Capitolul I
Cerinţe generale aplicabile administratorilor IPF
Secţiunea 1
Cerinţele privind regulile, procedurile şi contractele elaborate/încheiate de administratorul IPF
6. 6.1. În vederea identificării și gestionării riscului juridic, administratorul IPF evaluează măsura în care legislaţia aplicabilă în toate jurisdicțiile relevante asigură un grad ridicat de certitudine şi sprijină fiecare aspect semnificativ al activităţilor IPF operată de acesta.
6.2. Administratorul IPF stabileşte cu claritate regulile şi procedurile IPF şi încheie contracte, în conformitate cu legislaţia aplicabilă în toate jurisdicțiile relevante.
6.3. În aplicarea prevederilor subpct. 6.2 administratorul IPF realizează următoarele măsuri:
6.3.1. comunică Băncii Naţionale a Moldovei, participanţilor şi, dacă este cazul, clienţilor participanţilor, într-un mod clar şi uşor de înţeles, legislaţia, regulile, procedurile şi contractele aplicabile pentru funcţionarea IPF;
6.3.2. ia măsurile necesare pentru a se asigura că regulile, procedurile şi contractele sale produc efecte juridice în toate jurisdicțiile relevante şi depune toată diligenţa pentru ca acţiunile pe care le ia în baza acestor reguli, proceduri şi contracte să nu fie anulate, reversibile sau suspendate;
6.3.3. identifică şi diminuează riscurile care decurg din orice potenţial conflict de legi, în cazul în care îşi desfăşoară activitatea în mai multe jurisdicții.
Secţiunea a 2-a
Cerinţele generale privind guvernanţa
7. 7.1. În vederea asigurării unui cadru de administrare responsabil, administratorul IPF stabileşte obiective documentate care acordă prioritate ridicată siguranţei şi eficienţei IPF.
7.2. Obiectivele stabilite potrivit subpct. 7.1 susţin în mod explicit stabilitatea financiară şi alte considerente relevante de interes public, inclusiv promovarea piețelor financiare eficiente şi deschise, utilizarea standardelor de industrie și protocoalelor pentru a crește certitudinea, transparența și stabilitatea pe piață, considerarea adecvată a intereselor participanților, clienților participanților, autorităților relevante și altor părți interesate, dezvăluirea adecvată a datelor de piață către autoritățile relevante și către public, accesul echitabil și deschis la IPF.
8. 8.1. Administratorul IPF deţine mecanisme de guvernanţă documentate şi efective, care stabilesc ierarhii clare şi directe de responsabilitate şi răspundere.
8.2. La solicitarea Băncii Naţionale a Moldovei, a deţinătorilor de instrumente financiare sau a participanţilor, administratorul IPF pune la dispoziţia acestora informaţii relevante cu privire la mecanismele prevăzute la subpct. 8.1.
8.3. Administratorul IPF trebuie să facă disponibile public versiuni prescurtate ale informaţiilor prevăzute la subpct. 8.1.
9. Administratorul IPF stabileşte şi defineşte în mod clar rolul şi responsabilităţile şi raporturile ierarhice ale consiliului, incluzând în mod cumulativ următoarele elemente:
9.1. stabilirea unor obiective strategice clare pentru IPF;
9.2. stabilirea unor proceduri documentate pentru funcţionarea IPF, inclusiv proceduri pentru identificarea, notificarea şi gestionarea conflictelor de interese ale membrilor acestuia;
9.3. asigurarea eficacităţii selectării, monitorizării şi, dacă este cazul, a eliberării din funcţie a membrilor conducerii;
9.4. stabilirea unor politici de remunerare corespunzătoare, în conformitate cu cele mai bune practici şi bazate pe realizările pe termen lung;
9.5. aprobarea deciziilor care au un impact semnificativ asupra profilului de risc al IPF, precum şi asupra documentelor-cheie privind riscul care reglementează operaţiunile IPF;
9.6. aprobarea şi reexaminarea anuală a cadrului normativ de gestionare a riscurilor, cadrului privind riscul operaţional şi planul aferent de continuitate a activităţii, planul de redresare şi lichidare ordonată şi planul privind capitalul, cadrele privind riscul de credit şi riscul de lichiditate, cadrul privind aranjamentele de garantare care reglementează gestionarea riscurilor, strategia de investiţii a IPF, precum şi cadrul de rezilienţă cibernetică.
10. Consiliul îşi analizează, cel puţin anual, atât performanţa de ansamblu, cât şi performanţa individuală a membrilor săi.
11. Componenţa consiliului manifestă integritate şi o gamă de competenţe tehnice, cunoştinţe şi experienţă, atât cu privire la IPF, cât şi cu privire la piaţa financiară în general, permiţând consiliului să îşi îndeplinească rolurile şi responsabilităţile. Consiliul include membri neexecutivi şi cel puţin un membru independent.
12. 12.1. Administratorul IPF stabileşte şi defineşte în mod explicit rolul, responsabilităţile şi raporturile ierarhice ale organului executiv.
12.2. Componenţa organului executiv manifestă integritate şi o gamă de competenţe tehnice, cunoştinţe şi experienţă, atât cu privire la IPF, cât şi cu privire la piața financiară în general, permiţând organului executiv să îşi îndeplinească responsabilităţile privind funcţionarea şi gestionarea riscurilor administratorului IPF.
12.3. Sub coordonarea consiliului, responsabilităţile organului executiv implică asigurarea următoarelor:
12.3.1. consecvenţa activităţilor administratorului IPF cu obiectivele, strategia şi toleranţa la risc a acestuia;
12.3.2. planificarea, executarea şi monitorizarea corespunzătoare a controalelor interne şi a procedurilor aferente, pentru promovarea obiectivelor administratorului IPF;
12.3.3. evaluarea şi testarea periodică a controalelor interne şi a procedurilor aferente de către echipe de gestionare a riscului şi de audit intern bine pregătite şi cu personal suficient;
12.3.4. implicare activă în procesul de control al riscurilor;
12.3.5. alocarea de resurse suficiente cadrului de gestionare a riscurilor IPF.
13. 13.1. Consiliul stabileşte şi monitorizează un cadru documentat de gestionare a riscurilor, care:
13.1.1. include politica de gestiune a riscurilor, inclusiv nivelurile de toleranță la riscuri a administratorului IPF, precum și instrumentele/activitățile de control ale riscurilor;
13.1.2. stabilește atribuții şi răspunderea pentru deciziile privind riscul;
13.1.3. descrie procesul decizional în cursul situaţiilor de criză şi de urgenţă legate de IPF, precum și legate de evoluţiile de pe pieţele financiare care pot avea un efect advers asupra lichidităţii pieţei şi asupra stabilităţii sistemului financiar naţional;
13.1.4. descrie funcţiile de control intern.
13.2. Consiliul se asigură că există trei linii de apărare clare şi eficace (operaţiuni, gestionarea riscurilor şi audit intern), care sunt separate una de cealaltă şi care beneficiază de suficiente atribuții, independenţă, resurse şi acces la consiliu.
14. 14.1. Consiliul se asigură că deciziile majore, care afectează structura tehnică şi funcţională a IPF, regulile şi strategia de ansamblu, în special în ceea ce priveşte alegerea unui mecanism de compensare şi decontare, structura de operare, gama de produse compensate sau decontate şi utilizarea tehnologiei şi procedurilor, protejează în mod corespunzător interesele legitime ale părţilor interesate relevante ale IPF.
14.2. Administratorul IPF consultă părţile interesate relevante şi, după caz, orice persoană interesată, într-un interval de timp rezonabil înainte de luarea deciziilor prevăzute la subpct. 14.1.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind cadrul pentru gestionarea cuprinzătoare a riscurilor
15. În vederea asigurării şi menţinerii unui cadru solid de gestionare a riscurilor, administratorul IPF stabileşte şi menţine proceduri şi mecanisme adecvate pentru a identifica, măsura, monitoriza şi gestiona în mod cuprinzător gama de riscuri care apar în IPF sau sunt suportate de către aceasta.
16. Administratorul IPF revizuiește cel puţin anual cadrul de gestionare a riscurilor, stabilit conform subpct. 13.1.
17. 17.1. Administratorul IPF stimulează participanţii şi, dacă este cazul, clienţii acestora, pentru a gestiona şi limita riscurile pe care le induc în IPF şi pe care IPF le suportă din partea acestora.
17.2. În ceea ce priveşte participanţii, administratorul IPF impune un regim de sancţiuni pecuniare eficace, proporţionale şi descurajante, acorduri de împărţire a pierderilor sau ambele.
18. Pentru o gestionare adecvată a riscurilor, administratorul IPF revizuieşte, cel puţin anual, riscurile semnificative pe care IPF le suportă din partea altor entităţi şi cele pe care le induce altor entităţi, inclusiv IPF, bănci de decontare, furnizori de lichiditate şi prestatori de servicii, ca urmare a interdependenţelor dintre acestea. Administratorul IPF elaborează instrumente de gestionare a riscurilor care sunt solide şi proporţionale cu nivelul identificat de risc.
19. 19.1. Administratorul IPF defineşte operaţiunile şi serviciile critice ale IPF şi identifică scenarii specifice care îl pot împiedica să furnizeze aceste operaţiuni şi servicii critice în mod continuu şi evaluează eficacitatea tuturor opţiunilor de redresare sau de lichidare ordonată.
19.2. Administratorul IPF reexaminează, cel puţin anual, operaţiunile şi serviciile critice ale IPF.
19.3. În baza evaluării stabilite la subpct. 19.1, administratorul IPF pregăteşte un plan viabil de redresare a IPF şi de lichidare ordonată.
