cu privire la aprobarea Ghidului de evaluare a calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

ORDIN nr. 150 din 30.08.2024 · MINISTERUL MEDIULUI · publicat 05.09.2024
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5
pe legis.md
Trimiteri: 36 legateMonitorul Oficial: 1 trimitere

În conformitate cu prevederile pct. 9 subpct. 11) din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 145/2021, reieșind din prevederile art. 104 alin. (8) din Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.414–417, art.716), cu modificările ulterioare,

ORDON:

1. Se aprobă Ghidul de evaluare a calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (se anexează).

2. Agenția de Mediu și Comisia tehnică vor asigura implementarea prevederilor Ghidului de evaluare a calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului.

3. Direcția politici de prevenire a poluării va asigura publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina web oficială.

4. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina dnei Aliona Rusnac, secretar de stat.

MINISTRU Sergiu LAZARENCU

Nr. 150. Chișinău, 30 august 2024.

Aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 150/2024

GHID de evaluare a calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1. Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) reprezintă o procedură ce are drept scop evaluarea potențialului impact negativ semnificativ al unei activități planificate asupra mediului. De asemenea, aceasta are rolul să asigure că preocupările legate de mediu sunt luate în considerare încă de la începutul planificării unei activități, fie că este vorba despre faza incipientă de dezvoltare sau despre situația unei modificări sau extinderi (teritorială, tehnologică sau de procese etc.) a activității planificate. Mecanismul de evaluare a impactului asupra mediului reprezintă și o oportunitate de a implica publicul în procesul decizional, contribuind astfel la asigurarea unui nivel înalt de transparență.

2. Controlul calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (în continuare - raportul privind EIM) reprezintă un mecanism de asigurare al faptului că procedura de evaluare a impactului asupra mediului a fost desfășurată la un nivel corespunzător, ținând cont atât de prevederile cadrului normativ al procedurii, cât și de respectarea calității informației incluse în raportul privind EIM, în așa fel încât aceasta să fie suficientă și credibilă pentru luarea deciziei privind activitatea planificată.

DISPOZIȚII GENERALE

3. Prezentul Ghid este elaborat pentru a susține aplicarea efectivă a cadrului normativ privind evaluarea impactului asupra mediului, dar și pentru a complementa îndrumările existente precum Ghidul cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului.

4. Prezentul Ghid este constituit din două compartimente:

1) Îndrumări cu privire la evaluarea calității raportului privind EIM, cu o listă de verificare generală a calității procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului, pentru a identifica și aborda potențiale neconformități în rapoartele privind EIM, conform anexei nr. 1;

2) Îndrumări privind implementarea etapelor procedurale cheie ale evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier, inclusiv referințe la standardele internaționale relevante, etapele și acțiunile necesare a fi implementate de părțile implicate în proces, precum și informații practice privind aplicarea prevederilor legale și soluționarea provocărilor specifice, cum ar fi:

a) comunicarea cu inițiatorul activității planificate sau cu elaboratorul/expertul raportului privind EIM pentru activitățile planificate care pot avea un potențial impact semnificativ transfrontalier;

b) desfășurarea cercetării și colectării datelor de mediu în context transfrontalier, dacă este cazul (inclusiv, comunicarea și consultarea cu autoritățile de mediu relevante din țara care ar putea fi afectată);

c) organizarea consultărilor publice în context transfrontalier (cu implicarea publicului);

d) inițierea consultărilor transfrontaliere între părțile interesate (între autorități sau reprezentanții acestora).

5. Ghidul este destinat membrilor Comisiei tehnice pentru analiza calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, autorităților competente în domeniul evaluării impactului asupra mediului (Ministerul Mediului, Agenția de Mediu) care asigură realizarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, dar și evaluarea calității raportului privind EIM în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier, dacă este cazul.

COMPETENȚE ȘI RESPONSABILITĂȚI INSTITUȚIONALE

6. Autoritatea competentă responsabilă de evaluarea impactului asupra mediului, atât la nivel național, cât și în context transfrontalier, este stabilită prin Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, precum și Ghidul cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului.

7. Agenția de Mediu este autoritatea administrativă subordonată Ministerului Mediului, care asigură realizarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului la nivel național și în context transfrontalier, dacă este cazul. Evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier se desfășoară prin intermediul Ministerului Mediului, utilizând canalele diplomatice pentru comunicarea cu părțile potențial afectate, Republica Moldova având calitatea de parte de origine.

