFRASTRUCTURA ȘI APROVIZIONAREA CU GAZE NATURALE.
EVALUAREA NAȚIONALĂ A RISCURILOR
Secțiunea 1
Standardul privind infrastructura
88. Standardul privind infrastructura stabilește că, în cazul ieșirii din funcțiune a oricărui element al infrastructurii principale (conducta magistrală de gaze naturale, care are cea mai mare capacitate tehnică) a sistemului de gaze naturale, infrastructura rămasă disponibilă trebuie să aibă capacitatea tehnică, determinată conform prezentului punct, de asigurare a volumului total de gaze naturale pentru Republica Moldova, necesar pe parcursul unei zile în care cererea de gaze naturale este excepțional de mare, constatată cu o probabilitate statistică o dată la 20 de ani. Aceasta se realizează luând în considerare tendințele de consum al gazelor naturale, impactul de lungă durată a măsurilor de eficiență energetică și ratele de utilizare a infrastructurii existente.
Astfel, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale, capacitatea tehnică a infrastructurii rămase disponibile trebuie să fie cel puțin egală cu volumul total de gaze naturale pentru zona luată în calcul, necesar pentru o zi cu cerere excepțional de mare de gaze naturale, constatată statistic o dată la 20 de ani.
Obligația menționată la primul alineat nu aduce atingere responsabilității OST de a face investițiile corespunzătoare și nici obligațiilor OST prevăzute în Legea cu privire la gazele naturale și în Regulamentul cu privire la accesul la rețelele de transport al gazelor naturale și gestionarea congestiilor, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 421/2019.
89. Infrastructura sistemului de gaze naturale include rețelele de transport al gazelor naturale, inclusiv interconexiunile, precum şi instalațiile de producere, instalațiile de GNL şi instalațiile de stocare racordate la sistemul de gaze naturale al Republicii Moldova. Capacitatea tehnică a infrastructurii sistemului de gaze naturale rămasă disponibilă se determină în conformitate cu criteriul „N-1”. Astfel:

unde:
EPm – capacitatea tehnică a tuturor punctelor de intrare (mil.m3/zi), cu excepția capacității tehnice a instalațiilor de producere (Pm), a instalațiilor de gaze naturale lichefiate (GNLm) și a instalațiilor de stocare (Sm), adică suma capacităților tehnice ale tuturor punctelor de intrare de interconectare, prin care e posibilă aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii Moldova. Pentru calcularea EPm, trebuie prezentată lista detaliată a punctelor de intrare și a capacităților individuale ale acestora;
Pm – capacitatea tehnică maximă de producere (milioane m3/zi), ce reprezintă suma capacităților zilnice maxime de producere ale tuturor instalațiilor de producere capabile să aprovizioneze cu gaze naturale Republica Moldova;
Sm – capacitatea tehnică maximă de extracție din instalațiile de stocare (milioane m3/zi), ce reprezintă suma capacităților tehnice zilnice maxime de extracție din toate instalațiile de stocare, ținând cont de caracteristicile fizice ale fiecărei instalații de stocare;
GNLm – capacitatea tehnică maximă a instalațiilor de GNL (milioane m3/zi) reprezintă suma capacităților tehnice zilnice maxime de extracție din toate instalațiile GNL, luând în considerare elemente critice precum descărcarea, serviciile auxiliare, stocarea temporară și regazificarea GNL, precum și capacitatea tehnică de extracție;
Im – capacitatea tehnică a infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale (milioane m3/zi), cu cea mai mare capacitate de aprovizionare a Republicii Moldova. În cazul în care mai multe rețele de gaze naturale sunt racordate la aceeași infrastructură, în amonte sau în aval, şi nu pot fi exploatate separat, acestea sunt considerate o singură infrastructură;
Dmax – cererea zilnică totală de gaze naturale (milioane m3/zi), pe parcursul unei zile în care s-a înregistrat o cerere excepțional de mare de gaze naturale, constatată cu o probabilitate statistică o dată la 20 de ani.
90. Valoarea determinată conform formulei (1) trebuie să fie egală sau mai mare de 100%.
91. Rezultatul determinării capacității infrastructurii sistemului de gaze naturale rămasă disponibilă, în conformitate cu criteriul „N-1”, în cazul indisponibilității oricărui element principal de infrastructură, se reflectă în Planul de acțiuni preventive.
92. Obligația de a asigura că infrastructura sistemului de gaze naturale rămasă disponibilă are capacitatea de a satisface cererea totală de gaze naturale, potrivit prevederilor punctului 88, se consideră a fi respectată și în cazul în care, în conformitate cu Planul de acțiuni preventive, OST demonstrează că o întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale poate fi compensată, în mod suficient și în timp util, prin măsuri adecvate, bazate pe cererea de pe piața gazelor naturale. În acest caz, criteriul „N-1” se calculează în conformitate cu formula (2):

unde:
Deff – partea (milioane m3/zi) din Dmax care, în cazul unei întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale, poate fi acoperită în mod eficient şi în timp util cu măsuri ce se referă la cerere, bazate pe mecanisme de piață (de exemplu, prin aplicarea contractelor de furnizare întreruptibilă a gazelor naturale).
93. OST este obligat să asigure capacitate fizică permanentă pentru transportul gazelor naturale în ambele direcții (în continuare – capacitate bidirecțională) la toate interconexiunile cu țările vecine. Dezvoltarea sau majorarea capacității bidirecționale a unei interconexiuni se realizează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa la Legea cu privire la gazele naturale și cu respectarea principiilor generale stabilite la art. 42 din Legea cu privire la gazele naturale. Prin excepție, operatorii sistemelor de transport pot obține o derogare de la obligația stabilită mai sus, cu respectarea procedurii și a cerințelor stabilite în anexa la Legea cu privire la gazele naturale.
94. Măsurile necesare pentru a asigura capacitatea bidirecțională la interconexiuni se formulează de către OST după consultarea tuturor operatorilor sistemelor de transport vizați şi se bazează pe evaluarea cererii de pe piața gazelor naturale, pe raportul cerere – ofertă, pe fezabilitatea din punct de vedere tehnic, pe costurile de realizare a măsurilor necesare pentru a asigura capacitățile bidirecționale la interconexiuni, inclusiv pe evaluarea impactului asupra consolidării ulterioare a rețelelor de transport al gazelor naturale și a beneficiilor pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, cu luarea în considerare a contribuției capacității bidirecționale la interconexiuni la îndeplinirea, împreună cu alte măsuri posibile, a standardului privind infrastructura.
ANRE se asigură că investițiile în orice infrastructură nouă de transport al gazelor naturale contribuie la asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale, prin dezvoltarea unei rețele de transport al gazelor naturale bine conectate, inclusiv, după caz, prin intermediul unui număr suficient de puncte de intrare și de ieșire transfrontaliere, în funcție de cererea de pe piața gazelor naturale și de riscurile identificate.
95. Organul central de specialitate examinează, în cadrul evaluării naționale a riscurilor, dacă, într-o perspectivă integrată a sistemelor de gaze naturale și electroenergetic, există congestii interne și capacitatea interconexiunilor de intrare și infrastructura națională, în special dacă rețelele de transport al gazelor naturale au capacitatea de a adapta fluxurile de gaze naturale transportate pentru necesitățile consumatorilor din Republica Moldova și pentru fluxurile transfrontaliere, în cazul unui scenariu când este perturbat un element al infrastructurii principale de gaze naturale din țară, identificat în evaluarea națională a riscurilor.
Secțiunea a 2-a
Standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale
96. Furnizorii de gaze naturale cărora li s-a impus obligația de serviciu public și operatorii de sistem sunt obligați să întreprindă măsuri necesare pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejați, în următoarele cazuri:
96.1. temperaturi extreme pe o perioadă de vârf de 7 zile, constatate statistic o dată la 20 de ani;
96.2. orice perioadă de cel puțin 30 de zile în care cererea de gaze naturale este excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani;
96.3. o perioadă de cel puțin 30 de zile, în cazul perturbării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale, în condiții de iarnă normale.