19.4. Planul de redresare şi lichidare ordonată cuprinde, fără a se limita la acestea:
19.4.1. un rezumat cuprinzător al principalelor strategii de redresare şi lichidare ordonată;
19.4.2. operaţiunile şi serviciile critice ale IPF, precum şi o descriere a măsurilor necesare pentru a pune în aplicare strategiile principale de redresare și lichidare ordonată.
19.5. Administratorul IPF transmite Băncii Naţionale a Moldovei planul de redresare şi lichidare ordonată în termen de 10 zile de la adoptarea acestuia.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe pentru gestionarea riscului de credit
20. 20.1. Administratorul IPF stabilește un cadru robust de măsurare, monitorizare şi gestionare a expunerilor sale la riscul de credit faţă de participanţii săi şi a expunerilor la riscul de credit între participanţi, care decurg din procesele IPF de plată, compensare şi decontare, şi identifică toate sursele de risc de credit.
20.2. Măsurarea şi monitorizarea expunerilor la riscul de credit se efectuează pe întreaga durată a zilei, utilizând informaţii actualizate şi instrumente corespunzătoare de gestionare a riscurilor.
21. 21.1. Administratorul IPF, în cazul unui sistem de decontare pe bază netă amânată multilateral, se asigură că:
21.1.1. obligaţiile financiare sunt stabilite cel târziu în momentul în care un ordin de transfer este inclus în calcularea poziţiilor de decontare netă accesibile fiecărui participant; şi
21.1.2. sunt deţinute suficiente resurse pentru a acoperi expunerile la riscul de credit rezultate potrivit subpct. 21.2 şi 21.3, cel târziu în momentul menţionat la subpct. 21.1.1.
21.2. Administratorul IPF, inclusiv cel care operează un sistem de decontare pe bază netă amânată cu garantarea decontării, care în cursul operaţiunilor IPF suportă expuneri la riscul de credit faţă de participanţii săi, îşi acoperă expunerea la riscul de credit faţă de fiecare participant utilizând garanţiile, fondurile de garantare, capitalul propriu (după deducerea sumei dedicate acoperirii riscului general de afaceri) sau alte resurse financiare echivalente.
21.3. Administratorul IPF, inclusiv cel care operează un sistem de decontare pe bază netă amânată fără garantarea decontării, dar în care participanţii se confruntă cu expuneri la riscul de credit care rezultă din procesele de plată, compensare şi decontare ale IPF, dispune de norme sau de acorduri contractuale cu aceşti participanţi.
21.4. Normele sau acordurile contractuale prevăzute la subpct. 21.3 trebuie să asigure că participanţii vor furniza suficiente resurse, astfel cum sunt prevăzute la subpct. 21.2, pentru a acoperi expunerile la riscul de credit care rezultă din procesele IPF de plată, compensare şi decontare în raport cu cei doi participanţi care, împreună cu societăţile afiliate, generează în sistem cea mai mare expunere agregată la riscul de credit.
21.5. Suplimentar, administratorul IPF stabileşte reguli şi proceduri:
21.5.1. pentru gestionarea pierderilor care rezultă direct din neîndeplinirea obligaţiilor unuia sau mai multor participanţi la IPF;
21.5.2. pentru acoperirea pierderilor potenţial neacoperite, inclusiv rambursarea oricăror fonduri pe care administratorul IPF le poate împrumuta de la furnizorii de lichiditate;
21.5.3. pentru reconstituirea, la nivelul prevăzut la subpct. 21.2 şi 21.4, a oricăror resurse financiare utilizate de IPF în cursul unui eveniment de criză.
22. 22.1. Administratorul unei CPC asigură decontarea obligaţiilor financiare.
22.2. În sensul subpct. 22.1, administratorul unei CPC acoperă complet expunerile curente şi potenţiale viitoare faţă de fiecare participant cu un grad ridicat de încredere, utilizând marje şi alte resurse financiare prefinanţate potrivit secţiunilor a 5-a şi a 6-a din prezentul capitol.
22.3. În situaţia unei CPC, care este implicată în activităţi cu un profil de risc mai complex sau care este de importanţă sistemică în mai multe jurisdicţii, administratorul asigură deţinerea unor resurse financiare suplimentare pentru a acoperi o gamă largă de scenarii potenţiale de stres, care includ, fără a se limita însă la, intrarea în incapacitate de plată a acelor doi participanţi şi a societăţilor afiliate, care ar putea produce cea mai mare expunere agregată la riscul de credit pentru CPC, în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile.
22.4. Toate CPC asigură deţinerea unor resurse financiare suplimentare pentru a acoperi o gamă largă de scenarii potenţiale de stres, care includ, fără a se limita la, intrarea în incapacitate de plată a acelui participant şi a societăţilor afiliate, care ar putea produce cea mai mare expunere agregată la riscul de credit pentru CPC, în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile.
22.5. În toate cazurile, administratorul unei CPC documentează justificarea care stă la baza stabilirii valorii resurselor financiare totale pe care le păstrează şi trebuie să dispună de aranjamente de guvernanţă potrivite referitoare la această valoare.
23. 23.1. Administratorul CPC determină valoarea şi testează cu regularitate zilnică, prin teste de stres riguroase, suficienţa resurselor financiare totale disponibile în cazul unei intrări sau al unor intrări multiple în incapacitate de plată, în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile.
23.2. Administratorul unei CPC dispune de proceduri clare de raportare a rezultatelor testelor sale de stres către organismele de decizie ale CPC, precum şi de utilizare a acestor rezultate pentru a evalua caracterul adecvat al resurselor sale financiare totale şi pentru a le ajusta.
23.3. Testele de stres sunt realizate zilnic, folosind parametri şi ipoteze standard şi predeterminate.
23.4. Cel puţin o dată pe lună, administratorul unei CPC efectuează o analiză cuprinzătoare şi amănunţită a scenariilor testelor de stres, a modelelor, a parametrilor şi ipotezelor aferente, pentru a se asigura că acestea sunt adecvate pentru a determina nivelul cerut de protecţie al CPC împotriva intrării în incapacitate de plată, având în vedere condiţiile de piaţă curente şi evoluţia lor.
23.5. Administratorul unei CPC efectuează analiza testelor de stres mai des atunci când produsele compensate sau pieţele deservite sunt caracterizate de volatilitate ridicată, devin mai puţin lichide sau atunci când dimensiunea sau gradul de concentrare a poziţiilor deţinute de către participanţii la CPC cresc în mod semnificativ.
24. Administratorul unei CPC realizează o validare completă a modelului de administrare a riscului de credit cel puţin o dată pe an.
25. 25.1. Pentru efectuarea testelor de stres, administratorul unei CPC ia în considerare efectul unei game largi de scenarii relevante de stres, atât în privinţa poziţiilor participanţilor intraţi în incapacitate de plată, cât şi din perspectiva posibilelor modificări de preţ în perioadele de lichidare a acestor poziţii.
25.2. Scenariile de stres includ vârfurile istorice relevante ale volatilităţii preţurilor, schimbările altor factori ai pieţei, precum determinanţii preţului sau curbele de randament, intrările multiple în incapacitate de plată pe diverse orizonturi de timp, presiunile simultane în cadrul pieţelor de finanţare şi de active, precum şi un spectru de scenarii de stres prospective, într-o varietate de condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind aranjamentele de garantare
26. În situaţia în care administratorul unei IPF stabileşte aranjamente de garantare pentru a gestiona riscul de credit la care se expune sau la care sunt expuşi participanţii în cazul compensării multilaterale, va accepta numai garanţii cu risc de credit, de lichiditate şi de piaţă scăzut.
27. 27.1. Administratorul unei IPF acceptă cu titlu de garanţie numai următoarele active:
27.1.1. fonduri băneşti; şi
27.1.2. active cu riscuri scăzute de credit, de lichiditate şi de piaţă, respectiv active pentru care administratorul IPF poate demonstra Băncii Naţionale a Moldovei, în baza unei evaluări interne adecvate, că îndeplinesc toate condiţiile următoare:
27.1.2.1. au fost emise de un emitent cu risc scăzut de credit;
27.1.2.2. sunt liber transferabile fără a fi afectate de nicio constrângere juridică sau creanţe ale terţilor;
27.1.2.3. sunt exprimate într-o monedă al cărei risc este gestionat de administratorul IPF;
27.1.2.4. au date fiabile privind preţurile, publicate în mod periodic, cel puțin lunar;
27.1.2.5. nu fac altfel obiectul unor riscuri semnificative de corelare nefavorabilă;
27.1.2.6. nu sunt emise de participantul care furnizează garanţia sau de o entitate care face parte din acelaşi grup cu respectivul participant, cu excepţia cazului:
a) unor obligaţiuni garantate de participant față de IPF şi
b) numai atunci când activele utilizate drept garanție sunt separate în mod corespunzător de activele participantului şi îndeplinesc cerinţele prevăzute la subpct. 27.1.2.1-27.1.2.5.
27.2. Administratorul IPF aprobă şi aplică o metodologie obiectivă aferentă evaluării interne asupra activelor, pentru analiza îndeplinirii condiţiilor, prevăzute la subpct. 27.1.2.
28. 28.1. Administratorul IPF stabileşte şi pune în aplicare politici şi proceduri de monitorizare a nivelului riscului de credit al emitentului garanției, a lichidităţii pieţei şi a volatilităţii preţurilor pentru fiecare activ acceptat drept garanţie.
28.2. Administratorul IPF monitorizează periodic, cel puţin anual, caracterul adecvat al politicilor şi procedurilor prevăzute la subpct. 28.1.