CAPITOLUL II

EVALUAREA CALITĂȚII RAPORTULUI PRIVIND EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

8. Conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, rolul de evaluare a calității raportului privind EIM este atribuit Comisiei tehnice pentru analiza calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (în continuare – Comisie tehnică), care este constituită prin ordinul ministrului mediului. Rolul Comisiei tehnice este de a analiza calitatea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului și de a elabora o opinie detaliată și motivată cu privire la calitatea raportului privind EIM.

9. Pentru a îndeplini această atribuție, membrii /experții Comisiei tehnice vor parcurge două etape în evaluarea calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului:

1) verificarea formală și rapidă a conformității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (respectarea etapelor procedurale);

2) evaluarea completă a calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (informația inclusă în raportul privind evaluarea impactului asupra mediului).

Secțiunea 1

Etapa de verificare formală și rapidă a conformității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

10. Scopul etapei de verificare formală și rapidă a conformității raportului privind EIM este de a stabili dacă raportul prezentat de către inițiatorul activității planificate deține toate componentele necesare și dacă etapele anterioare ale procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, nu semnalează vreo carență procedurală (de exemplu, imposibilitatea identificării necesității de a fi efectuată evaluarea biodiversității pentru activitatea planificată), care ar putea compromite întregul proces de evaluare a impactului asupra mediului.

11. Verificarea formală și rapidă a conformității raportului privind EIM se realizează de către Agenția de Mediu înainte ca raportul privind evaluarea impactului asupra mediului să fie distribuit membrilor/experților Comisiei tehnice, conform listei de verificare a conformității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului stabilită în anexa nr. 2.

12. Lista de verificare de la anexa nr. 2 se completează în coloana dreaptă prin includerea calificativului:

- „prezentat” în cazul când componentele din raportul privind evaluarea impactului asupra mediului sunt descrise sau prezentate complet;

- „descris în mod satisfăcător” atunci când informația nu este descrisă în totalitate, totodată nu reprezintă motiv de restituire și completare al raportului privind evaluarea impactului asupra mediului așa cum aceasta poate fi dedusă, și

- „neacoperit” în cazul când informația este prezentată insuficient în Raportul privind EIM.

13. Rezultatul verificării conformității raportului privind EIM se va concluziona cu „Acceptat pentru a fi transmis Comisiei Tehnice spre evaluare a calității” sau, după caz, „Restituit pentru completare”.

14. Pentru asigurarea corectitudinii și eficienței procesului, este important ca verificarea formală și rapidă a conformității raportului privind EIM să fie efectuată de către personalul competent al Agenției de Mediu. Verificarea formală și rapidă a conformității raportului privind EIM trebuie să identifice nu doar cazurile evidente în care anumite componente de conținut obligatorii ale raportului privind EIM lipsesc (cum ar fi, descrierea măsurilor prevăzute pentru a evita, preveni sau minimiza, precum și dacă este posibil de a compensa potențialul impact negativ semnificativ asupra mediului), dar și cazurile în care raportul privind EIM se conformează cu toate cerințele normative, dar lipsesc anumite date (de exemplu, raportul privind evaluarea impactului asupra mediului conține o secțiune cu descrierea activității planificate, dar nu conține în mod clar informații-cheie privind folosirea resurselor naturale, etc.).

15. Verificarea conținutului Raportului privind EIM dacă acesta corespunde cu Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului (în continuare - Program de realizare a EIM) se va focusa pe identificarea situațiilor în care autorii Raportului privind EIM au ignorat în mod evident una sau mai multe cerințe ale Programului de realizare a EIM. De exemplu, dacă Programul de realizare a EIM a solicitat includerea rezultatelor modelării dispersiei emisiilor de poluanți în aerul atmosferic în Raportul privind EIM, iar autorii raportului nu au reușit să facă această modelare, evaluarea detaliată și completă a conformității raportului privind EIM va fi transmisă pentru revizuire Comisiei tehnice.

16. Deficiențele formale și ușor de remediat (de exemplu, lipsa listei de referințe) nu vor fi considerate motive pentru respingerea formală, cu excepția cazului în care se asociază cu alte deficiențe semnificative. În astfel de situații, inițiatorului i se oferă oportunitatea de a corecta aceste aspecte în timpul transmiterii Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului către Comisia tehnică.