97. Se consideră consumatori protejați:
97.1. consumatorii casnici instalațiile de utilizare ale cărora sunt racordate la rețeaua de distribuție a gazelor naturale;
97.2. întreprinderile și instituțiile care prestează servicii sociale esențiale, instalațiile de utilizare ale cărora sunt racordate la rețeaua de distribuție sau de transport al gazelor naturale;
97.3. întreprinderile mici în sensul Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici și mijlocii, instalațiile de utilizare ale cărora sunt racordate la rețeaua de distribuție a gazelor naturale, cu excepția titularilor de licență pentru vânzarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la stațiile de alimentare;
97.4. centralele electrice de termoficare și/sau centralele termice instalațiile de utilizare ale cărora sunt racordate la rețeaua de distribuție sau de transport al gazelor naturale, care livrează energie termică în sistemul centralizat de alimentare cu energie termică sau care livrează energie termică pentru consumatorii indicați la subpunctele 97.1, 97.2 și 97.3, cu condiția că acestea nu pot funcționa cu alți combustibili decât gazele naturale.
Consumul de gaze naturale de către întreprinderile și instituțiile menționate la subpunctele 97.2 și 97.3 nu depășește, cumulativ, 20% din consumul final total anual de gaze naturale.
Locurile de consum la care întreprinderile și instituțiile menționate la subpunctul 97.2 nu prestează servicii sociale esențiale se consideră consumatori întreruptibili și pentru acestea pot fi aplicate măsuri de limitare și/sau de întrerupere a livrării gazelor naturale.
98. Fiecare operator de sistem întocmește lista consumatorilor protejați, ale căror instalații de utilizare sunt racordate la rețelele sale de gaze naturale. Listele consumatorilor protejați conțin inclusiv informații cu privire la genul de activitate (în cazul consumatorilor noncasnici) și volumele lunare de gaze naturale pe fiecare loc de consum pentru anul calendaristic anterior. Furnizorii sunt obligați să prezinte operatorilor de sistem toate informațiile necesare pentru întocmirea listelor respective. Listele consumatorilor protejați se păstrează la operatorii de sistem respectivi, se actualizează o dată la două luni și se prezintă, la solicitare, organului central de specialitate și/sau OST. La apariția situației excepționale, operatorii de sistem sunt obligați să prezinte imediat listele consumatorilor protejați OST.
Anual, până la data de 1 septembrie, OST, în baza informației prezentate de OSD și furnizori, prezintă organului central de specialitate lista nominală a consumatorilor protejați grupați pe categorii, ce include informația în formatul de raportare coordonat preventiv de OST cu organul central de specialitate.
Operatorii de sistem și furnizorii sunt responsabili pentru corectitudinea datelor prezentate către OST și/sau organului central de specialitate.
99. Întreprinderilor de gaze naturale le poate fi impusă obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în cazul situațiilor stabilite la subpunctele 96.2 și 96.3, sau le pot fi impuse obligații suplimentare în legătură cu asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale, numai după o evaluare a riscurilor, cu condiția reflectării acestora în Planul de acțiuni preventive şi a respectării următoarelor cerințe:
99.1. să corespundă prevederilor punctului 27;
99.2. să nu aibă impact negativ asupra capacității oricărei țări părți a Comunității Energetice și/sau stat membru al Uniunii Europene de a asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejați într-o situație excepțională.
100. După expirarea intervalelor de timp stabilite conform punctelor 96 și 99 sau în condiții mai severe decât cele prevăzute la punctul 96, Comisia, ANRE și întreprinderile de gaze naturale depun eforturi pentru a menține aprovizionarea cu gaze naturale, în mod special, a consumatorilor protejați.
101. Obligațiile impuse întreprinderilor de gaze naturale, pentru asigurarea respectării standardului privind aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejați conform punctelor 96 și 99, nu trebuie să fie discriminatorii și să impună sarcini excesive întreprinderilor de gaze naturale.
102. Guvernul și ANRE nu trebuie să solicite întreprinderilor de gaze naturale ca standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale stabilit în această secțiune să fie îndeplinit utilizând doar infrastructura din țară.
103. Guvernul, prin intermediul Comisiei și ANRE, asigură că condițiile de aprovizionare cu gaze naturale a consumatorilor protejați nu aduc niciun prejudiciu bunei funcționări a pieței interne de energie a Uniunii Europene, la un preț care respectă valoarea de piață a gazelor naturale furnizate.
104. Măsurile noi, care nu sunt bazate pe mecanisme de piață menite să asigure standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale, trebuie să corespundă prevederilor punctului 27, precum și celor menționate la punctul 65, indiferent dacă acestea fac parte din Planul de acțiuni preventive sau sunt adoptate ulterior.
105. La solicitarea Secretariatului Comunității Energetice, organul central de specialitate elaborează și publică o justificare care să demonstreze conformitatea oricărei măsuri menționate în această secțiune cu criteriile stabilite la punctul 27.
106. Obligația prevăzută la punctul 96 poate fi respectată prin punerea în aplicare a unor măsuri de eficiență energetică sau prin substituirea gazelor naturale cu o altă sursă de energie, cum ar fi, între altele, sursele regenerabile de energie, în măsura în care se asigură același nivel de protecție a consumatorilor protejați.
107. Întreprinderea de gaze naturale desemnată de Guvern, în conformitate cu articolul 1082 din Legea cu privire la gazele naturale, încheie acorduri și contracte cu operatorii instalațiilor de stocare sau cu alți participanți ai pieței gazelor naturale din țările părți ale Comunității Energetice și/sau din statele membre ale Uniunii Europene care dispun de instalații de stocare subterane a gazelor naturale.
Acordurile și contractele respective trebuie să prevadă stocarea, până la 1 octombrie, a unor volume de gaze naturale care să corespundă nivelului de cel puțin 15% din consumul mediu anual de gaze naturale al consumatorilor finali din Republica Moldova, instalațiile de gaze naturale ale cărora sunt racordate la rețelele de gaze naturale ale operatorilor de sistem licențiați, determinat pentru ultimii 5 ani calendaristici. În cazul în care capacitatea transfrontalieră de transport al gazelor naturale sau alte limitări tehnice nu permit utilizarea integrală a volumelor de gaze naturale stocate de 15% din consumul mediu anual de gaze naturale, atunci întreprinderea de gaze naturale desemnată de Guvern trebuie să asigure stocarea numai a volumelor de gaze naturale posibile din punct de vedere tehnic.
108. În cazul în care Guvernul decide crearea de stocuri de combustibil alternativ de către anumiți participanți la piața gazelor naturale sau de către autorități publice, care pot fi utilizate pentru a înlocui consumul de gaze naturale, obligația de stocare poate fi redusă proporțional cu obligația echivalentă de a stoca alți combustibili alternativi decât gazele naturale.
Reducerea obligației de stocare se aplică în măsura în care aceasta nu poate fi executată din motive ce țin de existența unor limitări de ordin tehnic sau a unor riscuri majore în ceea ce privește asigurarea continuității livrării gazelor naturale prin interconexiuni, în cantitățile necesare sau la parametrii de calitate stabiliți.
109. Organul central de specialitate notifică Secretariatului Comunității Energetice și Grupului de coordonare a securității aprovizionării din cadrul Comunității Energetice modalitatea de îndeplinire a obligației stabilite la punctul 107, existența circumstanțelor prevăzute la punctul 108 și intenția de a reduce cantitatea de gaze naturale, care face obiectul obligației de stocare, prin înlocuirea acesteia cu obligația echivalentă de a stoca alți combustibili decât gazele naturale.
110. Organul central de specialitate notifică Secretariatului Comunității Energetice definiția consumatorilor protejați, volumele de consum anual de gaze naturale ale consumatorilor protejați, inclusiv pe categorii de consumatori protejați, și procentul pe care îl reprezintă consumul de gaze naturale al fiecărei dintre aceste categorii de consumatori protejați raportat la consumul final total anual de gaze naturale.