28.3. Reexaminarea politicilor şi procedurilor prevăzute la subpct. 28.1 este realizată de fiecare dată când are loc o schimbare semnificativă ce afectează expunerea la risc a IPF.
28.4. Administratorul IPF evaluează garanţiile la preţul pieţei, cel puţin zilnic.
29. Administratorul IPF stabileşte marje de ajustare a valorii stabile şi conservatoare, le testează cel puţin anual şi ţine seama de condiţiile pieţei în situaţie de criză. Procedurile de ajustare a valorii sunt validate, cel puţin anual, de alt personal decât cel care a conceput şi aplicat procedurile de ajustare a valorii.
30. Administratorul IPF ia măsuri de evitare a concentrării deţinerilor de anumite active, atunci când acest lucru ar afecta semnificativ capacitatea de a lichida rapid aceste active fără efecte adverse semnificative asupra preţului.
31. Administratorul IPF care acceptă garanţii transfrontaliere identifică şi diminuează riscurile asociate utilizării acestora şi se asigură că respectiva garanţie transfrontalieră poate fi utilizată în timp util.
32. Administratorul IPF utilizează un sistem de gestionare a garanţiilor adecvat şi flexibil din punct de vedere operaţional.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind marjele
33. 33.1. Administratorul unei CPC acoperă expunerile sale la riscul de credit faţă de participanţi, pentru toate produsele, prin intermediul unui sistem efectiv de marje, determinat pe baza riscurilor şi revizuit cu regularitate.
33.2. Nivelurile marjelor trebuie să fie proporţionale cu riscurile şi caracteristicile particulare ale fiecărui produs, portofoliu şi piaţă pe care o deserveşte.
33.3. Administratorul CPC dispune, în timp util, de o sursă sigură de informaţii referitoare la preţ, pentru sistemul său de marje. Administratorul CPC stabileşte proceduri şi modele solide de evaluare pentru circumstanţele în care informaţiile referitoare la preţ nu sunt disponibile rapid sau nu sunt de încredere.
33.4. Administratorul CPC adoptă modele şi parametri pentru marjele iniţiale care să fie bazate pe risc şi care generează cerinţe de marjă suficiente pentru a-şi acoperi expunerile potenţiale viitoare faţă de participanţi, în intervalul dintre ultima colectare a marjelor şi lichidarea poziţiilor ca urmare a intrării în incapacitate de plată a unui participant.
33.5. Marja iniţială îndeplineşte un interval stabilit de încredere de cel puţin 99 la sută cu privire la distribuţia estimată a expunerilor viitoare.
33.6. Pentru administratorul unei CPC care calculează marja la nivelul portofoliului, cerinţa din subpct. 33.5 se aplică pentru distribuţiile expunerilor viitoare ale fiecărui portofoliu.
33.7. Pentru administratorul unei CPC care calculează marja la un nivel mai detaliat, precum un subportofoliu sau pe produs, cerinţa din subpct. 33.5 este îndeplinită pentru distribuţiile expunerilor viitoare ale fiecărui subportofoliu sau produs.
33.8. Modelul utilizat pentru determinarea marjelor trebuie:
33.8.1. să utilizeze o estimare precaută a orizonturilor de timp necesare pentru hedging (acoperire internă a expunerilor potenţiale viitoare) sau închiderea poziţiilor pe fiecare tip de produse compensate de către CPC (inclusiv în condiţii de piaţă tensionate);
33.8.2. să dispună de o metodă adecvată de evaluare a expunerii la riscul de credit care să acopere factorii de risc relevanţi pentru produse şi efectele de portofoliu (reducerea valorii unui portofoliu în raport cu reducerea valorii activelor individuale reprezentate în portofoliul respectiv) între produse; şi
33.8.3. în măsura în care este posibil şi prudent, să limiteze necesitatea unor modificări prociclice destabilizatoare.
34. Administratorul unei CPC marchează la piaţă poziţiile participanţilor şi colectează marja de variaţie cel puţin zilnic, pentru a limita acumularea de expuneri curente.
35. Administratorul unei CPC deţine autoritatea şi capacitatea operaţională de a face, în timpul zilei, apeluri în marjă şi plăţi către participanţi, atât programate, cât şi neprogramate.
36. Pentru a calcula cerinţele de marjă, administratorul CPC poate permite compensări sau reduceri ale marjei solicitate cu privire la produsele pe care le compensează sau cu privire la produsele compensate de către aceasta şi o altă CPC, dacă riscul unui produs este corelat în mod semnificativ şi sigur cu riscul celuilalt produs.
37. Acolo unde două sau mai multe CPC sunt autorizate să ofere marje între CPC-uri, acestea trebuie să deţină măsuri de siguranţă adecvate şi sisteme armonizate de administrare a riscurilor.
38. 38.1. Administratorul unei CPC analizează şi monitorizează performanţa modelului său şi capacitatea de acoperire a marjelor, prin realizarea de teste zilnice riguroase de tip testare a posteriori şi cel puţin lunar sau mai des, atunci când este cazul, de analize de senzitivitate.
38.2. Administratorul unei CPC efectuează, cu regularitate, o evaluare a proprietăţilor teoretice şi empirice ale modelului său de marjă pentru toate produsele pe care le compensează.
38.3. Pentru realizarea analizelor de senzitivitate a capacității de acoperire a modelului, prevăzute la subpct. 38.1, administratorul unei CPC ia în considerare o gamă largă de parametri şi ipoteze, care să reflecte posibilele condiţii de piaţă, inclusiv cele mai volatile perioade înregistrate de către pieţele pe care le deserveşte, precum şi schimbările extreme în corelaţiile dintre preţuri.
39. Administratorul CPC revizuieşte şi validează cu regularitate sistemul său de marje.
Secţiunea a 7-a
Cerinţe privind gestionarea riscului de lichiditate
40. 40.1. Administratorul IPF stabileşte un cadru cuprinzător de gestionare a riscurilor de lichiditate generate de participanţii la IPF, băncile de decontare, agenţii nostro, băncile custode, furnizorii de lichiditate şi alte entităţi relevante.
40.2. Cadrul de gestionare a riscurilor de lichiditate furnizează participanţilor instrumente adecvate pentru a-şi administra eficient lichiditatea şi asigură monitorizarea şi facilitarea fluxului normal de lichiditate în sistem.
41. Administratorul IPF stabileşte instrumente operaţionale şi analitice care îi permit să identifice, să măsoare şi să monitorizeze fluxurile de decontare şi finanţare, inclusiv utilizarea de lichiditate pe parcursul zilei, în mod permanent şi în timp util.
42. Administratorul IPF, în cazul unui sistem de decontare pe bază netă amânată multilateral, se asigură că:
42.1. obligaţiile financiare sunt stabilite cel târziu în momentul în care un ordin de transfer este inclus în calcularea poziţiilor de decontare netă accesibile fiecărui participant; şi
42.2. sunt deţinute suficiente resurse lichide în conformitate cu pct.43 şi 44 cel târziu în momentul menţionat la subpct. 42.1.
43. 43.1. Administratorul IPF deţine sau se asigură că participanţii deţin permanent suficiente resurse lichide din momentul stabilirii obligaţiilor financiare, în toate monedele în care operează, pentru a efectua decontarea în aceeaşi zi a obligaţiilor de plată într-o gamă largă de potenţiale scenarii de stres, inclusiv decontarea pe parcursul zilei sau pe durata mai multor zile, dacă este cazul.
43.2. Scenariile de stres includ:
43.2.1. o neîndeplinire a obligaţiilor, în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile, de către participantul care, împreună cu societăţile afiliate, are cea mai mare obligaţie de plată agregată; şi
43.2.2. alte scenarii în conformitate cu pct. 47.
44. Administratorul IPF care decontează plăţi deţine sau se asigură că participanţii deţin resurse lichide suficiente, în conformitate cu pct. 43, pentru efectuarea unei decontări în timp util a obligaţiilor financiare în cazul unei neîndepliniri a obligaţiilor participantului care, împreună cu societăţile afiliate ale acestuia, are cea mai mare obligaţie financiară agregată, astfel cum se determină la subpct. 43.2.1, în oricare dintre modalităţile următoare:
44.1. în numerar la Banca Naţională a Moldovei sau la o bancă; sau
44.2. în garanţii eligibile pentru operaţiunile de piaţă efectuate de Banca Naţională a Moldovei, cu condiţia ca administratorul IPF să poată demonstra că o astfel de garanţie este imediat disponibilă şi convertibilă în numerar în aceeaşi zi, utilizând acorduri de finanţare prestabilite şi foarte sigure, chiar în condiţiile pieţei în situaţie de criză.
45. Administratorul IPF nu prezumă că va fi disponibilă asistență de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale.
46. Administratorul IPF cu acces la conturile, serviciile de plăţi sau serviciile aferente instrumentelor financiare ale Băncii Naţionale a Moldovei utilizează aceste servicii, acolo unde este practicabil.
47. 47.1. Administratorul IPF, prin simulări riguroase şi testare în scenarii de stres, determină nivelul resurselor lichide şi testează în mod periodic dacă dispune de resurse lichide suficiente pentru a îndeplini cerinţele de la pct. 43 şi 44.
47.2. La efectuarea simulărilor de testare la stres, administratorul IPF ia în considerare o gamă largă de scenarii relevante, inclusiv una sau mai multe situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor de către participanţi în aceeaşi zi şi în două sau mai multe zile ulterioare.