Secțiunea a 2-a

Etapa de evaluare completă a calității Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

17. Evaluarea completă a calității raportului privind EIM este realizată de Comisia tehnică. Aceasta va lua în considerare cel puțin următoarele aspecte:

a) conținutul programului de realizare a EIM;

b) comentariile și propunerile recepționate din partea publicului interesat;

c) respectarea cerințelor prevăzute la art. 102 din Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului privind conținutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului;

d) rezultatele dezbaterilor publice, inclusiv în context transfrontalier, după caz;

e) prezentarea alternativelor studiate și a motivelor care au stat la baza alegerii uneia dintre ele;

f) prezentarea informațiilor grafice: hărți, figuri și diagrame;

g) necesitatea efectuării sau neefectuării analizei postproiect.

18. Pentru revizuirea raportului privind EIM, vor fi utilizate criterii standardizate care permit evaluarea din multiple perspective relevante, precum și o listă de verificare predefinită pentru a facilita revizuirea raportului privind EIM.

19. Lista de verificare a calității raportului privind evaluarea impactului asupra mediului prezentată în anexa nr. 1 este un instrument de ghidare, care oferă o imagine de ansamblu cu privire la potențialele probleme. Astfel, evaluarea conținutului raportului privind EIM în baza listei de întrebări de verificare îi va ajuta pe membrii Comisiei tehnice să își formeze o opinie despre punctele forte și punctele slabe ale raportului privind EIM, precum și calitatea acestuia, dar și a procedurii de evaluare a raportului. Cu toate acestea, lista de verificare nu trebuie să joace un rol de șablon oficial pentru rezultatul procesului de revizuire a raportului privind EIM, iar fiecare membru/expert al Comisiei tehnice o poate folosi în mod liber în funcție de expertiza și rolul pe care îl deține (de exemplu, dacă verificarea calității raportului privind EIM este împărțit în baza domeniilor de competențe/expertize deținute).

20. Lista de verificare a calității raportului privind EIM inclusă în anexa nr. 1 este structurată în șapte secțiuni care acoperă: descrierea activității planificate; descrierea factorilor de mediu care ar putea fi afectați de activitatea planificată; descrierea potențialului impact semnificativ al activității planificate; luarea în considerare a alternativelor; descrierea măsurilor de atenuare; descrierea măsurilor de monitorizare; calitatea descrierii informației și rezumatul non-tehnic.

21. Lista de verificare a calității raportului privind EIM poate fi folosită pentru a evalua calitatea raportului privind EIM și pentru a forma o viziune, dacă evaluarea impactului asupra mediului corespunde sau nu corespunde cerințelor. În cazul când această evaluare este considerată necorespunzătoare, lista de verificare va indica inițiatorului care sunt informațiile suplimentare necesare pentru completarea raportului privind EIM și îmbunătățirea procesului de evaluare.

22. Membrii/experții Comisiei tehnice, la utilizarea listei de verificare prezentată în anexa nr. 1, vor decide pentru fiecare întrebare de verificare dacă aceasta este relevantă activității planificate, excluzându-le pe cele irelevante. Dacă o întrebare de verificare este considerată relevantă, membrul Comisiei tehnice examinează documentele de evaluare a impactului asupra mediului și decide dacă informațiile specifice menționate în întrebare sunt furnizate/abordate într-un mod corespunzător. La sfârșitul fiecărei secțiuni din lista de verificare, există un spațiu rezervat pentru a adăuga întrebări/subiecte suplimentare ce țin de activitatea planificată care nu sunt acoperite de întrebările din tabel.

23. Calitatea materialului prezentat se apreciază nu doar dintr-o perspectivă științifică, în conformitate cu standardele metodologice aplicabile (de exemplu, pentru calculul emisiilor în aerul atmosferic sau modelarea zgomotului și impactul acestora, sau exhaustivitatea analizelor), dar și în ceea ce privește conformitatea și completitudinea informațiilor pentru o opinie corespunzătoare, adică pentru emiterea acordului de mediu.