Secțiunea a 3-a
Evaluarea națională a riscurilor asociate securității aprovizionării cu gaze naturale
111. Organul central de specialitate efectuează evaluarea națională (în continuare – evaluare națională a riscurilor) a tuturor riscurilor relevante care afectează securitatea aprovizionării cu gaze naturale.
112. La evaluarea națională a riscurilor, organul central de specialitate trebuie:
112.1. să utilizeze standardele privind aprovizionarea cu gaze naturale şi infrastructura. Evaluarea națională a riscurilor descrie calculul efectuat conform criteriului „N-1” la nivel național. Evaluarea națională a riscurilor include, de asemenea, ipotezele utilizate, inclusiv, după caz, cele utilizate pentru calculul efectuat conform criteriului „N-1” la nivel regional, precum și datele necesare pentru acest calcul. Calculul efectuat conform criteriului „N-1” la nivel național este însoțit de simularea perturbării infrastructurii principale de gaze naturale, utilizând modelarea hidraulică pentru teritoriul național, precum și de un calcul al formulei „N-1”, luând în considerare nivelul de gaze naturale în instalații de stocare de 30% și de 100% din volumul util maxim;
112.2.să ia în considerare circumstanțele naționale și regionale relevante, în mod special mărimea pieței, configurația şi capacitatea rețelelor de transport al gazelor naturale, fluxurile reale de gaze naturale, inclusiv fluxurile transfrontaliere de gaze naturale din țările părți ale Comunității Energetice și/sau din statele membre ale Uniunii Europene, existența interconexiunilor dintre rețelele de transport al gazelor naturale şi posibilitatea acestora de a efectua fluxuri fizice de gaze naturale bidirecţionale, inclusiv eventuala necesitate de dezvoltare ulterioară a reţelelor de transport al gazelor naturale, existenţa capacităților de producere și de stocare a gazelor naturale sau a terminalelor GNL, contribuţia gazelor naturale în structura surselor de energie la nivel naţional, în mod special pentru producerea energiei electrice şi a energiei termice, pentru alimentarea consumatorilor industriali și pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați, precum și alte aspecte legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale şi de asigurarea funcționării obiectelor industrial periculoase în condiții de securitate și fiabilitate, dar și aspecte privind calitatea gazelor naturale;
112.3. să elaboreze mai multe scenarii în care cererea de gaze naturale este excepțional de mare, ținând cont de experiențele anterioare, de probabilitatea, factorul sezonier, de frecvența și durata survenirii unor astfel de evenimente, precum şi să evalueze consecințele posibile ale acestor scenarii:
112.3.1. perturbarea infrastructurii relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, cum ar fi în cazul afectării infrastructurii principale de transport, a instalațiilor de stocare sau a terminalelor GNL, inclusiv a infrastructurii principale de gaze naturale, identificată pentru efectuarea calculelor conform criteriului „N-1”; și
112.3.2. întreruperea livrării gazelor naturale de la furnizorii de gaze naturale din țări terțe și, după caz, riscurile geopolitice;
112.4. să identifice, după caz, măsurile reciproce de acțiune și de corelare a riscurilor cu țările vecine, părți ale Comunității Energetice și/sau state membre ale Uniunii Europene, inclusiv în legătură cu interconexiunile, cu livrarea transfrontalieră, cu accesul transfrontalier la instalațiile de stocare sau la terminale GNL și cu capacitățile bidirecționale la interconexiuni;
112.5.să ia în considerare riscurile legate de controlul infrastructurii relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, ceea ce poate implica, între altele, riscul de investiții insuficiente, riscul subminării diversificării, riscul folosirii infrastructurii existente în scopuri improprii și cel al nerespectării legislației Comunității Energetice;
112.6. să ia în calcul capacitățile maxime de interconexiune la fiecare punct de intrare și de ieșire la/de la frontiera ţării și de diferite niveluri de completare a instalațiilor de stocare, precum și să ţină cont de construcţia de noi interconexiuni şi implementarea diverselor proiecte de infrastructură, care vor contribui la îmbunătăţirea şi diversificarea ofertei în aprovizionarea cu gaze naturale pe termen mediu și lung și care vor influența asupra securității aprovizionării cu gaze naturale;
112.7. să ia în considerare scenarii de întrerupere prelungită a unei singure surse de furnizare a gazelor naturale.
113. La evaluarea națională a riscurilor, se identifică posibilele scenarii de risc, care pot duce la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale, la întreruperea furnizării gazelor naturale importate sau la afectarea livrării gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, cauza şi durata acestora, precum şi situaţia existentă pe piaţa gazelor naturale, caracterizată prin lipsa producerii locale de gaze naturale, a instalațiilor de stocare a gazelor naturale și a terminalelor GNL. La stabilirea principalelor scenarii de risc, care pot afecta în mod substanţial securitatea aprovizionării cu gaze naturale, trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
113.1. defecţiunile tehnice ale rețelelor de transport al gazelor naturale situate în afara ţării;
113.2. defecţiunile tehnice în rețelele de transport al gazelor naturale din țară;
113.3. condiţiile meteo extreme, indicate în punctul 96, care duc la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale;
113.4. sistările de furnizare a gazelor naturale importate pe una sau pe ambele direcții de import (din Vest sau din Est).
114. La evaluarea națională a riscurilor, se determină nivelul de criză şi posibilele consecințe ale apariţiei riscurilor, precum şi măsurile necesare pentru reducerea la minimum a riscurilor.
115. În conformitate cu prezentul Regulament, riscurile sunt grupate în trei niveluri de criză, după cum urmează:
115.1.nivel de alertă timpurie;
115.2.nivel de alertă;
115.3. nivel de urgență.
116. La evaluarea națională a riscurilor, organul central de specialitate ține cont de planul de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale, de planurile de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, elaborate de operatorii de sistem şi aprobate de ANRE, în conformitate cu Legea cu privire la gazele naturale, de progresele înregistrate în legătură cu efectuarea investițiilor necesare pentru a îndeplini standardul privind infrastructura, stabilit în secțiunea 1 a prezentului capitol, precum și de dificultățile specifice ale ţării, cum ar fi lipsa capacităților de producere, lipsa terminalelor de GNL și a instalaților de stocare a gazelor naturale şi alte dificultăţi.
117. La evaluarea națională a riscurilor, organul central de specialitate indică dacă există congestii în reţelele de transport al gazelor naturale şi dacă infrastructura sistemului de gaze naturale, în mod special reţelele de transport al gazelor naturale, are capacitatea de a adapta fluxurile de gaze naturale în cazul unui scenariu care implică afectarea infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale.
118. Evaluarea națională a riscurilor se pregătește de către organul central de specialitate, în conformitate cu modelul stabilit în anexa nr. 1 la prezentul Regulament, în baza informației solicitate de acesta și prezentate de întreprinderile de gaze naturale, în special de OST, precum şi de ANRE. La necesitate, evaluarea națională a riscurilor poate include informații adiționale, precum simularea la nivelul Uniunii Europene a scenariilor de perturbare a aprovizionării cu gaze naturale și a infrastructurii, efectuată de rețeaua europeană a operatorilor sistemelor de transport al gazelor naturale (ENTSO-G).
119. Întreprinderile de gaze naturale, consumatorii industriali de gaze naturale, organizațiile relevante care promovează interesele consumatorilor casnici și ale consumatorilor industriali de gaze naturale și ANRE colaborează cu organul central de specialitate și, la solicitarea acestuia, prezintă toate informațiile necesare pentru evaluarea națională și generală a riscurilor.
120. Rezultatele evaluării naționale a riscurilor se reflectă în Planul de acțiuni preventive.
121. Evaluarea națională a riscurilor se actualizează la fiecare patru ani după aprobare, excepție fiind situațiile când se justifică o frecvență mai mare de actualizare. Evaluarea națională a riscurilor ține cont de progresele înregistrate în derularea investițiilor necesare pentru a îndeplini standardul privind infrastructura, definit în secțiunea 1 din prezentul capitol, și de dificultățile specifice întâmpinate la implementarea soluțiilor alternative noi. Actualizările se bazează, de asemenea, pe experiența acumulată prin simularea Planului de urgență, în conformitate cu secțiunea a 3-a din capitolul III.