47.3. Atunci când sunt avute în vedere astfel de scenarii de stres conform subpct. 47.2, sunt luate în considerare proiectarea şi funcţionarea IPF şi sunt examinate toate entităţile care ar putea genera riscuri de lichiditate semnificative la adresa IPF, inclusiv bănci de decontare, agenţi nostro, bănci custode, furnizori de lichiditate, precum şi IPF conectate.
47.4. Scenariile acoperă o perioadă de mai multe zile.
48. 48.1. Administratorul IPF reglementează în actele sale interne motivele păstrării fondurilor şi a altor active menţinute de administratorul IPF sau de participanţi şi are mecanisme de guvernanţă corespunzătoare în acest sens.
48.2. Administratorul IPF stabileşte proceduri clare pentru raportarea către consiliu a rezultatelor testărilor obţinute potrivit pct. 47.
48.3. Administratorul IPF utilizează rezultatele testărilor, obţinute potrivit pct. 47, pentru a evalua adecvarea cadrului său de gestionare a riscurilor de lichiditate şi pentru a efectua ajustări ale acestuia.
49. 49.1. Administratorul IPF stabileşte reguli şi proceduri clare care permit IPF să efectueze decontarea în aceeaşi zi şi, dacă este cazul, decontarea în timp util pe parcursul aceleiaşi zile şi pe durata mai multor zile a obligaţiilor financiare în urma neîndeplinirii obligaţiilor unuia sau mai multor participanţi.
49.2. Regulile şi procedurile stabilite potrivit subpct. 49.1:
49.2.1. vor aborda deficite de lichiditate neprevăzute şi potenţial neacoperite;
49.2.2. vor urmări să evite anularea, revocarea sau întârzierea decontării pe parcursul aceleiaşi zile a obligaţiilor financiare;
49.2.3. vor indica modul de reconstituire a fondurilor şi a altor active utilizate de IPF în cursul unui eveniment de stres, la nivelul prevăzut la pct.43-44.
50. 50.1. Administratorul unei CPC deţine resurse lichide suficiente, în toate monedele relevante, pentru a deconta plăţi legate de instrumentele financiare, pentru a face plăţi referitoare la marjele de variaţie solicitate şi pentru a îndeplini alte obligaţii de plată la timp, cu un grad ridicat de încredere, pentru o gamă largă de scenarii potenţiale de stres, care ar trebui să includă, fără a se limita la, intrarea în incapacitate de plată a acelui participant şi a societăţilor afiliate care ar genera cea mai mare obligaţie de plată agregată către CPC, în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile.
50.2. Administratorul unei CPC care este implicată în activităţi cu un profil de risc mai complex sau care este importantă din punct de vedere sistemic în mai multe jurisdicţii trebuie să ia în considerare păstrarea unor resurse de lichiditate suplimentare, suficiente pentru a acoperi o gamă mai largă de scenarii potenţiale de stres, care ar trebui să includă, fără a se limita la, intrarea în incapacitate de plată a acelor doi participanţi şi a afiliaţilor acestora care ar genera cea mai mare obligaţie de plată agregată către CPC, în condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile.
Secţiunea a 8-a
Cerinţe privind decontarea finală
51. 51.1. Decontarea finală se realizează de către administratorul IPF cel mai târziu la sfârşitul zilei stabilite pentru decontare. În cazul când este necesar sau preferabil, decontarea finală se realizează în timpul zilei sau în timp real, pentru a reduce riscul de decontare.
51.2. Un sistem de plăţi de mare valoare sau un sistem de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare trebuie să ia în considerare adoptarea unui sistem de decontare pe bază brută în timp real sau procesarea în sesiuni multiple, în cadrul zilei de decontare.
51.3. Administratorul IPF stabileşte în mod explicit în regulile și procedurile sale momentul la care decontarea este finală.
51.4. Administratorul IPF defineşte în mod explicit în regulile și procedurile sale momentul de la care plăţile nedecontate, instrucţiunile de transfer sau alte obligaţii nu mai pot fi revocate de către un participant.
Secţiunea a 9-a
Cerinţe privind decontarea fondurilor
52. 52.1. Administratorul IPF care decontează plăţi unilaterale în lei moldovenești se asigură că decontarea finală se efectuează prin conturile deschise la Banca Națională a Moldovei (în continuare - BNM).
52.2. Administratorul IPF care decontează plăţi bilaterale sau plăţi unilaterale în alte monede decât lei moldovenești se asigură că decontarea finală se efectuează în banii băncii centrale (prin conturile deschise la banca centrală care emite moneda respectivă), dacă acest lucru este practic şi disponibil.
53. Administratorul IPF care decontează plăţi pentru alte IPF depune eforturi pentru a permite acestora să efectueze decontări chiar în situaţii de urgenţă.
54. În cazul în care nu sunt utilizaţi banii băncii centrale (din conturile deschise la BNM sau altă bancă centrală), administratorul IPF se asigură că decontările de fonduri au loc utilizând un activ de decontare cu risc de credit şi de lichiditate redus sau care nu presupune risc de credit sau de lichiditate.
55. 55.1. În cazul în care o decontare se efectuează în banii băncii, administratorul IPF monitorizează, gestionează şi limitează riscurile de credit şi de lichiditate care provin de la băncile de decontare.
55.2. Administratorul IPF stabileşte un set de criterii pentru băncile sale de decontare şi monitorizează respectarea lor, luând în considerare, dar fără a se limita la:
55.2.1. reglementarea şi supravegherea acestora;
55.2.2. solvabilitatea;
55.2.3. capitalizarea;
55.2.4. accesul la lichiditate; şi
55.2.5. siguranţa operaţională.
55.3. Administratorul IPF monitorizează şi gestionează concentrarea expunerilor la riscul de credit şi lichiditate faţă de băncile de decontare ale IPF.
56. Acordurile juridice ale unui administrator IPF cu orice bănci de decontare precizează în mod explicit:
56.1. când urmează a fi efectuate transferuri în conturile băncilor de decontare individuale;
56.2. că transferurile sunt finale atunci când sunt efectuate;
56.3. că fondurile primite sunt transferabile imediat ce este posibil, cel târziu până la sfârşitul zilei.
57. În cazul în care un administrator IPF efectuează decontări în bani în propriile registre, acesta îşi minimizează şi controlează riscurile de credit şi de lichiditate.
Secţiunea a 10-a
Cerinţe privind livrarea fizică a instrumentelor financiare
58. 58.1. Administratorul IPF care decontează tranzacții prin livrarea fizică, stabileşte, în mod explicit, în regulile IPF obligaţiile sale cu privire la livrarea fizică a instrumentelor financiare sau a mărfurilor.
58.2. Administratorul IPF care decontează tranzacții prin livrarea fizică, identifică, monitorizează şi administrează riscurile şi costurile asociate depozitării şi livrării fizice a instrumentelor financiare sau a mărfurilor.
Secţiunea a 11-a
Cerinţe aplicabile administratorilor sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare din cadrul depozitarilor centrali de instrumente financiare (DC)
59. Administratorul unui DC stabilește reguli şi proceduri pentru a asigura diminuarea şi gestionarea riscurilor asociate transferului instrumentelor financiare.
60. Administratorul unui DC păstrează instrumentele financiare într-o formă imobilizată sau dematerializată, pentru transferul acestora prin înregistrări în conturi.
61. Administratorul unui DC identifică, măsoară, monitorizează şi administrează riscurile asociate altor activităţi pe care le-ar putea desfăşura, putând fi necesare instrumente suplimentare pentru a gestiona aceste riscuri.
62. 62.1. Confirmarea tranzacţiilor între participanţii direcţi are loc cât mai curând posibil după încheierea tranzacţiei, dar nu mai târziu de data tranzacţiei.
62.2. Atunci când este necesară confirmarea tranzacţiilor de către participanţii indirecţi aceasta are loc cât mai curând posibil după încheierea tranzacţiei, dar nu mai târziu de ziua lucrătoare imediat ulterioară datei tranzacţiei.
62.3. Decontarea finală se realizează nu mai târziu de două zile lucrătoare după data tranzacţiei.
63. În vederea facilitării decontării tranzacţiilor cu instrumente financiare, administratorul unui DC analizează oportunitatea implementării unui mecanism de împrumut de instrumente financiare, inclusiv aranjamente de tip repo (transferarea de instrumente financiare cu angajamentul de a le răscumpăra, la un preț specificat, la o dată viitoare precizată).
Secţiunea a 12-a
Cerinţe aplicabile administratorilor sistemelor de decontare prin schimburi de valoare
64. Administratorul unui sistem de decontare prin schimburi de valoare elimină riscul de principal prin reguli care să asigure că decontarea finală a unei obligaţii are loc dacă şi numai dacă are loc decontarea finală a obligaţiei conexe, indiferent dacă acea IPF decontează pe bază brută sau netă şi indiferent de momentul realizării decontării finale.
Secţiunea a 13-a
Reguli şi proceduri privind neîndeplinirea obligaţiilor de către un participant
65. Administratorul IPF stabileşte reguli şi proceduri prin care defineşte cel puţin situaţia de neîndeplinire a obligaţiilor unui participant, atunci când acestea devin scadente, ca urmare a unor cauze operaţionale, a încălcării acordurilor la care este parte sau a intentării procedurii de insolvabilitate împotriva respectivului participant.
66. 66.1. Administratorul IPF defineşte şi distinge modalitățile de neîndeplinire a obligaţiilor de către participant, care pot fi automate (eșecul operațional sau financiar al participantului) şi discreţionare (la decizia unei persoane sau grup).
66.2. În cazul situaţiei discreţionare de neîndeplinire a obligaţiilor, administratorul IPF precizează entitatea sau grupul care exercită această putere discreţionară.