24. Dacă informațiile furnizate sunt considerate complete, membrul/expertul Comisiei tehnice completează lista de verificare prezentată în anexa nr. 1, coloana 3 cu „Da” sau, indică „Nu”. În cazul când decide că informațiile sunt complete pentru procesul decizional, membrul/expertul Comisiei tehnice ia în considerare dacă unele informații lipsesc și dacă aceste lacune sunt vitale pentru luarea deciziilor. Dacă nu sunt identificate astfel de lacune, atunci nu va fi necesar ca să solicite informații suplimentare/adiționale, adică să returneze Raportul privind EIM pentru completare.

25. În cazul când informația în Raportul privind EIM a fost prezentată incomplet sau sunt necesare alte detalii, atunci în ultima coloană a listei de verificare prezentată în anexa nr. 1 se va indica informațiile concrete care se solicită suplimentar şi, eventual, sugestii despre sursa şi modul de obținere a acestor informații. La sfârșitul fiecărei secțiuni a listei de control membrul/expertul Comisiei poate completa lista cu anumite tipuri de informații neincluse inițial, în cazul în care consideră că acestea sunt relevante pentru anumite caracteristici ale activității planificate.

26. Lista de verificare prezentată în anexa nr. 1 poate fi utilizată inclusiv de inițiator, înainte de a furniza Raportul privind EIM autorității competente, pentru autoverificare, dacă Raportul în sine și procedura desfășurată pentru activitatea planificată respectă cerințele de calitate.

27. Raportul privind EIM este considerat calitativ dacă:

a) conține o descriere clară a proceselor urmărite;

b) prezintă o structură clară şi o expunere logică a informațiilor, de exemplu: impactul potențial, condițiile existente, impactul prognozat (tip, extindere, mărime), măsurile de diminuare, mărimea şi importanța impactului rezidual;

c) conține trimiteri bibliografice la sursele de informații utilizate;

d) este concis, cuprinzător şi obiectiv;

e) este imparțial (just, obiectiv);

f) include o descriere completă a activității planificate propuse;

g) cuprinde diagrame, ilustrații, fotografii, hărți și alte materiale grafice;

h) conține o terminologie consecventă;

i) prezintă un glosar al termenilor folosiți;

j) acoperă în mod corespunzător aspectele complexe ale activității planificate, fie tehnologice, fie operaționale etc;

k) conține o descriere adecvată a metodelor folosite pentru studierea fiecărui aspect de mediu;

l) descrie fiecare aspect de mediu în mod proporțional cu importanța sa;

m) demonstrează consultarea corespunzătoare a tuturor părților interesate;

n) include luarea în considerare a alternativelor;

o) conține programul de măsuri pentru reducerea efectelor negative asupra mediului şi programul de monitorizare;

p) conține un rezumat non-tehnic.

28. Opinia Comisiei tehnice cu privire la calitatea raportului privind EIM este elaborată conform anexei nr. 3, reflectând componentele generale de calitate a Raportului privind EIM.

29. Comisia tehnică poate lua în considerare comentariile altor părți interesate relevante (reprezentanți ai autorităților publice centrale și locale, experți independenți etc.), cu condiția că participarea acestora să nu genereze conflict de interese.

CAPITOLUL III

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT TRANSFRONTALIER ÎN CAZUL ÎN CARE MOLDOVA ESTE ȚARĂ DE ORIGINE

Secțiunea 1

Notificarea părții afectate

30. În cadrul etapei de evaluare prealabilă, Agenția de Mediu evaluează posibilitatea unui impact transfrontalier semnificativ asupra mediului și determină necesitatea realizării evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier.

31. Identificarea impactului în context transfrontalier începe cu evaluarea impactului potențial al activități planificate, acordând o atenție deosebită impactului negativ și examinând posibilitatea ca acesta să se extindă dincolo de frontierele țării.

32. Importanța impactului va fi interpretată ca acele inconveniențe sau perturbări minore pe care țările anticipă să le tolereze reciproc, în conformitate cu principiul bunei vecinătăți. În practică, importanța impactului asupra mediului în context transfrontalier este examinată în baza probabilității și amploarea acestuia. Prin urmare, impactul transfrontalier advers semnificativ asupra mediului este identificat și definit prin combinarea acestor două componente. Tabelele din anexa nr. 4 sunt utilizate pentru a identifica nivelul de probabilitate și amploarea impactului transfrontalier.