122. Organul central de specialitate prezintă Secretariatului Comunității Energetice evaluarea națională a riscurilor.
123. Organul central de specialitate solicită analizele de risc de la întreprinderile de gaze naturale și de la participanții pieței gazelor naturale, precum și orice date suplimentare necesare pentru elaborarea raportului cu privire la rezultatele monitorizării securității aprovizionării cu gaze naturale.
Capitolul V
ASIGURAREA SCHIMBULUI DE INFORMAȚII, A SECRETULUI PROFESIONAL ȘI MONITORIZAREA ASIGURĂRII APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE
Secțiunea 1
Schimbul de informații
124. În cazul în care se constattă una din situațiile excepționale stabilite la punctul 77, întreprinderile de gaze naturale, electroenergetice și termoenergetice vizate, prin intermediul OST, pun zilnic, la dispoziția Comisiei, a organului central de specialitate, în mod special, următoarele informații:
124.1. prognoza cererii zilnice și a furnizării zilnice de gaze naturale pentru următoarele trei zile, în milioane de metri cubi pe zi;
124.2. fluxurile zilnice de gaze naturale la toate punctele de intrare și de ieșire transfrontaliere, precum și la toate punctele care racordează o instalație de producere a gazelor naturale, o instalație de stocare sau un terminal GNL la rețeaua de gaze naturale, în milioane de metri cubi pe zi;
124.3. perioada de timp, exprimată în zile, pentru care se estimează că este posibilă asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați.
125. După încetarea situației de urgență, organul central de specialitate prezintă Secretariatului Comunității Energetice, în cel mai scurt timp, dar cel târziu în termen de șase săptămâni de la încetarea situației de urgență, evaluarea detaliată a situației de urgență și a eficacității măsurilor implementate, inclusiv evaluarea impactului economic al situației de urgență, a impactului asupra sectorului electroenergetic și evaluarea asistenței acordate sau primite de la țările părți ale Comunității Energetice și de la statele membre al Uniunii Europene. Evaluarea este pusă la dispoziția Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunității Energetice și se reflectă în actualizarea Planului de acțiuni preventive și a Planului de urgență.
126. În circumstanțe justificate, indiferent dacă se constată sau nu o situație de urgență, organul central de specialitate poate solicita întreprinderilor de gaze naturale să prezinte informațiile menționate la punctul 124 sau informații suplimentare necesare pentru a evalua situația în ansamblu a aprovizionării cu gaze naturale în țară sau în alt stat membru al Uniunii Europene sau parte a Comunității Energetice, inclusiv informațiile contractuale, altele decât informațiile referitoare la prețuri.
127. Pentru a permite autorităților competente din țările părți ale Comunității Energetice sau din statele membre ale Uniunii Europene și Secretariatului Comunității Energetice să evalueze situația securității aprovizionării cu gaze naturale la nivel național, fiecare întreprindere de gaze naturale notifică:
127.1. organului central de specialitate și ANRE, detalii ale contractelor de furnizare a gazelor, cu aplicabilitate transfrontalieră și cu durata mai mare de un an, pe care le-a încheiat în vederea aprovizionării cu gaze naturale:
127.1.1. durata contractului;
127.1.2. volumele/cantitățile anuale de gaze naturale contractate (m3 și/sau MWh);
127.1.3. volumele/cantitățile zilnice maxime de gaze naturale contractate în situație de alertă sau de urgență (m3 și/sau MWh);
127.1.4. punctele de livrare contractate;
127.1.5. volumele/cantitățile minime zilnice și lunare de gaze naturale (m3 și/sau MWh);
127.1.6.condițiile de suspendare a livrărilor de gaze naturale;
127.1.7. informațiile cu privire la faptul dacă contractul, în mod individual sau cumulativ cu contractele sale încheiate cu același furnizor sau cu filialele acestuia, este echivalent cu sau depășește pragul de 28% menționat la subpunctul 127.2, în cea mai afectată țară parte a Comunității Energetice.
Întreprinderile de gaze naturale notifică organului central de specialitate informații cu privire la toate contractele de furnizare a gazelor cu o durată mai mare de un an, încheiate sau modificate până la 30 noiembrie 2021 sau după această dată (imediat după încheierea sau modificarea lor), care îndeplinesc condițiile stabilite la subpunctul 127.1;
127.2. autorității competente din cea mai afectată țara parte a Comunității Energetice, contractele sale de furnizare a gazelor naturale cu o durată mai mare de un an, încheiate sau modificate până la 30 noiembrie 2021 sau după această dată (imediat după încheierea sau modificarea lor), care, în mod individual sau cumulativ cu contractele sale încheiate cu același furnizor sau cu filialele acestuia, sunt echivalente cu cel puțin 28% din consumul anual de gaze naturale, care este calculat pe baza celor mai recente date disponibile. Obligația de notificare nu se referă la informațiile privind prețurile și nu se aplică modificărilor care vizează numai prețul gazelor naturale. Obligația de notificare se aplică, de asemenea, tuturor contractelor comerciale relevante pentru executarea contractului de furnizare a gazelor naturale, cu excepția informațiilor cu privire la prețuri.
Organul central de specialitate notifică datele enumerate la subpunctul 127.1 Secretariatului Comunității Energetice, în formă anonimizată. În cazul încheierii unor contracte noi sau al modificării contractelor existente, toate datele trebuie transmise până la sfârșitul lunii septembrie a anului în curs. În cazul în care organul central de specialitate are îndoieli că un anumit contract, prezentat în conformitate cu subpunctul 127.2, pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale a unei țări părți a Comunității Energetice sau a unui stat membru al Uniunii Europene, acesta notifică contractul Secretariatului Comunității Energetice.
128. În circumstanțe justificate de necesitatea garantării transparenței contractelor de furnizare a gazelor naturale, relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, și în cazul în care se consideră că un contract de furnizare a gazelor naturale ar putea afecta securitatea aprovizionării cu gaze naturale a unei țări părți a Comunității Energetice sau a unui stat membru al Uniunii Europene, organul central de specialitate, după caz, ANRE sau Secretariatul Comunității Energetice poate solicita întreprinderii de gaze naturale să prezinte contractul privind furnizarea gazelor naturale, pentru evaluarea impactului acestuia asupra securității aprovizionării cu gaze naturale, excluzând informațiile referitoare la prețuri. Solicitarea va fi motivată și poate cuprinde, de asemenea, detaliile oricăror alte contracte comerciale relevante pentru executarea contractului de furnizare a gazelor, excluzând informațiile referitoare la prețuri. Justificarea include proporționalitatea sarcinii administrative implicate.
129. Autoritățile competente din țările vizate, care primesc informații în temeiul subpunctului 127.2 sau al punctului 128, evaluează informațiile primite în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu gaze naturale în termen de trei luni și prezintă Secretariatului Comunității Energetice rezultatele evaluării.
130. Organul central de specialitate trebuie să ia în considerare informațiile primite în temeiul prezentei secțiuni la pregătirea evaluării naționale a riscurilor, a Planului de acțiuni preventive și a Planului de urgență sau la actualizarea acestora. Organul central de specialitate revizuiește evaluarea națională a riscurilor și planurile vizate de solicitarea Secretariatului Comunității Energetice, în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 37.
131. În sensul prezentului Regulament, „cea mai afectată țară parte a Comunității Energetice” reprezintă o țară parte a Comunității Energetice în care o parte contractuală, la un anumit contract de furnizare a gazelor naturale, înregistrează cea mai mare parte a furnizărilor de gaze naturale sau are cei mai mulți consumatori finali.
132. Toate contractele sau informațiile contractuale primite în temeiul punctelor 127 și 129, precum și evaluările autorităților competente din alte țări sau ale Secretariatului Comunității Energetice sunt confidențiale. Autoritățile implicate garantează confidențialitatea deplină a informațiilor primite în condițiile prezentului Regulament.