66.3. În situaţia prevăzută la subpct. 66.2 administratorul IPF reexaminează respectiva definiţie cel puţin anual.
67. 67.1. Administratorul IPF stabileşte reguli şi proceduri pentru cazurile de neîndeplinire a obligaţiilor de către participanţi, care îi permit să continue să îşi îndeplinească obligaţiile.
67.2. Regulile şi procedurile prevăzute la subpct. 67.1 vizează reconstituirea resurselor în urma unei neîndepliniri a obligaţiilor de către unul sau mai mulţi participanţi.
67.3. Regulile şi procedurile definesc cel puţin următoarele aspecte:
67.3.1. măsurile pe care le poate lua administratorul IPF atunci când are loc o neîndeplinire a obligaţiilor;
67.3.2. dacă aceste măsuri se iau automat sau în mod discreţionar şi mijlocul prin care este exercitată această putere discreţionară;
67.3.3. modificări potenţiale ale practicilor normale de decontare ale unui administrator IPF, pentru asigurarea unei decontări în timp util;
67.3.4. gestionarea plăţilor în diferite etape de prelucrare;
67.3.5. secvenţialitatea probabilă a acţiunilor;
67.3.6. rolurile, obligaţiile şi responsabilităţile părţilor relevante, inclusiv ale participanţilor care nu sunt într-o situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor;
67.3.7. alte mecanisme care trebuie activate pentru a limita impactul unei neîndepliniri a obligaţiilor.
68. Pentru punerea în aplicare a regulilor şi procedurilor privind neîndeplinirea obligaţiilor, inclusiv orice proceduri discreţionare prevăzute în regulile sale, administratorul IPF se asigură că:
68.1. are capacitatea operaţională, inclusiv suficient personal calificat, pentru a pune în aplicare în timp util procedurile descrise la pct. 67; şi
68.2. regulile şi procedurile IPF descriu nevoile de documentare, informare şi comunicare, precum şi de coordonare, atunci când sunt implicate mai multe IPF sau autorităţi.
69. Administratorul IPF face publice aspectele-cheie ale regulilor şi procedurilor descrise la pct. 67, incluzând cel puţin următoarele aspecte:
69.1. circumstanţele în care se iau măsuri de gestionare a impactului unei neîndepliniri a obligațiunilor de către participant;
69.2. cine ia respectivele măsuri;
69.3. spectrul măsurilor care urmează a fi luate;
69.4. mecanismele care vizează obligaţiile unui administrator IPF faţă de participanţii care nu sunt într-o situaţie de neîndeplinire a obligaţiilor.
70. Administratorul IPF testează şi reexaminează regulile şi procedurile IPF descrise la pct. 67 cel puţin anual sau după orice schimbări semnificative ale IPF care afectează aceste reguli şi proceduri. Administratorul IPF implică participanţii la IPF şi părţile interesate relevante la aceste testări şi reexaminări.
Secţiunea a 14-a
Cerinţe privind segregarea şi portabilitatea poziţiilor şi garanţiilor clienţilor
71. 71.1. Administratorul unei CPC dispune de reguli şi proceduri de segregare şi portabilitate care să protejeze, în mod eficace, poziţiile clienţilor unui participant şi garanţiile corespunzătoare în cazul intrării în incapacitate de plată sau de insolvabilitate a respectivului participant.
71.2. Dacă administratorul unei CPC oferă protecţie suplimentară pentru poziţiile şi garanţiile clientului împotriva intrării simultane în incapacitate de plată a participantului şi a unui alt client al acestuia, acel administrator al CPC ia măsuri pentru a se asigura că o astfel de protecţie este eficace.
72. Administratorul unei CPC utilizează o structură a conturilor care să îi permită să identifice cu promptitudine poziţiile clienţilor unui participant şi să segrege garanţiile corespunzătoare. Administratorul unei CPC menţine poziţiile şi garanţiile clientului în conturi de clienţi individuale sau în conturi de clienţi globale.
73. Administratorul unei CPC deţine aranjamente de portabilitate structurate, astfel încât să fie accesibilă transferarea poziţiilor şi a garanţiilor corespunzătoare ale clienţilor unui participant intrat în incapacitate de plată, către unul sau mai mulţi participanţi.
74. 74.1. Administratorul unei CPC are obligaţia de a face publice regulile, politicile şi procedurile sale referitoare la segregarea şi portabilitatea poziţiilor şi a garanţiilor corespunzătoare ale clienţilor unui participant.
74.2. Administratorul unei CPC face cunoscut dacă garanţiile clientului sunt protejate pe bază individuală sau pe bază globală.
74.3. Administratorul unei CPC face cunoscute orice constrângeri, precum constrângeri legale sau operaţionale, care ar putea împiedica capacitatea acesteia de a segrega sau de a transfera poziţiile şi garanţiile corespunzătoare ale clienţilor unui participant.
Secţiunea a 15-a
Cerinţe privind riscul general de afaceri
75. În vederea evitării unor situaţii care să genereze riscul general de afaceri, administratorul IPF stabileşte sisteme de gestionare şi control pentru a identifica, monitoriza şi gestiona acest risc, inclusiv pierderile care rezultă din executarea defectuoasă a strategiei de afaceri, fluxuri negative de fonduri/numerar sau cheltuieli operaţionale neaşteptate sau excesiv de mari.
76. În sensul respectării pct. 75 administratorul IPF dispune de un plan viabil de redresare şi lichidare ordonată, în acord cu pct. 19.
77. 77.1. Administratorul IPF determină, pe baza profilului riscului general de afaceri al acestuia şi a intervalului de timp necesar pentru a realiza o redresare şi/sau o lichidare ordonată a operaţiunilor şi serviciilor sale critice, valoarea activelor necesare pentru punerea în aplicare a planului prevăzut la pct. 76.
77.2. Valoarea activelor determinate potrivit subpct. 77.1 nu este mai mică decât cea reprezentată de cheltuielile de exploatare curente pentru cel puţin şase luni.
78. 78.1. Pentru a acoperi valoarea prevăzută la pct. 77, administratorul IPF trebuie să deţină active nete lichide finanţate prin capital propriu, precum acţiuni ordinare, rezerve publicate sau alte rezultate reportate, astfel încât să poată asigura continuitatea operaţiunilor şi a serviciilor.
78.2. Aceste active nete lichide menționate la subpct. 78.1 se adaugă resurselor deţinute pentru a acoperi neîndeplinirea obligaţiilor participanţilor sau alte riscuri de credit şi lichiditate.
78.3. Capitalul propriu deţinut în baza unor standarde internaţionale de capital în funcţie de gradul de risc poate fi inclus pentru a evita duplicarea cerinţelor de capital.
79. 79.1. Activele menţionate la pct. 78 deţinute pentru acoperirea riscului general de afaceri au o lichiditate şi o calitate suficient de ridicate pentru a fi disponibile în timp util şi sunt separate de activele administratorului IPF utilizate pentru operaţiunile zilnice.
79.2. Administratorul IPF este capabil să execute activele deţinute pentru acoperirea riscului general de afaceri fără efecte adverse sau cu efecte adverse mici asupra preţurilor, astfel încât să poată asigura continuitatea operaţiunilor şi a serviciilor dacă înregistrează pierderi comerciale generale.
80. Administratorul IPF stabileşte un plan viabil privind atragerea de capital suplimentar, în cazul în care capitalul propriu al acestuia se apropie de valoarea prevăzută la pct. 77 sau scade sub nivelul acesteia.
Secţiunea a 16-a
Cerinţe privind riscul de custodie şi de investiţie
81. 81.1. Pentru evitarea riscului de custodie, administratorul IPF păstrează activele proprii şi ale participanţilor la entităţi supravegheate şi reglementate, denumite în continuare custozi, care au practici contabile, proceduri de păstrare în siguranţă şi controale interne care protejează pe deplin aceste active împotriva riscului de pierdere în cazul insolvabilității, neglijenţei, fraudei, administrării defectuoase sau evidenţei necorespunzătoare ale unui custode sau subcustode.
81.2. În aplicarea subpct. 81.1, administratorul IPF are acces în timp util la activele sale şi la activele furnizate de către participanţi.
82. Administratorul IPF evaluează şi înţelege expunerile proprii faţă de băncile custode ale acestuia, ţinând seama de întreaga sferă a relaţiilor sale cu fiecare dintre acestea.
83. 83.1. Administratorul IPF stabileşte o strategie de investiţii care ia în calcul apariţia unor factori care pot să genereze posibile riscuri de investiţie şi care este în conformitate cu strategia generală a acestuia de gestionare a riscului.
83.2. Strategia de investiții, prevăzută la subpct. 83.1, este comunicată în întregime participanţilor şi este revizuită cel puţin anual.
84. Investiţiile unui administrator IPF sunt garantate de debitori cu solvabilitate ridicată sau sunt creanţe asupra unor asemenea debitori. Administratorul IPF defineşte criteriile pentru debitorii de calitate înaltă. Investiţiile trebuie să fie în instrumente cu riscuri minime de credit, de piaţă şi de lichiditate.
Secţiunea a 17-a
Cerinţe privind gestionarea riscului operaţional
85. Administratorul IPF stabileşte un cadru robust cu sisteme, politici, proceduri şi controale adecvate pentru a identifica, monitoriza şi gestiona riscul operaţional, cu obligaţia de a le reexamina, audita şi testa periodic şi după schimbări semnificative.
86. 86.1. Administratorul IPF stabileşte obiectivele privind nivelurile serviciilor prestate participanţilor şi de reziliență operaţională, precum şi politicile destinate să atingă aceste obiective, care vor fi reexaminate cel puţin anual.