33. Dacă Agenția de Mediu stabilește că activitatea planificată poate avea impact în context transfrontalier, se inițiază procedura de evaluare a impactului asupra mediului prin expedierea prin canale diplomatice a notificării de către Ministerul Mediului către partea afectată cât mai curând posibil. Notificarea va conține informația prevăzută în anexa nr. 5 din Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

34. Partea afectată răspunde părții de origine (Republica Moldova) în termenul specificat în notificare, unde confirmă recepționarea notificării și indică dacă intenționează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier. Dacă partea afectată informează că nu intenționează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier sau dacă aceasta nu răspunde în termenul specificat în notificare, prevederile Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (în continuare -Convenția Espoo) privind consultările, participarea publicului, transmiterea documentației privind evaluarea impactului asupra mediului, decizia finală și analiza post-proiect nu vor fi aplicate, iar țara de origine (Republica Moldova) poate continua efectuarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu legislația națională.

35. La recepționarea răspunsului din partea părții afectate, în care se exprimă intenția de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier, partea de origine va furniza părții afectate informațiile relevante referitoare la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv termenul în care va transmite comentarii și informații relevante cu privire la activitatea planificată și impactul transfrontalier negativ semnificativ al acesteia.

Secțiunea a 2-a

Desfășurarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier și elaborarea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

36. Conform articolului 4 din Convenția Espoo, informația ce urmează a fi inclusă în raportul privind evaluarea impactului asupra mediului va conține, cel puțin, următoarele:

a) descrierea activității planificate și scopul acestea;

b) descrierea, după caz, a alternativelor rezonabile (de exemplu, amplasament sau tehnologie) la activitatea planificată, precum și a alternativei de a nu întreprinde nimic (opțiunea ,,zero”);

c) descrierea factorilor de mediu ce ar putea fi influențați semnificativ de activitatea planificată și de alternativele acesteia;

d) descrierea potențialului impact asupra mediului al activității planificate și alternativelor acesteia, precum și o estimare a semnificației impactului;

e) descrierea măsurilor de atenuare pentru a reduce impactul negativ asupra mediului la minimum;

f) indicarea concretă a metodelor de prognozare și a ipotezelor/presupunerilor care stau la baza lor, precum și a datelor de mediu relevante utilizate;

g) identificarea lacunelor în cunoștințe și a incertitudinilor întâmpinate la compilarea informațiilor solicitate;

h) după caz, un conținut succint al programelor de monitorizare și management și al tuturor planurilor de analiză post-proiect;

i) un rezumat non-tehnic care include o prezentare vizuală a materialelor, după caz (hărți, grafice etc.).

37. Desfășurarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și întocmirea raportului privind EIM se va efectua conform prevederilor cadrului normativ național și Ghidului cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului, aprobat prin ordinul ministrul mediului. Comisia tehnică evaluează calitatea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier similar procedurii stabilite la nivel național.

38. La desfășurarea procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier se va ține cont de următoarele aspecte:

a) analiza stării actuale a mediului (scenariul de bază) ce va cuprinde întreg teritoriul potențial afectat, inclusiv zonele amplasate în țara afectată;

b) luarea în considerare a documentelor de referință relevante (care definesc obiectivele și standardele de mediu) ale țării de origine și ale țării afectate;

c) măsurile de atenuare și monitorizare propuse a fi implementate în mod realist în țara afectată.

39. Orice date sau informații care nu sunt accesibile sau lipsesc vor fi descrise în raportul privind EIM, adăugând o explicație cu privire la modul în care aceasta afectează corectitudinea rezultatelor evaluării impactului sau ipotezelor însoțitoare.

Secțiunea a 3-a

Diseminarea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului și desfășurarea consultărilor publice dintre părți

40. Partea de origine oferă publicului larg din zonele potențial afectate oportunitatea de a participa la procedura de consultare a raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, în conformitate cu prevederile Convenției Espoo. Publicul părții afectate are aceleași oportunități ca și publicul părții de origine.

41. După prezentarea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, partea de origine desfășoară fără întârzieri nejustificate consultările cu partea afectată în baza raportului privind evaluarea impactului asupra mediului. Rezultatele consultărilor sunt luate în considerație în procesul de luare a deciziilor ulterioare.

42. La desfășurarea consultărilor în context transfrontalier sunt implicați și elaboratorii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului pentru a discuta aspectele procedurale ale raportului, precum și întrebările care pot surveni.

