pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz

HOTĂRÂRE nr. 563 din 07.08.2024 · GUVERNUL · publicat 29.08.2024
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3
pe legis.md
Trimiteri: 21 legate · 4 nerezolvateMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (4)

UE

În temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 67, art. 183), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

1. Se aprobă Regulamentul sanitar privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Sănătății.

PRIM-MINISTRU Dorin RECEAN

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării

economice și digitalizării Dumitru Alaiba

Ministrul sănătății Ala Nemerenco

Nr. 563. Chişinău, 7 august 2024.

Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.563/2024

REGULAMENTUL SANITAR privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz

Regulamentul sanitar privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz transpune Recomandarea Consiliului Europei din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz – 300 GHz) (1999/519/CE), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 199/59 din 30 iulie 1999.

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Prevederile Regulamentului privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz (în continuare – Regulament) sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice la proiectarea, construirea, instalarea stațiilor de radiocomunicații, precum și la reconstruirea, reinstalarea şi modernizarea acestora, indiferent de forma juridică și tipul de proprietate a persoanelor juridice.

2. Prezentul Regulament nu se aplică pacienților care sunt expuși la câmpuri electromagnetice emise de echipamentele de diagnostic și tratament, precum și lucrătorilor expuși la riscuri generate de câmpurile electromagnetice.

3. În sensul prezentului Regulament, termenul „câmp electromagnetic” (în continuare – CEM) include câmpurile statice, câmpurile de frecvență foarte joasă și câmpurile de radiofrecvență, inclusiv microundele, acoperind domeniul de frecvențe de la 0 Hz la 300 GHz.

4. În cazul expunerii la CEM, se utilizează, de regulă, 8 mărimi fizice:

4.1. curentul de contact (Ic) apare între o persoană şi un obiect și este exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în câmp electric poate fi încărcat de acest câmp;

4.2. densitatea de curent (J) se definește ca fiind curentul care traversează o unitate de suprafață perpendiculară pe fluxul de curent într-un volum conductor, cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprimă în amperi pe metru pătrat (A/m2);

4.3. intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E) care corespunde forței exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spațiu. Aceasta se exprima în volți pe metru (V/m);

4.4. intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H) care, împreună cu inducția magnetică, definește un câmp magnetic în orice punct din spațiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (A/m);

4.5. inducția magnetică sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectorială (B) definită ca forță exercitată asupra sarcinilor în mișcare, exprimată în tesla (T). În câmp liber și în materia biologică, inducția magnetică și intensitatea câmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, folosind relația de echivalență: 1 A/m = 4π10-7 T;

4.6. densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru utilizarea în cazul frecvențelor foarte înalte, când adâncimea pătrunderii în corp este mică. Aceasta reprezintă cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular pe o suprafață, împărțită la aria acestei suprafețe, și se exprimă în watt pe metru pătrat (W/m2);

4.7. absorbția specifică a energiei (SA) se definește ca energia absorbită de unitatea de masă de țesut biologic și se exprimă în jouli pe kilogram (J/kg). În norme, aceasta se folosește pentru limitarea efectelor nontermice ale radiațiilor de microunde pulsate;

4.8. rata de absorbție specifică (SAR) mediată pe întreg corpul sau pe o anumită parte a corpului se definește ca viteza la care energia este absorbită pe unitatea de masă de țesut corporal și se exprimă în watt pe kilogram (W/kg).

SAR pe întreg corpul este o mărime larg acceptată pentru stabilirea legăturii între efectele termice și expunerea la frecvențe radio.

Pe lângă SAR mediată pe întreg corpul, sunt necesare și valorile de SAR localizate, pentru a evalua și a limita absorbția excesivă de energie în zone mici ale corpului în condiții speciale de expunere.

Exemple de astfel de condiții sunt: persoana aflată la nivelul solului expusă la câmp de radiofrecvență din domeniul de frecvențe foarte joase sau persoanele expuse la câmpul apropiat al unei antene.

5. Dintre mărimile indicate la pct. 4, inducția magnetică, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic și densitatea de putere se măsoară direct.

II.

RESTRICȚIILE DE BAZĂ ŞI NIVELURILE DE REFERINȚĂ

6. În scopul aplicării restricțiilor bazate pe evaluarea posibilelor efecte ale CEM asupra sănătății, se face diferențierea între două tipuri de limite de expunere la CEM: restricțiile de bază şi nivelurile de referință.