86.2. Administratorul IPF se asigură că IPF are permanent posibilitatea de a ajusta capacitatea de procesare pentru a face faţă creşterilor volumelor de operaţiuni care apar din cauza evenimentelor de criză şi că îşi poate atinge obiectivele privind nivelurile serviciilor.
87. Administratorul IPF implementează măsuri eficiente de securitate fizică şi a informaţiilor, care identifică, evaluează şi gestionează în mod adecvat toate vulnerabilităţile şi ameninţările potenţiale, care vor fi reexaminate cel puţin anual.
88. 88.1. Administratorul IPF stabileşte un plan de continuitate a activităţii care abordează evenimente care determină un risc semnificativ de perturbare a operaţiunilor, care va fi reexaminat şi testat cel puţin anual.
88.2. Planul stabilit conform subpct. 88.1 include utilizarea unui sediu secundar pentru desfăşurarea activităţii şi este proiectat să asigure reluarea operaţiunilor critice şi funcţionarea sistemelor informatice critice în termen de două ore de la producerea evenimentelor care determină un risc semnificativ de perturbare a operaţiunilor.
88.3. Planul de continuitate a activităţii este conceput astfel încât IPF este întotdeauna capabilă să deconteze toate tranzacţiile scadente până la sfârşitul zilei lucrătoare în care are loc perturbarea.
89. Administratorul IPF identifică participanţii critici în special pe baza volumelor, a valorilor plăţilor şi a impactului potenţial al acestora asupra altor participanţi şi asupra IPF în ansamblu, în cazul unei probleme operaţionale semnificative cu care s-ar confrunta aceşti participanţi.
90. Administratorul IPF identifică, monitorizează şi gestionează riscurile pe care participanţii critici, alte IPF, precum şi furnizorii de servicii şi utilităţi le-ar putea genera pentru operaţiunile IPF.
91. Administratorii IPF desemnează anual, până la data de 31 ianuarie, participanţii critici, în baza activităţii acestora din anul anterior şi trebuie să le comunice acestora calitatea de participanţi critici pentru anul curent.
Secţiunea a 18-a
Cerinţe privind criteriile de acces şi participare
92. În vederea asigurării unor condiţii echitabile de participare, administratorul IPF stabileşte şi face publice criterii nediscriminatorii de acces şi participare la serviciile IPF pentru participanţii direcţi şi, dacă este cazul, pentru participanţii indirecţi, precum şi pentru alte IPF, care vor fi reexaminate cel puţin anual.
93. 93.1. Criteriile de acces şi participare stabilite potrivit pct. 92 sunt justificate în raport cu siguranţa şi eficienţa IPF şi a pieţelor pe care acesta le deserveşte şi sunt adaptate şi proporţionale cu riscurile specifice ale IPF.
93.2. Pentru asigurarea conformităţii cu principiul proporţionalităţii, administratorul IPF stabileşte cerinţele prevăzute la pct. 92 astfel încât să limiteze accesul în cea mai mică măsură posibilă.
93.3. În cazul în care administratorul IPF refuză accesul unei entităţi solicitante, motivează în scris acest lucru, în baza unei analize cuprinzătoare a riscului.
94. 94.1. Administratorul IPF monitorizează în mod permanent conformitatea participanţilor cu criteriile de acces şi participare ale IPF.
94.2. Administratorul IPF stabileşte şi face publice procedurile nediscriminatorii de suspendare şi încetare ordonată a dreptului de participare al unui participant atunci când participantul nu respectă criteriile de acces şi participare şi face publice aspectele-cheie relevante ale unor astfel de proceduri.
94.3. Procedurile stabilite potrivit subpct. 94.2 vor fi reexaminate cel puţin anual.
Secţiunea a 19-a
Cerinţe privind acordurile de participare pe niveluri
95. 95.1. În scopul gestionării adecvate a riscurilor, administratorul IPF se asigură că regulile, procedurile şi acordurile contractuale ale IPF îi permit colectarea de informaţii privind participarea indirectă, pentru a identifica, monitoriza şi gestiona orice riscuri semnificative la adresa IPF care decurg din participare.
95.2. Informaţiile pe care le colectează includ cel puţin următoarele aspecte:
95.2.1. activitatea pe care participanţii direcţi o desfăşoară în nume propriu şi în numele participanţilor indirecţi ca pondere în activitatea la nivelul sistemului;
95.2.2. numărul de participanţi indirecţi care decontează prin intermediul participanţilor direcţi individuali;
95.2.3. volumele şi valorile tranzacţiilor din IPF care provin de la fiecare participant indirect;
95.2.4. volumele şi valorile tranzacţiilor menţionate la subpct. 95.2.3 ca pondere în cele ale participantului direct prin care participantul indirect accesează IPF.
96. Administratorul IPF identifică dependenţele semnificative dintre participanţii direcţi şi indirecţi care pot afecta IPF, luând în considerare informaţiile prevăzute la pct. 95.
97. Administratorul IPF identifică participanţii indirecţi care generează riscuri semnificative pentru IPF şi participanţii direcţi prin care aceştia accesează IPF, în vederea gestionării acestor riscuri.
98. Administratorul IPF reexaminează, cel puţin anual, riscurile care rezultă din acordurile de participare pe niveluri şi ia măsuri de diminuare atunci când este necesar, pentru a se asigura că riscurile sunt gestionate în mod corespunzător.
Secţiunea a 20-a
Cerinţe aplicabile conexiunilor între IPF
99. În scopul gestionării adecvate a riscurilor asociate conexiunilor între IPF, administratorul IPF identifică, monitorizează şi gestionează aceste riscuri.
100. Înainte de a stabili o conexiune şi în mod permanent odată ce conexiunea a fost stabilită, administratorul IPF identifică, monitorizează şi administrează toate sursele potenţiale de risc care rezultă din aranjamentul de conexiune.
101. Administratorul IPF se asigură că o conexiune dispune de o bază legală solidă, în toate jurisdicţiile relevante, care să sprijine arhitectura sistemului şi să ofere o protecţie adecvată a IPF implicate în conexiune.
102. 102.1. Administratorii unor DC conectaţi măsoară, monitorizează şi administrează riscurile de credit şi de lichiditate generate de ambele părţi.
102.2. Orice acordare de credit între DC conectaţi este supusă unei anumite limite şi este acoperită integral de garanţii de înaltă calitate.
103. Transferurile provizorii de instrumente financiare între DC conectaţi sunt interzise.
104. Administratorul unui DC investitor stabileşte o conexiune cu un DC emitent doar dacă aranjamentul asigură un nivel ridicat de protecţie a drepturilor participanţilor DC investitor.
105. Administratorul unui DC investitor care utilizează un intermediar pentru a opera o conexiune cu un DC emitent măsoară, monitorizează şi administrează riscurile suplimentare, inclusiv riscurile de custodie, de credit, juridice şi operaţionale, care decurg din utilizarea intermediarului.
106. 106.1. Înainte de a stabili o conexiune cu o altă CPC, administratorul CPC identifică şi administrează efectele potenţiale de contaminare care decurg din intrarea în incapacitate de plată a CPC conectate.
106.2. Dacă o conexiune cuprinde trei sau mai multe CPC, administratorul fiecărei CPC identifică, evaluează şi administrează riscurile aranjamentului de conexiune colectiv.
107. Fiecare CPC dintr-un aranjament de conexiune între CPC este în măsură să acopere integral, cel puţin zilnic, expunerile sale curente şi expunerile potenţiale viitoare faţă de acele CPC cu care este conectată şi faţă de participanţii săi, dacă este cazul, cu un grad ridicat de încredere, fără a reduce capacitatea acelei CPC de a-şi îndeplini obligaţiile, în orice moment, faţă de proprii participanţi.
108. Aranjamentele de conexiune între sisteme de plăţi sunt concepute astfel încât fiecare sistem de plăţi să fie capabil să respecte cerinţele prevăzute în anexa nr. 2.
Secţiunea a 21-a
Cerinţe privind eficienţa şi eficacitatea
109. Administratorul IPF dispune de mecanisme de identificare şi îndeplinire a nevoilor pieţelor deservite de IPF, în special cu privire la:
109.1. alegerea unui mecanism de compensare şi decontare;
109.2. structura de operare;
109.3. sfera produselor compensate sau decontate;
109.4. utilizarea tehnologiei şi a procedurilor.
110. Administratorul IPF trebuie să aibă scopuri şi obiective clar definite care sunt măsurabile şi realizabile, cum ar fi cele referitoare la nivelurile minime ale serviciilor, aşteptările în privinţa gestionării riscurilor şi priorităţile de afaceri.
111. Administratorul IPF dispune de mecanisme pentru reexaminarea periodică, cel puţin anuală, a cerinţelor prevăzute la pct. 109 şi 110.
Secţiunea a 22-a
Proceduri şi standarde de comunicare
112. 112.1. În scopul de a facilita plăţi, compensări, decontări şi înregistrări eficiente, administratorul IPF utilizează proceduri şi standarde de comunicare acceptate şi relevante la nivel internaţional.
112.2. În situaţia în care administratorul IPF nu utilizează proceduri şi standarde de comunicare acceptate şi relevante la nivel internaţional, acesta trebuie să asigure adaptarea propriilor proceduri şi standarde de comunicare astfel încât să fie posibilă conversia sau traducerea datelor din standardele internaţionale în cele utilizate la nivel intern şi viceversa.
Secţiunea a 23-a
Comunicarea regulilor, procedurilor esenţiale şi a datelor de piaţă
113. 113.1. Administratorul IPF adoptă reguli şi proceduri cuprinzătoare, care includ materiale explicative scrise întru-un limbaj simplu, și care sunt comunicate în întregime participanţilor.