Secțiunea a 2-a
Secretul profesional
133. Orice informație sensibilă din punct de vedere comercial primită, schimbată sau transmisă în temeiul secțiunii 1 a prezentului capitol, este confidențială și face obiectul condițiilor de păstrare a secretului profesional prevăzute în prezenta secțiune.
134. Obligația de păstrare a secretului profesional se aplică următoarelor persoane, care primesc informații confidențiale în conformitate cu prezentul Regulament:
134.1. persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru Secretariatul Comunității Energetice;
134.2. auditorilor și experților mandatați de Secretariatul Comunității Energetice;
134.3. persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru autoritățile competente și pentru autoritățile naționale de reglementare sau pentru alte autorități relevante;
134.4. auditorilor și experților mandatați de organul central de specialitate, de ANRE sau de alte autorități relevante.
135. Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 sau altor prevederi ale prezentului Regulament ori ale legislației relevante a Comunității Energetice, informațiile confidențiale primite de persoanele menționate la punctul 134, nu pot fi divulgate niciunei alte persoane sau autorități decât într-o formă prescurtată sau agregată, care să nu permită identificarea niciunui participant la piață.
136. Fără a aduce atingere cazurilor care fac obiectul Codului penal al Republicii Moldova nr.985/2002, Secretariatul Comunității Energetice, autoritățile competente din cadrul țărilor părți ale Comunității energetice și autoritățile naționale de reglementare, instituțiile sau persoanele care primesc informații confidențiale în temeiul prezentului Regulament pot utiliza informațiile confidențiale numai în executarea sarcinilor și funcțiilor atribuite. Alte autorități, instituții sau persoane pot utiliza aceste informații cu scopul în care le-au fost furnizate sau în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare specifice, legate de exercitarea funcțiilor ce le revin.
Secțiunea a 3-a
Monitorizarea securității aprovizionării cu gaze naturale
137. Guvernul, prin intermediul organului central de specialitate, asigură monitorizarea securității aprovizionării cu gaze naturale, care vizează, în mod special:
137.1.implementarea adecvată a standardelor privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale, conform prevederilor art. 103 din Legea cu privire la gazele naturale;
137.2.echilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa gazelor naturale;
137.3.prognoza cererii de gaze naturale şi sursele de acoperire disponibile;
137.4.noile contracte de import pe termen lung al gazelor naturale din ţările terţe;
137.5.volumul util de gaze naturale şi capacitatea de extracţie din instalațiile de stocare a gazelor naturale;
137.6. gradul de interconectare a sistemului de gaze naturale al Republicii Moldova cu sistemele de gaze naturale ale ţărilor vecine, ale ţărilor părţi ale Comunităţii Energetice și ale statelor membre ale Uniunii Europene;
137.7. capacităţile de transport suplimentare planificate sau aflate în construcţie;
137.8. calitatea şi nivelul de întreţinere a reţelelor de gaze naturale, precum şi respectarea standardelor de securitate la exploatarea reţelelor de gaze naturale;
137.9. realizarea măsurilor de acoperire a cererii de vârf şi a deficitului de gaze naturale furnizate în cazul indisponibilităţii unuia sau a mai multor furnizori, inclusiv în situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale.
138. Anual, până la data de 31 iulie, organul central de specialitate întocmeşte şi publică, pe site-ul său web oficial, raportul cu privire la rezultatele monitorizării securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Raportul menţionat se prezintă Guvernului şi Secretariatului Comunităţii Energetice şi trebuie să conţină informaţii cu privire la rezultatele monitorizării aspectelor indicate la punctul 137, măsurile luate sau planificate în legătură cu acestea, capacitatea sistemului de gaze naturale de a satisface cererea existentă şi prognoza consumului de gaze naturale, precum şi informaţii cu privire la:
138.1. impactul concurenţial al măsurilor întreprinse în conformitate cu prevederile art. 105 din Legea cu privire la gazele naturale asupra tuturor participanţilor la piaţa gazelor naturale;
138.2. disponibilitatea capacităţilor de stocare a gazelor naturale;
138.3. durata contractelor de procurare a gazelor naturale pe termen lung, încheiate de către întreprinderile de gaze naturale înregistrate în Republica Moldova, în mod special durata rămasă şi gradul de lichiditate a pieţei de gaze naturale;
138.4. cadrul de reglementare pentru oferirea de stimulente corespunzătoare noilor investiţii.
139. În caz de necesitate, în scopul realizării funcţiilor de monitorizare atribuite, organul central de specialitate colaborează cu alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu alte autorități publice competente, inclusiv cu ANRE, şi solicită prezentarea informaţiilor necesare de către întreprinderile de gaze naturale, asigurând confidențialitatea informațiilor care constituie secret.
Anexa nr. 1 la Regulamentul cu privire la situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale
MODEL de evaluare națională a riscurilor
1. Informații generale
Denumirea autorității responsabile de elaborarea evaluării naționale a riscurilor
2. Descrierea rețelelor de gaze naturale
2.1. Scurtă descriere a rețelelor de gaze naturale, care cuprinde:
2.1.1. date privind consumul final de gaze naturale: consumul anual (în miliarde de m3 și/sau MWh) și repartizarea pe tipuri de consumatori finali, cererea în perioadele de vârf (în milioane de m3/zi și/sau MWh/zi);
2.1.2. descrierea funcționării rețelei de gaze naturale la nivel național, incluzând infrastructura;
2.1.3. identificarea infrastructurilor-cheie relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale;
2.1.4. repartizarea surselor de import al gazelor naturale în funcție de țara de origine;
2.1.5. descrierea rolului instalațiilor de stocare a gazelor naturale, după caz, care include:
2.1.5.1. capacitatea de stocare (volumul total și volumul disponibil de gaze naturale), în comparație cu cererea în sezonul de încălzire;
2.1.5.2. capacitatea zilnică maximă de extracție la diferite niveluri de completare a instalațiilor de stocare (în mod ideal, la nivel de stocuri pline și la nivelurile de la sfârșit de sezon).
2.2. Descrierea rolului producerii interne de gaze naturale, care include:
2.2.1.volumul de gaze naturale produse în ceea ce privește consumul anual final de gaze naturale;
2.2.2.capacitatea de producere zilnică maximă de gaze naturale.
2.3. Descrierea rolului gazelor naturale în producerea de energie electrică (de exemplu, importanța și rolul de combustibil de rezervă, complementar față de sursele regenerabile de energie), inclusiv capacitatea de generare pe bază de gaze naturale (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare) și cogenerarea (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare).
3. Standardul privind infrastructura
Descrierea modului de conformare cu standardul privind infrastructura, incluzând principalele valori utilizate pentru formula „N-1”, opțiunile alternative de conformare cu acest standard (împreună cu țările părți ale Comunității Energetice direct conectate, prin măsuri axate pe cerere) și capacitățile bidirecționale la interconexiunile existente, după cum urmează:
3.1. formula „N-1”:
3.1.1. identificarea infrastructurii principale unice de gaze naturale;
3.1.2. calculele efectuate conform criteriului „N-1” la nivel național;
3.1.3. descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formula „N-1”, inclusiv valorile intermediare folosite pentru calculul acestora (de exemplu, pentru EPm se precizează capacitatea tuturor punctelor de intrare luate în considerare în cadrul acestui parametru);
3.1.4. indicarea metodologiilor folosite, după caz, pentru calcularea parametrilor din formula „N-1” (de exemplu, Dmax);
3.1.5. explicarea rezultatelor calculării formulei „N-1”, luând în considerare nivelul stocurilor de 30% și de 100% din volumul util maxim;
3.1.6.explicarea principalelor rezultate ale simulării calculelor efectuate conform criteriului „N-1”, utilizând un model hidraulic;
3.1.7.calculul efectuat conform criteriului „N-1”, utilizând măsuri axate pe cerere, după caz:
3.1.7.1. efectuarea calculelor conform „N-1”, în conformitate cu punctul 2 din anexa 2;
3.1.7.2. descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formula „N-1”, incluzând cifrele intermediare folosite pentru calculul acesteia (dacă sunt diferite de cifrele descrise la subpunctul 3.1.3);
3.1.7.3. indicarea metodologiilor folosite, după caz, pentru calcularea parametrilor din formula „N-1” (de exemplu, Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate);
3.1.7.4. explicarea măsurilor bazate pe mecanisme de piață axate pe cerere adoptate/care urmează a fi adoptate, pentru a compensa o perturbare în aprovizionarea cu gaze naturale și impactul preconizat al acestora (Deff);
3.2. capacitatea bidirecțională la interconexiuni:
3.2.1. se indică punctele de interconexiune care dispun de capacitate bidirecțională la interconexiuni, precum și capacitatea maximă a fluxurilor bidirecționale;
3.2.2. se indică dispozițiile care reglementează utilizarea capacității de flux (revers) în direcția opusă fluxului fizic principal de gaze naturale (de exemplu, capacitatea întreruptibilă);
3.2.3. se indică punctele de interconexiune în cazul cărora s-a acordat o derogare, durata derogării și a motivelor pentru care a fost acordată.