43. În cadrul consultărilor pot fi discutate următoarele subiecte:

a) tipurile de impact transfrontalier ale unei activități planificate;

b) metodele prin intermediul cărora impactul a fost identificat;

c) măsurile de atenuare a impactului și formele de asistență în procesul respectiv;

d) acțiunile comune și individuale, precum și responsabilitățile asumate de fiecare parte pentru a monitoriza, reduce și preveni impactul;

e) căile posibile de cooperare și atenuare în cazul accidentelor;

f) analiza postproiect;

g)alternativele posibile ale activității planificate și orice alte măsuri corespunzătoare.

44. Decizia finală privind activitatea planificată trebuie să ia în considerare în mod corespunzător rezultatele evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier, inclusiv raportul privind evaluarea impactului asupra mediului, comentariile referitoare la acesta și rezultatele consultărilor.

Secțiunea a 4-a

Analiza și monitorizarea postproiect

45. Părțile vizate în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier decid dacă și în ce măsură se va efectua o analiză postproiect, luând în considerare potențialul impact transfrontalier negativ semnificativ al activității planificate. Orice analiză postproiect va include, în particular, supravegherea activității și determinarea oricărui impact transfrontalier negativ.

46. Analiză postproiect nu constituie o activitate obligatorie și este implementată prin angajamentul voluntar al părților. Astfel de aranjament poate fi convenit pe parcursul consultărilor transfrontaliere oficiale, când părțile decid să efectueze o analiză postproiect, inclusiv monitorizarea conformității cu reglementările și măsurile de atenuare sau verificare a impactului real asupra mediului și eficacitatea atenuării.

CAPITOLUL IV

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT TRANSFRONTALIER ÎN CAZUL ÎN CARE MOLDOVA ESTE PARTE AFECTATĂ

Secțiunea 1

Determinarea necesității evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier și răspunsul la notificarea din partea țării de origine

47. În cazul în care Agenția de Mediu constată din surse publice că Republica Moldova poate fi afectată ca rezultat al unui impact negativ semnificativ al activității planificate de partea de origine, dar nu a primit o notificare de la partea de origine în legătură cu aceasta, Ministerul Mediului va contacta autoritatea competentă a țării de origine pentru a solicita informații despre activitatea planificată.

48. Solicitarea se referă la natura activității planificate, hotarele spațiale, impactul anticipat, precum și informații despre procedura de evaluare a impactului asupra mediului care va fi aplicată activității planificate.

49. Urmare a răspunsului părții de origine (sau lipsei răspunsului), Republica Moldova poate decide dacă va iniția sau nu consultări oficiale în conformitate cu Convenția Espoo, sau poate concluziona că evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier nu este necesară pentru un anumit caz.

50. În cazul recepționării notificării din partea părții de origine, partea afectată (Ministerul Mediului cu suportul Agenției de Mediu) răspunde la notificare în termenele specificate de către partea de origine, chiar dacă nu intenționează să participe în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier.

51. În funcție de nivelul de detalii al informațiilor disponibile, răspunsul la notificare conține o constatare succintă a componentelor mediului potențial afectate (spre ex. ecosistemele vulnerabile, speciile rare de floră și faună, speciile pe cale de dispariție, monumentele culturale și naturale, alte obiective care pot fi afectate ca rezultat al implementării activității planificate) pe teritoriul Republicii Moldova sau pot fi indicate alte îngrijorări și probleme care pot constitui subiectul consultărilor reciproce.

Secțiunea a 2-a

Desfășurarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și participarea la elaborarea Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

52. Etapa inițială a consultărilor transfrontaliere (de exemplu, etapa care urmează după notificare) va determina dacă părțile interesate din Republica Moldova vor fi implicate în procedura propriu-zisă și dacă vor participa la elaborarea raportului privind EIM cu furnizarea informațiilor necesare, după posibilitate.

53. Republica Moldova nu are obligația de a contribui la activitatea elaboratorului raportului de evaluare a impactului asupra mediului, dar este rațional să fie acordată asistență oricărui efort rezonabil de a analiza și de a evalua impactul potențial asupra teritoriului Republicii Moldovei și, astfel, contribuind la elaborarea unui raport privind EIM de bună calitate.

Secțiunea a 3-a

Diseminarea Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului și consultarea dintre părți

54. Părțile asigură distribuirea raportului privind EIM către autoritățile și publicul din zonele susceptibile de a fi afectate. Comentariile se prezintă autorității competente a părții de origine sau, după caz, părții afectate, într-un termen rezonabil înainte de aprobarea deciziei finale privind activitatea planificată.