7. Pentru că există un coeficient de siguranță de aproximativ 50 între valorile de prag pentru apariția efectelor acute şi restricțiile de bază, limitele prevăzute de prezentul Regulament acoperă implicit eventualele efecte pe termen lung pentru întreg domeniul de frecvențe.

8. Restricțiile de bază sunt următoarele:

8.1. restricțiile privind expunerea la câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp, care sunt bazate direct pe efectele dovedite asupra sănătății şi pe considerente biologice;

8.2. în funcție de frecvența câmpului, mărimile fizice utilizate pentru desemnarea acestor restricții sunt: densitatea de flux magnetic (B), densitatea de curent (J), rata de absorbție specifică (SAR) şi densitatea de putere (S);

8.3. inducția magnetică și densitatea de putere sunt măsurate direct în cazul persoanelor expuse.

9. Nivelurile de referință sunt următoarele:

9.1. nivelurile ce sunt stabilite în scopul evaluării practice a expunerii, în vederea determinării dacă există riscul de depășire a restricțiilor de bază;

9.2. anumite niveluri de referință sunt derivate din restricţiile de bază relevante, utilizând măsurări şi/sau metode de calcul, iar alte niveluri de referință se referă la percepția şi la efectele nocive indirecte ale expunerii la câmpuri electromagnetice;

9.3. mărimile derivate sunt intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H), inducția magnetică (B), densitatea de putere (S) şi curentul indus în extremitățile corpului (I(i));

9.4. mărimile cu privire la percepție şi la celelalte efecte indirecte asupra organismului sunt curenții de contact (I(C)) şi pentru câmpuri pulsate – absorbția specifică (SA) a energiei;

9.5. în cazul unei expuneri particulare, valorile calculate sau măsurate ale acestor mărimi pot fi comparate cu nivelul de referință corespunzător;

9.6. respectarea nivelului de referință garantează respectarea restricției de bază corespunzătoare;

9.7. dacă valoarea măsurată este mai mare decât nivelul de referință, nu rezultă în mod necesar că restricția de bază va fi depășită. În aceste circumstanțe se stabilește dacă restricția de bază este respectată.

10. Restricțiile cantitative pentru câmpurile electrostatice nu sunt prevăzute în prezentul Regulament.

11. Anumite mărimi, cum ar fi inducția magnetică (B) și densitatea de putere (S), servesc atât ca restricții de bază, cât şi ca niveluri de referință pentru anumite frecvențe.

III.

RESTRICȚIILE DE BAZĂ PENTRU CEM ÎN FUNCȚIE DE FRECVENȚĂ

12. În funcție de frecvență, pentru a defini restricțiile de baza pentru CEM se folosesc următoarele mărimi fizice (mărimi care măsoară doza sau expunerea):

12.1. între 0 şi 1 Hz, sunt prevăzute restricții de bază pentru inducția magnetică a câmpului magnetic static (0 Hz) şi densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz pentru prevenirea efectelor asupra sistemului cardiovascular şi sistemului nervos central.

12.2. între 1 Hz şi 10 MHz, sunt prevăzute restricții de bază pentru densitatea de curent în scopul prevenirii efectelor asupra funcțiilor sistemului nervos;

12.3. între 100 kHz şi 10 GHz, sunt prevăzute restricții de bază privind SAR pentru prevenirea stresului termic generalizat al corpului şi o încălzire localizată excesivă a țesuturilor;

12.4. în domeniul de frecvențe cuprins între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd restricții de bază privind atât densitatea de curent, cât şi SAR.

12.5. între 10 GHz și 300 GHz, se prevăd restricții de bază privind densitatea de putere pentru a preveni o încălzire excesivă a țesuturilor la suprafața corpului sau în proximitatea acestei suprafețe.

13. Restricțiile de bază, prezentate în anexa nr. 1, sunt stabilite astfel încât să țină seama de incertitudinile legate de sensibilitatea individuală, de condițiile de mediu, de vârstă şi starea de sănătate a populației.

IV.

NIVELURILE DE REFERINȚĂ PENTRU EXPUNEREA LA CEM

14. Nivelurile de referință pentru expunere sunt stabilite în scopul comparării cu valorile măsurate.

Respectarea tuturor nivelurilor de referință garantează respectarea restricțiilor de bază.

15. Dacă valorile măsurate depășesc nivelurile de referință, nu rezultă în mod obligatoriu că sunt depășite și restricțiile de bază.