4. Identificarea riscurilor
Se descriu factorii de risc care ar putea avea impact negativ asupra securității aprovizionării cu gaze naturale, probabilitatea și consecințele acestora.
Lista neexhaustivă a tipurilor de factori de risc care trebuie să fie incluși în evaluare, după caz, potrivit organului central de specialitate:
4.1. surse politice:
4.1.1. perturbări în aprovizionarea cu gaze naturale din țări terțe, din diferite motive;
4.1.2. tulburări politice (fie în țara de origine, fie într-o țară de tranzit a gazelor naturale);
4.1.3. război/război civil (fie în țara de origine, fie într-o țară de tranzit);
4.1.4. terorism;
4.2. surse tehnologice:
4.2.1. explozie /incendii;
4.2.2. incendii în interiorul unei anumite instalații;
4.2.3. scurgeri de gaze naturale;
4.2.4. lipsa unei întrețineri adecvate;
4.2.5. defectarea echipamentului (eșec la demarare, defecțiune în timpul funcționării etc.);
4.2.6. lipsa energiei electrice (sau a unei alte surse de energie);
4.2.7. defecțiune a TIC (eroare de hardware sau de software, probleme legate de internet sau de sistemul SCADA etc.);
4.2.8. atac cibernetic;
4.2.9.impactul cauzat de lucrări de excavare (săpături, lucrări de batere a pilonilor), lucrări de terasament etc.
4.3. surse comerciale/de piață/financiare:
4.3.1.acorduri cu furnizori din țări terțe;
4.3.2.litigii comerciale;
4.3.3.controlul infrastructurii relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, efectuat de entități din țări terțe, ceea ce poate presupune, printre altele, riscul de investiții insuficiente, riscul subminării diversificării și cel al nerespectării aquis-ului Comunității Energetice;
4.3.4.volatilitatea prețurilor la gazele naturale;
4.3.5.investiții insuficiente;
4.3.6.creșterea cererii de vârf brusc și neașteptat;
4.3.7.alte riscuri care ar putea duce la deficiențe structurale;
4.4. surse sociale:
4.4.1.greve (în diferite sectoare conexe, cum ar fi în sectorul gazelor naturale, în porturi, în transport etc.);
4.4.2.sabotaj;
4.4.3.vandalism;
4.4.4.furt;
4.5. surse naturale:
4.5.1.cutremure;
4.5.2.alunecări de teren;
4.5.3.inundații (ploi abundente, revărsări ale râurilor);
4.5.4.furtuni (maritime);
4.5.5.avalanșe;
4.5.6.condiții meteorologice extreme;
4.5.7.incendii (în exteriorul instalației, cum ar fi în păduri sau pe pajiști aflate în apropiere etc.);
4.6. analiza:
4.6.1.se identifică factorii de risc relevanți pentru stat, inclusiv probabilitatea și impactul acestora;
4.6.2.se descriu criteriile utilizate pentru a determina dacă o rețea de gaze naturale este expusă unor riscuri ridicate/inacceptabile;
4.6.3.se elaborează lista scenariilor de risc relevante, în conformitate cu factorii de risc, cu probabilitatea acestora, se descrie modul în care a avut loc selecția.
5. Analiza și evaluarea riscurilor
Se analizează scenariile de risc relevante identificate la punctul 3. Se includ, în cadrul simulării scenariilor de risc, măsurile existente de securitate a aprovizionării cu gaze naturale, cum ar fi, printre altele, standardul privind infrastructura, calculat conform criteriului „N-1”, astfel cum se prevede la punctul 2 din anexa nr. 1, și standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale. Pentru fiecare scenariu de risc:
5.1.se descrie în detalii scenariul de risc, inclusiv toate ipotezele, și, după caz, metodologiile care stau la baza calculării acestora;
5.2.se descriu în detalii rezultatele simulărilor efectuate, incluzând cuantificarea impactului (de exemplu, volumele de gaze naturale nelivrate, consecințele socio-economice, efectele asupra producerii de energie termică și cele asupra producerii de energie electrică).
Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale
MODEL Plan de acțiuni preventive
1. Informații generale
Denumirea autorității responsabile de elaborarea planului
2. Descrierea rețelei de gaze naturale
2.1.Scurtă descriere a sistemului de gaze naturale, care cuprinde:
2.1.1.date privind consumul de gaze naturale: consumul anual de gaze naturale (în miliarde de m3 și/sau MWh) și repartizarea pe tip de consumatori, cererea în perioadele de vârf (în milioane de m3/zi și sau MWh/zi);
2.1.2.descrierea funcționării sistemului de gaze naturale la nivel național, incluzând infrastructura;
2.1.3.identificarea infrastructurii-cheie relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale;
2.1.4.repartizarea surselor de import a gazelor în funcție de țara de origine;
2.1.5.descrierea rolului instalațiilor de stocare, care include, după caz:
2.1.5.1. capacitatea de stocare (volumul total și volumul disponibil de gaze naturale), în comparație cu cererea în sezonul de încălzire;
2.1.5.2.capacitatea zilnică maximă de extracție la diferite niveluri de completare a instalațiilor de stocare (în mod ideal, la nivel de stocuri pline și la nivelurile de la sfârșit de sezon);
2.2. descrierea rolului producerii interne de gaze naturale, care include:
2.2.1. volumul de gaze naturale produse în ceea ce privește consumul anual final de gaze naturale;
2.2.2.capacitatea maximă de producere zilnică;
2.3.descrierea rolului gazelor naturale în producerea de energie electrică (de exemplu, importanța și rolul în calitate de combustibil de rezervă, complementar față de sursele regenerabile de energie), inclusiv capacitatea de generare pe bază de gaze naturale (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare) și cogenerare (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare);
2.4.descrierea rolului măsurilor de eficiență energetică și efectul acestora asupra consumului final anual de gaze naturale.
3. Rezumatul evaluării riscurilor
Se descriu pe scurt rezultatele evaluării naționale a riscurilor, care includ:
3.1. lista scenariilor evaluate și o scurtă descriere a ipotezelor aplicate pentru fiecare scenariu, precum și riscurile/deficiențele identificate;
3.2. principalele concluzii ale evaluării naționale a riscurilor.