55. Rezultatele consultărilor publice (inclusiv procesele-verbale de la dezbaterile publice) din Republica Moldova se documentează în același mod ca și în cazul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului la nivel național în conformitate cu prevederile Legii nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

56. Comentariile și opiniile recepționate, rezultatele consultărilor publice formează baza pentru autoritatea competentă la pregătirea poziției oficiale la raportul privind EIM (de exemplu, poziția oficială a Republicii Moldova cu privire la activitatea planificată și la evaluarea EIM).

57. Termenul-limită și forma de transmitere a poziției oficiale către țara de origine se stabilesc la începutul consultărilor transfrontaliere pentru a oferi un termen rezonabil pentru desfășurarea consultărilor interne și pentru ca țara de origine să poată primi și examina opinia cuprinzătoare a părții afectate înainte de aprobarea deciziei finale cu privire la activitatea planificată.

58. Pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, Republica Moldova (țara de origine) stabilește mecanismul de control a calității raportului privind EIM, informând, la etapa incipientă a consultărilor transfrontaliere, despre intervalul de timp rezonabil pentru a efectua evaluarea calității raportului privind EIM. Chiar dacă nu este prevăzut un mecanism standard de evaluare a calității pentru cazurile când Republica Moldova este parte afectată, dacă se va decide desfășurarea acestei etape, atunci recomandările ce țin de calitate vor fi furnizate la etapa de consultare a raportului de evaluare a impactului asupra mediului.

Secțiunea a 4-a

Analiza postproiect

59. Autoritatea competentă, în funcție de activitatea planificată a țării de origine, precum și de posibilul impact asupra mediului ce poate fi adus părții afectate, decide, privind necesitatea analizei postproiect.

60. Republica Moldova, în calitate de parte afectată, se asigură că toate măsurile de atenuare și sistemele de monitorizare convenite sunt implementate și aplicate. Dacă EIM în context transfrontalier a avut drept rezultat un acord privind monitorizarea ulterioară a anumitor indicatori de mediu pe teritoriul Republicii Moldova, acesta va include și reglementările privind repartizarea costurilor.

61. Acordul trebuie să determine în mod clar responsabilitățile fiecărei părți în monitorizarea și analiza impactului activității planificate. Părțile pot conveni, spre exemplu, ca fiecare parte să monitorizeze, să evalueze și să analizeze datele privind impacturile care au loc pe teritoriul său, iar apoi să transmită periodic rezultatele celeilalte părți (trimestrial, semestrial, anual etc.).

CAPITOLUL V

CONTROLUL CALITĂȚII STUDIULUI DE EVALUARE A BIODIVERSITĂȚII

62. Volumul informației incluse în studiul de evaluare a biodiversității va varia de la o activitate planificată la alta ca conținut în cazul unor habitate sau specii. Pentru anumite activități planificate, în anumite amplasamente, ca să se poată emite concluzii obiective, informația relevantă poate fi una foarte detaliată și comprehensivă sau succintă și clară. Pentru a reflecta aceste cerințe diferite de informare, abordarea pentru analiza calității trebuie să fie proporțională cu nivelul de informație solicitată.

63. Lista de verificare stabilită la anexa nr. 5 se utilizează pentru controlul calității studiului de evaluare a biodiversității. Calificativele de calitate care vor fi atribuite pentru fiecare criteriu de analiză sunt descrise în nota de la anexa nr. 5.

64. Lista de control se utilizează de autoritățile competente, precum și de membrii Comisiei tehnice. Aceasta poate fi utilizată cu scop informativ de către experții implicați în procesul de elaborare a studiului de evaluare al biodiversității pentru a aprecia din timp nivelul de detaliere al informațiilor necesare de a fi prezentate în studiu.

65. Secțiunile listei de control din anexa nr. 5 se completează în funcție de parcurgerea etapelor evaluării biodiversității. Pentru o activitate planificată supusă evaluării biodiversității pentru care nu a fost necesară parcurgerea etapei de analiză a soluțiilor alternative sau etapa de analiză a măsurilor compensatorii, secțiunea din Lista de control a calității studiului de evaluare al biodiversității nu se va completa.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3

anexa nr.4

anexa nr.5