În acest caz, se evaluează dacă nivelurile de expunere sunt inferioare restricțiilor de bază.

16. Nivelurile de referință pentru limitarea expunerii sunt obținute din restricțiile de bază, în cazul unui cuplaj maxim dintre câmp și persoana expusă, astfel fiind asigurată protecția maximă.

17. Lista nivelurilor de referință este prezentată în conformitate cu anexele nr. 2 şi nr. 3.

18. Nivelurile de referință sunt stabilite ca valori mediate în spațiu în raport cu dimensiunea corpului persoanei expuse, respectând condiția importantă că restricțiile de bază localizate de expunere să nu fie depășite.

19. În anumite situații, când expunerea este puternic localizată, cum ar fi în cazul telefoanelor mobile și cap, utilizarea nivelurilor de referință nu este adecvată. În astfel de cazuri, respectarea restricțiilor de bază locale trebuie evaluată direct.

20. Nu se prevăd niveluri de referință mai mari pentru expunerea la CEM de foarte joasă frecvență în cazul expunerilor de scurtă durată.

21. În cazul în care valorile măsurate depășesc nivelurile de referință, nu rezultă în mod obligatoriu că sunt depășite și restricțiile de bază.

22. În cazul în care impactul advers asupra sănătății cauzat de efectele indirecte ale expunerii (cum sunt microșocurile) poate fi evitat, se admite ca nivelurile de referință pentru populație pot fi depășite cu condiția că restricția de bază privind densitatea de curent să nu fie depășită.

23. În multe situații practice de expunere CEM externe de foarte joasă frecvență, având valoarea nivelului de referință, vor induce densități de curent în țesuturile sistemului nervos central care sunt mai mici ca restricțiile de bază.

24. Se admite că un număr oarecare de dispozitive de largă utilizare emit câmpuri localizate care depășesc nivelurile de referință. Acest lucru se produce în condițiile de expunere în care restricțiile de bază nu sunt depășite din cauza unui cuplaj slab între câmp și corpul uman.

25. Pentru valorile de vârf, se aplică următoarele niveluri de referință pentru intensitatea câmpului electric E (V/m), intensitatea câmpului magnetic H (A/m) și inducția câmpului magnetic B (µT):

25.1. pentru frecvențe până la 100 kHz, valorile de referință de vârf sunt obținute prin înmulțirea valorilor efective corespunzătoare cu √2 (~1,414);

25.2. pentru impulsuri de durata tp se utilizează frecvența echivalentă calculată după formula f = 1/(2tp);

25.3.pentru frecvențele cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de referință de vârf sunt obţinute prin înmulțirea valorilor efective corespunzătoare prin 10α, unde α = [0,665 log(f/105 ) + 0,176], f fiind exprimat în Hz;

25.4. pentru frecvențele cuprinse între 10 MHz și 300 GHz, valorile de referință de vârf sunt obținute prin înmulțirea valorilor efective corespunzătoare cu 32.

26. Pentru câmpurile pulsate şi/sau tranzitorii la frecvențe joase există restricții de bază şi niveluri de referință dependente de frecvență din care se stabilesc standarde de evaluare de risc şi de expunere pentru surse pulsate şi/sau tranzitorii:

26.1. o abordare precaută implică reprezentarea semnalului de CEM în impulsuri (pulsat) sau tranzitoriu sub forma spectrului Fourier al componentelor sale, în fiecare domeniu de frecvență, care apoi să fie comparat cu nivelurile de referință pentru acele frecvențe;

26.2. formula de însumare pentru expuneri simultane la câmpuri cu frecvențe multiple poate fi de asemenea utilizată în scopul determinării respectării restricțiilor de bază.

27. Pentru frecvențe mai mari de 10 MHz, Seq mediată pe lărgimea impulsului, nu trebuie să depășească de 1000 de ori nivelul de referință sau ca intensitatea câmpurilor să nu depășească de 32 de ori nivelurile de referință a intensității câmpurilor:

27.1. pentru frecvențele cuprinse între 0,3 GHz şi câțiva GHz şi în cazul expunerii localizate a capului, în vederea limitării sau evitării efectelor auditive datorate dilatării termoelastice, absorbția specifică a impulsurilor trebuie să fie limitată;

27.2. în acest domeniu de frecvență pragul SA de 4-16 mJ/kg-1 care produce acest efect corespunde, pentru impulsuri de 30 -µs, unei valori de vârf SAR de 130-520 W/kg-1, în creier;

27.3. între 100 kHz și 10 MHz, valorile de vârf pentru intensitatea câmpurilor sunt obținute prin interpolare de la 1,5 ori valoarea de vârf la 100 kHz la 32 de ori valoarea de vârf la 10 MHz.