113.2. Administratorul IPF face disponibile public regulile şi procedurile stabilite potrivit subpct. 113.1, care sunt relevante şi, respectiv, esenţiale.
114. Administratorul IPF comunică descrieri ale arhitecturii şi operaţiunilor sistemului, precum şi ale drepturilor şi obligaţiilor administratorului IPF şi ale participanţilor, astfel încât participanţii să poată evalua riscurile pe care le-ar suporta prin participarea la IPF.
115. Administratorul IPF oferă toată documentaţia şi formarea necesare şi corespunzătoare pentru a facilita înţelegerea de către participanţi a regulilor şi procedurilor IPF şi a riscurilor cu care aceştia se confruntă prin participarea la IPF.
116. 116.1. Administratorul IPF face publice comisioanele IPF la nivelul serviciilor individuale pe care le oferă, precum şi politicile sale de reduceri.
116.2. Administratorul IPF furnizează descrieri clare ale serviciilor tarifate, din raţiuni de a facilita o analiză comparativă din partea participanților și altor persoane interesate.
117. Administratorul IPF comunică public, anual, cel puţin date de bază privind volumele şi valorile tranzacţiilor.
Secţiunea a 24-a
Cerinţe aplicabile administratorilor IPF pentru asigurarea rezilienţei cibernetice
118. Administratorul IPF stabileşte un cadru eficace de rezilienţă cibernetică care cuprinde măsuri corespunzătoare de guvernanţă pentru gestionarea riscului cibernetic, conform anexei nr. 1.
119. 119.1. Administratorul IPF îşi identifică operaţiunile şi activele conexe critice şi ia măsurile corespunzătoare pentru a le proteja de atacuri cibernetice, precum şi pentru a detecta astfel de atacuri, a le răspunde şi a se redresa în urma acestora.
119.2. Măsurile prevăzute la subpct. 119.1 sunt testate în mod periodic, cel puțin anual.
120. 120.1. Administratorul IPF se asigură că dispune de un nivel solid de conştientizare a situaţiei în ceea ce priveşte ameninţările cibernetice.
120.2. Administratorul IPF asigură existenţa unui proces de învăţare şi evoluţie continuă care să îi permită să îşi adapteze, în timp util, oricând este necesar, cadrul de rezilienţă cibernetică la natura dinamică a riscurilor cibernetice.
Capitolul III
Cerinţe generale aplicabile autorităților de guvernanță a schemelor sau aranjamentelor de plată
Secţiunea 1
Cerinţele privind regulile, procedurile şi contractele elaborate/încheiate de autoritatea de guvernanță a schemei/aranjamentului
124. 124.1. În vederea identificării și gestionării riscului juridic, autoritatea de guvernanță evaluează măsura în care legislaţia aplicabilă în toate jurisdicțiile relevante asigură un grad ridicat de certitudine şi sprijină fiecare aspect semnificativ al activităţilor schemei/aranjamentului operat de aceasta.
124.2. Autoritatea de guvernanță stabileşte cu claritate regulile şi procedurile schemei/aranjamentului şi încheie contracte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în toate jurisdicțiile relevante.
124.3. În aplicarea prevederilor subpct.124.2 autoritatea de guvernanță realizează următoarele măsuri:
124.3.1. comunică Băncii Naţionale a Moldovei, participanţilor şi, dacă este cazul, clienţilor participanţilor, într-un mod clar şi uşor de înţeles, legislaţia, regulile, procedurile şi contractele aplicabile pentru funcţionarea schemei/aranjamentului;
124.3.2. ia măsurile necesare pentru a se asigura că regulile, procedurile şi contractele sale produc efecte juridice în toate jurisdicțiile relevante şi depune toată diligenţa pentru ca acţiunile pe care le ia în baza acestor reguli, proceduri şi contracte să nu fie anulate, reversibile sau suspendate;
124.3.3. identifică şi diminuează riscurile care decurg din orice potenţial conflict de legi, în cazul în care îşi desfăşoară activitatea în mai multe jurisdicții.
Secţiunea a 2-a
Cerinţele generale privind guvernanţa
125. În vederea asigurării unui cadru de administrare responsabil, autoritatea de guvernanță stabileşte obiective documentate care acordă prioritate ridicată siguranţei şi eficienţei schemei/aranjamentului, și sprijină obiectivele părților interesate relevante.
126. 126.1. Autoritatea de guvernanță deţine mecanisme de guvernanţă documentate şi efective, care stabilesc ierarhii clare şi directe de responsabilități şi răspundere.
126.2. La solicitarea Băncii Naţionale a Moldovei, a PSP participanţi sau a părților relevante (după caz), autoritatea de guvernanță pune la dispoziţia acestora orice informaţii cu privire la mecanismele prevăzute la subpct. 126.1.
126.3. Autoritatea de guvernanță trebuie să facă disponibile public versiuni prescurtate ale informaţiilor prevăzute la subpct. 126.1.
127. Autoritatea de guvernanță stabileşte şi defineşte în mod clar rolul, responsabilităţile şi raporturile ierarhice ale conducerii, incluzând în mod cumulativ următoarele elemente:
127.1. stabilirea unor obiective strategice clare pentru schemă/aranjament de plată;
127.2. stabilirea unor proceduri documentate pentru funcţionarea schemei/aranjamentului, inclusiv proceduri pentru identificarea, notificarea şi gestionarea conflictelor de interese ale membrilor acestuia;
127.3. asigurarea eficacităţii selectării, monitorizării şi, dacă este cazul, a eliberării din funcţie a membrilor conducerii;
127.4. stabilirea unor politici de remunerare corespunzătoare, în conformitate cu cele mai bune practici şi bazate pe realizările pe termen lung;
127.5. aprobarea deciziilor care au un impact semnificativ asupra profilului de risc al schemei/aranjamentului, precum şi asupra documentelor- cheie privind riscul care reglementează operaţiunile schemei/aranjamentului;
127.6. aprobarea şi reexaminarea anuală a cadrului normativ intern de gestionare a riscurilor, cadrului privind riscul operaţional şi planul aferent de continuitate a activităţii, planul de redresare şi lichidare ordonată şi planul privind capitalul, cadrele privind riscul de credit şi riscul de lichiditate, cadrul privind aranjamentele de garantare care reglementează gestionarea riscurilor, strategia de investiţii a schemei/aranjamentuui, precum şi cadrul de rezilienţă cibernetică.
128. Componenţa conducerii manifestă integritate şi o gamă de competenţe tehnice, cunoştinţe şi experienţă cu privire la schemă/aranjament, permiţând conducerii să îşi îndeplinească rolurile şi responsabilităţile privind funcţionarea şi gestionarea riscurilor schemei/aranjamentului.
129. Responsabilităţile conducerii implică asigurarea următoarelor:
129.1. consecvenţa activităţilor autorității de guvernanță cu obiectivele, strategia şi toleranţa la risc a acesteia;
129.2. planificarea, executarea şi monitorizarea corespunzătoare a controalelor interne şi a procedurilor aferente, pentru promovarea obiectivelor autorității de guvernanță;
129.3. evaluarea şi testarea periodică a controalelor interne şi a procedurilor aferente de către echipe de gestionare a riscului şi de audit intern bine pregătite şi cu personal suficient;
129.4. implicare activă în procesul de control al riscurilor;
129.5. alocarea de resurse suficiente cadrului de gestionare a riscurilor schemei/aranjamentului.
130. 130.1. Conducerea stabileşte şi monitorizează un cadru documentat de gestionare a riscurilor, care:
130.1.1. include politica de gestiune a riscurilor, inclusiv nivelurile de toleranță la riscuri a autorității de guvernanță, precum și instrumentele / activitățile de control ale riscurilor;
130.1.2. stabilește atribuții şi răspunderea pentru deciziile privind riscul;
130.1.3. descrie procesul decizional în cursul situaţiilor de criză şi de urgenţă legate de schemă/aranjament;
130.1.4. descrie funcţiile de control intern.
130.2. Conducerea se asigură că există trei linii de apărare clare şi eficace (operaţiuni, gestionarea riscurilor şi audit intern), care sunt separate una de cealaltă şi care beneficiază de suficiente atribuții, independenţă, resurse şi acces la conducere.
131. 131.1. Autoritatea de guvernanță se asigură că deciziile majore care afectează structura tehnică şi funcţională a schemei/aranjamentului, regulile şi strategia de ansamblu, structura de operare, gama de produse şi utilizarea tehnologiei şi procedurilor, protejează în mod corespunzător interesele legitime ale părţilor interesate relevante ale schemei/aranjamentului.
131.2. Autoritatea de guvernanță consultă părţile interesate relevante şi, după caz, orice persoană interesată, într-un interval de timp rezonabil înainte de luarea deciziilor prevăzute la subpct. 131.1.
Secţiunea a 3-a
Cerinţe privind cadrul pentru gestionarea cuprinzătoare a riscurilor
132. În vederea asigurării şi menţinerii unui cadru solid de gestionare a riscurilor, autoritatea de guvernanță stabileşte şi menţine proceduri şi mecanisme adecvate pentru a identifica, măsura, monitoriza şi gestiona în mod cuprinzător gama de riscuri care apar în scheme/aranjamente sau sunt suportate de către acestea.
133. Autoritatea de guvernanță revizuiește cel puţin anual cadrul de gestionare a riscurilor, stabilit conform subpct. 130.1.
134. Autoritatea de guvernanță stimulează PSP, furnizorii de servicii tehnice şi, dacă este cazul, clienţii acestora, pentru a gestiona şi limita riscurile pe care le induc schemei/aranjamentului şi pe care schema/aranjamentul le suportă din partea acestora.