4. Standardul privind infrastructura
Se descrie modul de conformare cu standardul privind infrastructura, incluzând principalele valori utilizate la efectuarea calculelor conform criteriului „N-1”, opțiunile alternative de conformare cu acest standard (împreună cu statele vecine părți ale Comunității Energetice, prin măsuri bazate pe cerere) și capacitățile bidirecționale la interconexiunile existente, după cum urmează:
4.1.formula „N-1”:
4.1.1.identificarea infrastructurii principale unice de gaze naturale;
4.1.2.calcularea formulei „N-1” la nivel național;
4.1.3.descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formula „N-1”, incluzând valorile intermediare folosite pentru calcul (de exemplu, pentru EPm, se precizează capacitatea tuturor punctelor de intrare luate în considerare în cadrul acestui parametru);
4.1.4.indicarea metodologiilor folosite, după caz, pentru calcularea parametrilor din formula „N-1” (de exemplu, Dmax);
4.1.5.calcularea formulei „N-1”, utilizând măsuri axate pe cerere (în cazul în care organul central de specialitate decide):
4.1.5.1.calcularea formulei „N-1” la nivel național;
4.1.5.2.descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formula „N-1”, incluzând cifrele intermediare folosite pentru calcul (dacă sunt diferite de cifrele descrise la subpunctul 3.1.3 din prezenta anexă);
4.1.5.3., indicarea metodologiilor folosite pentru calcularea parametrilor din formula „N-1” (de exemplu, Dmax), după caz;
4.1.5.4.explicația măsurilor bazate pe mecanisme de piață legate de cerere, adoptate/care urmează a fi adoptate, pentru a compensa perturbarea în aprovizionarea cu gaze naturale și impactul preconizat al acesteia (Deff);
4.1.5.5.calcularea formulei „N-1”;
4.1.5.6.descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formula „N-1”, incluzând valorile intermediare folosite pentru calcul (dacă sunt diferite de cifrele descrise la subpunctul 3.1.3 din prezenta anexă);
4.1.5.7.indicația metodologiilor și ipotezelor folosite, după caz, pentru calcularea parametrilor din formula „N-1” (de exemplu, Dmax);
4.1.5.8.explicația mecanismelor convenite pentru a asigura conformitatea cu formula „N-1”;
4.2.capacitatea bidirecțională la interconexiuni:
4.2.1.se indică punctele de interconectare care dispun de capacitate bidirecțională la interconexiuni și capacitatea maximă a fluxurilor bidirecționale;
4.2.2.se indică dispozițiile care reglementează utilizarea capacității de flux inversat (de exemplu, capacitatea întreruptibilă);
4.2.3.se indică punctele de interconexiune în cazul cărora s-a acordat o derogare, durata derogării și motivele pentru care a fost acordată.
5. Standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale
Se descriu măsurile adoptate în scopul conformării cu standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale, precum și cu orice standard privind aprovizionarea suplimentară cu gaze naturale sau cu orice obligație suplimentară impusă din motive de securitate a aprovizionării cu gaze naturale:
5.1.definiția consumatorilor protejați, inclusiv categoriile de consumatori vizate și consumul lor anual de gaze naturale (per categorie, valoare netă și procentul din consumul anual de gaze naturale);
5.2.volumele de gaze naturale necesare pentru conformarea cu standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale, în conformitate cu scenariile descrise în prezentul Regulament;
5.3.capacitatea necesară pentru conformarea cu standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale, în conformitate cu scenariile descrise în prezentul Regulament;
5.4.măsurile în vigoare pentru conformarea cu standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale:
5.4.1.descrierea măsurilor;
5.4.2.destinatarii;
5.4.3.descrierea sistemului de monitorizare ex-ante a conformității cu standardul de aprovizionare în cazul în care acesta există;
5.4.4.regimul de sancțiuni, dacă există;
5.4.5.se descrie, pentru fiecare măsură:
5.4.5.1. impactul economic, eficacitatea și eficiența măsurii;
5.4.5.2. impactul asupra mediului;
5.4.5.3. impactul asupra consumatorului;
5.4.6.în cazul în care se aplică măsuri care nu se bazează pe piață (pentru fiecare măsură):
5.4.6.1.se justifică necesitatea măsurii (și anume, de ce securitatea aprovizionări cu gaze naturale nu poate fi asigurată numai prin măsuri bazate pe mecanisme de piață);
5.4.6.2.se justifică de ce măsura este proporționată (și anume, de ce măsura nebazată pe piață constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului dorit);
5.4.6.3.se prezintă analiza impactului unei astfel de măsuri:
5.4.6.3.1. asupra securității aprovizionării cu gaze naturale a altor țări părți ale Comunității Energetice sau state membre ale Uniunii Europene;
5.4.6.3.2.asupra pieței naționale;
5.4.6.3.3.asupra pieței interne de energie a Uniunii Europene;
5.4.6.4.în cazul măsurilor introduse la sau după data de 30 noiembrie 2021, se indică un scurt rezumat al evaluării impactului sau un link către evaluarea impactului măsurii (măsurilor), efectuată în conformitate cu punctul 51 din prezentul Regulament;
5.5.se descrie orice standard privind aprovizionarea suplimentară cu gaze naturale sau orice obligație suplimentară impusă din motive de securitate a aprovizionării cu gaze naturale, după caz:
5.5.1.descrierea măsurii (măsurilor);
5.5.2.mecanismul de reducere, pentru a reveni la valorile obișnuite în spirit de solidaritate;
5.6. se descrie orice standard nou privind aprovizionarea suplimentară cu gaze naturale sau orice obligație suplimentară impusă din motive de securitate a aprovizionării cu gaze naturale, adoptate la sau după data de 30 noiembrie 2021, după caz;
5.6.1.destinatarii;
5.6.2.volumele de gaze naturale și capacitățile afectate;
5.6.3. se indică modul în care măsura îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 99.
6. Măsuri preventive
Măsurile preventive existente sau care urmează a fi adoptate:
6.1.se descriu fiecare dintre măsurile preventive adoptate pentru fiecare risc identificat în conformitate cu evaluarea națională a riscurilor, incluzând descrierea:
6.1.1.dimensiunii lor naționale sau regionale;
6.1.2.impactului lor economic, a eficacității și a eficienței lor;
6.1.3.impactului lor asupra consumatorilor finali;
6.1.4.se indică, după caz:
6.1.4.1. măsuri pentru dezvoltarea interconexiunilor între țările vecine părți ale Comunității Energetice;
6.1.4.2. măsuri pentru diversificarea rutelor și a surselor de aprovizionare cu gaze naturale;
6.1.4.3. măsuri pentru protejarea infrastructurile-cheie relevante pentru securitatea aprovizionării în ceea ce privește controlul exercitat de entități din țări terțe (incluzând, după caz, legi generale sau sectoriale referitoare la verificarea prealabilă a investițiilor, drepturi speciale pentru anumiți acționari etc.);
6.2. în cazul în care se aplică măsuri care nu sunt bazate pe mecanisme de piață (pentru fiecare măsură):
6.2.1.se justifică de ce măsura este necesară (și anume, de ce securitatea aprovizionării cu gaze naturale nu poate fi asigurată numai prin măsuri de piață);
6.2.2.se justifică de ce măsura este proporționată (și anume, de ce măsura nebazată pe piață constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului dorit);
6.2.3.se prezintă analiza impactului unei astfel de măsuri:
6.2.3.1.justificarea necesității măsurii (și anume, de ce securitatea aprovizionării cu gaze naturale nu poate fi asigurată numai prin măsuri bazate pe mecanisme de piață);
6.2.3.2.justificarea proporționalității măsurii (și anume, de ce măsura care nu se bazează pe mecanisme de piață constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului scontat);
6.2.3.3.se prezintă analiza impactului unei astfel de măsuri asupra:
6.2.3.3.1. securității aprovizionării cu gaze naturale a altor țări părți ale Comunității Energetice;
6.2.3.3.2. pieței naționale;
6.2.3.3.3. pieței interne de energie a Uniunii Europene;
6.2.3.3.4. se explică în ce măsură au fost luate în considerare măsuri de eficiență, inclusiv măsuri de eficiență bazate pe cerere, pentru a spori securitatea aprovizionării cu gaze naturale;
6.2.3.3.5. se explică în ce măsură au fost luate în considerare surse regenerabile de energie, pentru a spori securitatea aprovizionării.
7. Alte măsuri și obligații (de exemplu, funcționarea în condiții de siguranță a rețelei de gaze naturale)
Se descriu alte măsuri și obligații care au fost impuse întreprinderilor de gaze naturale și altor entități relevante, care sunt susceptibile de a avea impact asupra securității aprovizionării cu gaze naturale, cum ar fi obligații privind funcționarea în condiții de siguranță a rețelei de gaze naturale, incluzând cine ar fi afectat de obligația respectivă, precum și volumele de gaze naturale vizate. Se explica cu precizie când și cum se aplică măsurile respective.