V.

CURENȚII DE CONTACT ȘI CURENȚII LA NIVELUL MEMBRELOR

28. Pentru frecvențe de până la 110 MHz, sunt stabilite niveluri de referință suplimentare în vederea evitării riscurilor cauzate de curenții de contact.

29. Nivelurile de referință pentru curenții de contact sunt prezentate în
anexa nr. 3.

30. Nivelurile de referință pentru curenții de contact sunt stabilite ținându-se cont de faptul că pragul la care curenții de contact provoacă răspunsuri biologice la femeile adulte și la copii sunt aproximativ 2/3 și, respectiv, 1/2 din pragul pentru bărbatul adult.

31. Pentru domeniul de frecvență între 10 MHz și 110 MHz, se stabilește un nivel de referință de 45 mA în termeni de curent prin oricare membru al corpului. Aceasta are scopul de a limita SAR localizată pentru oricare interval de timp de șase minute.

IV.EXPUNERI LA SURSE CU FRECVENȚE MULTIPLE

32. În situația în care apare o expunere simultană la câmpuri de frecvențe diferite este necesar să se ia în considerare posibilitatea efectelor expunerii cumulate.

Calculele bazate pe aditivitate trebuie efectuate pentru fiecare efect, astfel trebuie efectuate evaluări separate pentru efectele termice şi cele de stimulare electrică a corpului.

33. Restricții de bază:

33.1. în cazul expunerii simultane la câmpuri de diferite frecvențe, trebuie îndeplinite următoarele criterii în ceea ce privește restricțiile de bază:

33.1.1. în cazul stimulării electrice, relevantă pentru frecvențele de la 1 Hz la 10 MHz, densitățile de curent indus trebuie însumate conform relației:

unde:

Ji – densitatea de curent la frecvența i;

JLi – restricția de bază pentru densitatea de curent la frecvența i din anexa
nr. 1;

33.1.2. pentru efectele termice, relevante pentru frecvențele mai mari sau egale cu 100 kHz, SAR şi densitățile de putere trebuie însumate conform relației:

unde:

SARi – SAR produsă de expunerea la frecvența i;

SARL – restricția de bază pentru SAR din anexa nr. 1;

Si – densitatea de putere la frecvența i;

SL – restricția de bază pentru densitatea de putere din anexa nr. 1.

34. Pentru îndeplinirea restricțiilor de bază, trebuie aplicate următoarele criterii privind nivelurile de referință pentru intensitatea câmpului:

În cazul densităților de curent indus şi al efectelor stimulării electrice relevante pentru frecvențele până la 10 MHz, pentru nivelul câmpului trebuie aplicate următoarele două cerinţe:

și

unde:

Ei – intensitatea câmpului electric la frecvența i;

ELi – nivelul de referință pentru intensitatea câmpului electric din anexa
nr. 2;

Hj – intensitatea câmpului magnetic la frecvența j;

HLj – nivelul de referință pentru intensitatea câmpului magnetic din anexa nr. 2, iar a este 87 V/m şi b este 5 A/m (6,25 µT).

35. În comparație cu standardele Comisiei Internaționale pentru Protecția Împotriva Radiațiilor Neionizante (în continuare – ICNIRP) care se referă atât la expunerea profesională, cât și la expunerea populației, punctele de delimitare a însumării corespund condițiilor de expunere pentru populație.

36. Folosirea constantelor (a si b) peste 1 MHz la câmpul electric și peste 150 kHz la câmpul magnetic se datorează faptului că însumarea se bazează pe densitățile de curent, și nu ar trebui combinată cu condițiile de efect termic.

Acestea din urmă constituie baza pentru ELi și HLj la frecvențe mai mari de 1 MHz și, respectiv, 150 kHz, așa cum este indicat în anexa nr. 2.

37. În cazul condițiilor de efect termic, relevante pentru frecvențele mai mari sau egale cu 100 kHz, următoarele două cerințe trebuie utilizate pentru nivelurile de câmpuri:

și

unde:

Ei – intensitatea câmpului electric la frecvența i;

ELi – nivelul de referință pentru intensitatea câmpului electric din anexa
nr. 2;

Hj – intensitatea câmpului magnetic la frecvența j;

HLj – nivelul de referință pentru intensitatea câmpului magnetic din anexa nr. 2, iar c este 87/f 1/2 V/m şi d este 0,73/f A/m.