135. Pentru o gestionare adecvată a riscurilor autoritatea de guvernanță revizuieşte, cel puţin anual, riscurile semnificative pe care schema/aranjamentul le suportă din partea altor entităţi şi cele pe care le induce altor entităţi, inclusiv IPF, scheme/aranjamente, PSP, ca urmare a interdependenţelor dintre acestea. Autoritățile de guvernanță elaborează instrumente de gestionare a riscurilor care sunt solide şi proporţionale cu nivelul identificat de risc.
136. 136.1. Autoritatea de guvernanță defineşte operaţiunile şi serviciile critice ale schemei/aranjamentului şi identifică scenarii specifice care îl pot împiedica să furnizeze aceste operaţiuni şi servicii critice în mod continuu şi evaluează eficacitatea tuturor opţiunilor de redresare sau de lichidare ordonată.
136.2. Autoritatea de guvernanță reexaminează, cel puţin anual, operaţiunile şi serviciile critice ale schemei/aranjamentului.
136.3. În baza evaluării stabilite la subpct. 136.1, autoritatea de guvernanță pregăteşte un plan viabil de redresare şi de lichidare ordonată.
136.4. Planul de redresare şi lichidare ordonată cuprinde, fără a se limita la acestea:
136.4.1. un rezumat cuprinzător al principalelor strategii de redresare şi lichidare ordonată;
136.4.2. operaţiunile şi serviciile critice ale schemei/aranjamentului, precum şi o descriere a măsurilor necesare pentru a pune în aplicare strategiile principale de redresare și lichidare ordonată.
136.5. Autoritatea de guvernanță transmite Băncii Naţionale a Moldovei planul de redresare şi lichidare ordonată în termen de 10 zile de la adoptarea acestuia.
Secţiunea a 4-a
Cerinţe privind gestionarea riscului operaţional
137. Autoritatea de guvernanță stabileşte un cadru robust cu sisteme, politici, proceduri şi controale adecvate pentru a identifica, monitoriza şi gestiona riscul operaţional, cu obligaţia de a le reexamina, audita şi testa periodic şi după schimbări semnificative.
138. 138.1. Autoritatea de guvernanță stabileşte obiectivele privind nivelurile serviciilor prestate participanţilor şi de reziliență operaţională, precum şi politicile destinate să atingă aceste obiective, care vor fi reexaminate cel puţin anual.
138.2. Autoritatea de guvernanță se asigură că schema/aranjamentul are permanent posibilitatea de a ajusta capacitatea de procesare pentru a face faţă creşterilor volumelor de operaţiuni care apar din cauza evenimentelor de criză şi că îşi poate atinge obiectivele privind nivelurile serviciilor.
139. Autoritatea de guvernanță implementează măsuri eficiente de securitate fizică şi a informaţiilor, care identifică, evaluează şi gestionează în mod adecvat toate vulnerabilităţile şi ameninţările potenţiale, care vor fi reexaminate cel puţin anual.
140. Autoritatea de guvernanță stabileşte un plan de continuitate a activităţii care abordează evenimente care determină un risc semnificativ de perturbare a operaţiunilor, care va fi reexaminat şi testat cel puţin anual.
141. Autoritatea de guvernanță identifică, monitorizează şi gestionează riscurile pe care PSP cheie precum şi furnizorii critici de servicii şi utilităţi le-ar putea genera pentru operaţiunile schemei/aranjamentului.
142. Autoritatea de guvernanță stabileşte un cadru eficace de rezilienţă cibernetică care cuprinde măsuri corespunzătoare de guvernanţă pentru gestionarea riscului cibernetic, corespunzător prevederilor anexei nr. 1.
143. 143.1. Autoritatea de guvernanță îşi identifică operaţiunile şi activele conexe critice şi ia măsurile corespunzătoare pentru a le proteja de atacuri cibernetice, precum şi pentru a detecta astfel de atacuri, a le răspunde şi a se redresa în urma acestora.
143.2. Măsurile prevăzute la subpct. 143.1 sunt testate în mod periodic.
144. 144.1. Autoritatea de guvernanță se asigură că dispune de un nivel solid de conştientizare a situaţiei în ceea ce priveşte ameninţările cibernetice.
144.2. Autoritatea de guvernanță asigură existenţa unui proces de învăţare şi evoluţie continuă care să îi permită să îşi adapteze, în timp util, oricând este necesar, cadrul de rezilienţă cibernetică la natura dinamică a riscurilor cibernetice.
Secţiunea a 5-a
Cerinţe privind criteriile de acces şi participare
145. În vederea asigurării unor condiţii echitabile de participare, autoritatea de guvernanță stabileşte şi face disponibile pentru participanții existenți și potențiali criterii nediscriminatorii de acces şi participare la serviciile schemei/aranjamentului pentru participanţii direcţi şi, dacă este cazul, pentru participanţii indirecţi, care vor fi reexaminate cel puţin anual.
146. 146.1. Criteriile de acces şi participare stabilite potrivit pct. 145 sunt justificate în raport cu siguranţa şi eficienţa schemei/aranjamentului şi sunt adaptate şi proporţionale cu riscurile specifice ale schemei/aranjamentului.
146.2. Pentru asigurarea conformităţii cu principiul proporţionalităţii, autoritatea de guvernanță stabileşte cerinţele prevăzute la pct. 145 astfel încât să limiteze accesul în cea mai mică măsură posibilă.
146.3. În cazul în care autoritatea de guvernanță refuză accesul unei entităţi solicitante, motivează în scris acest lucru, în baza unei analize cuprinzătoare a riscului.
147. 147.1. Autoritatea de guvernanță monitorizează în mod permanent conformitatea participanţilor cu criteriile de acces şi participare ale schemei/aranjamentului.
147.2. Autoritatea de guvernanță stabileşte şi face publice procedurile nediscriminatorii de suspendare şi încetare ordonată a dreptului de participare al unui participant atunci când participantul nu respectă criteriile de acces şi participare şi face publice aspectele-cheie relevante ale unor astfel de proceduri.
147.3. Procedurile stabilite potrivit subpct. 147.2 vor fi reexaminate cel puţin anual.
Secţiunea a 6-a
Cerinţe privind eficienţa şi eficacitatea
148. Autoritatea de guvernanță dispune de mecanisme de identificare şi îndeplinire a nevoilor PSP, furnizorilor de servicii tehnice și clienților deserviți de schemă/aranjament, în special cu privire la:
148.1. structura de operare;
148.2. sfera produselor oferite;
148.3. utilizarea tehnologiei şi a procedurilor.
149. Autoritatea de guvernanță trebuie să aibă scopuri şi obiective clar definite care sunt măsurabile şi realizabile, cum ar fi cele referitoare la nivelurile minime ale serviciilor, aşteptările în privinţa gestionării riscurilor şi priorităţile de afaceri.
150. Autoritatea de guvernanță dispune de mecanisme pentru reexaminarea periodică, cel puţin anuală, a cerinţelor prevăzute la pct. 148 şi 149.
Secţiunea a 7-a
Proceduri şi standarde de comunicare
151. 151.1. În scopul de a facilita plăţi, compensări, decontări şi înregistrări eficiente, autoritatea de guvernanță utilizează proceduri şi standarde de comunicare acceptate şi relevante la nivel internaţional.
151.2. În situaţia în care autoritatea de guvernanță nu utilizează proceduri şi standarde de comunicare acceptate şi relevante la nivel internaţional, aceasta trebuie să asigure adaptarea propriilor proceduri şi standarde de comunicare astfel încât să fie posibilă conversia sau traducerea datelor din standardele internaţionale în cele utilizate la nivel intern şi viceversa.
Secţiunea a 8-a
Comunicarea regulilor, procedurilor esenţiale şi a datelor de piaţă
152. 152.1. Autoritatea de guvernanță adoptă reguli şi proceduri clare şi cuprinzătoare care sunt comunicate în întregime PSP, furnizorilor de servicii tehnice și utilizatorilor finali pentru a ajunge la o înțelegere exactă a riscurilor, comisioanelor și altor costuri materiale pe care le suportă prin participarea la/folosirea schemei/aranjamentului.
152.2. Autoritatea de guvernanță face disponibile public regulile şi procedurile stabilite potrivit subpct. 152.1, care sunt relevante şi, respectiv, esenţiale. Informația sensibilă se dezvăluie doar în măsura necesității.
153. Autoritatea de guvernanță comunică descrieri clare ale arhitecturii şi operaţiunilor sistemului, precum şi ale drepturilor şi obligaţiilor autorității de guvernanță, ale PSP, furnizorilor de servicii tehnice și utilizatorilor finali, astfel încât aceștia să poată evalua riscurile pe care le-ar suporta prin participarea la schemă/aranjament.
154. Autoritatea de guvernanță oferă toată documentaţia şi capacitatea necesare şi corespunzătoare pentru a facilita înţelegerea de către PSP, furnizorii de servicii tehnice și utilizatorii finali a regulilor şi procedurilor schemei/aranjamentului şi a riscurilor cu care aceştia se confruntă prin participarea la schemă/aranjament.
155. Autoritatea de guvernanță dezvăluie în mod regulat Băncii Naționale a Moldovei și, după caz, PSP participanți la schemă și furnizorilor de servicii tehnice modul în care se conformează la cerințele generale aplicabile autorităților de guvernanță a schemelor sau aranjamentelor de plată, stabilite de pct. 124 - 156.
156. Autoritatea de guvernanță comunică public, anual, cel puţin date de bază privind volumele şi valorile tranzacţiilor.