8. Proiecte de infrastructură
Se descriu proiectele de infrastructură viitoare, inclusiv proiectele de interes comun din grupurile de risc relevante, indicând calendarul estimativ pentru implementarea acestora, capacitățile și impactul estimat asupra securității aprovizionării cu gaze naturale din grupul de risc.
9. Obligațiile de serviciu public cu privire la securitatea aprovizionării cu gaze naturale
Se indică obligațiile de serviciu public existente legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale și se descriu pe scurt (a se utiliza anexele pentru informații mai detaliate). Se explică clar cine trebuie să respecte aceste obligații și în ce mod. După caz, se descriu modul și momentul în care obligațiile respective de serviciu public sunt declanșate.
10. Consultări cu părțile interesate
În conformitate cu punctul 30 din prezentul Regulament, se descrie mecanismul utilizat pentru consultările efectuate la elaborarea și la promovarea Planului de acțiuni preventive, precum și rezultatele acestora, desfășurate cu:
10.1. întreprinderile de gaze naturale;
10.2. organizațiile relevante reprezentând interesele consumatorilor casnici;
10.3. organizațiile care reprezentă interesele consumatorilor industriali de gaze naturale, incluzând producătorii de energie electrică;
10.4. autoritatea națională de reglementare.
11. Mecanismele dezvoltate pentru cooperare
Se descriu mecanismele utilizate pentru cooperarea dintre țările părți ale Comunități Energetice, inclusiv pentru elaborarea măsurilor transfrontaliere.
Anexa nr. 3 la Regulamentul cu privire la situațiile excepționale în sectorul gazelor naturale
MODEL Plan de urgență
1. Informații generale
Denumirea autorității responsabile pentru elaborarea planului
2. Definirea nivelurilor de criză
2.1. Se indică organul/entitatea responsabilă pentru constatarea fiecărui nivel de criză și procedurile de urmat în fiecare caz.
2.2. Dacă există, se includ indicatorii sau parametrii utilizați pentru a analiza dacă un eveniment poate duce la deteriorarea semnificativă a aprovizionării cu gaze naturale și pentru a decide cu privire la declararea unui anumit nivel de criză.
3. Măsurile adoptate pentru fiecare nivel de criză
3.1. Alerta timpurie
Se descriu măsurile care trebuie aplicate, indicând pentru fiecare măsură:
3.1.1.scurtă descriere a măsurii și a principalelor părți implicate;
3.1.2.procedura de urmat, după caz;
3.1.3.contribuția preconizată a măsurii la gestionarea impacturilor oricărui eveniment sau la pregătirea înainte de producerea unui eveniment;
3.1.4.fluxurile de informații între părțile implicate.
3.2.Nivelul de alertă
Se descriu măsurile care trebuie aplicate, indicând pentru fiecare măsură:
3.2.1.scurtă descriere a măsurii și a principalelor părți implicate;
3.2.2.procedura de urmat, după caz;
3.2.3.fluxurile de informații între părțile implicate;
3.2.4.obligațiile de raportare impuse întreprinderilor de gaze naturale în cazul nivelului de alertă.
3.3.Nivelul de urgență
Se elaborează lista acțiunilor predefinite, bazate pe cerere și ofertă, pentru punerea la dispoziție a gazelor naturale în cazul unei situații de urgență, incluzând acordurile comerciale dintre părțile implicate în acestea și mecanismele de compensare pentru întreprinderile de gaze naturale, după caz:
3.3.1.se descriu măsurile bazate pe mecanisme de piață care urmează a fi aplicate, pentru fiecare măsură:
3.3.1.1. scurtă descriere a măsurii și a principalelor părți implicate;
3.3.1.2. se descrie procedura ce trebuie urmată;
3.3.1.3.se indică contribuția preconizată a măsurii la atenuarea situației în cazul nivelului de urgență;
3.3.1.4. se descriu fluxurile de informații dintre părțile implicate;
3.3.2.se descriu măsurile care nu se bazează pe mecanisme de piață planificate sau care urmează a fi puse în aplicare în cazul nivelului de urgență, indicând, pentru fiecare măsură:
3.3.2.1. scurtă descriere a măsurii și a principalelor părți implicate;
3.3.2.2. evaluarea necesității unei astfel de măsuri, pentru a face față unei crize, incluzând gradul de utilizare a acesteia;
3.3.2.3. procedura de punere în aplicare a măsurii (de exemplu, ce anume ar declanșa introducerea acestei măsuri, cine ar lua decizia);
3.3.2.4. contribuția preconizată a măsurii la atenuarea situației în cazul nivelului de urgență, ca o completare a măsurilor bazate pe mecanisme de piață;
3.3.2.5. se evaluează alte efecte ale măsurii;
3.3.2.6. se justifică conformitatea măsurii cu condițiile prevăzute la punctul 51 din Regulament;
3.3.2.7. se descriu fluxurile de informații între părțile implicate;
3.3.2.8. se descriu obligațiile de raportare impuse întreprinderilor de gaze naturale.
4. Măsuri specifice în ceea ce privește energia electrică și energia termică
4.1.Sectorul termoenergetic:
4.1.1.se indică pe scurt impactul probabil al unei perturbări a furnizării gazelor naturale asupra sectorului termoenergetic;
4.1.2.se indică măsurile și acțiunile care trebuie întreprinse pentru a atenua impactul potențial al unei perturbări în aprovizionarea cu gaze naturale în sectorul termoenergetic. Alternativ, se indică de ce adoptarea unor măsuri specifice nu este adecvată.
4.2.Furnizarea de energie electrică produsă pe bază de gaze naturale:
4.2.1.se indică pe scurt impactul probabil al perturbării aprovizionării cu gaze naturale asupra sectorului electroenergetic;
4.2.2.se indică măsurile și acțiunile care trebuie întreprinse pentru a atenua impactul potențial al perturbării în aprovizionarea cu gaze naturale în sectorul electroenergetic. Alternativ, se indică de ce adoptarea unor măsuri specifice nu este adecvată;
4.2.3.se indică mecanismele/dispozițiile existente pentru asigurarea unei coordonări adecvate, inclusiv schimbul de informații, între participanții pieței gazelor naturale și energiei electrice, în special între operatorii de sistem la diferite niveluri de criză.
5. Managerul sau echipa de criză
Se indică managerul de criză și rolul acestuia.
6. Rolurile și responsabilitățile părților:
Pentru fiecare nivel de criză, se definesc rolurile și responsabilitățile, inclusiv interacțiunile cu organul central de specialitate și, după caz, cu ANRE:
6.1.ale întreprinderilor de gaze naturale;
6.2.ale consumatorilor industriali;
6.3.ale producătorilor de energie electrică relevanți.
Pentru fiecare nivel de criză, se definesc rolurile și responsabilitățile organului central de specialitate și ale organismelor cărora li s-au delegat sarcini.
7. Măsuri privind consumul nejustificat al consumatorilor întreruptibili
Se descriu măsurile existente pentru a preveni, în măsura posibilităților și fără a pune în pericol funcționarea sigură și fiabilă a rețelei de gaze naturale sau a crea situații periculoase, consumul, de către consumatorii întreruptibili, a gazelor naturale destinate consumatorilor protejați în timpul unei situații de urgență. Se indică natura măsurii (administrativă, tehnică etc.), părțile principale și procedurile ce trebuie urmate.
8.Teste de pregătire pentru situații de urgență
Se precizează calendarul pentru simulări în timp real ale reacției la situații de urgență.
Se indică părțile implicate, procedurile și scenariile concrete de impact mare și mediu simulate.
Pentru actualizările Planului de urgență, se descriu pe scurt testele efectuate de la prezentarea ultimului Plan de urgență și rezultatele principale, Se indică măsurile care au fost adoptate ca urmare a testelor respective.