38. În comparație cu standardele ICNIRP, anumite puncte de delimitare corespund numai pentru condiţiile de expunere pentru populaţie.

39. Pentru curenții în membre, respectiv pentru curenții de contact, trebuie utilizate următoarele cerinţe:

și

unde:

Ik – componenta curentului în membre la frecvența k;

ILk – nivelul de referință pentru curentul în membre de 45 mA;
In – componenta curentului de contact la frecvența n;

ICn – nivelul de referință pentru curentul de contact la frecvența n (conform anexei nr. 3).

40. Formulele de însumare prezentate la punctele 33, 34, 37 și 39 corespund situaţiei celei mai nefavorabile dintre câmpurile provenind de la surse multiple.

În practică, condiţiile obişnuite de expunere produc niveluri de expunere mai puţin restrictive decât cele indicate de formulele de mai sus, pentru nivelurile de referință.

VII.

SUPRAVEGHEREA ȘI MONITORIZAREA EXPUNERII POPULAȚIEI LA CEM

41. Lucrările de construire, reconstruire, instalare, reinstalare a stațiilor de radiocomunicații se supun procedurii de avizare de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, conform prevederilor art. 107 și 150 din Codul urbanismului și construcțiilor nr. 434/2023.

42. În cazul executării lucrărilor de construire a stațiilor de radiocomunicații conform art. 150 alin. (4) lit. e), procedura de avizare se inițiază în baza cererii depuse de către proprietarul stației de radiocomunicații.

43. Solicitantul depune cererea în regim online, prin utilizarea portalului www.servicii.gov.md, sau la ghișeul unic al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică.

44. La cerere solicitantul anexează proiectul calculelor preliminare a CEM emise în mediul ambiant, elaborat de către o instituție de proiectare competentă în domeniul vizat.

45. Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în termen de până la 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, examinează și avizează sau respinge, în cazul prezentării datelor tehnice eronate sau al stabilirii depășirii valorilor admise de expunere a populației la CEM, proiectul prezentat, cu informarea solicitantului.

46. La punerea în funcțiune a stației de radiocomunicații, solicitantul efectează, în mod obligatoriu, investigații instrumentale a câmpului electromagnetic, cu suportul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, care eliberează solicitantului procesul-verbal de efectuare a investigațiilor instrumentale pe un formular aprobat de către Ministerul Sănătății.

47. Investigațiile instrumentale ale câmpului electromagnetic se efectuează de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică contra plată, conform tarifelor din sfera sănătății publice prestate persoanelor fizice și juridice.

48. Rezultatele investigațiilor instrumentale ale câmpului electromagnetic sunt valabile pentru o perioadă de 10 ani în cazul în care caracteristicile tehnice ale echipamentelor de emisie nu se modifică și nivelurile de expunere la CEM nu sunt majorate ulterior.

49. La expirarea acestei perioade sau la modificarea caracteristicilor tehnice ale echipamentelor de emisie care au ca efect majorarea nivelului de expunere la CEM, proprietarul stației de radiocomunicații organizează efectuarea investigațiilor instrumentale de către un laborator acreditat, cu notificarea rezultatelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică.

50. Sunt exceptate de la procedura de avizare stațiile de radiocomunicații ce operează în benzile de frecvențe 8,3 kHz – 300 GHz, a căror putere echivalentă izotropică radiată maximă nu depășește valoarea de 10 W.

51. În cadrul procedurii de avizare sanitară și la elaborarea calculelor preliminare ale CEM emis în mediul ambiant, precum și la efectuarea investigațiilor instrumentale ale CEM la punerea în funcțiune a stațiilor de radiocomunicații, se aplică, în mod obligatoriu, standardul moldovenesc SM EN IEC 62232:2023 „Determinarea intensității câmpurilor de radiofrecvență, a densității de putere și a SAR în vecinătatea stațiilor de bază de radiocomunicații în scopul evaluării expunerii umane”.

52. Supravegherea și controlul respectării prevederilor prezentului Regulament se realizează de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică în colaborare cu Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației, în conformitate cu atribuțiile prevăzute de legislația în domeniile de competență.

anexa nr. 1

anexa nr. 2

anexa nr. 3